The Daily Audio Bible

²² Eli era foarte bătrân şi când a auzit tot ce făceau fiii lui cu întregul Israel şi cum se culcau cu femeile care slujeau la intrarea Cortului Întâlnirii, ²³ le-a spus: „Pentru ce faceţi asemenea lucruri? Am auzit despre faptele voastre rele de la întregul popor. ²⁴ Nu, fiii mei! Nu este bine ceea ce aud spunându-se despre voi în poporul Domnului. ²⁵ Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, poate Dumnezeu^[a] îi va lua apărarea. Dar dacă un om păcătuieşte împotriva Domnului, cine va interveni pentru el?“ Dar ei nu au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul dorea să-i omoare.

²⁶ Tânărul Samuel însă creştea în statură şi era tot mai plăcut Domnului şi oamenilor.

Vestirea pedepsei împotriva familiei lui Eli

²⁷ Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli şi i-a spus: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu M-am descoperit Eu familiei tatălui tău atunci când erau în Egipt, sub stăpânirea lui Faraon? ²⁸ Nu l-am ales pe el dintre toate seminţiile lui Israel ca să fie preotul Meu, să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia şi să poarte efodul înaintea Mea? Nu am dat eu familiei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc ale israeliţilor? ²⁹ De ce aţi nesocotit jertfa şi darurile Mele, care am poruncit să fie aduse în locuinţa Mea şi cum de i-ai onorat pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, îngrăşându-vă voi înşivă din partea aleasă a fiecărei jertfe aduse de poporul Meu, Israel?»

³⁰ De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am promis cu privire la familia ta şi la familia tatălui tău că vor umbla înaintea Mea pentru totdeauna. Acum însă, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi. ³¹ Iată că vine timpul când voi reteza puterea ta şi puterea familiei tatălui tău, astfel încât nu va mai fi nici un bătrân în familia ta. ³² Vei privi suferinţa din locuinţa Mea. Israel va avea parte de tot binele, însă în familia ta nu va mai fi vreodată un bătrân. ³³ Fiecăruia dintre ai tăi, pe care nu-l voi nimici de la altarul Meu, i se vor topi ochii de durere şi i se va întrista sufletul. Toţi ceilalţi vor muri în floarea vârstei^[b]. ³⁴ Soarta celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, va fi pentru tine semnul celor ce se vor întâmpla: amândoi vor muri în aceeaşi zi. ³⁵ Eu Îmi voi ridica un preot credincios care va împlini dorinţa şi voia Mea. Eu Însumi îi voi ridica acestuia o Casă trainică şi el va umbla înaintea unsului Meu pentru totdeauna. ³⁶ Oricine va mai rămâne din familia ta va veni să se plece înaintea lui pentru un şechel de argint^[c] şi pentru o bucată de pâine şi-l va ruga să-l pună într-una din slujbele preoţiei ca să câştige o bucată de pâine.»“

Chemarea lui Samuel

3 Tânărul Samuel slujea Domnului în prezenţa lui Eli. În zilele acelea Cuvântul Domnului era rar, iar vedeniile nu erau dese. ² Într-o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul său obişnuit. ³ Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă^[d], iar Samuel era culcat în Templul^[e] Domnului, unde se afla Chivotul lui Dumnezeu. ⁴ Domnul l-a chemat pe Samuel. El a răspuns:

– Iată-mă!

⁵ A alergat la Eli şi i-a spus:

– Am venit căci m-ai chemat.

Eli i-a răspuns:

– Nu te-am chemat. Întoarce-te şi culcă-te!

El s-a dus şi s-a culcat. ⁶ Domnul l-a chemat din nou pe Samuel, iar acesta s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a spus:

– Am venit căci m-ai chemat.

Eli însă i-a răspuns:

– Nu te-am chemat, fiul meu! Întoarce-te şi culcă-te!

⁷ Samuel nu-L cunoştea încă pe Domnul, iar Cuvântul Domnului nu i se descoperise încă. ⁸ Domnul l-a chemat pe Samuel din nou, pentru a treia oară, iar Samuel s-a sculat, a venit la Eli şi i-a spus:

– Am venit căci m-ai chemat.

Atunci Eli a înţeles că Domnul îl cheamă pe tânăr. ⁹ El i-a spus lui Samuel:

– Du-te şi culcă-te, iar dacă te va mai chema să spui: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă!“

Samuel a plecat şi s-a culcat la locul lui. ¹⁰ Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi:

– Samuel! Samuel!

– Vorbeşte, căci robul Tău ascultă! a răspuns Samuel.

¹¹ Atunci Domnul i-a spus lui Samuel:

– Iată că sunt gata să fac în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi. ¹² În ziua aceea, voi împlini împotriva lui Eli tot ceea ce am rostit cu privire la familia lui, de la început până la sfârşit. ¹³ I-am făcut cunoscut că voi judeca familia lui pentru totdeauna din cauza fărădelegii de care a avut cunoştinţă şi prin care fiii săi s-au făcut vrednici de dispreţ^[f], fără ca el să-i fi mustrat. ¹⁴ De aceea jur familiei lui Eli că vina ei nu va fi niciodată ispăşită prin jertfă sau prin dar de mâncare.

¹⁵ Samuel a rămas culcat acolo până dimineaţa, apoi a deschis uşile Casei Domnului. El se temea să-i spună lui Eli vedenia, ¹⁶ dar Eli l-a chemat spunându-i:

– Samuel, fiul meu!

– Iată-mă! i-a răspuns Samuel.

¹⁷ – Ce ţi-a zis domnul? l-a întrebat Eli. Să nu ascunzi nimic de mine! Dumnezeu să se poarte cu tine cu toată asprimea^[g] dacă vei ascunde de mine ceva din tot ceea ce El ţi-a spus!

¹⁸ Samuel i-a spus tot şi nu a ascuns nimic de el. Atunci Eli a zis:

– Acesta este Domnul! El să facă ceea ce este bine în ochii Lui!

¹⁹ Samuel creştea, iar Domnul era cu el, nelăsând neîmplinit nici unul din cuvintele Lui.^{[h] 20} Întreg Israelul, de la Dan şi până la Beer-Şeba^[i], a recunoscut că Samuel a fost pus ca profet al Domnului. ²¹ Domnul continua să Se arate în Şilo, descoperindu-i-Se acolo lui Samuel prin Cuvântul Domnului.

Capturarea Chivotului de către filisteni

4 Cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul^[j]. În vremea aceea, Israel a ieşit la război împotriva filistenilor, aşezându-şi tabăra la Eben-Ezer, în timp ce filistenii şi-au aşezat tabăra la Afek. ² Filistenii s-au aliniat împotriva Israelului şi lupta a început. Israel a fost înfrânt de către filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă aproape patru mii de luptători. ³ Când s-au întors luptătorii în tabără, cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[k] au spus: „De ce a adus Domnul astăzi peste noi această înfrângere din partea filistenilor? Să aducem din Şilo Chivotul Legământului cu Domnul ca să meargă^[l] cu noi şi să ne elibereze de sub puterea duşmanilor noştri.“

⁴ Poporul a trimis la Şilo şi au adus de acolo Chivotul Legământului Domnului Oştirilor, care şade între heruvimi. Acolo, împreună cu Chivotul Legământului cu Dumnezeu, se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas. ⁵ Când a intrat Chivotul Legământului cu Domnul în tabără, tot Israelul a scos un strigăt puternic, încât a răsunat pământul. ⁶ Auzind răsunetul strigătului, filistenii au zis: „Ce înseamnă răsunetul acestui strigăt puternic, care vine din tabăra evreilor?“ Când au aflat că sosise Chivotul Domnului în tabără, ⁷ filistenii s-au temut, căci îşi spuneau că un zeu a venit în tabără. Ei mai spuneau: „Vai de noi! N-a mai fost aşa ceva până acum. ⁸ Vai de noi! Cine ne va izbăvi de sub puterea acestor zei puternici? Aceştia sunt zeii care i-au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în deşert. ⁹ Fiţi tari, filistenilor! Fiţi bărbaţi, ca nu cumva să deveniţi supuşii evreilor aşa cum v-au fost ei vouă. Fiţi bărbaţi şi luptaţi!“ ¹⁰ Astfel, filistenii au luptat, iar Israel a fost înfrânt, fiecare bărbat dând bir cu fugiţii. Pierderea a fost foarte mare, din Israel căzând pe câmpul de luptă treizeci de mii de pedestraşi. ¹¹ Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat, iar cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.

Moartea lui Eli

¹² În aceeaşi zi, un beniamit a fugit de pe câmpul de luptă şi a venit la Şilo. Hainele lui erau sfâşiate, iar pe cap avea ţărână. ¹³ Când a sosit el, Eli şedea pe scaunul său, aşteptând lângă drum, căci inima lui tremura din pricina Chivotului lui Dumnezeu. Bărbatul a intrat în cetate, a spus ce s-a întâmplat şi întreaga cetate a început să ţipe. ¹⁴ Când a auzit Eli vuietul, a spus: „Ce înseamnă vuietul acesta?“ Bărbatul a venit repede şi l-a înştiinţat pe Eli. ¹⁵ Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani şi orbise. ¹⁶ Bărbatul i-a spus lui Eli:

– Tocmai am sosit de pe câmpul de luptă; astăzi am fugit de acolo.

– Ce s-a întâmplat, fiul meu? l-a întrebat Eli.

¹⁷ Cel care aducea veştile a răspuns:

– Israel a fugit dinaintea filistenilor şi oştirea a suferit o mare înfrângere. De asemenea, cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, iar Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.

¹⁸ Când a pomenit el de Chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaunul său pe spate, lângă poartă, şi-a rupt gâtul şi a murit, pentru că era un om bătrân şi greu.

Eli a judecat Israelul timp de patruzeci de ani. ¹⁹ Nora sa, soţia lui Fineas, era însărcinată şi urma să nască. Când a auzit ea vestea despre capturarea Chivotului lui Dumnezeu şi despre moartea socrului şi a soţului ei, s-a încovoiat şi a născut pentru că o apucaseră durerile naşterii. ²⁰ În timp ce era pe moarte, femeile care o îngrijeau i-au spus: „Nu-ţi fie teamă, căci ai născut un fiu!“ Însă ea nu a răspuns şi nu a luat în seamă ce i se spunea. ²¹ L-a numit pe copil I-Cabod^[m], zicând: „S-a dus slava din Israel“ – spunea acest lucru din cauza capturării Chivotului lui Dumnezeu şi din cauza socrului şi a soţului ei. ²² Ea a zis: „S-a dus slava din Israel, căci Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.“

²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel Ce M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. ²⁵ Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce ascultă vor trăi. ²⁶ Căci aşa cum Tatăl are viaţa în Sine Însuşi, tot aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine Însuşi ²⁷ şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. ²⁸ Nu vă miraţi de acest lucru, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui ²⁹ şi vor ieşi afară – cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au înfăptuit răul vor învia pentru judecată.

³⁰ Eu nu pot face nimic de la Mine; Eu judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.

Mărturia despre Fiul

³¹ Dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, atunci mărturia Mea nu este adevărată. ³² Este un Altul Care depune mărturie despre Mine şi ştiu că mărturia pe care o depune El despre Mine este adevărată. ³³ Voi aţi trimis la Ioan, şi el a depus mărturie pentru adevăr. ³⁴ Nu că Eu aş avea nevoie de mărturia unui om, ci spun aceasta pentru ca voi să fiţi mântuiţi. ³⁵ El era lampa aprinsă şi strălucitoare şi voi aţi vrut să vă veseliţi pentru un ceas la lumina lui. ³⁶ Eu însă am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan. Căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările acestea, pe care Eu le fac, depun mărturie despre Mine că Tatăl M-a trimis. ³⁷ Şi Tatăl, Care M-a trimis, a depus El Însuşi mărturie despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul şi nici nu I-aţi văzut înfăţişarea, ³⁸ iar Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe Care L-a trimis El. ³⁹ Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai^[a] acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! ⁴⁰ Şi totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!

⁴¹ Eu nu caut^[b] slavă de la oameni, ⁴² dar vă ştiu: nu aveţi în voi dragoste de Dumnezeu^[c]. ⁴³ Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă însă vine altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. ⁴⁴ Cum puteţi crede voi, care căutaţi^[d] slavă unii de la alţii şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?! ⁴⁵ Să nu credeţi că Eu vă voi acuza înaintea Tatălui! Acuzatorul vostru este Moise, cel în care v-aţi pus nădejdea. ⁴⁶ Căci dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. ⁴⁷ Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele Mele?!“

Psalmul 106