The Daily Audio Bible

11 Regele Solomon însă, pe lângă fiica lui Faraon, a iubit multe femei străine: moabite, amonite, edomite, sidoniene şi hitite. ² Ele erau din neamurile despre care Domnul le poruncise israeliţilor: „Să nu vă căsătoriţi cu ele^[a], căci cu siguranţă vă vor întoarce inimile înspre zeii lor!“ Dar Solomon s-a alipit de ei, iubindu-i. ³ El avea ca soţii şapte sute de prinţese şi trei sute de ţiitoare; iar soţiile sale i-au pervertit inima. ⁴ Când Solomon a îmbătrânit, soţiile sale i-au întors inima înspre alţi dumnezei, astfel că inima lui nu a mai fost în întregime a Domnului, Dumnezeul său, aşa cum fusese inima tatălui său, David. ⁵ El i-a slujit lui Aştoret^[b], zeiţa sidonienilor, şi lui Moleh^[c], urâciunea amoniţilor. ⁶ Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu L-a urmat întru totul pe Domnul ca tatăl său, David. ⁷ Pe muntele din faţa Ierusalimului, el a zidit o înălţime pentru Chemoş, urâciunea moabiţilor, şi pentru Moleh, urâciunea amoniţilor. ⁸ Aşa a făcut pentru toate soţiile sale străine care ardeau tămâie şi aduceau jertfe zeilor lor.

⁹ Domnul s-a mâniat pe Solomon pentru că-şi îndepărtase inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care i Se arătase de două ori. ¹⁰ El îi poruncise să nu slujească altor dumnezei; dar el nu a ascultat de porunca Domnului. ¹¹ Şi Domnul i-a spus lui Solomon: „Pentru că ai făcut acest lucru şi nu ai păzit legământul Meu şi legile Mele, pe care ţi le-am dat, voi smulge regatul de la tine şi îl voi da slujitorului tău. ¹² Însă nu voi face acest lucru în timpul vieţii tale, datorită tatălui tău, David, ci îl voi smulge din mâna fiului tău. ¹³ Totuşi, nu voi smulge întregul regat de la el, ci îi voi lăsa fiului tău o seminţie, datorită robului Meu David şi datorită Ierusalimului pe care l-am ales.“

Ultimii ani ai domniei lui Solomon: duşmanii lui Solomon

¹⁴ Apoi Domnul a ridicat un duşman împotriva lui Solomon, pe edomitul Hadad, din neamul regal al Edomului. ¹⁵ Pe vremea când David se lupta cu Edomul, Ioab, conducătorul oştirii, mergând să-i îngroape pe cei morţi, i-a omorât pe toţi bărbaţii din Edom. ¹⁶ Ioab şi tot Israelul rămăseseră acolo timp de şase luni, până i-au omorât pe toţi bărbaţii din Edom, ¹⁷ însă Hadad fugise în Egipt împreună cu câţiva edomiţi dintre slujitorii tatălui său; pe atunci el era doar un copil. ¹⁸ Ei plecaseră din Midian şi se duseseră în Paran; din Paran au luat cu ei nişte bărbaţi şi s-au dus în Egipt, la Faraon, monarhul Egiptului, care i-a dat lui Hadad o casă şi nişte pământ şi s-a îngrijit de hrana lui. ¹⁹ Hadad a găsit o aşa mare bunăvoinţă înaintea lui Faraon, încât acesta i-a dat-o de soţie pe sora soţiei sale, regina Tahpenes. ²⁰ Sora reginei Tahpenes i-a născut un fiu cu numele Ghenubat, pe care Tahpenes l-a crescut la curtea lui Faraon. Ghenubat a locuit împreună cu fiii lui Faraon în palatul acestuia.

²¹ În timp ce era în Egipt, Hadad a aflat că David s-a culcat alături de părinţii săi şi că şi Ioab, conducătorul oştirii, era mort. Atunci Hadad i-a zis lui Faraon:

– Dă-mi voie să mă întorc în ţara mea!

²² – Ce-ţi lipseşte la mine de vrei să te întorci în ţara ta? l-a întrebat Faraon.

– Nimic, a răspuns el, dar lasă-mă să plec!

²³ Dumnezeu a ridicat un alt duşman împotriva lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la stăpânul său, Hadad-Ezer, regele din Ţoba. ²⁴ El a adunat în jurul său nişte bărbaţi şi a devenit căpetenia unei bande de prădători, atunci când David i-a omorât pe cei din Ţoba. Ei s-au dus la Damasc, s-au stabilit şi au domnit^[d] acolo. ²⁵ Rezon a fost un duşman al lui Israel în tot timpul vieţii lui Solomon, adăugând la răul pe care Hadad i l-a făcut lui Solomon. El domnea peste Aram şi l-a urât pe Israel.

²⁶ Apoi, slujitorul lui Solomon, Ieroboam, fiul lui Nebat, un efraimit din Ţereda, a cărui mamă era Ţerua, a ridicat mâna împotriva regelui. ²⁷ Iată cu ce prilej a ridicat el mâna împotriva regelui: Solomon zidea Milo^[e] şi astupa spărturile cetăţii tatălui său, David. ²⁸ Ieroboam era un om viteaz, iar când Solomon a văzut cum îşi îndeplineşte acest tânăr slujba, i-a încredinţat supravegherea tuturor oamenilor de corvoadă din Casa lui Iosif. ²⁹ Pe atunci, Ieroboam a ieşit din Ierusalim şi s-a întâlnit pe drum cu profetul Ahia din Şilo, care era îmbrăcat cu o manta nouă. Cei doi erau singuri pe câmp. ³⁰ Atunci profetul Ahia a luat mantaua de pe el, a rupt-o în douăsprezece bucăţi ³¹ şi i-a zis lui Ieroboam: „Ia-ţi zece bucăţi, căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Voi rupe regatul din mâinile lui Solomon şi-ţi voi da ţie zece seminţii. ³² Dar lui îi va rămâne o seminţie datorită robului Meu David şi datorită cetăţii Ierusalim, pe care am ales-o dintre toate seminţiile lui Israel. ³³ Voi face aceasta pentru că M-a^[f] părăsit, pentru că s-a închinat la Aştoret, zeiţa sidonienilor, lui Chemoş, zeul moabiţilor, şi lui Moleh, zeul amoniţilor, şi pentru că nu a umblat în căile Mele, ca să facă ceea ce este drept înaintea Mea şi să păzească legile şi hotărârile Mele, ca David, tatăl lui. ³⁴ Însă nu voi lua întregul regat din mâinile lui Solomon, căci l-am pus domnitor pentru toate zilele vieţii lui, datorită robului Meu David, pe care l-am ales şi care a păzit poruncile şi legile Mele. ³⁵ Voi lua regatul din mâinile fiului său şi-ţi voi da ţie zece seminţii. ³⁶ Însă îi voi da o seminţie fiului său, pentru ca robul Meu David să aibă întotdeauna o lumină înaintea Mea, la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o pentru a-Mi pune Numele acolo. ³⁷ Iar pe tine te voi lua şi vei domni peste tot ce-ţi va dori sufletul! Vei fi rege peste Israel! ³⁸ Dacă vei asculta de tot ceea ce-ţi voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele şi vei face ceea ce este drept înaintea Mea, păzind legile şi poruncile Mele, aşa cum a făcut robul Meu David, atunci voi fi cu tine, îţi voi zidi o Casă statornică, ca aceea pe care i-am zidit-o lui David, şi-ţi voi da ţie pe Israel. ³⁹ Îi voi smeri prin aceasta pe urmaşii lui David, dar nu pentru totdeauna.»“

⁴⁰ Solomon a încercat să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta a fugit în Egipt, la monarhul Şişak şi a rămas acolo până când Solomon a murit.

⁴¹ Celelalte fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el şi înţelepciunea sa, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor lui Solomon“? ⁴² Solomon a domnit timp de patruzeci de ani la Ierusalim, peste tot Israelul. ⁴³ Apoi Solomon s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea tatălui său, David. Şi în locul lui a domnit fiul său Roboam.

Împrejurările divizării regatului lui Solomon

12 Roboam s-a dus la Şehem, pentru că tot Israelul venise la Şehem să-l facă rege. ² Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, el se afla în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam s-a întors din Egipt^[g]. ³ Au trimis să-l cheme, iar Ieroboam şi întreaga adunare a lui Israel au venit şi i-au vorbit lui Roboam astfel:

⁴ – Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, despovărează-ne de slujba aspră a tatălui tău şi de jugul cel greu pe care l-a pus peste noi şi-ţi vom sluji!

⁵ – Duceţi-vă şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile, le-a răspuns el.

Şi poporul a plecat. ⁶ Regele Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care i-au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieţii acestuia, întrebându-i:

– Ce mă sfătuiţi să răspund acestui popor?

⁷ – Dacă, astăzi, vei fi un slujitor pentru cei din poporul acesta, i-au răspuns ei, dacă le vei sluji şi dacă le vei răspunde prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viaţa lor.

⁸ Însă Roboam nu a luat în seamă sfatul pe care i l-au dat bătrânii, ci a cerut şi sfatul tinerilor cu care a copilărit şi care-i slujeau. ⁹ El i-a întrebat:

– Ce mă sfătuiţi? Cum să răspund acestui popor care mi-a cerut să-l despovărez de jugul pe care tatăl meu l-a pus peste el?

¹⁰ Tinerii care copilăriseră împreună cu el i-au răspuns:

– Acestui popor care ţi-a zis că tatăl tău i-a îngreunat jugul şi că tu trebuie să-l iei de peste el, să-i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât şoldurile tatălui meu. ¹¹ Tatăl meu a pus un jug greu peste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu gârbace^[h].“

¹² Ieroboam, însoţit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, după cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!“ ¹³ Regele i-a răspuns aspru poporului. El nu a luat în seamă sfatul pe care i l-au dat bătrânii ¹⁴ şi le-a vorbit potrivit sfatului tinerilor:

– Tatăl meu v-a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu gârbace.

¹⁵ Astfel regele nu a ascultat plângerea poporului, fiindcă această întorsătură a lucrurilor venea de la Domnul, pentru ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul pe care îl rostise cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat, prin Ahia din Şilo. ¹⁶ Când toţi cei din Israel au văzut că regele a refuzat să-i asculte, i-au răspuns astfel:

Şi poporul Israel a plecat acasă. ¹⁷ Roboam însă a continuat să domnească peste israeliţii care locuiau în cetăţile lui Iuda. ¹⁸ Regele Roboam l-a trimis la ei pe Adoniram^[i], cel care era mai mare peste oamenii de corvoadă, dar toţi israeliţii l-au omorât împroşcându-l cu pietre. Atunci regele Roboam s-a grăbit să se suie în car ca să fugă la Ierusalim. ¹⁹ Aşa s-a răzvrătit Israel împotriva Casei lui David şi aşa au şi rămas până astăzi.

Convertirea lui Saul

9 Între timp însă, Saul încă sufla ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot ² şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, astfel încât, dacă i-ar găsi pe unii care sunt adepţi ai Căii^[a], atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. ³ În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer. ⁴ El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea:

– Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?

⁵ El a întrebat:

– Cine eşti, Doamne^[b]?

Isus i-a răspuns:

– Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! ⁶ Ridică-te^[c], intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci! .

⁷ Bărbaţii care-l însoţeau în călătorie s-au oprit amuţiţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. ⁸ Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. Prin urmare, l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. ⁹ Timp de trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.

¹⁰ În Damasc era un ucenic pe nume Ananias. Domnul i-a vorbit într-o viziune:

– Ananias!

– Iată-mă, Doamne! a răspuns el.

¹¹ Domnul i-a zis:

– Scoală-te, du-te pe strada numită „Dreaptă“ şi caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Iată, chiar acum el se roagă ¹² şi a văzut într-o viziune un om pe nume Ananias, intrând şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea!

¹³ Ananias I-a răspuns:

– Doamne, am auzit de la mulţi despre toate relele pe care omul acesta le-a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim. ¹⁴ Chiar şi aici are autoritate din partea conducătorilor preoţilor să-i lege pe toţi cei ce cheamă Numele Tău!

¹⁵ Dar Domnul i-a zis:

– Du-te, pentru că el este un vas al Meu pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu atât înaintea neamurilor şi regilor lor, cât şi înaintea fiilor lui Israel! ¹⁶ Căci Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere de dragul Numelui Meu!

¹⁷ Ananias a plecat, a intrat în casa unde era Saul şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, m-a trimis Domnul – Isus, Cel Care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai – ca să-ţi recapeţi vederea şi să fii umplut de Duhul Sfânt!“ ¹⁸ Imediat, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi, şi el şi-a recăpătat vederea. Apoi s-a ridicat, a fost botezat ¹⁹ şi, după ce a mâncat ceva, i-au revenit puterile.

Saul, în Damasc şi Ierusalim

Saul a rămas câteva zile cu ucenicii în Damasc ²⁰ şi imediat a început să predice în sinagogi despre Isus, şi anume că El este Fiul lui Dumnezeu. ²¹ Toţi cei ce-l auzeau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta?! Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi la conducătorii preoţilor?!“ ²² Dar Saul se întărea tot mai mult şi le provoca nedumerire iudeilor care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Cristosul.

²³ După mai multe zile, iudeii au uneltit să-l omoare, ²⁴ însă Saul a aflat despre uneltirea lor. Zi şi noapte ei supravegheau porţile, ca să-l omoare. ²⁵ Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, dându-l jos într-un coş.

Psalmul 131

Un cântec de pelerinaj. Al lui David.