The Daily Audio Bible

Domnia lui Azaria peste Iuda

15 Azaria^[a], fiul lui Amaţia, regele lui Iuda, a început să domnească în al douăzeci şi şaptelea an al domniei lui Ieroboam, regele lui Israel. ² Azaria era în vârstă de şaisprezece ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de cincizeci şi doi de ani. Mama lui se numea Iecolia şi era din Ierusalim. ³ El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse tatăl său, Amaţia. ⁴ Totuşi, înălţimile nu le-a îndepărtat şi poporul încă mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. ⁵ Domnul l-a lovit pe rege cu lepră^[b] şi a rămas lepros până la moarte. El a locuit într-o casă izolată^[c]. Cel care supraveghea palatul şi judeca poporul ţării era Iotam, fiul regelui.

⁶ Celelalte fapte ale lui Azaria, tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? ⁷ Azaria s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Iotam.

Domnia lui Zaharia peste Israel

⁸ Zaharia, fiul lui Ieroboam, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al treizeci şi optulea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda, şi a domnit timp de şase luni. ⁹ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, la fel cum au făcut strămoşii săi. El nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. ¹⁰ Şalum, fiul lui Iabeş, a uneltit împotriva lui, l-a lovit înaintea poporului^[d] şi l-a omorât, după care a domnit în locul lui.

¹¹ Celelalte fapte ale lui Zaharia sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“. ¹² Aşa s-a împlinit Cuvântul Domnului cu privire la Iehu, care zicea astfel: „Urmaşii tăi vor domni peste Israel până la a patra generaţie .“^[e]

Domnia lui Şalum peste Israel

¹³ Şalum, fiul lui Iabeş, a început să domnească în al treizeci şi nouălea an al domniei lui Uzia, regele lui Iuda. El a domnit la Samaria timp de o lună. ¹⁴ Atunci Menahem, fiul lui Gadi, a plecat din Tirţa şi a venit în Samaria. El l-a ucis pe Şalum, fiul lui Iabeş, în Samaria, după care a domnit în locul lui. ¹⁵ Celelalte fapte ale lui Şalum şi uneltirea pe care el a făcut-o sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“.

¹⁶ În acea perioadă, Menahem a pustiit Tifsa^[f] cu tot ce era în ea, precum şi ţinuturile ei dinspre Tirţa, fiindcă cei de acolo nu au vrut să-şi deschidă porţile. El a pustiit Tifsa şi a spintecat pântecele tuturor femeilor însărcinate.

Domnia lui Menahem peste Israel

¹⁷ Menahem, fiul lui Gadi, a început să domnească peste Israel în al treizeci şi nouălea an al lui Azaria, regele lui Iuda şi a domnit la Samaria timp de zece ani. ¹⁸ Toată viaţa el a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

¹⁹ Când Pul^[g], împăratul Asiriei, a invadat ţara, Menahem i-a dat lui Pul o mie de talanţi^[h] de argint pentru ca acesta să-l ajute să-şi întărească stăpânirea. ²⁰ Menahem a cerut argintul acesta de la toţi oamenii înstăriţi din Israel, fiecare dându-i împăratului Asiriei câte cincizeci de şecheli^[i] de argint. Aşa că împăratul Asiriei s-a întors şi nu a mai zăbovit în ţară. ²¹ Celelalte fapte ale lui Menahem şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? ²² Menahem s-a culcat alături de părinţii săi şi în locul lui a domnit fiul său, Pekahia.

Domnia lui Pekahia peste Israel

²³ Pekahia, fiul lui Menahem, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al cincizecilea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda. El a domnit timp de doi ani. ²⁴ El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. ²⁵ Unul dintre ofiţerii lui Pekahia, şi anume Pekah, fiul lui Remalia, a uneltit împotriva lui şi, împreună cu cincizeci de ghiladiţi, l-a omorât pe rege, precum şi pe Argob şi pe Arieh, în Samaria, în fortăreaţa palatului regelui. Aşadar, Pekah l-a ucis pe Pekahia şi a domnit în locul lui. ²⁶ Celelalte fapte ale lui Pekahia şi tot ce a făcut el sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“.

Domnia lui Pekah peste Israel

²⁷ Pekah, fiul lui Remalia, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al cincizeci şi doilea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda, şi a domnit timp de douăzeci de ani. ²⁸ El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. ²⁹ În timpul domniei lui Pekah, regele lui Israel, Tiglat-Pileser^[j], împăratul Asiriei, a capturat cetăţile: Iyon, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Kedeş, Haţor, Ghilad şi Galileea, precum şi toată ţara lui Neftali şi i-a dus pe locuitorii lor în captivitate în Asiria.

³⁰ Apoi Osea, fiul lui Ela, a uneltit împotriva lui Pekah, fiul lui Remalia, şi l-a omorât. Osea a început să domnească în locul lui, în al douăzecilea an al domniei lui Iotam, fiul lui Uzia. ³¹ Celelalte fapte ale lui Pekah şi tot ce a făcut el sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“.

Domnia lui Iotam peste Iuda

³² Iotam, fiul lui Uzia, a început să domnească peste Iuda în al doilea an al domniei lui Pekah, fiul lui Remalia, regele lui Israel. ³³ El era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. Mama lui se numea Ieruşa şi era fiica lui Ţadok. ³⁴ El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse şi tatăl său, Uzia. ³⁵ Totuşi înălţimile nu le-a îndepărtat şi poporul încă mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. El a zidit Poarta de Sus a Casei Domnului.

³⁶ Celelalte fapte ale lui Iotam, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? ³⁷ În acele zile Domnul a început să trimită împotriva lui Iuda pe Reţin, regele Aramului, şi pe Pekah, fiul lui Remalia. ³⁸ Iotam s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în cetatea strămoşului său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahaz.

Domnia lui Ahaz peste Iuda

16 Ahaz, fiul lui Iotam, regele lui Iuda, a devenit rege în al şaptesprezecelea an al domniei lui Pekah, fiul lui Remalia. ² Ahaz era în vârstă de douăzeci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. El nu a făcut ce este drept înaintea Domnului, Dumnezeul lui, cum făcuse strămoşul său David, ³ ci a umblat în căile regilor lui Israel. El l-a trecut chiar şi pe fiul său prin foc^[k], potrivit obiceiurilor idolatre ale popoarelor pe care le izgonise Domnul dinaintea israeliţilor. ⁴ De asemenea, el a adus jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde.

⁵ Atunci Reţin, regele Aramului, şi Pekah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, au pornit război împotriva Ierusalimului. L-au asediat pe Ahaz, dar nu l-au putut învinge. ⁶ În vremea aceea, Reţin, regele Aramului, a readus Elatul sub stăpânirea Aramului, izgonindu-i pe iudei. Astfel edomiţii^[l] s-au întors la Elat şi au locuit acolo până în ziua de azi.

⁷ Ahaz a trimis nişte soli la Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, ca să-i spună:

⁸ Ahaz a luat argintul şi aurul care se aflau în Casa Domnului şi în vistieriile palatului regelui şi le-a trimis ca dar împăratului Asiriei. ⁹ Împăratul Asiriei l-a ascultat. Şi astfel împăratul Asiriei a înaintat împotriva Damascului şi l-a capturat. Apoi i-a dus pe locuitori în captivitate la Chir şi l-a ucis pe Reţin. ¹⁰ Regele Ahaz a plecat la Damasc pentru a-l întâlni pe Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Când a văzut altarul care era în Damasc, regele Ahaz a trimis preotului Urie copia şi modelul altarului împreună cu toate măsurile lui. ¹¹ Preotul Urie a zidit un altar întocmai după modelul trimis din Damasc de regele Ahaz; şi preotul Urie l-a terminat înainte de întoarcerea regelui din Damasc. ¹² Când s-a întors regele din Damasc şi a văzut altarul, s-a apropiat de el şi a adus jertfe pe el^[m]. ¹³ A adus pe altar arderile de tot şi darurile de mâncare, a turnat darurile de băutură şi a vărsat sângele jertfelor pentru pace^[n]. ¹⁴ A îndepărtat dinaintea Casei altarul de bronz care era înaintea Domnului, pentru a nu fi între noul altar şi Casa Domnului şi l-a aşezat la nord de noul altar. ¹⁵ Regele Ahaz i-a dat următoarea poruncă preotului Urie: „Să aduci pe altarul cel mare arderea de tot de dimineaţă şi darul de mâncare de seară, arderea de tot a regelui şi darul lui de mâncare, arderea de tot a întregului popor din ţară, darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură; să torni pe el tot sângele arderilor de tot şi tot sângele jertfelor. Iar altarul de bronz îl voi folosi pentru a căuta călăuzire!“ ¹⁶ Şi preotul Urie a făcut totul aşa cum i-a poruncit regele Ahaz.

¹⁷ Regele Ahaz a sfărâmat panelele piedestalelor şi a îndepărtat bazinele de pe ele. A dat jos şi „marea“ de pe boii de bronz care erau sub ea şi a aşezat-o pe o pardoseală de piatră. ¹⁸ La dorinţa împăratului Asiriei a îndepărtat din Casa Domnului atât arcada Sabatului^[o], care fusese construită în interiorul Casei^[p], cât şi intrarea de afară a regelui^[q].

¹⁹ Celelalte fapte pe care le-a făcut Ahaz, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? ²⁰ Ahaz s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ezechia.

Cei şapte fii ai lui Sceva

¹³ Nişte exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „În Numele lui Isus, pe Care-L predică Pavel, vă poruncesc să ieşiţi!“ ¹⁴ Cei ce făceau lucrul aceasta erau şapte fii ai lui Sceva, un preot conducător^[a] iudeu. ¹⁵ Dar duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?!“ ¹⁶ Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe toţi şi i-a bătut în aşa fel încât au fugit din casa aceea goi şi răniţi. ¹⁷ Lucrul acesta a fost cunoscut atât de către toţi iudeii, cât şi de către toţi grecii care locuiau în Efes; şi pe toţi i-a cuprins frica, iar Numele Domnului era preamărit. ¹⁸ Mulţi dintre cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să-şi spună faptele. ¹⁹ Şi mulţi dintre cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adunat cărţile şi le-au ars în faţa tuturor.^[b] Au socotit preţul acestora şi l-au găsit ca fiind de cincizeci de mii de arginţi^[c]. ²⁰ Astfel, prin tăria Domnului, Cuvântul se răspândea şi se întărea.

O mare tulburare în Efes

²¹ După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus în gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia^[d]. El îşi zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd şi Roma!“ ²² I-a trimis în Macedonia pe Timotei şi pe Erastus, doi dintre ajutoarele lui, iar el a mai rămas un timp în Asia^[e].

²³ În perioada aceea, s-a stârnit o mare tulburare cu privire la Cale. ²⁴ Un argintar pe nume Demetrius, făcea replici în argint ale templului lui Artemis^[f] şi aducea astfel lucrătorilor săi nu puţin câştig.^{[g] 25} El i-a strâns la un loc, împreună cu alţi lucrători de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Bărbaţi, ştiţi că prosperitatea noastră vine din meseria aceasta ²⁶ şi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins şi a dus în rătăcire o mare mulţime de oameni, spunând că zeii făcuţi de mâini nu sunt de fapt zei! ²⁷ Prin urmare, există pericolul nu numai ca această muncă a noastră să ajungă de tot dispreţul, ci şi ca templul marii zeiţe Artemis să fie socotit ca o nimica şi chiar măreţia ei să fie distrusă, a ei, cea la care se închină toată Asia şi toată lumea!“

²⁸ Când au auzit ei aceste lucruri, s-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!“ ²⁹ Cetatea s-a umplut de zarvă. S-au repezit într-un singur gând spre teatru, târându-i acolo şi pe macedoneenii Gaius şi Aristarh, însoţitorii de drum ai lui Pavel. ³⁰ Pavel voia să vină la norod, dar ucenicii nu l-au lăsat. ³¹ Chiar şi unii dintre conducătorii provinciei Asia^[h], care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. ³² Unii strigau ceva, alţii strigau altceva, căci adunarea era în confuzie, iar cei mai mulţi nici nu ştiau de ce se adunaseră. ³³ Unii din mulţime l-au înştiinţat pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau în faţă, spunându-i despre ce este vorba. Alexandru a făcut semn cu mâna, vrând să se apere înaintea norodului, ³⁴ dar ei, recunoscându-l că este iudeu, au strigat cu toţii într-un glas, timp de aproape două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!“ ³⁵ Funcţionarul^[i] cetăţii a reuşit să liniştească mulţimea, zicând: „Bărbaţi ai Efesului, cine este omul acela care să nu ştie că cetatea Efes este păzitoarea templului măreţei Artemis şi a imaginii ei căzute din cer^[j]?! ³⁶ Întrucât aceste lucruri sunt de necontestat, ar trebui să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic nesăbuit. ³⁷ Căci i-aţi adus aici pe bărbaţii aceştia care nu sunt nici jefuitori ai templului şi nici blasfemiatori ai zeiţei noastre! ³⁸ Deci, dacă într-adevăr Demetrius şi lucrătorii lui au o acuzaţie împotriva cuiva, tribunalele sunt deschise şi există proconsuli^[k]; să se acuze acolo unii pe alţii! ³⁹ Însă dacă vreţi ceva în plus, se va clarifica într-o adunare legală^[l]. ⁴⁰ Căci, din cauza celor întâmplate astăzi, suntem în pericol să fim acuzaţi de răscoală, deoarece nu există nici o cauză pentru această zarvă, şi noi nu putem motiva agitaţia aceasta!“ ⁴¹ Şi spunând aceste lucruri, a dat drumul adunării.

Psalmul 147