The Daily Audio Bible

Dumnezeu încheie legământ cu David

7 După ce regele s-a stabilit în palatul lui şi după ce Domnul i-a dat odihnă izbăvindu-l de toţi duşmanii din jurul lui, ² i-a zis profetului Natan:

– Priveşte! Eu locuiesc într-un palat din cedru, în timp ce Chivotul lui Dumnezeu stă sub nişte pânze.

³ – Du-te şi fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Domnul este cu tine! i-a răspuns Natan regelui.

⁴ În noaptea aceea însă, Cuvântul Domnului a venit la Natan şi i-a zis: ⁵ „Du-te şi spune-i robului Meu, lui David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Oare tu Îmi vei zidi Mie o Casă de locuit? ⁶ Eu n-am locuit într-o Casă din ziua în care am scos poporul Israel din Egipt şi până astăzi, ci am călătorit într-un cort drept locuinţă. ⁷ Pretutindeni pe unde am călătorit împreună cu toţi israeliţii, am spus Eu oare vreunuia dintre conducătorii^[a] seminţiilor lui Israel, cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, Israel: ‘De ce nu-Mi zidiţi o Casă din cedru?’» ⁸ Prin urmare, să-i spui robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Eu te-am luat de la stână, de la păstoritul oilor, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel. ⁹ Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers şi am nimicit dinaintea ta pe toţi duşmanii tăi. Acum îţi voi face un nume mare, ca numele celor mari de pe pământ. ¹⁰ Am păstrat un loc pentru poporul Meu, pentru Israel, şi îl voi sădi acolo ca să locuiască singur fără să mai fie tulburat şi fără ca cei nedrepţi să-l mai poată asupri, aşa cum făcuseră mai înainte, ¹¹ încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu, Israel. Şi ţie îţi voi da odihnă din partea tuturor duşmanilor tăi. Acum Domnul îţi vesteşte că Domnul Însuşi îţi va face o Casă. ¹² Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi adăugat la strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşul^[b] tău, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări domnia. ¹³ El va zidi Numelui Meu o Casă, şi Eu îi voi întări pe vecie tronul domniei lui. ¹⁴ Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Când va păcătui îl voi mustra cu o nuia omenească şi cu lovituri date de oameni, ¹⁵ dar nu voi îndepărta îndurarea^[c] Mea de la el, aşa cum am îndepărtat-o de la Saul, pe care l-am înlăturat dinaintea ta. ¹⁶ Ci Casa ta şi regatul tău vor dăinui veşnic înaintea Mea^[d], iar tronul tău va fi întărit pe vecie.’»“ ¹⁷ Natan l-a înştiinţat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.

¹⁸ Regele David a intrat şi s-a aşezat înaintea Domnului, spunând: „Cine sunt eu, Stăpâne Doamne, şi cine este Casa mea, de m-ai adus până aici? ¹⁹ Şi ca şi cum ar fi prea puţin pentru Tine, Stăpâne Doamne, ai vorbit pe deasupra şi despre viitorul Casei robului Tău. Acesta să fie modul Tău de a lucra cu omul^[e], Stăpâne Doamne? ²⁰ Ce ar putea să-Ţi mai răspundă David? Tu, Stăpâne Doamne, îl cunoşti pe robul Tău. ²¹ Datorită cuvântului Tău şi a inimii Tale^[f], ai făcut Tu toate aceste lucrări măreţe, descoperindu-le apoi robului Tău. ²² Cât de măreţ eşti Tu, Stăpâne Doamne! După câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine şi nu există alt dumnezeu în afară de Tine. ²³ Şi cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Şi facă un nume? Tu ai făcut lucrări măreţe şi înfricoşătoare pentru ţara Ta, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care Ţi l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe zeii^[g] lor.^{[h] 24} Tu l-ai statornicit pe poporul Tău, Israel, pentru Tine, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, ai devenit Dumnezeul lor. ²⁵ Şi acum, Doamne, Dumnezeule, întăreşte pe vecie promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la robul Tău şi la Casa lui şi fă precum ai zis. ²⁶ Fie preamărit Numele Tău! În veci să se spună că Domnul Oştirilor este Dumnezeu peste Israel, iar Casa robului Tău David să dăinuiască înaintea Ta! ²⁷ Tu, Doamne al Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să-Ţi facă această rugăciune. ²⁸ Aşadar, Stăpâne Doamne, Tu, Cel Care eşti Dumnezeu şi ale Cărui cuvinte sunt adevăr, i-ai promis robului Tău aceste lucruri bune. ²⁹ Binevoieşte deci să binecuvântezi Casa robului Tău, ca să dăinuiască veşnic înaintea Ta. Căci Tu, Stăpâne Doamne, ai vorbit şi, prin binecuvântarea Ta, Casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.

Biruinţele şi faima lui David

8 După aceea, David i-a învins pe filisteni, i-a supus şi a luat din stăpânirea filistenilor cetatea Meteg-Ama. ² Apoi i-a învins şi pe moabiţi. Pe aceştia i-a culcat la pământ şi i-a măsurat cu o funie; cei cuprinşi în două lungimi de funie erau omorâţi, iar cei cuprinşi în a treia lungime erau lăsaţi în viaţă. Moabiţii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. ³ David l-a învins şi pe Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei, când acesta s-a dus să-şi redobândească stăpânirea la râul Eufrat. ⁴ David a capturat de la el o mie de care, şapte sute de călăreţi^[i] şi douăzeci de mii de pedestraşi. David a tăiat tendoanele tuturor cailor de la care, cruţând din ei doar atâţia cât pentru o sută de care. ⁵ Arameii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, însă David a omorât douăzeci şi două de mii dintre ei. ⁶ David a pus garnizoane în regatul arameu al Damascului, iar arameii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea. ⁷ David a luat scuturile de aur ale slujitorilor lui Hadad-Ezer şi le-a adus la Ierusalim, ⁸ iar din Tebah^[j] şi din Berotai, cetăţile lui Hadad-Ezer, regele David a luat foarte mult bronz. ⁹ Când Toi^[k], regele Hamatului, a aflat că David a învins întreaga oştire a lui Hadad-Ezer, ¹⁰ l-a trimis pe fiul său Ioram^[l] la regele David ca să-l întrebe de sănătate şi să-l laude pentru că s-a luptat cu Hadad-Ezer, cu care şi el era în război, şi pentru că l-a biruit. Ioram a adus cu el lucruri din argint, din aur şi din bronz. ¹¹ Regele David le-a închinat şi pe acestea Domnului, aşa cum făcuse cu argintul şi cu aurul luat de la toate celelalte popoare pe care le-a supus: ¹² de la Edom^[m], de la Moab, de la amoniţi, de la filisteni şi de la Amalek, precum şi din prada luată de la Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei. ¹³ Astfel, David şi-a făcut un nume. La întoarcere a ucis optsprezece mii de edomiţi^[n] în Valea Sării. ¹⁴ El a pus garnizoane în Edom; pe tot teritoriul edomiţilor el a pus garnizoane şi toţi edomiţii au devenit supuşii lui David. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea.

Funcţionarii lui David

¹⁵ David domnea peste întregul Israel, judecând şi făcând dreptate întregului popor.

Promisiunea Duhului Sfânt

¹⁵ Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. ¹⁶ Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Apărător^[a], Care să fie cu voi în veac, şi anume ¹⁷ Duhul adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaşte. Voi Îl cunoaşteţi, pentru că rămâne cu voi şi va fi^[b] în voi. ¹⁸ Nu vă voi lăsa orfani; voi veni iarăşi la voi. ¹⁹ Încă puţin, şi lumea nu Mă va mai vedea, însă voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. ²⁰ În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, voi în Mine şi Eu în voi. ²¹ Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel ce Mă iubeşte. Şi cel ce Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu, iar Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.

²² Iuda, nu Iscarioteanul, L-a întrebat:

– Doamne, cum se face că urmează să Te arăţi nouă şi nu lumii?

²³ Isus i-a răspuns:

– Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu; şi Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el^[c]. ²⁴ Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele; şi cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, Care M-a trimis.

²⁵ V-am spus aceste lucruri cât sunt încă cu voi. ²⁶ Dar Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va reaminti tot ce v-am spus. ²⁷ Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!

²⁸ Aţi auzit că v-am spus: „Mă duc şi voi veni iarăşi la voi.“ Dacă Mă iubeaţi, v-aţi fi bucurat că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. ²⁹ Şi v-am spus acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi. ³⁰ Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine domnitorul lumii acesteia. El nu are nimic în Mine, ³¹ dar trebuie ca lumea să cunoască că Eu Îl iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum mi-a poruncit Tatăl.

Ridicaţi-vă, să plecăm de aici!