The Daily Audio Bible

³⁷ David i-a lăsat înaintea Chivotului Legământului cu Domnul pe Asaf şi pe rudele lui, ca să slujească întotdeauna înaintea Chivotului, împlinindu-şi datoria zi de zi. ³⁸ L-a lăsat şi pe Obed-Edom împreună cu rudele lui, în număr de şaizeci şi opt. Obed-Edom, fiul lui Iedutun, şi Hosa erau portari. ³⁹ David l-a pus pe preotul Ţadok împreună cu rudele lui, preoţii, înaintea Tabernaculului Domnului de pe înălţimea care era în Ghivon, ⁴⁰ ca să aducă arderi de tot Domnului, pe altarul arderilor de tot, în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, potrivit cu tot ce este scris în Legea Domnului, pe care El a poruncit-o lui Israel. ⁴¹ Împreună cu ei se aflau Heman, Iedutun şi cei rămaşi dintre cei care fuseseră aleşi şi desemnaţi pe nume ca să-L laude pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine pe vecie. ⁴² Heman şi Iedutun aveau cu ei trâmbiţe şi chimvale pentru cântăreţi, precum şi instrumente de cântat în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau portari.

⁴³ După aceea poporul a plecat, fiecare la casa lui, iar David s-a întors să-şi binecuvânteze familia.

Dumnezeu încheie legământ cu David

17 După ce David s-a stabilit în palatul lui, i-a zis profetului Natan:

– Priveşte! Eu locuiesc într-un palat din cedru, în timp ce Chivotul Legământului cu Domnul se află sub nişte pânze.

² – Fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Dumnezeu este cu tine! i-a răspuns Natan lui David.

³ În noaptea aceea însă Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Natan şi i-a zis: ⁴ „Du-te şi spune-i robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu tu Îmi vei zidi o Casă de locuit. ⁵ Eu nu am locuit într-o Casă din ziua în care l-am ridicat pe Israel şi până astăzi, ci am călătorit din cort în cort şi dintr-o locuinţă într-alta. ⁶ Pretutindeni pe unde am călătorit împreună cu întregul Israel, oare am cerut vreunuia dintre judecătorii^[a] lui Israel, cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, să-Mi zidească o Casă din cedru?’» ⁷ Prin urmare, să-i spui robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Eu te-am luat de la stână, de la păstoritul oilor, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel. ⁸ Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit dinaintea ta pe toţi duşmanii tăi şi ţi-am făcut un nume ca numele celor mari de pe pământ. ⁹ Am păstrat un loc pentru poporul Meu Israel şi l-am sădit acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat şi fără ca cei nedrepţi să-l mai poată istovi, aşa cum făcuseră mai înainte, ¹⁰ încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu, Israel. Şi ţie ţi-i voi supune pe toţi duşmanii tăi. Acum îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o Casă. ¹¹ Când ţi se vor împlini zilele şi vei merge la un loc cu strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşul^[b] tău, care va fi dintre fiii tăi, şi-i voi întări domnia. ¹² El Îmi va zidi o Casă, şi Eu îi voi întări tronul pe vecie. ¹³ Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Şi nu voi îndepărta îndurarea Mea de la el, aşa cum am îndepărtat-o de la cel ce a fost înaintea ta. ¹⁴ Îl voi aşeza în casa Mea şi în regatul Meu pe vecie, iar tronul lui va fi întărit pe vecie.’»“

¹⁵ Natan l-a înştiinţat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.

¹⁶ Regele David a venit şi s-a aşezat înaintea Domnului, spunând:

Consolidarea şi extinderea regatului lui David

18 După aceea, David i-a învins pe filisteni, i-a supus şi a luat din stăpânirea filistenilor Gatul şi satele dimprejur. ² Apoi i-a învins şi pe moabiţi, iar moabiţii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. ³ David l-a învins şi pe Hadad-Ezer, regele din Ţoba Hamatului^[d], când acesta s-a dus să-şi întărească stăpânirea la râul Eufrat. ⁴ David a capturat de la el o mie de care, şapte mii de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi. David a tăiat tendoanele tuturor cailor de la care, cruţând din ei doar atâţia cât pentru o sută de care. ⁵ Arameii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, însă David a omorât douăzeci şi două de mii dintre ei. ⁶ David a pus garnizoane în regatul arameu al Damascului, iar arameii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea. ⁷ David a luat scuturile de aur ale slujitorilor lui Hadad-Ezer şi le-a adus la Ierusalim, ⁸ iar din Tebah^[e] şi din Cun, cetăţile lui Hadad-Ezer, David a luat foarte mult bronz. Cu acesta a făcut Solomon „marea“ de bronz^[f], stâlpii şi anumite unelte de bronz.

⁹ Când Tou, regele Hamatului, a aflat că David a învins întreaga oştire a lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, ¹⁰ l-a trimis pe fiul său Hadoram, la regele David ca să-l întrebe de sănătate şi să-l laude pentru că s-a luptat cu Hadad-Ezer, cu care şi el era în război, şi pentru că l-a biruit. I-a trimis tot felul de lucruri din aur, din argint şi din bronz. ¹¹ Regele David le-a închinat şi pe acestea Domnului, aşa cum făcuse cu argintul şi cu aurul luat de la toate celelalte popoare: de la Edom, de la Moab, de la amoniţi, de la filisteni şi de la Amalek.

¹² Abişai, fiul Ţeruiei, a ucis optsprezece mii de edomiţi în Valea Sării. ¹³ A pus garnizoane în Edom şi toţii edomiţii au devenit supuşii lui David. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea.

Funcţionarii lui David

Dreptatea judecăţii lui Dumnezeu

2 De aceea, tu, omule, care-i judeci pe alţii, n-ai nici o scuză, căci prin faptul că-l judeci pe altul te condamni pe tine însuţi, pentru că tu, care-l judeci, înfăptuieşti aceleaşi lucruri! ² Ştim că judecata lui Dumnezeu faţă de cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri este bazată pe adevăr. ³ Şi crezi tu, omule, care-i judeci pe cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri, dar pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? ⁴ Sau dispreţuieşti bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări şi nu-ţi dai seama că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? ⁵ Dar, din cauza încăpăţânării tale şi a inimii tale care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, ⁶ Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“^[a]: ⁷ celor ce, prin perseverenţa în fapte bune, urmăresc glorie, onoare şi nemurire, le va da viaţă veşnică; ⁸ dar celor ce, din ambiţie egoistă, resping adevărul şi ascultă de nedreptate, le va da urgie şi mânie. ⁹ Va fi necaz şi strâmtorare peste orice suflet omenesc care săvârşeşte răul, – întâi peste iudeu şi apoi peste grec –, ¹⁰ dar va fi glorie, onoare şi pace peste oricine înfăptuieşte binele, – întâi peste iudeu şi apoi peste grec –, ¹¹ căci înaintea lui Dumnezeu nu este părtinire.

¹² Cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, iar cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecaţi pe baza Legii. ¹³ Căci nu cei ce aud Legea sunt socotiţi drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce înfăptuiesc Legea sunt cei ce vor fi îndreptăţiţi. ¹⁴ Când neamurile^[b], – care nu au Legea –, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta, ele, care nu au Legea, îşi sunt singure lege. ¹⁵ Ele arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor. De asemenea, şi conştiinţa lor arată că acest lucru este adevărat, întrucât gândurile lor fie se acuză, fie se scuză între ele. ¹⁶ Acest lucru se va vedea în ziua în care, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Isus Cristos, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.

Iudeul şi Legea

¹⁷ Dar dacă tu, care te numeşti iudeu şi îţi pui încrederea în Lege, care te lauzi cu Dumnezeu, ¹⁸ cunoşti voia Lui şi îţi dai seama de ceea ce este bine pentru că eşti instruit în Lege, ¹⁹ care eşti convins că eşti călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric, ²⁰ sfătuitor al celor fără minte, învăţător al celor neştiutori^[c], pentru că tu ai în Lege trăsăturile esenţiale ale cunoştinţei şi adevărului, ²¹ tu deci care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici să nu furi, furi? ²² Tu, care interzici adulterul, comiţi adulter? Ţie, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? ²³ Tu, care te lauzi cu Legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin neascultarea de Lege? ²⁴ Căci, aşa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neamuri din cauza voastră.“^[d]