The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.
Celebrarea Paştelui
30 Ezechia a trimis solie în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori chiar şi celor din Efraim şi Manase, chemându-i la Casa Domnului, în Ierusalim, pentru a sărbători Paştele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 2 Regele se sfătuise la Ierusalim cu căpeteniile sale şi cu toată adunarea să sărbătorească Paştele în luna a doua, 3 pentru că nu au putut să-l sărbătorească la vremea sa, deoarece nu se sfinţiseră destui preoţi, iar poporul nu se adunase la Ierusalim. 4 Propunerea a plăcut atât regelui, cât şi întregii adunări. 5 Prin urmare, ei au dat o poruncă prin care urma să se străbată tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, pentru a-i chema pe oameni la Ierusalim ca să sărbătorească Paştele Domnului, Dumnezeul lui Israel, căci de mult nu-l mai sărbătoriseră în mare număr, după cum era scris. 6 Şi, aşa cum poruncise regele, mesagerii[a] au dus în tot Israelul şi în Iuda scrisorile regelui şi ale căpeteniilor sale, în care se spunea:
„Israeliţi, întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, iar El se va întoarce la rămăşiţa care a scăpat, la cei ce au scăpat din mâinile împăraţilor Asiriei! 7 Nu fiţi ca părinţii şi ca fraţii voştri care au fost necredincioşi faţă de Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, şi pe care El i-a lăsat pradă pustiirii, după cum vedeţi şi voi astăzi. 8 Nu vă încăpăţânaţi ca părinţii voştri! Împăcaţi-vă cu Domnul şi veniţi la Lăcaşul pe care l-a sfinţit pe vecie! Slujiţi Domnului, Dumnezeul vostru, ca astfel să se depărteze de la voi apriga Lui mânie! 9 Căci dacă vă veţi întoarce la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi îndurare la cei ce i-au luat captivi şi se vor întoarce în ţara aceasta, căci Domnul, Dumnezeul vostru, este îndurător şi milos şi nu-Şi va întoarce faţa de la voi, dacă vă întoarceţi la El.“
10 Mesagerii au străbătut fiecare cetate din Efraim şi Manase, până în Zabulon, însă oamenii râdeau de ei şi-i batjocoreau. 11 Totuşi au existat unii din Aşer, din Manase şi din Zabulon care s-au smerit şi au venit la Ierusalim. 12 De asemenea, şi în Iuda mâna lui Dumnezeu i-a unit pentru ca ei să împlinească porunca regelui şi a căpeteniilor, poruncă dată potrivit Cuvântului Domnului.
13 În luna a doua, o mulţime de oameni s-a adunat la Ierusalim ca să celebreze Sărbătoarea Azimelor. Era o adunare foarte mare. 14 S-au ridicat şi au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim, precum şi toate altarele pentru tămâiere şi le-au aruncat în uedul[b] Chidron. 15 Apoi, în a paisprezecea zi a lunii a doua, au înjunghiat mieii de Paşte. Preoţii şi leviţii s-au smerit, s-au sfinţit şi au adus arderi de tot la Casa Domnului. 16 Ei stăteau la locurile lor, aşa cum era hotărât cu privire la ei în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu; şi preoţii stropeau sângele pe care-l luau de la leviţi. 17 Fiindcă erau mulţi în adunare care nu se sfinţiseră, leviţii au înjunghiat ei înşişi mieii de Paşte pentru toţi aceia care nu erau curaţi şi nu puteau să îi închine ei Domnului. 18 Căci o mare mulţime de oameni, mulţi dintre ei din Efraim, din Manase, din Isahar şi din Zabulon, nu se curăţiseră şi nu mâncaseră jertfa de Paşte după cum era scris. Însă Ezechia s-a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, Care este bun, să-i ierte pe toţi aceia 19 care s-au hotărât în inimile lor să-L caute pe Dumnezeu, pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, chiar şi fără sfânta curăţire!“ 20 Domnul l-a ascultat pe Ezechia şi a vindecat poporul. 21 Israeliţii prezenţi la Ierusalim au celebrat, cu mare bucurie, Sărbătoarea Azimelor, timp de şapte zile. Leviţii şi preoţii Îl lăudau pe Domnul în fiecare zi cu instrumentele de laudă ale Domnului. 22 Ezechia i-a încurajat pe toţi leviţii care arătaseră o bună cunoaştere a slujbei Domnului. Vreme de şapte zile au mâncat din partea cuvenită lor, au adus jertfe de pace şi I-au mulţumit Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor.
23 Întreaga adunare s-a sfătuit să mai celebreze încă şapte zile. Şi au celebrat cu bucurie încă şapte zile, 24 deoarece Ezechia, regele lui Iuda, oferise adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar căpeteniile oferiseră adunării o mie de viţei şi zece mii de oi, şi deoarece mulţi preoţi se sfinţiseră. 25 Toată adunarea lui Iuda împreună cu preoţii şi leviţii şi toată adunarea celor sosiţi din Israel, precum şi străinii, cei sosiţi din ţara lui Israel şi cei ce locuiesc în Iuda, s-au bucurat împreună. 26 A fost o mare bucurie în Ierusalim, aşa cum nu a mai fost în Ierusalim de pe vremea regelui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel. 27 Preoţii şi leviţii s-au ridicat şi au binecuvântat poporul. Glasul lor s-a făcut auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la Locuinţa Sa Sfântă, până la ceruri.
Reorganizarea slujirii preoţilor şi leviţilor
31 Când toate acestea s-au încheiat, toţi israeliţii prezenţi au plecat spre cetăţile lui Iuda. Ei au zdrobit stâlpii sacri şi au retezat aşerele, au dărâmat înălţimile şi altarele din tot Iuda, Beniamin, Efraim şi Manase şi nu s-au lăsat până nu le-au distrus pe toate. Apoi toţi israeliţii s-au întors în cetăţile lor, fiecare la proprietatea lui.
2 Ezechia a aşezat din nou pe şiruri cetele preoţilor şi ale leviţilor, fiecare om cu slujba sa de preot sau de levit: pentru arderea de tot, pentru jertfele de pace[c], pentru slujbă sau pentru mulţumire şi laudă la porţile taberei Domnului. 3 Regele a dăruit o parte din averile sale pentru arderile de tot, adică pentru arderile de tot de dimineaţă şi de seară, pentru arderile de tot de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, aşa cum este scris în Legea Domnului. 4 El a poruncit poporului care locuia în Ierusalim să dea o parte din bunurile lor preoţilor şi leviţilor, ca astfel ei să se poată dedica Legii Domnului. 5 Când s-a răspândit vestea aceasta, israeliţii şi-au înmulţit darurile din primele roade – din grâne, din must, din ulei, din miere şi din toate roadele câmpului. Au adus zeciuială din belşug din tot ce aveau. 6 Atât israeliţii, cât şi cei din Iuda, care locuiau în cetăţile lui Iuda, au dat şi ei zeciuială din boi şi din oi, precum şi zeciuială din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului, Dumnezeul lor; le-au adus şi le-au pus grămezi. 7 Au început să facă grămezi în luna a treia şi au terminat în luna a şaptea. 8 Când Ezechia şi căpeteniile au sosit şi au văzut grămezile, au binecuvântat pe Domnul şi pe poporul Său, Israel. 9 Ezechia i-a întrebat pe preoţi şi pe leviţi cu privire la grămezile strânse. 10 Azaria, preotul conducător, din familia lui Ţadok, i-a zis: „De când a început să vină la Casa Domnului contribuţia, am mâncat, ne-am săturat şi a mai rămas încă mult, pentru că Domnul Şi-a binecuvântat poporul, astfel încât a mai rămas din plin.“
11 Ezechia le-a poruncit să pregătească nişte odăi în Casa Domnului, iar ei le-au pregătit. 12 Au adus acolo cu credincioşie contribuţia, zeciuiala şi lucrurile sfinte. Conducătorul responsabil peste acestea era levitul Conania, iar fratele lui, Şimei, era al doilea după el. 13 Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau supraveghetori sub conducerea lui Conania şi a lui Şimei, fratele său, numiţi de către regele Ezechia şi de către Azaria, cel ce era responsabil de Casa lui Dumnezeu. 14 Levitul Core, fiul lui Imna, portarul de la răsărit, era responsabil de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, de împărţirea contribuţiei aduse Domnului, precum şi de lucrurile preasfinte. 15 În cetăţile preoţilor, sub conducerea lui Core erau Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania. Aceştia împărţeau cu credincioşie partea cuvenită rudelor lor, potrivit cetelor lor, fie mari, fie mici, 16 precum şi celor înscrişi în genealogii – băieţii de la vârsta de trei[d] ani în sus – tuturor celor ce veneau zilnic la Casa Domnului pentru slujbele de care erau responsabili, potrivit cetelor lor, 17 preoţilor înscrişi în genealogii, potrivit familiilor lor şi leviţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după responsabilităţile lor, potrivit cetelor lor 18 – adică întregii adunări a celor înscrişi în genealogii cu toţi copilaşii lor, cu soţiile lor, cu fiii şi fiicele lor. Căci ei fuseseră credincioşi în a se păstra sfinţi.
19 Pentru urmaşii lui Aaron, preoţii, care locuiau în ţinuturile cu păşuni din apropierea fiecărei cetăţi preoţeşti, au fost numiţi oameni care să dea partea cuvenită tuturor băieţilor aflaţi sub îndrumarea preoţilor şi tuturor acelora dintre leviţii înscrişi în genealogii. 20 Aşa a făcut Ezechia în tot ţinutul lui Iuda; el a făcut ce este bine, drept şi adevărat înaintea Domnului, Dumnezeul său. 21 Toată lucrarea pe care a început-o cu privire la slujirea de la Casa lui Dumnezeu şi cu privire la Lege sau la porunci, ca să-L caute pe Dumnezeul său, a înfăptuit-o din toată inima, astfel că el a reuşit.
15 Însă noi, care suntem tari, trebuie să purtăm slăbiciunile celor slabi şi nu să ne fim plăcuţi nouă înşine. 2 Fiecare dintre noi trebuie să placă semenului său, spre binele acestuia, pentru zidirea lui, 3 întrucât chiar Cristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, aşa cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste Mine!“[a] 4 Tot ce a fost scris în trecut a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi încurajarea date de Scripturi, să avem nădejde. 5 Dumnezeul răbdării şi al încurajării să vă ajute să trăiţi în armonie unii cu alţii[b], potrivit cu Cristos Isus, 6 pentru ca, dintr-o singură inimă şi dintr-un singur glas, să-L slăviţi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos!
7 Aşadar, primiţi-vă bine unii pe alţii, aşa cum v-a primit Cristos, pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu! 8 Eu vă spun că Cristos a devenit un slujitor al celor circumcişi, pentru adevărul lui Dumnezeu, pentru ca El să confirme promisiunile date patriarhilor, 9 astfel încât neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, aşa cum este scris:
„De aceea Te voi lăuda printre neamuri
şi voi cânta laudă Numelui Tău!“[c]
10 Şi, din nou, spune:
„Bucuraţi-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui!“[d]
11 Şi, din nou:
„Lăudaţi-L pe Domnul, toate neamurile!
Daţi-I laudă, toate popoarele!“[e]
12 Şi, din nou, Isaia spune:
„Rădăcina lui Işai[f] va ieşi,
şi El Se va ridica să conducă neamurile;
în El îşi vor pune neamurile nădejdea!“[g]
13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, în timp ce credeţi, ca să aveţi nădejde din belşug, prin puterea Duhului Sfânt!
Motivaţia lui Pavel în scrierea epistolei
14 Dar eu însumi sunt convins cu privire la voi, fraţii mei, că şi voi înşivă sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoaşterea, capabili să vă învăţaţi unii pe alţii. 15 Cu toate acestea, v-am scris într-un mod mai îndrăzneţ cu privire la unele lucruri, ca să vi le reamintesc, datorită harului care mi-a fost dat de către Dumnezeu 16 spre a fi un slujitor al lui Cristos Isus pentru neamuri, în datoria preoţească de a vesti Evanghelia lui Dumnezeu, astfel încât neamurile să fie o jertfă plăcută, sfinţită de Duhul Sfânt. 17 Aşadar, în Cristos Isus mă pot lăuda cu lucrarea mea pentru Dumnezeu, 18 pentru că n-aş avea îndrăzneala de a mă lăuda[h] cu vreun alt lucru, decât cu ceea ce a făcut Cristos prin mine,[i] pentru ca neamurile să asculte prin ceea ce am spus şi am făcut, 19 prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu[j]. Astfel, din Ierusalim şi împrejurimile lui, până în Iliria[k], am vestit toată Evanghelia lui Cristos. 20 Întotdeauna am dorit să vestesc Evanghelia acolo unde Cristos încă n-a fost cunoscut, ca să nu construiesc pe o temelie pusă de altcineva, 21 ci să fac aşa cum este scris:
„Cei cărora nu li s-a spus niciodată despre El vor vedea,
şi cei care n-au auzit niciodată despre El vor înţelege.“[l]
Planul lui Pavel de a vizita Roma
22 Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi.
Psalmul 25[a]
Al lui David
1 Doamne, la Tine îmi înalţ sufletul!
2 Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de ruşine!
Să nu se bucure duşmanii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine,
ci de ruşine vor fi făcuţi cei ce Îţi sunt necredincioşi fără motiv.
4 Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învaţă-mă cărările Tale!
5 Călăuzeşte-mă în adevărul Tău, învaţă-mă,
căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele!
În Tine nădăjduiesc toată ziua.
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de mila şi de îndurarea Ta,
căci acestea sunt veşnice!
7 Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de greşelile mele,
ci adu-Ţi aminte de mine după îndurarea Ta,
pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept;
de aceea le dă învăţătură celor păcătoşi pe cale.
9 El îi îndrumă pe cei smeriţi în ceea ce este drept
şi îi învaţă pe cei smeriţi calea Lui.
10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi adevăr
pentru cei ce păzesc legământul şi mărturiile Lui.
11 Doamne, din pricina Numelui Tău,
iartă-mi vina, căci mare este!
12 Cine se teme de Domnul?
Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.
13 El va locui în fericire,
iar urmaşii lui vor moşteni ţara.
14 Sfatul[b] Domnului este pentru cei ce se tem de El,
iar legământul Lui le dă învăţătură.
15 Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea,
căci El îmi scoate picioarele din laţ.
13 Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac!
Deschide ochii şi te vei sătura de mâncare!
14 „Nu-i bun, nu-i bun!“, spune cumpărătorul,
şi, plecând, se laudă cu ce a cumpărat.
15 Aur şi mărgăritare sunt din abundenţă,
dar buzele care răspândesc cunoştinţa sunt un giuvaier preţios.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.