The Daily Audio Bible

¹⁹ Şi dintre manasiţi au trecut de partea lui David, atunci când el i-a însoţit pe filisteni la luptă împotriva lui Saul. Ei^[a] însă nu le-au fost de ajutor filistenilor, fiindcă domnitorii acestora au hotărât să-l trimită înapoi pe David, zicând: „Vom plăti cu capetele noastre dacă va trece de partea lui Saul, stăpânul lui!“ ²⁰ Când David a plecat înspre Ţiklag, au trecut de partea lui manasiţii Adnah, Iozabad, Iediael, Mihail, Iozabad, Elihu şi Ţiletai, toţi fiind căpetenii ale miilor care erau în Manase. ²¹ Ei l-au ajutat împotriva cetei de jefuitori, căci toţi erau războinici viteji şi au ajuns conducători în oştire. ²² În fiecare zi veneau la David oameni ca să-l ajute, până când tabăra lui a ajuns ca tabăra lui Dumnezeu.

²³ Iată numărul căpeteniilor înarmate pentru război, care au venit la David, în Hebron, ca să întoarcă spre el regatul lui Saul, după Cuvântul Domnului:

³⁸ Toţi aceşti războinici, care puteau ajuta oştirea, au venit cu gând de pace la Hebron ca să-l pună pe David rege peste tot Israelul. De asemenea, toţi ceilalţi din Israel s-au unit cu ei ca să-l facă pe David rege. ³⁹ Au stat acolo, împreună cu David, timp de trei zile, mâncând şi bând, căci cei din poporul lor le pregătiseră masa. ⁴⁰ Chiar şi vecinii lor, până în ţinutul lui Isahar, al lui Zabulon şi al lui Neftali, au adus mâncare încărcată pe măgari, pe cămile, pe catâri şi pe vite – provizii de făină, turte de smochine şi de stafide, ulei şi vin, vite şi oi din belşug, căci era bucurie în Israel.

David doreşte să aducă chivotul la Ierusalim

13 David s-a sfătuit cu căpeteniile peste mii şi peste sute, cu toţi conducătorii. ² După aceea David a zis întregii adunări a lui Israel: „Dacă credeţi că este bine şi dacă lucrul acesta vine de la Domnul, Dumnezeul nostru, să ne împărţim şi să dăm de ştire fraţilor noştri care au rămas în toate regiunile lui Israel, chiar şi preoţilor şi leviţilor din cetăţile care au păşuni, ca să se strângă la noi ³ şi să aducem Chivotul Dumnezeului nostru la noi, căci pe vremea lui Saul nu am căutat să aflăm despre el.“ ⁴ Toată adunarea a fost de acord să se facă astfel, căci hotărârea aceasta a părut dreaptă întregului popor. ⁵ David a strâns tot Israelul, de la râul Şihor^[b] din Egipt şi până la Lebo-Hamat^[c], ca să aducă Chivotul lui Dumnezeu din Chiriat-Iearim.

⁶ Apoi David şi întregul Israel au plecat spre Baala (adică Chiriat-Iearim) care aparţine de Iuda, ca să aducă de acolo Chivotul lui Dumnezeu, Chivotul care poartă Numele Domnului, Cel Care şade deasupra heruvimilor. ⁷ Au aşezat Chivotul lui Dumnezeu într-un car nou, după ce l-au luat din casa lui Abinadab, iar Uza şi Ahio conduceau carul. ⁸ David şi întregul Israel sărbătoreau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea, cântând din lire, din harfe, din tamburine, din chimvale şi din trâmbiţe. ⁹ Când au ajuns la aria lui Chidon, Uza şi-a întins mâna să apuce Chivotul, deoarece boii erau să-l răstoarne. ¹⁰ Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza şi l-a lovit pentru că pusese mâna pe Chivot. Uza a murit acolo, înaintea lui Dumnezeu.^[d]

¹¹ David s-a mâniat pentru că Domnul Se dezlănţuise împotriva lui Uza şi a numit acel loc Pereţ-Uza^[e], nume care i-a rămas până în ziua de azi. ¹² În ziua aceea David s-a temut de Dumnezeu şi a zis: „Cum să aduc la mine Chivotul lui Dumnezeu?“ ¹³ Şi David nu a mai adus Chivotul la el, în Cetatea lui David, ci l-a dus în casa lui Obed-Edom, ghititul. ¹⁴ Chivotul lui Dumnezeu a rămas cu familia lui Obed-Edom, în casa lui, timp de trei luni, iar Domnul a binecuvântat familia lui Obed-Edom şi tot ce era al lui.

Primele reacţii internaţionale la întronarea lui David

14 Hiram, regele Tirului, i-a trimis soli lui David, iar aceştia i-au adus lemn de cedru, precum şi zidari şi tâmplari care să-i zidească un palat. ² David a înţeles că Domnul l-a pus drept rege peste Israel şi că i-a întărit foarte mult domnia de dragul poporului Său, Israel.

³ David şi-a mai luat soţii la Ierusalim şi i s-au mai născut astfel mulţi fii şi multe fiice. ⁴ Acestea sunt numele fiilor care i s-au născut la Ierusalim:

⁸ Când au auzit filistenii că David a fost uns ca rege peste întregul Israel, au pornit cu toţii în căutarea lui David. David a aflat însă acest lucru şi le-a ieşit înainte. ⁹ Filistenii veniseră şi invadaseră valea Refaim. ¹⁰ David L-a întrebat pe Dumnezeu:

– Să pornesc împotriva filistenilor? Îi vei da în mâna mea?

Domnul i-a răspuns:

– Du-te, căci îi voi da în mâna ta!

¹¹ S-a dus la Baal-Peraţim şi David i-a învins acolo. David a zis: „Dumnezeu i-a zdrobit pe duşmanii mei, prin mâna mea, precum apele care dau năvală rupând totul în cale.“ De aceea locului aceluia i-au pus numele Baal-Peraţim^[g]. ¹² Filistenii şi-au lăsat zeii acolo şi, la porunca lui David, aceştia au fost arşi.

¹³ Filistenii au venit din nou şi au invadat valea. ¹⁴ David L-a întrebat din nou pe Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a răspuns:

– Să nu-i ataci din faţă, ci înconjoară-i şi atacă-i în dreptul arbuştilor de balsam. ¹⁵ Când vei auzi vuiet de marş în vârful arbuştilor de balsam, să ieşi la luptă, căci atunci Dumnezeu va ieşi înaintea ta ca să zdrobească oştirea filistenilor.

¹⁶ David a făcut aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. Ei au lovit oştirea filistenilor de la Ghivon până la Ghezer.

¹⁷ Faima lui David s-a răspândit în toate ţinuturile, iar Domnul l-a făcut de temut pentru toate neamurile.

Salutări

1 Pavel, rob al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia^[a] lui Dumnezeu, ² pe care El o promisese mai dinainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi ³ şi care se referă la Fiul Său – născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, ⁴ iar în ce priveşte Duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu^[b], prin învierea dintre cei morţi – adică la Isus Cristos, Domnul nostru, ⁵ prin Care am primit harul şi apostolatul, ca să aducem, de dragul Numelui Său, la ascultarea credinţei pe toate neamurile, ⁶ între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Cristos. ⁷ Deci, tuturor celor care sunt preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fie sfinţi: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Dorinţa lui Pavel de a vizita Roma

⁸ Mai întâi, Îi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Cristos, pentru voi toţi, întrucât credinţa voastră este vestită în întreaga lume. ⁹ Căci Dumnezeu, Căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că îmi aduc aminte neîncetat de voi, ¹⁰ cerând întotdeauna în rugăciunile mele ca, cel puţin acum, prin voia lui Dumnezeu, să reuşesc să vin la voi. ¹¹ Căci tânjesc să vă văd, ca să vă fac parte de vreun dar duhovnicesc spre întărirea voastră, ¹² pentru ca atât voi, cât şi eu, să fim încurajaţi în acelaşi timp – voi prin credinţa mea, iar eu prin a voastră. ¹³ Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de multe ori mi-am propus să vin la voi, ca să am şi printre voi vreun rod, tot aşa cum am şi printre celelalte neamuri, dar până acum am fost împiedicat. ¹⁴ Eu sunt dator atât grecilor, cât şi barbarilor^[c], atât celor înţelepţi, cât şi celor neştiutori, ¹⁵ astfel că, în ce mă priveşte pe mine, sunt dornic să vă predic Evanghelia şi vouă, celor din Roma.

Puterea Evangheliei

¹⁶ Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede – întâi a iudeului, apoi a grecului –, ¹⁷ deoarece în ea este descoperită o dreptate oferită de Dumnezeu, care vine din credinţă şi care duce la credinţă^[d], aşa cum este scris: „Cel drept va trăi prin credinţă.“^[e]