The Daily Audio Bible

Ridicarea lui David ca rege peste Israelul unit

11 Tot Israelul s-a strâns la David, în Hebron, şi i-a zis: „Suntem os din oasele tale şi carne din carnea ta! ² Odinioară, chiar şi atunci când Saul era rege, tu îl conduceai pe Israel în războaie. Domnul, Dumnezeul tău, ţi-a promis de altfel: «Tu vei păstori poporul Meu Israel şi vei fi conducător peste poporul Meu Israel!»“ ³ Toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[a] veniseră la rege, în Hebron, astfel că David a încheiat legământ cu ei înaintea Domnului, la Hebron. Apoi ei l-au uns pe David ca rege peste Israel, după Cuvântul Domnului profeţit de Samuel.

⁴ David şi întreg Israelul au înaintat spre Ierusalim (adică Iebus) împotriva iebusiţilor care locuiau acolo. ⁵ Locuitorii din Iebus i-au zis lui David: „Nu vei intra aici!“ David a capturat însă fortăreaţa Sionului, care a devenit Cetatea lui David. ⁶ David zisese: „Oricine îi va învinge primul pe iebusiţi va deveni căpetenie şi conducător.“ Ioab, fiul Ţeruiei, a înaintat primul şi astfel el a devenit căpetenie. ⁷ David s-a stabilit în fortăreaţă şi de aceea a fost numită „Cetatea lui David“. ⁸ El a rezidit cetatea de jur împrejur, dinspre Milo^[b] de jur împrejur, iar Ioab a restaurat restul cetăţii. ⁹ David a devenit tot mai puternic pentru că Domnul Oştirilor^[c] era cu el.

Războinicii din garda regelui David

¹⁰ Iată căpeteniile vitejilor lui David care, devotate domniei sale, împreună cu tot Israelul, l-au făcut rege, după Cuvântul Domnului cu privire la Israel; ¹¹ acesta este numărul vitejilor lui David:

Iaşobeam^[d], fiul lui Hacmoni, era căpetenia celor trei^[e]. El şi-a ridicat suliţa împotriva a trei sute de duşmani pe care i-a ucis într-o singură împrejurare.

¹² Următorul era Elazar, fiul ahohitului Dodo. Şi el a fost unul dintre cei trei viteji care ¹³ se aflau împreună cu David la Pas-Damim, când filistenii se adunaseră acolo pentru război (pe ogor erau holde de orz). Când poporul a fugit dinaintea filistenilor, ¹⁴ ei s-au aşezat în mijlocul ogorului, l-au apărat şi i-au ucis pe filisteni. Domnul i-a izbăvit dându-le o mare biruinţă.

¹⁵ Altădată, cei trei, dintre cele treizeci de căpetenii, au venit la stânca unde se afla David, la peştera Adulam, în timp ce oştirea filistenilor îşi aşezase tabăra în valea Refaim. ¹⁶ David se afla atunci în fortăreaţă^[f], iar garnizoana filistenilor se afla la Betleem. ¹⁷ Lui David i s-a făcut sete şi a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din fântâna de lângă poarta Betleemului?“ ¹⁸ Cei trei viteji au răzbit prin tabăra filistenilor, au scos apă din fântâna de lângă poarta Betleemului şi au adus-o cu bine la David. David însă nu a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului, ¹⁹ spunând: „Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Să beau eu sângele bărbaţilor acestora care şi-au pus viaţa în primejdie? Căci ei şi-au pus viaţa în primejdie aducând apa.“ Şi n-a băut din acea apă. Astfel de isprăvi făceau cei trei viteji.

²⁰ Abişai, fratele lui Ioab, era căpetenia celor trei. El şi-a ridicat suliţa împotriva a trei sute de duşmani şi i-a omorât. Şi astfel el şi-a câştigat un renume alături de cei trei. ²¹ Era mai respectat decât cei trei, ajungând chiar căpetenia lor, dar nu s-a ridicat la valoarea celor trei.

²² Benaia, fiul lui Iehoiada, era un viteaz din Kabţeel, care a făcut mari isprăvi. El i-a ucis pe doi dintre cei mai viteji moabiţi^[g], iar într-o zi în care ninsese, a coborât într-o fântână^[h] unde a omorât un leu^[i]. ²³ A mai omorât, de asemenea, şi un egiptean, un bărbat a cărui înălţime era de cinci coţi^[j]. Egipteanul era înarmat cu o suliţă cât sulul unui ţesător; Benaia s-a dus înspre el doar cu un toiag. El a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a ucis cu propria lui suliţă. ²⁴ Astfel de isprăvi făcea Benaia, fiul lui Iehoiada, devenind la fel de vestit ca cei trei viteji. ²⁵ Era mai respectat decât ceilalţi treizeci, însă nu s-a ridicat la înălţimea celor trei. David l-a numit conducătorul gărzii sale personale.

²⁶ Războinici viteji au mai fost şi:

Susţinătorii lui David în exil

12 Iată-i pe cei care s-au dus la David în Ţiklag, în timp ce acesta se ţinea departe de faţa lui Saul, fiul lui Chiş (ei au fost dintre vitejii care l-au ajutat în război; ² aceştia mânuiau arcul şi puteau să arunce pietre sau să tragă săgeţi cu arcul atât cu mâna dreaptă, cât şi cu mâna stângă; erau beniamiţi dintre rudele lui Saul):

⁸ Dintre gadiţi, s-au alăturat lui David în fortăreaţa^[l] din pustie războinici viteji, luptători aleşi, care mânuiau scutul şi lancea, erau neînfricaţi ca leii şi iuţi precum gazelele pe munţi.

¹⁴ Aceşti gadiţi au fost căpeteniile oştirii: cel mai neînsemnat valora cât o sută de oameni, cel mai renumit – cât o mie. ¹⁵ Aceştia sunt cei ce au trecut Iordanul în prima lună a anului, atunci când acesta se revarsă peste maluri şi i-au izgonit pe toţi cei din vale, înspre răsărit şi înspre apus.

¹⁶ De asemenea, şi dintre urmaşii lui Beniamin şi ai lui Iuda au venit la David la fortăreaţă. ¹⁷ David le-a ieşit în întâmpinare şi i-a îndemnat astfel:

– Dacă veniţi la mine cu gânduri bune, ca să mă ajutaţi, atunci inima mea se va uni cu voi, dar dacă vreţi să mă trădaţi duşmanilor mei, deşi nu sunt vinovat de nici o nelegiuire, Dumnezeul strămoşilor noştri să vadă şi să judece!

¹⁸ Atunci Amasai, căpetenia celor treizeci, a fost îmbrăcat cu Duhul şi a zis:

– Suntem de partea ta, David! Suntem cu tine, fiu al lui Işai! Pace! Pace ţie şi pace celor ce te ajută! Căci Însuşi Dumnezeul tău te-a ajutat!

David i-a primit şi i-a pus căpetenii peste ceată.

Pavel în Malta

28 După ce am fost scăpaţi din primejdie, am aflat că insula se numea Malta. ² Barbarii^[a] ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită; au aprins un foc, din pricină că începuse să cadă ploaia şi din pricina frigului, şi ne-au primit alături de ei pe toţi. ³ Pavel a adunat o grămadă de mărăcini şi, în timp ce le punea pe foc, a ieşit o viperă din cauza căldurii şi i s-a prins de mână. ⁴ Când barbarii au văzut şarpele atârnând de mâna lui, şi-au zis unii altora: „Fără îndoială că omul acesta care a fost salvat din mare este un criminal, căci Dreptatea^[b] nu-l lasă să trăiască!“ ⁵ Pavel însă a scuturat şarpele în foc, fără să sufere nici un rău. ⁶ Ei se aşteptau să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă nimic neobişnuit, şi-au schimbat părerea şi au zis că este un zeu. ⁷ Aproape de locul acela se aflau nişte ogoare ale fruntaşului^[c] insulei, pe care-l chema Publius. El ne-a primit şi ne-a găzduit cu ospitalitate timp de trei zile. ⁸ Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, suferind de friguri şi dizenterie. Pavel s-a dus la el, s-a rugat punându-şi mâinile peste el şi l-a vindecat. ⁹ După ce s-a întâmplat aceasta, ceilalţi de pe insulă care aveau boli, au venit şi ei şi au fost vindecaţi. ¹⁰ Ei ne-au cinstit în multe feluri, iar când am fost gata de plecare ne-au pus la dispoziţie lucrurile de care aveam nevoie.

Pavel soseşte la Roma

¹¹ După trei luni, am plecat pe mare cu o corabie din Alexandria care iernase pe insulă şi care avea emblema Dioscurilor^[d]. ¹² Am debarcat în Siracuza, unde am rămas timp de trei zile, ¹³ iar de acolo am plecat mai departe şi am sosit în Regium. După o zi a început să bată un vânt dinspre sud, iar în ziua următoare am ajuns în Puteoli, ¹⁴ unde am găsit fraţi şi am fost rugaţi să rămânem cu ei şapte zile. Şi aşa am ajuns în Roma. ¹⁵ Când fraţii de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius şi până la „Trei taverne“. Văzându-i, Pavel I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a fost încurajat.

¹⁶ Când am intrat în Roma (, centurionul i-a predat pe prizonieri căpitanului gărzilor, iar)^[e] lui Pavel i s-a dat voie să locuiască singur, sub paza unui soldat.

Pavel predică la Roma

¹⁷ După trei zile, Pavel i-a chemat la el pe fruntaşii iudeilor, iar când aceştia s-au adunat le-a zis:

– Bărbaţi, fraţilor, deşi n-am făcut nimic împotriva poporului nostru sau împotriva obiceiurilor strămoşilor noştri, totuşi am fost luat prizonier în Ierusalim şi dat în mâinile romanilor. ¹⁸ Aceştia, după ce m-au interogat, voiau să mă elibereze, fiindcă nu era în mine nici o vină pentru care să merit moartea. ¹⁹ Dar, pentru că iudeii s-au împotrivit, am fost constrâns să fac apel la Cezar, deşi nu aveam de adus nici o acuzaţie împotriva neamului meu. ²⁰ Din acest motiv v-am chemat să vă văd şi să vă vorbesc; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ!

²¹ Ei i-au răspuns:

– Noi n-am primit din Iudeea nici o scrisoare cu privire la tine şi nici unul dintre fraţii care au venit aici n-a anunţat sau n-a vorbit ceva rău despre tine. ²² Dar am dori să auzim de la tine lucrurile pe care le gândeşti, căci, într-adevăr, ne este cunoscut faptul că pretutindeni se vorbeşte împotriva acestei partide.

²³ Aşadar, ei i-au stabilit lui Pavel o zi. Au venit mulţi în locul unde era găzduit, iar el, de dimineaţă până seara, le-a explicat lucrurile, depunând mărturie cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu şi încercând să-i convingă cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât şi din Profeţi. ²⁴ Unii erau convinşi de cele spuse de el, dar alţii erau necredincioşi. ²⁵ Fiindcă ei plecau acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel le-a mai zis doar cuvintele acestea: „Bine a vorbit Duhul Sfânt, prin profetul Isaia, strămoşilor noştri, ²⁶ când a zis:

«Du-te la cei din poporul acesta şi spune-le:

²⁸ Să ştiţi deci că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, şi ele o vor asculta!“ ²⁹ (Când Pavel a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat, având o mare dispută între ei.)^[g]

³⁰ Pavel a rămas acolo doi ani întregi, într-un loc pe care şi-l închiriase. Şi-i primea pe toţi cei ce veneau la el, ³¹ predicând Împărăţia lui Dumnezeu şi dând învăţătură despre Domnul Isus Cristos, cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică.

Psalmul 9^[a]

Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Moartea fiului“. Un psalm al lui David.