The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NRSVUE. Switch to the NRSVUE to read along with the audio.
David aduce chivotul la Ierusalim
15 David şi-a construit case în Cetatea lui David, a pregătit un loc pentru Chivotul lui Dumnezeu şi a întins un cort pentru el. 2 Apoi David a zis: „Nimeni să nu poarte Chivotul lui Dumnezeu, în afară de leviţi, căci pe ei i-a ales Domnul ca să ducă Chivotul Domnului şi să-I slujească pe vecie.“ 3 David a strâns tot Israelul la Ierusalim, ca să aducă Chivotul Domnului în locul pe care i-l pregătise. 4 David i-a strâns şi pe urmaşii lui Aaron şi pe leviţi:
5 dintre chehatiţi: conducătorul Uriel şi rudele sale – o sută douăzeci;
6 dintre merariţi: conducătorul Asaia şi rudele sale – două sute douăzeci;
7 dintre gherşoniţi[a]: conducătorul Ioel şi rudele sale – o sută treizeci;
8 dintre urmaşii lui Eliţafan: conducătorul Şemaia şi rudele sale – două sute;
9 dintre urmaşii lui Hebron: conducătorul Eliel şi rudele sale – optzeci;
10 dintre urmaşii lui Uziel: conducătorul Aminadab şi rudele sale – o sută doisprezece.
11 David i-a chemat pe preoţii Ţadok şi Abiatar, pe leviţii Uriel, Asaia, Ioel, Şemaia, Eliel şi Aminadab 12 şi le-a zis: „Voi sunteţi căpeteniile familiilor leviţilor. Sfinţiţi-vă, voi şi rudele voastre, ca să aduceţi Chivotul Domnului, Dumnezeul lui Israel, în locul pe care i l-am pregătit. 13 Prima dată când voi nu aţi fost prezenţi, Domnul a izbucnit în mijlocul nostru, fiindcă nu L-am căutat după rânduială[b].“ 14 Preoţii şi leviţii s-au sfinţit ca să aducă Chivotul Domnului, Dumnezeul lui Israel. 15 Leviţii au purtat Chivotul lui Dumnezeu pe umeri cu ajutorul drugilor, aşa cum a poruncit Moise după Cuvântul Domnului.
16 David le zisese conducătorilor leviţilor să numească dintre rudele lor cântăreţi la instrumente muzicale – la harfe, la lire şi la chimvale – care să cânte cu putere şi plini de bucurie. 17 Leviţii i-au numit pe:
Heman, fiul lui Ioel,
Asaf, fiul lui Berechia, rudă cu el,
şi Etan, fiul lui Kuşaia, merarit, rudă de-a lor.
18 Împreună cu ei mai erau rudele lor de rang secundar:
Zaharia[c], Iaaziel,
Şemiramot, Iehiel, Uni,
Eliab, Benaia, Maaseia,
Matitia, Elifelehu, Mikneia
şi portarii Obed-Edom şi Ieiel[d].
19 Cântăreţii – Heman, Asaf şi Etan – erau puşi să cânte la chimvale de bronz.
20 Zaharia, Aziel, Şemiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Maaseia şi Benaia cântau la harfă[e] în alamot[f];
21 Matitia, Elifelehu, Mikneia, Obed-Edom, Ieiel şi Azazia cântau la liră[g] în şeminit[h], ca să sune tare;
22 Chenania, conducătorul leviţilor cântăreţi, dirija cântarea pentru că era priceput.
23 Berechia şi Elkana erau portari unde era Chivotul.
24 Preoţii – Şebania, Ioşafat, Netanel, Amasai, Zaharia, Benaia şi Eliezer – sunau din trâmbiţe înaintea Chivotului lui Dumnezeu;
Obed-Edom împreună cu Iehia erau, de asemenea, portari unde era Chivotul.
25 Astfel David, cei din sfatul bătrânilor lui Israel şi căpeteniile miilor au plecat să aducă Chivotul Legământului cu Domnul din casa lui Obed-Edom, în mijlocul bucuriei.
26 Pentru că Dumnezeu i-a ajutat pe leviţii care purtau Chivotul Legământului cu Domnul, aceştia au jertfit şapte boi şi şapte berbeci. 27 David era îmbrăcat cu o mantie de in subţire, cum de altfel erau şi toţi leviţii care purtau Chivotul, cântăreţii şi Chenania, conducătorul cântăreţilor. David mai avea pe el şi un efod de in.
28 Tot Israelul a adus Chivotul Legământului cu Domnul în mijlocul strigătelor şi al sunetului de corn, al trâmbiţelor şi al chimvalelor, al cântecelor la harfe şi lire. 29 În timp ce Chivotul Legământului cu Domnul intra în Cetatea lui David, Mihal, fiica lui Saul, se uita pe fereastră. Când l-a văzut pe regele David dansând şi veselindu-se, l-a dispreţuit în inima ei.
16 Au adus Chivotul lui Dumnezeu şi l-au aşezat în mijlocul cortului pe care i l-a întins David. Apoi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi de tot şi jertfe de pace[i]. 2 După ce a terminat de adus arderile de tot şi jertfele de pace, David a binecuvântat poporul în Numele Domnului 3 şi a împărţit întregului Israel, fiecărui bărbat şi fiecărei femei, câte o pâine rotundă, o bucată de carne şi o turtă cu stafide. 4 Înaintea Chivotului i-a pus pe unii dintre leviţii slujitori ca să-L amintească, să-L mărturisească şi să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 5 Asaf era căpetenia, Zaharia – al doilea în rang, iar Ieiel, Şemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom şi Ieiel cântau din harfe şi din lire. Asaf era pus să cânte la chimvale, 6 iar preoţii Benaia şi Iahaziel sunau continuu din trâmbiţe înaintea Chivotului Legământului cu Domnul.
Psalmul de laudă al lui David
7 Aşadar, în ziua aceea David i-a numit, pentru prima dată, pe Asaf şi pe rudele lui ca responsabili să aducă laude Domnului.
8 „Lăudaţi-L pe Domnul,
chemaţi Numele Lui,
faceţi cunoscute printre popoare faptele Lui!
9 Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui,
vestiţi toate isprăvile Lui!
10 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul!
11 Căutaţi pe Domnul şi puterea Lui,
căutaţi totdeauna faţa Lui!
12 Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
de semnele şi de hotărârile gurii Sale,
13 sămânţă[j] a robului Său Israel,
fii ai lui Iacov, aleşii Lui!
14 El este Domnul, Dumnezeul nostru,
şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
15 Aduceţi-vă aminte[k] mereu de legământul Lui,
de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii,
16 de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam,
de jurământul Lui către Isaac,
17 pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre
şi faţă de Israel printr-un legământ veşnic,
18 spunând: «Ţie îţi voi da ţara Canaanului
ca parte a moştenirii voastre!»
19 Pe atunci erau doar câţiva bărbaţi
– puţini la număr – şi erau peregrini în ţară;[l]
20 călătoreau de la un neam la altul,
şi de la un regat la altul.
21 El nu a mai îngăduit nici unui om să-i asuprească
şi a mustrat regi de dragul lor:
22 «Nu vă atingeţi de unşii Mei
şi nu-i vătămaţi pe profeţii Mei!»
23 Cântaţi Domnului toţi locuitorii pământului!
Vestiţi în fiecare zi mântuirea Lui!
24 Istorisiţi printre neamuri slava Lui
şi printre toate popoarele – minunile Lui!
25 Căci mare este Domnul şi foarte vrednic să fie lăudat!
El este mai de temut decât toţi zeii!
26 Toţi zeii popoarelor sunt doar nişte idoli,
dar Domnul a făcut cerurile.
27 Măreţia şi strălucirea sunt înaintea feţei Lui,
iar puterea şi bucuria – în Locuinţa Lui.
28 Familii ale popoarelor, daţi Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinstiţi-I puterea!
29 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Aduceţi un dar şi veniţi înaintea Lui!
Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[m].
30 Tot pământul să tremure înaintea Lui!
Lumea stă neclintită şi nu poate fi clătinată.
31 Să se bucure cerurile şi să se înveselească pământul!
Să se spună printre neamuri: «Domnul împărăţeşte!»
32 Să vuiască marea şi tot ce este în ea,
să tresalte câmpia şi tot ce este pe ea!
33 Atunci copacii pădurii vor chiui înaintea Domnului,
căci El vine să judece pământul.
34 Lăudaţi pe Domnul, căci este bun!
Îndurarea[n] Lui ţine pe vecie![o]
35 Ziceţi: «Izbăveşte-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
strânge-ne şi izbăveşte-ne dintre neamuri,
ca să-Ţi lăudăm Numele Tău cel sfânt
şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.»
36 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!“
Tot poporul a zis „Amin!“ şi L-a lăudat pe Domnul.
Mânia lui Dumnezeu împotriva nedreptăţii
18 Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei lipse de evlavie şi împotriva oricărei nedreptăţi a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nedreptate. 19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci Dumnezeu le-a arătat. 20 De la crearea lumii, însuşirile Lui invizibile – puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui – au fost percepute clar, fiind înţelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză, 21 fiindcă, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat. 22 Pretinzând că sunt înţelepţi, au înnebunit 23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine făcută după asemănarea omului muritor, a păsărilor, a patrupedelor şi a animalelor care se târăsc[a].
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, ca să urmeze poftele inimilor lor, dezonorându-şi astfel trupurile între ei. 25 Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună şi s-au închinat şi au slujit creaţiei în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci. Amin! 26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat pradă viciilor ruşinoase, căci femeile lor au schimbat relaţiile intime naturale cu unele care sunt contrare naturii; 27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit relaţiile intime naturale cu femeile şi s-au aprins de poftă unii pentru alţii, săvârşind lucruri scârboase unii cu alţii şi primind astfel în ei înşişi răsplata pe care o meritau pentru rătăcirea lor. 28 Şi fiindcă n-au încuviinţat să-L aibă pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte, ca să facă lucruri ce nu se cuvin. 29 Sunt plini de orice fel de nedreptate, de nelegiuire, de lăcomie, de răutate; sunt plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie, sunt duşmănoşi, şoptitori, 30 bârfitori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31 necugetaţi, nu-şi ţin promisiunile, sunt fără afecţiune, nemiloşi. 32 Şi, deşi cunosc hotărârea lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi şi încuviinţează pe cei ce le înfăptuiesc.
Psalmul 10
1 De ce stai departe, Doamne,
şi Te ascunzi în vreme de necaz?
2 Cel rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman,
prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.
3 Căci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său,
binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.
4 În aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul:
„Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.[a]
5 Căile lui sunt prospere în orice vreme;
judecăţile Tale sunt departe de el;
el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.
6 El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina!
Nu voi suferi niciodată!“
7 Gura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări;
sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.
8 El locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor;
îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat;
îşi urmăreşte victimele.
9 Pândeşte din cotlon ca leul din desiş,
pândeşte să-l prindă pe sărman,
să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.
10 Victimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc;
cad sub puterea lui.
11 El îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat!
Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“
12 Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna!
Nu-i uita pe cei sărmani!
13 De ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu?
De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?
14 Tu însă vezi necazul şi mâhnirea;
te uiţi, ca să le iei în mâna Ta!
Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor;
Tu eşti ajutorul orfanului.
15 Fărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit;
cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.