The Daily Audio Bible
Today's audio is from the CEV. Switch to the CEV to read along with the audio.
Vedenia de la Ghivon: Solomon este avertizat
9 După ce Solomon a terminat de zidit Casa Domnului, palatul regelui şi tot ceea ce-şi dorise să facă, 2 Domnul i S-a arătat a doua oară, tot aşa cum i Se arătase la Ghivon. 3 Domnul i-a zis:
„Ţi-am ascultat rugăciunea şi cererea pe care Mi-ai făcut-o; am sfinţit această Casă pe care ai zidit-o, punându-Mi Numele acolo pentru totdeauna. Ochii şi inima Mea vor fi acolo în toate zilele. 4 Cât despre tine, dacă vei umbla înaintea Mea aşa cum a umblat tatăl tău, David, în curăţie de inimă şi în dreptate, împlinind tot ce ţi-am poruncit şi păzind legile şi hotărârile Mele, 5 voi întări pe vecie tronul domniei tale peste Israel, aşa cum i-am promis tatălui tău, David, atunci când am spus: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş la tronul lui Israel!» 6 Dar dacă voi sau urmaşii voştri vă veţi întoarce de la Mine, dacă nu veţi păzi poruncile şi legile pe care vi le-am dat, dacă vă veţi depărta, dacă veţi sluji altor dumnezei şi vă veţi închina înaintea lor, 7 atunci îl voi îndepărta pe Israel din ţara pe care i-am dat-o şi voi lepăda dinaintea Mea Casa pe care am sfinţit-o pentru Numele Meu, iar Israel va ajunge de pomină şi de batjocură printre toate popoarele. 8 Şi oricât de impunătoare este această Casă acum, toţi cei care vor trece pe lângă ea se vor îngrozi, vor fluiera şi vor întreba: «De ce a făcut Domnul astfel acestei ţări şi acestei Case?» 9 Atunci li se va răspunde: «Pentru că L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, Cel Care i-a scos pe strămoşii lor din ţara Egiptului, şi pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit, de aceea a adus Domnul peste ei toată această nenorocire.»“
Alte realizări ale lui Solomon
10 La sfârşitul celor douăzeci de ani, timp în care Solomon zidise cele două clădiri – Casa Domnului şi palatul regelui – 11 (Hiram, regele Tirului, îi dăduse lui Solomon lemne de cedru şi de chiparos şi aur cât a dorit), regele Solomon i-a dat lui Hiram douăzeci de cetăţi în ţara Galileii. 12 Hiram a ieşit din Tir să vadă cetăţile pe care i le-a dat Solomon, dar nu i-au plăcut. 13 Atunci a zis: „Ce fel de cetăţi mi-ai dat, frate?“ Şi le-a numit ţara Cabul[a], nume pe care îl poartă şi astăzi. 14 Hiram îi trimisese regelui Solomon o sută douăzeci de talanţi[b] de aur.
15 Aşa au stat lucrurile cu privire la oamenii de corvoadă pe care i-a folosit regele Solomon pentru a zidi Casa Domnului, palatul său, Milo[c], zidul Ierusalimului şi cetăţile Haţor, Meghido şi Ghezer. 16 Faraonul Egiptului se dusese, capturase Ghezerul şi-i dăduse foc. Îi omorâse pe canaaniţii din cetate şi i-o dăduse ca zestre fiicei sale, soţia lui Solomon. 17 Solomon a rezidit cetăţile Ghezer, Bet-Horonul de Jos, 18 Baalat şi Tadmor[d] în pustie, în interiorul ţării, 19 precum şi toate cetăţile pentru provizii, pe care Solomon le avea, cetăţile pentru care şi cetăţile pentru cavalerie[e], şi tot ceea ce a dorit Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban şi în toată ţara aflată sub stăpânirea sa. 20 Iar pe toţi cei ce au mai rămas dintre amoriţi, hitiţi, periziţi, hiviţi şi iebusiţi – cei ce nu făceau parte din Israel – 21 adică dintre urmaşii acestora, care au rămas în ţară şi pe care israeliţii nu i-au putut nimici[f] de tot, Solomon i-a folosit la muncă forţată şi aşa au rămas până astăzi. 22 Dar Solomon nu i-a folosit pe israeliţi ca sclavi, căci aceştia îi slujeau ca ostaşi, slujitori, demnitari, ofiţeri şi conducători de care şi de cavalerie. 23 Căpeteniile puse să supravegheze lucrarea lui Solomon şi poporul care o făcea, erau în număr de cinci sute cincizeci.
24 Fiica lui Faraon s-a suit din Cetatea lui David, la palatul pe care Solomon îl zidise pentru ea. Atunci a zidit el Milo.
25 De trei ori pe an, Solomon aducea arderi de tot şi jertfe de pace[g] pe altarul pe care-l zidise pentru Domnul şi ardea tămâie înaintea Domnului împreună cu jertfele. Astfel, el a terminat Casa.
26 Regele Solomon a construit şi nişte corăbii la Eţion-Gheber, care se află lângă Elat, în ţara Edomului, pe ţărmul Mării Roşii[h]. 27 Hiram şi-a trimis slujitorii, marinari care cunoşteau marea, pentru a sluji împreună cu slujitorii lui Solomon. 28 Ei s-au dus la Ofir şi au luat de acolo patru sute douăzeci de talanţi[i] de aur, pe care i-au adus apoi regelui Solomon.
Regina din Şeba îl vizitează pe Solomon
10 Când regina din Şeba a auzit despre faima lui Solomon datorată Numelui Domnului, a venit ca să-l încerce prin întrebări grele. 2 Ea a sosit la Ierusalim însoţită de o caravană foarte numeroasă, având cu ea cămile încărcate cu mirodenii, foarte mult aur şi pietre preţioase; a venit la Solomon şi i-a vorbit despre tot ce avea pe inimă. 3 Solomon i-a răspuns la toate întrebările; nu a fost nimic prea greu pe care regele să nu fi ştiut să i-l clarifice. 4 Când regina din Şeba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon, palatul pe care-l zidise, 5 mâncarea de la masa lui, locuinţa slujitorilor săi, slujirea servitorilor săi, veşmintele acestora, paharnicii lui şi arderile lui de tot, pe care le aducea la Casa Domnului,[j] i s-a tăiat răsuflarea. 6 Apoi i-a zis regelui: „Aşadar, este adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele tale şi despre înţelepciunea ta! 7 Dar nu am crezut aceste lucruri până când nu am venit şi până nu le-am văzut cu ochii mei. Iată însă că nu mi s-a spus nici măcar pe jumătate! Tu ai mai multă înţelepciune şi bogăţie decât se spune în zvonul pe care l-am auzit. 8 Fericiţi sunt oamenii tăi şi fericiţi sunt aceşti slujitori ai tăi care stau mereu înaintea ta şi care aud înţelepciunea ta! 9 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care Şi-a găsit plăcerea în tine, punându-te pe tronul lui Israel. Domnul îl iubeşte pe vecie pe Israel! El te-a pus rege ca să faci judecată şi dreptate.“ 10 Şi ea i-a dăruit regelui o sută douăzeci de talanţi[k] de aur, o mare cantitate de mirodenii, precum şi pietre preţioase. Niciodată n-au mai fost aduse aşa de multe mirodenii ca acelea pe care regina din Şeba i le-a dăruit regelui Solomon. 11 (Corăbiile lui Hiram, care au adus aur din Ofir, au mai adus din Ofir şi mari cantităţi de lemn de almug[l] şi pietre preţioase. 12 Din lemnul de almug regele a făcut trepte pentru Casa Domnului şi pentru palatul regelui, lire şi harfe pentru cântăreţi. Niciodată n-a mai fost adus lemn de almug şi nici n-a mai fost văzut de atunci.) 13 Regele Solomon i-a dat reginei din Şeba tot ceea ce ea şi-a dorit şi a cerut, pe lângă ceea ce regele Solomon i-a dăruit din generozitate. După aceea ea a plecat şi s-a întors în ţara sa împreună cu slujitorii săi.
Pericolele gloriei lui Solomon: condamnarea lui Solomon
14 Cantitatea de aur care intra anual în vistieria lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi[m] de aur, 15 în afară de cel care venea de la negustori şi din negoţul comercianţilor, de la toţi regii Arabiei şi de la guvernatorii ţării. 16 Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut, pentru fiecare scut folosind câte şase sute de şecheli[n] de aur, 17 şi trei sute de scuturi mici din aur bătut, pentru fiecare dintre aceste scuturi folosind câte trei mine[o] de aur. Regele le-a pus în Palatul Pădurii Libanului. 18 Regele a mai făcut şi un tron mare din fildeş şi l-a poleit cu aur pur. 19 Tronul avea şase trepte, iar partea de sus era rotundă în spate. De fiecare parte a tronului era câte o rezemătoare, iar lângă fiecare rezemătoare era aşezat câte un leu. 20 Pe cele şase trepte erau aşezaţi, de-o parte şi de alta, doisprezece lei. Aşa ceva nu se mai făcuse pentru nici un regat. 21 Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau din aur şi toate vasele din Palatul Pădurii Libanului erau din aur pur. Nici unul nu era din argint, întrucât argintul nu era de mare preţ în zilele lui Solomon. 22 Căci regele avea pe mare corăbii de Tarşiş[p] care navigau împreună cu corăbiile lui Hiram şi o dată la trei ani aduceau aur, argint, fildeş, maimuţe şi păuni. 23 Regele Solomon i-a întrecut în bogăţie şi în înţelepciune pe toţi regii pământului. 24 Toată lumea căuta să-l vadă pe Solomon, ca să-i asculte înţelepciunea pe care Dumnezeu o pusese în mintea lui. 25 An de an, fiecare dintre cei care veneau îşi aduceau darul: vase de argint şi de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catâri.
26 Solomon a adunat care şi cai; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de cai[q], pe care îi ţinea în cetăţile pentru care, precum şi împreună cu el, la Ierusalim. 27 Regele a făcut ca argintul să fie la fel de obişnuit în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroşi precum sicomorii de pe dealuri[r]. 28 Caii, pe care Solomon îi avea, erau aduşi din Egipt[s] şi din Kue[t]; negustorii regelui îi cumpărau din Kue pe un preţ stabilit. 29 Un car era cumpărat din Egipt cu şase sute de şecheli[u] de argint, iar un cal cu o sută cincizeci de şecheli[v]. De asemenea, prin ei erau vânduţi cai şi care tuturor regilor hitiţilor şi regilor Aramului.
14 Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. 15 Când au ajuns, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. 16 Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în Numele Domnului Isus. 17 Atunci şi-au pus mâinile peste ei, iar aceia au primit Duhul Sfânt. 18 Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani, 19 spunând:
– Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, ca oricine peste care-mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!
20 Petru însă i-a zis:
– Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obţine cu bani! 21 Tu n-ai nici parte, nici sorţ în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este cinstită înaintea lui Dumnezeu! 22 Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi roagă-te Domnului ca, dacă este posibil, să-ţi ierte această intenţie a inimii tale, 23 căci văd că eşti plin de otravă amară şi în lanţul nedreptăţii!
24 Simon a răspuns:
– Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce aţi spus să nu vină peste mine!
25 După ce au depus mărturie şi au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru şi Ioan s-au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor[a].
Filip şi eunucul etiopian
26 Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip astfel: „Scoală-te şi du-te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“ 27 Filip s-a sculat şi s-a dus. Şi iată că un eunuc[b] etiopian, înalt oficial al lui Candake[c], regina etiopienilor[d], şi responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, 28 iar acum se întorcea de acolo, stând în carul lui de călătorie şi citindu-l pe profetul Isaia. 29 Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te şi însoţeşte carul acela!“ 30 Filip a alergat către el şi l-a auzit pe eunuc citindu-l pe profetul Isaia.
El l-a întrebat:
– Înţelegi ce citeşti?
31 Acesta i-a răspuns:
– Cum aş putea, dacă nu mă va îndruma cineva?
Şi l-a rugat pe Filip să se suie în car şi să se aşeze lângă el. 32 Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta:
„Ca o oaie care este dusă la tăiere
şi ca un miel care tace înaintea celui ce-l tunde,
tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura.
33 În smerenia Lui, dreptatea I-a fost negată.
Cine va putea vorbi despre generaţia Lui?
Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ!“[e]
34 Eunucul l-a întrebat pe Filip:
– Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul aceste lucruri? Despre sine sau despre altcineva?
35 Atunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus. 36 În timp ce călătoreau de-a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis:
– Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?
37 (Filip a zis:
– Dacă crezi din toată inima ta, poţi!
El i-a răspuns:
– Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!)[f]
38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât şi eunucul, iar Filip l-a botezat. 39 Când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut şi şi-a continuat drumul bucuros. 40 Filip s-a pomenit în Azot şi, călătorind spre Cezareea, a vestit Evanghelia prin toate cetăţile, până când a ajuns acolo.
Psalmul 130
Un cântec de pelerinaj
1 Din adâncuri strig, Doamne!
2 Stăpâne, ascultă glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte
la glasul cererii mele!
3 Dacă Tu, Stăpâne, ai păstra aducerea aminte a vinii noastre,
cine ar putea sta în picioare?
4 Dar la Tine este iertarea,
ca astfel să fii de temut.
5 Aştept pe Domnul.
Sufletul meu aşteaptă
şi nădăjduieşte în Cuvântul Lui.
6 Sufletul meu Îl aşteaptă pe Stăpânul
mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa,
da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.
7 Israele, nădăjduieşte în Domnul,
căci îndurarea este a Domnului
şi la El găsim belşug de răscumpărare!
8 El îl răscumpără pe Israel
din toate vinovăţiile sale.
2 Un sclav înţelept va domni peste un fiu care aduce ruşine
şi va avea parte de moştenire ca unul din fraţi.
3 Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur,
dar Cel Ce testează inima este Domnul.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.