The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NLT. Switch to the NLT to read along with the audio.
21 Acolo, la râul Ahava, am vestit un post, smerindu-ne înaintea Dumnezeului nostru şi cerând de la El drum bun pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru toate averile noastre, 22 căci mi-a fost ruşine să-i cer împăratului oaste şi călăreţi care să ne apere de duşmani pe drum, odată ce îi spusesem împăratului că mâna Dumnezeului nostru este peste toţi cei ce-L caută, ca să le facă bine, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc. 23 Am postit şi ne-am rugat Dumnezeului nostru cu privire la aceasta, iar El ne-a ascultat. 24 Apoi am ales douăsprezece dintre căpeteniile preoţilor, şi anume pe Şerebia, pe Haşabia şi pe zece din rudele lor, 25 şi am cântărit înaintea lor arginul, aurul şi vasele oferite în dar pentru Casa Dumnezeului nostru de împărat, de sfetnicii săi, de căpeteniile sale şi de întreg Israelul prezent.
26 Le-am predat şase sute cincizeci de talanţi[a] de argint,
vase de argint în valoare de o sută de talanţi[b] de argint,
o sută de talanţi de aur,
27 douăzeci de cupe de aur în valoare de o mie de darici[c]
şi două vase de bronz de calitate, lustruit, la fel de valoros precum aurul.
28 Le-am zis atunci: „Voi sunteţi puşi deoparte pentru Domnul, iar vasele acestea sunt lucruri sfinte; totodată argintul şi aurul sunt un dar de bunăvoie adus Domnului, Dumnezeul strămoşilor voştri. 29 Vegheaţi şi păziţi-le până le veţi cântări înaintea căpeteniilor preoţilor şi leviţilor şi înaintea căpeteniilor familiilor lui Israel, în odăile Casei Domnului din Ierusalim.“ 30 Preoţii şi leviţii au preluat argintul, aurul şi vasele ca să le ducă la Ierusalim, la Casa Dumnezeului nostru.
31 Am plecat de la râul Ahava spre Ierusalim în a douăsprezecea zi a lunii întâi, iar mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi, păzindu-ne pe drum de atacul duşmanilor şi al tâlharilor. 32 Când am ajuns la Ierusalim, ne-am odihnit acolo timp de trei zile. 33 În a patra zi a fost cântărit argintul, aurul şi vasele, la Casa lui Dumnezeu, de către Meremot, fiul preotului Uria, care era însoţit de Elazar, fiul lui Fineas, şi de leviţii Iozabad, fiul lui Iosua, şi Noadia, fiul lui Binui. 34 Toate au fost preluate după număr şi după greutate şi, în ziua aceea, s-a înscris în documente greutatea lor totală.
35 Exilaţii întorşi din captivitate au adus Dumnezeului lui Israel, ca ardere de tot, doisprezece viţei pentru întreg Israelul, nouăzeci şi şase de berbeci, şaptezeci şi şapte de miei, iar ca jertfă pentru păcat – doisprezece ţapi. Toate acestea au fost aduse ca ardere de tot Domnului. 36 Au înmânat decretele împăratului satrapilor imperiali şi guvernatorilor provinciei de peste râu, iar aceştia au sprijinit poporul şi Casa lui Dumnezeu.
Criza spirituală a iudeilor repatriaţi şi rugăciunea lui Ezra
9 După ce s-au isprăvit toate acestea, căpeteniile s-au apropiat de mine, zicându-mi: „Poporul lui Israel, inclusiv preoţii şi leviţii, nu s-au separat de popoarele ţărilor dimprejur, ci s-au dedat la necurăţiile canaaniţilor, hitiţilor, periziţilor, iebusiţilor, amoniţilor, moabiţilor, egiptenilor şi amoriţilor. 2 Ei şi-au luat soţii dintre fetele acestora, atât pentru ei, cât şi pentru fiii lor. Neamul cel sfânt s-a amestecat astfel cu popoarele ţărilor dimprejur, iar cei dintâi care au fost necredincioşi au fost chiar căpeteniile şi dregătorii.“
3 Când am auzit vestea aceasta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua. Mi-am smuls păr din cap şi din barbă şi m-am lăsat jos înmărmurit. 4 S-au strâns la mine toţi aceia care tremurau de frică la auzul cuvintelor Dumnezeului lui Israel cu privire la necredincioşia celor ce fuseseră în captivitate. Am rămas aşa îngrozit până la jertfa de seară. 5 Apoi, la jertfa de seară, m-am ridicat din starea mea smerită, cu hainele şi cu mantaua sfâşiate, m-am plecat pe genunchi şi, întinzând mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu, 6 am zis:
„Dumnezeul meu, sunt umilit şi mi-e ruşine, Dumnezeul meu, să-mi ridic faţa spre Tine! Căci fărădelegile noastre au ajuns deasupra capetelor noastre şi vina noastră a crescut până la ceruri. 7 Din vremea strămoşilor noştri şi până în ziua de astăzi am fost foarte vinovaţi şi, din cauza fărădelegilor noastre, noi, regii noştri şi preoţii noştri am fost daţi pe mâna împăraţilor străini, a sabiei, a sclaviei, a jafului şi a ruşinii, aşa cum se vede şi astăzi. 8 Acum, pentru puţină vreme, am avut iarăşi parte de bunăvoinţa Domnului, Dumnezeul nostru, Care ne-a lăsat o rămăşiţă şi ne-a dat un adăpost în Locul Său cel Sfânt, pentru ca Dumnezeul nostru să reaprindă lumina ochilor noştri şi să ne aducă puţină înviorare în sclavia noastră. 9 Deşi suntem sclavi, Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în sclavia noastră, ci Şi-a arătat îndurarea faţă de noi înaintea împăraţilor Persiei şi astfel ei ne-au dat putere de viaţă ca să putem înălţa Casa Dumnezeului nostru, să o ridicăm din ruine şi să avem astfel un zid de apărare în Iuda şi în Ierusalim.
10 Dumnezeul nostru, ce să mai zicem acum, după toate cele întâmplate? Căci am părăsit poruncile Tale, 11 pe care le-ai poruncit prin robii Tăi, profeţii, spunând: «Ţara în care veţi intra ca să o luaţi în stăpânire este o ţară stricată din cauza tuturor practicilor hidoase ale popoarelor străine. Au umplut ţara de practicile lor hidoase şi de necurăţiile lor de la un capăt la celălalt! 12 Să nu vă daţi fetele fiilor lor şi nici să nu le luaţi fetele pentru fiii voştri! Să nu umblaţi niciodată după fericirea sau bunăstarea lor, ca astfel să vă întăriţi şi să ajungeţi să mâncaţi bunătăţile ţării şi să le lăsaţi de moştenire pentru totdeauna fiilor voştri!»
13 După toate câte au venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele şi a vinii noastre cea mare, cu toate că Tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puţin decât am fi meritat în urma fărădelegilor noastre şi ne-ai lăsat rămăşiţa aceasta, 14 să încălcăm iarăşi poruncile Tale şi să ne înrudim cu popoarele care se ocupă cu astfel de practici hidoase? Nu te-ai mânia iarăşi pe noi, până acolo încât ne-ai nimici fără să ne mai laşi vreo rămăşiţă sau vreun supravieţuitor?
15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept, căci totuşi ne-ai scăpat o rămăşiţă, aşa cum se vede astăzi. Iată-ne acum stând vinovaţi înaintea Ta, deşi ştim că din această cauză nu suntem vrednici să stăm înaintea Ta.“
Disciplina bisericească
5 Este cunoscut faptul că între voi există desfrâu şi încă un desfrâu din acela cum nici între neamuri nu se găseşte, până acolo încât un om trăieşte cu soţia tatălui său. 2 Iar voi aţi devenit aroganţi şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca acela care a făcut lucrul acesta să fie dat afară din mijlocul vostru? 3 Chiar dacă sunt absent cu trupul, totuşi, în duh, sunt cu voi şi l-am şi judecat deja pe cel ce a săvârşit un astfel de lucru, ca şi cum aş fi prezent. 4 În Numele Domnului Isus, voi şi cu duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, împreună cu puterea Domnului nostru Isus, 5 am hotărât să daţi un astfel de om pe mâna lui Satan[a], pentru nimicirea trupului[b], pentru ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului. 6 Lauda voastră nu este un lucru bun. Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte tot aluatul? 7 Curăţaţi drojdia veche, ca să fiţi un aluat nou, fără drojdie, cum de fapt şi sunteţi, întrucât Cristos, Mielul nostru de Paşte, a fost jertfit. 8 Aşadar, să sărbătorim nu cu drojdia veche, nici cu drojdia răutăţii şi ticăloşiei, ci cu azimele sincerităţii şi adevărului.
9 V-am scris în scrisoarea mea să nu vă asociaţi cu cei desfrânaţi, 10 dar nu m-am referit la oamenii desfrânaţi ai acestei lumi sau la cei lacomi şi tâlhari, sau la cei idolatri, pentru că atunci ar trebui să ieşiţi din lume. 11 Ci vă scriu să nu vă asociaţi cu nimeni care îşi zice frate, dar este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau beţiv, sau tâlhar. Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncaţi! 12 De ce să-i judec pe cei de afară? N-ar trebui să-i judecaţi pe cei dinăuntru? 13 Pe cei de afară îi va judeca Dumnezeu. „Daţi-l afară din mijlocul vostru pe omul acela rău!“[c]
Psalmul 31
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 La Tine, Doamne, caut adăpost!
Să nu rămân de ruşine vreodată!
În dreptatea Ta, izbăveşte-mă!
2 Pleacă-Ţi urechea spre mine
şi scapă-mă degrabă!
Fii pentru mine o stâncă de adăpost,
o fortăreaţă trainică ca să pot fi izbăvit!
3 Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea.
Condu-mă şi călăuzeşte-mă, din pricina Numelui Tău!
4 Scapă-mă de laţul care mi-a fost întins,
căci Tu eşti fortăreaţa mea!
5 În mâinile Tale îmi încredinţez duhul!
Tu m-ai izbăvit, Doamne, Dumnezeu al adevărului!
6 Urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deşerţi,
dar Eu mă încred în Domnul!
7 Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea Ta,
fiindcă mi-ai văzut necazul
şi ai cunoscut nenorocirea sufletului meu.
8 Tu nu m-ai dat pe mâna duşmanului,
ci mi-ai aşezat picioarele într-un loc larg.
21 Inima regelui este în mâna Domnului,
El o îndrumă ca pe cursul unei ape, oriunde vrea El.
2 Omului i se par drepte toate căile lui,
dar Cel Ce cântăreşte inimile este Domnul.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.