The Daily Audio Bible
Today's audio is from the GNT. Switch to the GNT to read along with the audio.
Prima vedenie a lui Solomon
1 Solomon, fiul lui David, şi-a întărit domnia, iar Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el, înălţându-l nespus de mult. 2 Solomon a vorbit întregului Israel – conducătorilor peste mii şi peste sute, judecătorilor, tuturor prinţilor lui Israel şi căpeteniilor de familii – 3 după care Solomon împreună cu întreaga adunare s-au dus pe înălţimea de la Ghivon. Acolo se afla Cortul Întâlnirii lui Dumnezeu, pe care Moise, robul Domnului, îl făcuse în pustie. 4 Chivotul lui Dumnezeu fusese luat de David din Chiriat-Iearim şi dus în locul pe care David i-l pregătise, căci el îi întinsese un cort la Ierusalim. 5 Însă altarul de bronz pe care-l făcuse Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, se afla înaintea Tabernaculului Domnului. Solomon şi adunarea L-au căutat pe Domnul înaintea acestui altar. 6 Solomon s-a dus înaintea Domnului, acolo, la altarul de aramă, la Cortul Întâlnirii, şi a adus pe el o mie de arderi de tot. 7 În noaptea aceea, Dumnezeu i S-a arătat lui Solomon şi i-a zis:
– Cere-Mi orice vrei să-ţi dau!
8 – Tu ai arătat o mare îndurare[a] faţă de tatăl meu, David, I-a răspuns Solomon lui Dumnezeu, şi m-ai pus să domnesc în locul lui. 9 Acum, Doamne Dumnezeule, întăreşte promisiunea pe care i-ai făcut-o tatălui meu, David, căci Tu m-ai pus să domnesc peste un popor numeros ca pulberea pământului. 10 De aceea dă-mi înţelepciune şi cunoştinţă ca să pot conduce poporul acesta, căci cine poate judeca[b] acest popor al Tău atât de numeros?
11 Dumnezeu i-a răspuns lui Solomon:
– Pentru că aceasta a fost dorinţa inimii tale şi nu ai cerut nici bogăţie, nici belşug, nici faimă, nici moartea duşmanilor tăi şi nici o viaţă lungă, ci ai cerut înţelepciune şi cunoştinţă pentru a-Mi putea judeca poporul peste care te-am pus să domneşti, 12 înţelepciunea şi cunoştinţa îţi sunt date. Mai mult, îţi voi da asemenea bogăţii, belşug şi faimă, cum nu s-a mai văzut la nici unul din regii care au trăit înaintea ta şi nici nu se va mai vedea la nimeni după tine.
13 După aceea, Solomon a plecat de la înălţimea din Ghivon, unde se afla Cortul Întâlnirii, s-a întors la Ierusalim şi a domnit peste Israel.
Administrarea imperiului de către Solomon
14 Solomon a adunat care şi cai; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de cai[c] pe care îi ţinea în cetăţile pentru care, precum şi împreună cu el la Ierusalim. 15 Regele a făcut ca argintul şi aurul să fie la fel de obişnuite în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroşi precum sicomorii de pe dealuri[d]. 16 Caii lui Solomon erau aduşi din Egipt[e] şi din Kue[f]; negustorii regelui îi cumpărau din Kue pe un preţ stabilit. 17 Ei cumpărau un car din Egipt cu şase sute de şecheli[g] de argint, iar un cal cu o sută cincizeci de şecheli[h]. De asemenea, ei vindeau cai şi care tuturor regilor hitiţilor şi regilor Aramului.
Pregătiri pentru zidirea Casei Domnului
2 Solomon a poruncit să se zidească o Casă pentru Numele Domnului şi un palat regal pentru el însuşi. 2 Solomon a pregătit şaptezeci de mii de cărăuşi şi optzeci de mii de cioplitori în stâncă, punând peste ei ca supraveghetori trei mii şase sute de oameni. 3 Solomon i-a trimis un mesaj lui Hiram[i], regele Tirului, spunându-i:
„Fă-mi şi mie cum i-ai făcut tatălui meu, David, căruia i-ai trimis cedrii ca să-şi construiască un palat în care să locuiască. 4 Iată, vreau să zidesc o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul meu, ca să i-o închin Lui, să ard tămâie mirositoare în prezenţa Lui, să aduc continuu în el pâinea prezentării, arderile de tot de dimineaţă şi de seară, de Sabat, de lună nouă[j] şi cu ocazia fiecărei sărbători a Domnului, Dumnezeul nostru, căci aceasta este o lege veşnică pentru Israel. 5 Casa pe care vreau s-o zidesc trebuie să fie măreaţă, fiindcă Dumnezeul nostru este mai mare decât toţi dumnezeii. 6 Totuşi, cine va fi în stare să-I zidească o Casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Şi cine sunt eu să-I zidesc o Casă, când eu nu sunt vrednic decât să ard tămâie înaintea Lui? 7 De aceea trimite-mi un om iscusit în prelucrarea aurului, a argintului, a bronzului, a fierului, a purpurei, a carminului şi a materialelor de culoare albastră, un om care cunoaşte arta gravurii, ca să lucreze împreună cu oamenii mei iscusiţi din Iuda şi din Ierusalim, pe care i-a pregătit tatăl meu, David. 8 Trimite-mi din Liban lemn de cedru, de chiparos şi de algum[k], căci ştiu că slujitorii tăi sunt pricepuţi la tăiatul lemnului din Liban. Iată că slujitorii mei vor lucra împreună cu slujitorii tăi 9 ca să-mi pregătească lemn din belşug, căci Casa pe care vreau s-o zidesc va fi mare şi maiestuoasă. 10 Slujitorilor tăi care vor tăia lemne le voi da douăzeci de mii de cori[l] de grâu treierat, douăzeci de mii de cori de orz, douăzeci de mii de baţi[m] de vin şi douăzeci de mii de baţi de ulei.“
11 Hiram, regele Tirului, a răspuns printr-o scrisoare pe care i-a trimis-o lui Solomon:
„Din dragoste pentru poporul Său, Domnul te-a pus rege peste el. 12 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel Care a făcut cerurile şi pământul, a mai spus Hiram, pentru că i-a dat regelui David un fiu înţelept, înzestrat cu chibzuinţă şi discernământ, care va zidi o Casă pentru Domnul şi un palat regal pentru el însuşi. 13 Îl trimit deci pe Huram-Abi, un om înţelept[n], înzestrat cu discernământ. 14 El este fiul unei danite şi al unui tirian, un om care ştie să lucreze în aur, în argint, în bronz, în fier, în piatră, în lemn, precum şi cu fire de culoare purpurie, albastră şi stacojie şi cu fir de in subţire; poate face orice fel de gravură şi poate îndeplini orice fel de plan care i se dă de făcut. El va lucra împreună cu oamenii tăi iscusiţi şi împreună cu oamenii iscusiţi ai stăpânului meu David, tatăl tău. 15 De aceea stăpânul meu să trimită slujitorilor săi grâul, orzul, vinul şi uleiul despre care ai vorbit, 16 iar noi vom tăia lemn din Liban cât îţi trebuie; apoi ţi-l vom aduce pe plute, pe mare, până la Iafo, de unde tu îl vei duce la Ierusalim.“
17 Solomon a făcut numărătoarea tuturor bărbaţilor străini care erau în ţara lui Israel, ulterior numărătorii făcute de tatăl său, David. S-au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute de oameni. 18 Dintre ei a pregătit şaptezeci de mii de cărăuşi, optzeci de mii de cioplitori în stâncă şi trei mii şase sute de supraveghetori care să pună poporul la lucru.
Zidirea Casei Domnului
3 Solomon a început să zidească Casa Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său, David, chiar pe locul pregătit de David, în aria iebusitului Ornan[o]. 2 El a început să zidească în cea de-a doua zi a lunii a doua, în al patrulea an al domniei sale. 3 Temelia pe care a zidit-o Solomon Casei lui Dumnezeu avea şaizeci de coţi[p] lungime şi douăzeci de coţi[q] lăţime, după măsura veche a cotului.[r] 4 Porticul din faţa odăii principale a Casei se întindea pe toată lăţimea Casei, adică pe douăzeci de coţi, şi avea o înălţime de o sută douăzeci de coţi. El l-a placat în interior cu aur curat. 5 A acoperit odaia principală[s] cu lemn de chiparos, a poleit-o cu aur fin şi a gravat pe ea palmieri şi reţele de lanţuri. 6 De asemenea, a împodobit odaia cu pietre preţioase. Aurul folosit era aur de Parvayim[t]. 7 A poleit cu aur grinzile şi pragurile Casei, precum şi zidurile şi porţile lui şi a încrustat heruvimi pe ziduri.
8 A făcut şi Locul Preasfânt. Lungimea lui era de douăzeci de coţi, cât lăţimea Casei, iar lăţimea lui era tot de douăzeci de coţi. El l-a placat cu şase sute de talanţi[u] de aur fin. 9 Greutatea aurului folosit la confecţionarea cuielor a fost de cincizeci de şecheli[v]. A placat cu aur şi odăile de sus. 10 În Locul Preasfânt a făcut doi heruvimi sculptaţi şi i-a poleit cu aur. 11 Aripile heruvimilor aveau lungimea de douăzeci de coţi. O aripă a unuia dintre heruvimi, de cinci coţi[w] lungime, atingea zidul Casei, iar cealaltă aripă, tot de cinci coţi lungime, atingea aripa celuilalt heruvim. 12 Tot aşa, o aripă a celuilalt heruvim, de cinci coţi lungime, atingea zidul Casei, iar cealaltă aripă a sa, tot de cinci coţi lungime, se unea cu aripa celui dintâi heruvim. 13 Aşadar, aripile întinse ale acestor heruvimi aveau douăzeci de coţi. Ei stăteau în picioare, cu faţa spre odaia principală[x].
14 A făcut şi draperia din fire de culoare albastră, purpurie şi stacojie şi din in subţire şi a brodat-o cu heruvimi. 15 În faţa Casei a făcut doi stâlpi a căror înălţime era de treizeci şi cinci de coţi[y], fiecare având în vârf un capitel de cinci coţi. 16 A mai făcut nişte reţele de lanţuri, asemenea celor din sanctuarul interior[z] şi le-a pus pe vârfurile stâlpilor.[aa] Apoi a făcut o sută de rodii şi le-a fixat pe reţelele de lanţuri. 17 A ridicat stâlpii în faţa Templului[ab], pe unul în partea dreaptă şi pe celălalt în partea stângă. Pe cel din dreapta l-a numit Iachin[ac], iar pe cel din stânga – Boaz[ad].
Morţi şi înviaţi împreună cu Cristos
6 Ce vom spune atunci? Să continuăm să păcătuim ca să se înmulţească harul? 2 În nici un caz! Cum se poate ca noi, care am murit faţă de păcat, să continuăm să trăim în el?! 3 Sau oare nu ştiţi că toţi cei care aţi fost botezaţi în Cristos Isus aţi fost botezaţi în moartea Lui? 4 Noi deci am fost îngropaţi împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, aşa cum Cristos a fost înviat din morţi prin slava Tatălui, la fel să putem şi noi să umblăm în noutatea vieţii. 5 Căci dacă am devenit uniţi cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi uniţi cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. 6 Noi ştim că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie lăsat fără putere, în aşa fel încât să nu mai fim sclavi ai păcatului; 7 căci, cine a murit cu adevărat, a fost eliberat de păcat. 8 Iar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El. 9 Ştim că Cristos, fiind înviat din morţi, nu mai moare, moartea nu mai domneşte asupra Lui. 10 Căci prin moartea de care a murit, a murit faţă de păcat o dată pentru totdeauna, iar viaţa pe care o trăieşte, o trăieşte pentru Dumnezeu. 11 La fel şi voi, consideraţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Cristos Isus!
12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupurile voastre muritoare, aşa încât să ascultaţi de poftele lui! 13 Să nu mai oferiţi mădularele voastre păcatului, ca unelte ale nedreptăţii, ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca unii care aţi fost aduşi de la moarte la viaţă şi oferiţi-vă mădularele voastre lui Dumnezeu, ca unelte ale dreptăţii, 14 pentru ca păcatul să nu mai domnească asupra voastră, întrucât voi nu sunteţi sub Lege, ci sub har!
Sclavi ai dreptăţii
15 Şi atunci? Să păcătuim, pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? În nici un caz! 16 Nu ştiţi că atunci când vă oferiţi pe voi înşivă ca sclavi ca să ascultaţi de cineva, sunteţi sclavii celui de care ascultaţi: fie ai păcatului, care duce la moarte, fie ai ascultării, care duce la dreptate? 17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, deşi eraţi sclavi ai păcatului, aţi ascultat din inimă de modelul de învăţătură[a] căruia i-aţi fost încredinţaţi, 18 aţi fost eliberaţi de păcat şi aţi devenit sclavi ai dreptăţii! 19 Vorbesc în felul oamenilor, din cauza neputinţei firii voastre.[b] Aşa cum v-aţi dat mădularele să fie sclave ale necurăţiei şi fărădelegii, în vederea fărădelegii, tot aşa acum, daţi-vă mădularele ca sclave ale dreptăţii, în vederea sfinţirii. 20 Căci atunci când eraţi sclavi ai păcatului eraţi liberi în ce priveşte dreptatea. 21 Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea! 22 Însă acum, fiind eliberaţi de păcat şi devenind sclavi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. 23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Isus, Domnul nostru.
Psalmul 16
Un mihtam[a] al lui David
1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci la Tine caut adăpost!
2 Eu zic Domnului: „Tu eşti Stăpânul meu;
nu am nimic bun decât pe Tine!“
3 Sfinţii care sunt în ţară,
ei sunt cei măreţi în care-mi găsesc toată plăcerea.[b]
4 Durerile celor ce aleargă după idoli se înmulţesc;
eu însă nu aduc ca ei jertfe de băutură din sânge
şi nici nu pun numele idolilor lor pe buzele mele.
5 Doamne, Tu eşti partea mea de moştenire şi cupa mea!
Tu eşti Cel Care îmi apuci sorţul[c]!
6 Plăcute moşii mi-au căzut la sorţi!
Într-adevăr, frumoasă moştenire mi-a fost dată!
7 Îl voi binecuvânta pe Domnul Care mă sfătuieşte!
Până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima!
8 Îl pun pe Domnul neîncetat înaintea mea,
căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!
9 De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte sufletul[d]!
Mai mult, trupul meu va locui în siguranţă,
10 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor
şi nu vei îngădui ca sfântul Tău[e] să vadă putrezirea.
11 Mi-ai făcut cunoscută cărarea vieţii …
În prezenţa Ta este belşug de bucurie,
la dreapta Ta sunt desfătări veşnice![f]
20 Ascultă sfatul şi primeşte învăţătura
ca să fii înţelept pentru restul zilelor tale!
21 Multe sunt planurile în inima omului,
dar hotărârea Domnului este cea care rămâne în picioare.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.