The Daily Audio Bible

4 A făcut un altar de bronz, lung de douăzeci de coţi, lat de douăzeci de coţi şi înalt de zece coţi^[a]. ² Apoi a făcut „marea“ turnată^[b]. Aceasta era rotundă, avea zece coţi de la o margine la cealaltă, era înaltă de cinci coţi^[c], iar de jur împrejur se putea măsura cu un fir de treizeci de coţi^[d]. ³ Sub ea, de jur împrejur, se aflau ornamente în formă de boi, câte zece la fiecare cot^[e], de jur împrejurul „mării“. Ornamentele erau aşezate în două şiruri, fiind turnate dintr-o singură piesă cu „marea“. ⁴ „Marea“ era aşezată pe doisprezece boi, trei orientaţi spre nord, trei orientaţi spre apus, trei orientaţi spre sud şi trei orientaţi spre răsărit. „Marea“ era aşezată deasupra lor, astfel încât toată partea din spate a trupurilor lor era înspre interior. ⁵ Grosimea ei era de un lat de palmă^[f], iar marginea ei era prelucrată ca marginea unui potir, precum cupa unei flori de crin. Ea putea cuprinde trei mii de baţi^[g].

⁶ El a mai construit zece bazine şi a pus cinci dintre ele la dreapta şi cinci dintre ele la stânga, ca să se spele în ele uneltele folosite la arderile de tot, cele care trebuiau curăţite. „Marea“ însă era pentru preoţi, ca să se spele în ea. ⁷ A mai făcut şi zece sfeşnice de aur, potrivit îndrumărilor care i-au fost date cu privire la ele şi le-a pus în Templu^[h], cinci la dreapta şi cinci la stânga. ⁸ A făcut zece mese şi le-a aşezat în Templu, cinci la dreapta şi cinci la stânga. De asemenea, a făcut şi o sută de cupe de aur.

⁹ A făcut apoi curtea preoţilor şi curtea cea mare cu porţile ei şi a poleit porţile cu bronz. ¹⁰ A pus „marea“ în partea dreaptă a Templului, în colţul de sud-est. ¹¹ Huram a mai făcut şi lighenele, lopeţile şi cupele. Şi astfel Huram a încheiat lucrarea pe care a făcut-o pentru regele Solomon, la Casa lui Dumnezeu: ¹² cei doi stâlpi, cele două cupe ale capitelurilor care se aflau pe vârfurile stâlpilor, cele două seturi de reţele de lanţuri, care împodobeau cele două cupe ale capitelurilor de pe vârfurile stâlpilor, ¹³ cele patru sute de rodii pentru cele două seturi de reţele, cele două şiruri de rodii pentru fiecare reţea în parte, reţele care acopereau cele două cupe ale capitelurilor de pe vârfurile stâlpilor. ¹⁴ Tot el făcuse şi piedestalele, precum şi bazinele de pe piedestale, ¹⁵ „marea“ cu cei doisprezece boi de sub ea, ¹⁶ oalele, lopeţile şi furculiţele. Toate aceste obiecte pe care Huram-Abi i le-a făcut regelui Solomon pentru Casa Domnului erau din bronz lustruit. ¹⁷ Regele le-a turnat într-un pământ argilos din câmpia Iordanului, undeva între Sucot şi Ţortan^[i]. ¹⁸ Solomon făcuse toate obiectele acestea într-un număr atât de mare, încât greutatea bronzului nu s-a putut cântări. ¹⁹ De asemenea, Solomon a făcut toate obiectele care erau în Casa lui Dumnezeu: altarul de aur, mesele pentru pâinea prezentării, ²⁰ sfeşnicele din aur curat cu candelele lor, ce trebuiau aprinse după rânduială în faţa sanctuarului interior, ²¹ mugurii, candelele şi cleştii din aur (acesta era aur pur), ²² mucarniţele, cupele, ceştile şi cădelniţele din aur curat, precum şi balamalele de aur pentru uşile din interiorul Casei (de la intrarea în Locul Preasfânt) şi pentru uşile de la odaia principală a Templului.

5 După ce a fost terminată toată lucrarea pe care Solomon a făcut-o pentru Casa Domnului, Solomon a adus lucrurile pe care tatăl său, David, le închinase Domnului – argintul, aurul şi toate vasele – şi le-a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu.

Chivotul este aşezat în Casa Domnului

² Atunci Solomon a convocat la Ierusalim sfatul bătrânilor lui Israel^[j], toate căpeteniile seminţiilor şi conducătorii clanurilor israelite, ca să mute Chivotul Legământului cu Domnul din Cetatea lui David, adică din Sion. ³ Toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la rege cu prilejul sărbătorii^[k] din luna a şaptea. ⁴ După ce au venit toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel, leviţii au ridicat Chivotul. ⁵ Ei au mutat Chivotul, Cortul Întâlnirii şi toate obiectele sfinte care erau în cort. Preoţii şi leviţii le-au mutat. ⁶ Regele Solomon şi toată adunarea lui Israel, care se adunase înaintea lui, au stat înaintea Chivotului şi au jertfit atât de multe oi şi vite, încât n-au putut fi numărate sau socotite. ⁷ Preoţii au adus Chivotul Legământului cu Domnul la locul lui, în sanctuarul interior al Casei, adică în Locul Preasfânt, sub aripile heruvimilor. ⁸ Heruvimii aveau aripile întinse deasupra locului unde se afla Chivotul, astfel încât heruvimii acopereau atât Chivotul, cât şi drugii acestuia. ⁹ Drugilor li se dăduse o asemenea lungime, încât să li se vadă capetele din Locul Sfânt care era în faţa sanctuarului interior, dar să nu se vadă de afară; ei sunt acolo şi astăzi. ¹⁰ În Chivot nu se mai aflau decât cele două table puse de Moise la Horeb, atunci când Domnul a încheiat legământ cu israeliţii, după ce aceştia au ieşit din Egipt.

¹¹ Apoi preoţii au ieşit din Locul Sfânt (căci toţi preoţii prezenţi se sfinţiseră, fără să se mai ţină seama de rândul cetei fiecăruia). ¹² Toţi leviţii cântăreţi – şi anume Asaf, Heman şi Iedutun, împreună cu fiii şi rudele lor – îmbrăcaţi în in subţire, stăteau la răsărit de altar cu chimvale, harfe^[l] şi lire în mâini, împreună cu cei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe. ¹³ Cei ce sunau din trâmbiţe s-au unit cu cei ce cântau, ca să-L laude şi să-I mulţumească Domnului. Când ei şi-au înălţat glasurile acompaniaţi de trâmbiţe, de chimvale şi de celelalte instrumente de cântat, lăudând pe Domnul prin cuvintele „El este bun! Îndurarea Lui ţine pe vecie^[m]“, un nor a umplut Casa, Casa Domnului. ¹⁴ Preoţii nu au mai putut rămâne să slujească din cauza norului, căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.

6 Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că va locui în negură. ² Eu am zidit o Casă măreaţă pentru Tine, un loc în care să locuieşti pe vecie.“ ³ Apoi regele s-a întors cu faţa spre întreaga adunare a lui Israel şi a binecuvântat-o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare. ⁴ El a zis:

Creştinul – mort faţă de Lege, înnoit prin Duhul

7 Oare nu ştiţi, fraţilor, – căci eu le vorbesc unora care cunosc Legea –, că Legea domneşte peste un om atâta timp cât trăieşte el? ² O femeie măritată este legată prin Lege de soţul ei, atâta timp cât acesta trăieşte, însă dacă soţul ei moare, ea este dezlegată de Lege în ce priveşte legătura cu soţul ei. ³ Deci, dacă ea trăieşte cu un alt bărbat câtă vreme soţul ei este în viaţă, se va numi adulterină, însă dacă soţul ei moare, ea este liberă faţă de Lege şi nu se va numi adulterină dacă se mărită cu un alt bărbat. ⁴ Tot astfel şi voi, fraţii mei, aţi murit faţă de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiţi ai Altuia, ai Celui Ce a fost înviat din morţi, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. ⁵ Căci, în timp ce trăiam potrivit firii^[a], patimile păcatelor stârnite de Lege erau la lucru în mădularele noastre, aducând roade pentru moarte. ⁶ Dar acum am fost eliberaţi de Lege^[b], murind faţă de ceea ce ne ţinea captivi, astfel încât să putem sluji în noutatea Duhului, şi nu după vechea literă^[c].

Legea şi păcatul

⁷ Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În nici un caz! Totuşi eu n-aş fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n-aş fi ştiut ce înseamnă să pofteşti, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!“^{[d] 8} Dar păcatul, prinzând un prilej prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul este mort. ⁹ Odinioară, fără Lege, eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viaţă, ¹⁰ iar eu am murit. Astfel, porunca, cea care era pentru viaţă, s-a dovedit a fi una care mi-a adus moartea. ¹¹ Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m-a înşelat şi, prin ea, m-a omorât. ¹² Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă şi bună.

¹³ Atunci ceea ce este bun mi-a adus moarte? În nici un caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat şi, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură.

Psalmul 17

O rugăciune a lui David