The Daily Audio Bible

¹⁴ El a străbătut toate seminţiile lui Israel, îndreptându-se înspre Abel-Bet-Maaca^[a]. Toţi beriţii s-au adunat şi l-au urmat. ¹⁵ Ioab cu oamenii săi au venit şi l-au asediat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca. Au ridicat o rampă de asalt împotriva cetăţii până la înălţimea meterezei şi au început să dărâme zidul. ¹⁶ Atunci o femeie înţeleaptă din cetate a strigat:

– Ascultaţi! Ascultaţi! Spuneţi-i lui Ioab să se apropie ca să-i vorbesc.

¹⁷ Ioab s-a apropiat, iar femeia l-a întrebat:

– Tu eşti Ioab?

– Da, eu sunt! i-a răspuns acesta.

– Ascultă ce are de spus slujitoarea ta! i-a zis femeia.

– Ascult, i-a zis Ioab.

¹⁸ – Odinioară, a continuat femeia, se obişnuia să se spună: „Să întrebăm la Abel!“ Şi totul se termina aici. ¹⁹ Noi suntem una din cetăţile paşnice şi credincioase ale lui Israel, iar tu cauţi să distrugi o cetate care este o mamă în Israel. De ce vrei să devorezi moştenirea Domnului?

²⁰ Ioab i-a răspuns femeii:

– Cu nici un chip nu doresc să devorez şi să distrug. ²¹ Nu asta vreau! Dar un om din regiunea muntoasă a lui Efraim, pe nume Şeba, fiul lui Bicri, s-a răzvrătit împotriva regelui, împotriva lui David. Daţi-mi-l doar pe el şi mă voi îndepărta de cetate.

– Bine, i-a zis femeia lui Ioab, capul lui îţi va fi aruncat de pe zid.

²² Femeia i-a înduplecat pe toţi cei din cetate cu sfatul ei înţelept. Aceştia i-au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi i l-au aruncat lui Ioab. Atunci el a sunat din corn şi oamenii săi s-au retras de lângă cetate, plecând fiecare la cortul lui. Ioab s-a întors la rege, în Ierusalim.

²³ Ioab era conducătorul întregii oştiri a lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiţilor şi al peletiţilor; ²⁴ Adoniram^[b] era căpetenie peste oamenii de corvoadă; Iehoşafat, fiul lui Ahilud, era cronicar; ²⁵ Şeva era scrib, iar Ţadok şi Abiatar erau preoţi. ²⁶ De asemenea, şi iairitul Ira era preotul lui David.

Răzbunarea ghivoniţilor

21 Pe vremea lui David a fost o foamete timp de trei ani la rând. David L-a întrebat pe Domnul şi Domnul i-a zis: „Din cauza lui Saul şi a Casei lui sângeroase a venit această foamete, deoarece i-a ucis pe ghivoniţi.“ ² Regele i-a chemat pe ghivoniţi ca să le vorbească. (Ghivoniţii nu erau israeliţi; ei erau o rămăşiţă a amoriţilor^[c]. Israeliţii le-au jurat că-i vor cruţa^[d], însă Saul, în râvna lui pentru Israel şi Iuda, a încercat să-i nimicească). ³ David i-a întrebat pe ghivoniţi:

– Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aş putea să fac ispăşire ca să binecuvântaţi moştenirea Domnului?

⁴ – Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul şi de la familia sa, i-au răspuns ghivoniţii. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.

– Voi face ceea ce-mi cereţi, le-a zis regele.

⁵ Atunci ei i-au zis regelui:

– Fiindcă omul acesta ne-a distrus şi-şi pusese în gând să ne nimicească ca să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel, ⁶ să ni se dea şapte bărbaţi dintre fiii lui ca să-i spânzurăm^[e] înaintea Domnului, în Ghiva lui Saul, alesul Domnului^[f].

– Bine, le-a răspuns regele, vi-i voi da.

⁷ Regele, din pricina jurământului făcut înaintea Domnului între el şi Ionatan, fiul lui Saul, l-a cruţat însă pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul. ⁸ I-a luat pe Armoni şi pe Mefiboşet, cei doi fii pe care i-i născuse lui Saul Riţpa, fiica lui Aia, împreună cu cei cinci fii pe care i-i născuse Merab, fiica lui Saul, lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul, ⁹ şi i-a dat în mâinile ghivoniţilor. Aceştia i-au spânzurat înaintea Domnului, pe un deal. Toţi cei şapte au murit împreună, fiind ucişi în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului. ¹⁰ Riţpa, fiica lui Aia, a luat un sac şi l-a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului şi până când a început să cadă ploaia peste trupuri, ea le-a păzit în timpul zilei de păsările văzduhului şi în timpul nopţii de animalele sălbatice. ¹¹ Spunându-i-se lui David ce făcea Riţpa, fiica lui Aia, ţiitoarea lui Saul, ¹² acesta s-a dus şi a adus osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeş-Ghiladului (aceştia le furaseră din piaţa din Bet-Şan, unde le puseseră filistenii în ziua când l-au ucis pe Saul la Ghilboa). ¹³ A adus de acolo osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan şi au fost adunate, de asemenea, şi rămăşiţele celor care tocmai fuseseră spânzuraţi. ¹⁴ Au înmormântat osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Ţela, în mormântul tatălui său, Chiş. Şi au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor făcute pentru ţară.

Bătălii împotriva filistenilor

¹⁵ Între filisteni şi Israel a avut loc o nouă bătălie, iar David a pornit la luptă împotriva filistenilor, împreună cu oamenii săi. David însă a obosit. ¹⁶ Işbi-Benob, unul dintre urmaşii lui Rafa, care avea o suliţă cu un vârf de bronz în greutate de trei sute de şecheli^[g] şi care era încins cu o sabie nouă, şi-a pus în gând să-l omoare pe David. ¹⁷ În ajutorul lui David a venit însă Abişai, fiul Ţeruiei, care l-a lovit pe filistean şi l-a ucis. Atunci oamenii lui David i-au jurat spunându-i: „Nu vei mai merge împreună cu noi la război pentru ca să nu stingi lumina lui Israel.“

¹⁸ După aceea, o altă bătălie împotriva filistenilor a avut loc la Gob. Cu acest prilej, huşatitul Sibecai l-a ucis pe Saf, unul dintre urmaşii lui Rafa. ¹⁹ În timpul unei alte lupte cu filistenii la Gob, Elhanan, fiul betleemitului Iaare-Oreghim^[h], l-a ucis pe Goliat ghititul^[i], care avea o suliţă al cărei mâner era ca sulul unui ţesător. ²⁰ S-a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaş, care avea câte şase degete la ambele mâini şi la ambele picioare – douăzeci şi patru în total. Şi acesta se trăgea din Rafa. ²¹ El a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a ucis. ²² Aceştia patru i s-au născut lui Rafa în Gat; ei au fost ucişi de David şi de slujitorii săi.

Promisiunea Duhului Sfânt şi înălţarea lui Isus la cer

1 Teofilus,

În prima carte^[a] am scris despre toate lucrurile pe care a început Isus să le facă şi să-i înveţe pe oameni ² până în ziua în care a fost luat în cer, după ce le dăduse mai întâi porunci, prin Duhul Sfânt, apostolilor pe care-i alesese. ³ După suferinţa Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi convingătoare, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile şi vorbind despre Împărăţia lui Dumnezeu^[b].

⁴ În timp ce se afla laolaltă cu ei, le-a poruncit astfel: „Să nu vă îndepărtaţi de Ierusalim, ci să aşteptaţi promisiunea Tatălui, despre care aţi auzit de la Mine. ⁵ Căci Ioan a botezat cu^[c] apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.“

⁶ Prin urmare, atunci când s-au strâns laolaltă, ei L-au întrebat:

– Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăţia lui Israel?

⁷ El le-a răspuns:

– Nu este treaba voastră să cunoaşteţi vremurile sau momentele pe care Tatăl le-a aşezat prin propria Sa autoritate. ⁸ Voi însă veţi primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.

⁹ După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost înălţat şi, în timp ce ei se uitau, un nor L-a luat dinaintea ochilor lor. ¹⁰ Şi cum priveau ei spre cer, în timp ce El pleca, iată că li s-au înfăţişat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe, ¹¹ care le-au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer?! Acest Isus, Care a fost luat în cer de la voi, va veni în acelaşi fel în care L-aţi văzut mergând spre cer.“

Matia ales în locul lui Iuda

¹² Atunci ei s-au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum parcurs în ziua de Sabat^[d]. ¹³ Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – fiul lui Alfeus –, Simon zelotul şi Iuda – fiul lui Iacov. ¹⁴ Toţi aceştia stăruiau în rugăciune în acelaşi gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – şi cu fraţii Lui.

¹⁵ În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraţilor, o mulţime de aproape o sută douăzeci de oameni, şi le-a zis: ¹⁶ „Bărbaţi, fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L-au arestat pe Isus. ¹⁷ El era numărat ca fiind unul dintre noi şi fusese ales să ia parte la această slujire. ¹⁸ (Din răsplata pentru nelegiuirea lui, omul acesta şi-a cumpărat un ogor şi, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc şi i s-au vărsat toate intestinele în acel loc. ¹⁹ Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că ogorul acela a fost numit, în limba lor, „Acheldama“, adică „Ogorul sângelui“.) ²⁰ Căci în cartea Psalmilor este scris:

şi

²¹ Trebuie deci ca, dintre bărbaţii care ne-au însoţit în toată perioada în care Domnul Isus a umblat printre noi, ²² începând de la botezul lui Ioan şi până în ziua în care Isus a fost luat sus de la noi, unul din aceştia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui.“

²³ Şi au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea şi Iustus, şi pe Matias. ²⁴ Ei s-au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceştia doi l-ai ales ²⁵ ca să ia locul în slujirea şi apostolia aceasta, de la care s-a abătut Iuda ca să se ducă la locul lui!“ ²⁶ Au tras la sorţi şi sorţul a căzut pe Matias, care a fost socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.

Psalmul 121

Un cântec de pelerinaj