The Daily Audio Bible
Today's audio is from the EHV. Switch to the EHV to read along with the audio.
10 Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, l-a turnat pe capul lui Saul şi l-a sărutat spunând:
– Nu te-a uns Domnul să fii conducător peste moştenirea Lui?[a] 2 După ce vei pleca de la mine, vei întâlni doi bărbaţi lângă mormântul Rahelei, la hotarul lui Beniamin, la Ţelţah. Ei îţi vor spune: „Măgăriţele, pe care te-ai dus să le cauţi, au fost găsite. Tatăl tău însă nu mai este îngrijorat pentru măgăriţe, ci este îngrijorat pentru voi. El întreabă: «Ce să fac pentru fiul meu?»“ 3 Treci de locul acela şi mergi mai departe până la stejarul din Tabor. Acolo te vor întâlni trei bărbaţi care se suie la Dumnezeu, la Betel. Unul dintre ei duce cu el trei iezi, altul trei pâini, iar altul un burduf cu vin. 4 Ei te vor saluta şi îţi vor dărui două pâini pe care le vei lua din mâna lor. 5 După aceea vei merge la Ghiva lui Dumnezeu unde se află o garnizoană de-a filistenilor. Cum vei intra în cetate, vei întâlni un grup de profeţi coborând de pe înălţime cu harfe, tamburine, flaute şi lire înaintea lor, iar ei profeţind. 6 Duhul Domnului va veni peste tine cu putere, vei profeţi împreună cu ei şi vei fi preschimbat într-un alt om. 7 Când aceste semne ţi se vor împlini, fă ceea ce mâinile tale vor găsi potrivit să facă, pentru că Domnul este cu tine. 8 Coboară-te înaintea mea la Ghilgal. După aceea voi veni şi eu la tine ca să aduc arderi de tot şi jertfe de pace[b]. Vei aştepta şapte zile până voi veni la tine ca să-ţi fac cunoscut ce vei avea de făcut.
9 De îndată ce Saul s-a întors cu spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă şi toate semnele acestea s-au împlinit în acea zi. 10 Când au ajuns la Ghiva, Saul s-a întâlnit cu un grup de profeţi. Duhul lui Dumnezeu a venit cu putere peste el şi el a început să profeţească în mijlocul lor. 11 Când toţi cei care-l cunoşteau dinainte au văzut că profeţea împreună cu ei, au zis unul către celălalt: „Ce i s-a întâmplat fiului lui Chiş? Este cumva şi Saul printre profeţi?“ 12 Iar un localnic a zis: „Şi cine este tatăl lor?” Astfel s-a ajuns la zicala următoare: „Este cumva şi Saul printre profeţi?“
13 Când a terminat de profeţit, Saul a venit pe înălţime. 14 Atunci unchiul său l-a întrebat pe el şi pe slujitorul său:
– Pe unde aţi umblat?
Saul i-a răspuns:
– În căutarea măgăriţelor. Însă când am văzut că nu sunt de găsit ne-am dus la Samuel.
15 – Spune-mi, ce v-a zis Samuel? l-a întrebat unchiul lui.
16 – Ne-a zis că măgăriţele au fost găsite, i-a răspuns Saul.
Însă nu i-a spus nimic din ce i-a vorbit Samuel cu privire la domnie.
Saul, desemnat oficial drept rege al lui Israel
17 Samuel a convocat poporul înaintea Domnului la Miţpa 18 şi le-a spus: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu l-am scos pe Israel din Egipt şi v-am eliberat de sub puterea egiptenilor şi a tuturor regatelor care vă asupreau.» 19 Voi însă Îl respingeţi astăzi pe Dumnezeul vostru Care v-a izbăvit din toate nenorocirile şi necazurile voastre, spunând: «Nu vrem să facem cum zici tu, ci pune un rege peste noi!» De aceea înfăţişaţi-vă acum înaintea Domnului, după seminţiile şi clanurile voastre.“
20 Samuel a apropiat toate seminţiile lui Israel, iar sorţul a căzut pe seminţia lui Beniamin. 21 Apoi a apropiat seminţia lui Beniamin după clanuri, iar sorţul a căzut pe clanul lui Matri. În cele din urmă sorţul a căzut pe Saul, fiul lui Chiş. Când l-au căutat însă, n-a fost găsit. 22 Ei l-au întrebat în continuare pe Domnul:
– A sosit omul acesta aici?
– Da! le-a răspuns Domnul. Este ascuns printre bagaje.
23 Ei au alergat şi l-au scos de acolo. Când a stat în picioare în mijlocul poporului, era mai înalt cu un cap decât oricare altul. 24 Atunci Samuel a zis întregului popor:
– Îl vedeţi pe acela pe care l-a ales Domnul? Nu este altul ca el în tot poporul.
Şi toţi au strigat:
– Trăiască regele!
25 Samuel a făcut cunoscută poporului legea monarhiei şi a scris-o într-un sul, pe care l-a aşezat înaintea Domnului. După aceea, Samuel a trimis întregul popor, pe fiecare în parte, la casa lui. 26 De asemenea, şi Saul a plecat acasă la el, în Ghiva, însoţit de vitejii ale căror inimi le atinsese Domnul. 27 S-au găsit însă şi nişte oameni nelegiuiţi care au zis: „Cum ar putea acesta să ne elibereze?“ L-au dispreţuit şi nu i-au adus nici un dar. Saul însă s-a făcut că nu-i aude.
Saul îi învinge pe amoniţi şi este confirmat drept rege
11 Amonitul Nahaş a venit şi şi-a aşezat tabăra împotriva Iabeşului din Ghilad. Atunci toţi bărbaţii din Iabeş i-au zis lui Nahaş:
– Încheie cu noi un legământ, iar noi îţi vom sluji.
2 Dar Nahaş, amonitul, le-a zis:
– Voi încheia un legământ cu voi doar dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, aruncând în acest fel ruşinea peste întregul Israel.
3 Cei din sfatul bătrânilor Iabeşului i-au zis:
– Lasă-ne un răgaz de şapte zile pentru a putea trimite mesageri în toate teritoriile lui Israel, iar dacă nu va fi nimeni care să ne elibereze, ne vom preda ţie.
4 Când au sosit mesagerii în Ghiva lui Saul şi au spus aceste cuvinte în auzul poporului, tot poporul a început să plângă în hohote. 5 Saul tocmai se întorcea de la câmp în urma boilor şi a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu poporul de plânge?“
Atunci ei i-au povestit despre mesajul bărbaţilor din Iabeş. 6 Când a auzit Saul aceste cuvinte, Duhul lui Dumnezeu a venit cu putere peste el şi el s-a aprins de mânie. 7 A luat o pereche de boi, i-a tăiat în bucăţi şi a trimis bucăţile, prin mesageri, în toate teritoriile lui Israel, spunând: „Aşa se va face cu boii oricui nu îl urmează pe Saul şi pe Samuel.“ Groaza Domnului a intrat în popor, astfel că ei au ieşit la luptă ca un singur om. 8 Când Saul i-a numărat la Bezek, din Israel erau trei sute de mii de bărbaţi, iar din Iuda erau treizeci de mii de bărbaţi. 9 Atunci le-a zis mesagerilor care au venit: „Aşa să spuneţi bărbaţilor din Iabeş-Ghilad: «Mâine, când va dogori soarele, veţi fi izbăviţi!»“ Când au sosit mesagerii şi le-au spus aceste lucruri bărbaţilor din Iabeş, aceştia s-au bucurat. 10 Ei le-au zis amoniţilor: „Mâine ne vom preda vouă şi veţi putea să faceţi cu noi tot ce veţi vrea.“
11 În ziua următoare, Saul a împărţit oamenii în trei cete. În timpul străjii de dimineaţă[c] au pătruns în tabăra amoniţilor şi i-au zdrobit până la arşiţa zilei. Cei care au supravieţuit s-au împrăştiat, astfel încât n-au mai fost lăsaţi împreună nici măcar doi dintre ei.
12 Atunci poporul i-a zis lui Samuel:
– Care au fost cei ce n-au vrut ca Saul să domnească peste noi? Aduceţi-i la noi pe aceşti oameni, ca să-i ucidem.
13 Dar Saul a zis:
– Nici un om nu va fi dat la moarte în această zi, pentru că astăzi Domnul l-a izbăvit pe Israel.
14 Atunci Samuel a spus poporului:
– Să mergem la Ghilgal şi să reafirmăm acolo monarhia.
15 Astfel, tot poporul s-a dus la Ghilgal şi l-au încoronat pe Saul în prezenţa Domnului. Au adus acolo jertfe de pace[d] înaintea Domnului şi s-au bucurat foarte mult, atât Saul, cât şi toţi israeliţii.
43 Isus le-a răspuns: „Nu murmuraţi între voi! 44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Care M-a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45 Este scris în Profeţi: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.»[a] Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la Mine. 46 Nu că cineva L-a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tatăl. 47 Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede (în Mine)[b] are viaţă veşnică. 48 Eu sunt pâinea vieţii. 49 Strămoşii voştri au mâncat mană în pustie şi totuşi au murit. 50 Pâinea care coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. 51 Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta va trăi în veac. Şi pâinea pe care o voi da Eu pentru viaţa lumii este trupul Meu.“
52 Atunci iudeii au început să se certe unii cu alţii şi să zică: „Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!“ 53 Dar Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă! 54 Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 55 Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. 56 Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. 57 Aşa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. 58 Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o strămoşii voştri, care totuşi au murit: cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac!“ 59 Aceste lucruri le-a spus în timp ce dădea învăţătură în sinagogă[c], în Capernaum.
Mulţi ucenici Îl părăsesc pe Isus
60 Auzind acestea, mulţi din ucenicii Lui au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s-o asculte?!“ 61 Dar Isus, ştiind în Sine Însuşi că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: „Vorbirea aceasta vă face să vă poticniţi?! 62 Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului înălţându-Se acolo unde era mai înainte?! 63 Duhul este Cel Ce dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh[d] şi viaţă. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred.“ Căci Isus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel ce urma să-L trădeze. 65 Apoi a zis: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine decât dacă i-a fost dat de către Tatăl.“
66 Din această cauză[e] mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors şi nu mai umblau cu El. 67 Atunci Isus le-a zis celor doisprezece:
– Nu vreţi să plecaţi şi voi?
68 Simon Petru I-a răspuns:
– Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieţii veşnice, 69 iar noi am ajuns să credem şi să ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!
70 Isus le-a zis:
– Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi unul dintre voi este un diavol[f].
71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deşi era unul dintre cei doisprezece, urma să-L trădeze.
CARTEA A CINCEA
Psalmul 107
1 Daţi mulţumire Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
2 Aşa să zică răscumpăraţii Domnului,
cei pe care i-a răscumpărat din mâna duşmanului,
3 pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor:
de la răsărit şi de la apus,
de la nord şi de la sud[a].
4 Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,
fără să găsească o cetate în care să locuiască.
5 Flămânzi şi însetaţi,
li se lihnise sufletul în ei.
6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
7 I-a călăuzit pe o cale dreaptă,
ca să meargă spre o cetate în care să locuiască.
8 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
9 Căci El a potolit sufletul însetat
şi a săturat sufletul flămând.
10 Celor ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii,
legaţi în chin şi în fiare,
11 pentru că se răzvrătiseră faţă de mesajele lui Dumnezeu
şi dispreţuiseră sfatul Celui Preaînalt,
12 El le-a smerit inima prin necaz;
ei se clătinaseră şi nu era nimeni să-i ajute.
13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
14 I-a scos din întuneric şi din umbra morţii
şi le-a rupt legăturile.
15 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16 Căci El a zdrobit porţi de bronz
şi a tăiat zăvoare de fier.
17 Ei ajunseseră nebuni[b] din cauza căii lor nelegiuite
şi se nenorociseră din cauza păcatelor lor.
18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
şi ajunseseră la porţile morţii.
19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a eliberat din necazurile lor.
20 Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a tămăduit
şi i-a scăpat din groapă.
21 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22 Să aducă jertfe de mulţumire
şi să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!
23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,
cei ce făceau negoţ pe ape mari,
24 au văzut ei înşişi lucrările Domnului
şi minunile Lui din adâncuri.
25 Când a grăit El, s-a iscat o furtună năprasnică,
care a ridicat talazurile mării.
26 Se suiau spre ceruri şi se coborau în adâncuri;
sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.
27 Se clătinau şi se mişcau ca un om beat;
toată înţelepciunea lor fusese înghiţită.
28 Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29 A liniştit furtuna,
iar valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat că acestea s-au liniştit,
iar El i-a condus la limanul dorit.
31 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32 Să-L înalţe în adunarea poporului
şi să-L înalţe în sfatul bătrânilor[c]!
33 El preface râurile în pustiu
şi izvoarele de ape în pământ uscat
34 şi pământul roditor în pământ sterp,
din pricina răutăţii locuitorilor ţării.
35 El preface pustia într-o vale cu apă
şi ţinutul arid în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi,
iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască,
37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii
şi au recolte bogate.
38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult,
iar vitele nu li le împuţinează.
39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi
din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,
40 El revarsă dispreţ asupra nobililor
şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie
şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.
42 Cei drepţi văd şi se bucură
şi orice nedreptate îşi închide gura.
43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!
15 Un răspuns blând potoleşte furia,
dar o vorbă aspră provoacă mânia.
2 Limba înţelepţilor foloseşte corect cunoştinţa,
dar gura proştilor împroaşcă nebunie.
3 Ochii Domnului sunt în orice loc,
supraveghindu-i atât pe cei răi, cât şi pe cei buni.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.