The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NET. Switch to the NET to read along with the audio.
Primul discurs al lui Bildad din Şuah
8 Atunci Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2 „Până când vei mai vorbi astfel
şi până când vor fi cuvintele tale ca un vânt năprasnic?
3 Oare va perverti Dumnezeu judecata dreaptă?
Va perverti Cel Atotputernic ce e drept?
4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,
El i-a pedepsit pentru păcatul lor.
5 Dacă tu Îl cauţi pe Dumnezeu
şi te rogi Celui Atotputernic,
6 dacă eşti curat şi drept,
cu siguranţă, El Însuşi te va apăra
şi-ţi va da înapoi locuinţa dreptăţii tale.
7 Deşi începutul tău a fost neînsemnat,
zilele tale de pe urmă vor fi prospere.
8 Întreabă generaţiile anterioare
şi află ce-au învăţat părinţii lor,
9 pentru că noi suntem doar de ieri şi nu ştim nimic,
iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.
10 Oare nu te vor învăţa şi nu-ţi vor spune
şi nu vor scoate ei cuvinte din mintea lor?
11 Creşte papirusul unde nu este mlaştină?
Creşte trestia unde nu este apă?
12 Pe când este încă verde şi netăiată,
se usucă mai repede ca iarba.
13 Aşa sunt căile celor ce uită pe Dumnezeu;
aşa piere nădejdea celui lipsit de evlavie.
14 Încrederea lui este ca un fir subţire[a]
şi sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.
15 Se bizuie pe casa lui, dar ea nu este tare,
se prinde de ea, dar ea nu ţine.
16 El este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui,
care îşi întinde ramurile deasupra grădinii,
17 îşi ţese rădăcinile printre pietre,
caută un loc între stânci.
18 Dar când e smulsă din locul ei,
locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!»
19 Aceasta este bucuria căii ei[b],
iar din pământ vor răsări altele.[c]
20 Nu, Dumnezeu nu-l va respinge pe cel curat,
nici nu va întări mâinile celor ce fac rău.
21 El va umple din nou cu râsete gura ta,
şi va aşeza strigăte de bucurie pe buzele tale.
22 Cei ce te urăsc vor fi acoperiţi de ruşine
şi cortul celui rău nu va mai fi.“
Răspunsul lui Iov
9 Iov a răspuns:
2 „Da, ştiu că aşa e,
dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă s-ar certa cineva cu El,
din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.
4 El are o inimă înţeleaptă şi o putere mare.
Cine I se poate împotrivi şi să reuşească?
5 El mută munţii fără ca aceştia să ştie
când îi răstoarnă în mânia Sa.
6 El scutură pământul din locul său
şi face ca stâlpii să-i tremure.
7 El porunceşte soarelui şi nu mai răsare;
El acoperă lumina stelelor.
8 El singur întinde cerurile
şi calcă pe valurile mării.
9 El a făcut Ursul şi Orionul,
Pleiadele şi constelaţiile sudului.
10 El face lucruri mari şi nepătrunse,
minuni fără număr.
11 Iată, El trece pe lângă mine şi nu-L pot vedea,
trece şi nu-mi dau seama.
12 Dacă vrea să ia ceva, cine-L poate opri?
Cine-I poate spune: «Ce faci?»
13 Dumnezeu nu-Şi întoarce înapoi mânia;
chiar şi oştile lui Rahab[d] Îi sunt supuse.
14 Deci cum pot eu să-I răspund,
cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?
15 Chiar dacă aş fi drept, nu I-aş putea răspunde,
nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.
16 Dacă L-aş chema la judecată şi mi-ar răspunde,
n-aş crede că mi-a ascultat glasul.
17 El mă zdrobeşte printr-o furtună
şi-mi înmulţeşte rănile fără motiv.
18 Nu mă lasă să-mi trag suflarea,
ci mă umple de amărăciune.
19 Dacă e vorba de putere, El e puternic;
dacă e vorba de judecată, cine-L[e] poate convoca la judecată?
20 Chiar dacă aş fi drept, gura mea mă va condamna;
oricât de nevinovat aş fi, El mă va dovedi vinovat.
21 Sunt nevinovat, dar nu mai ţin la mine.
Îmi dispreţuiesc viaţa.
22 Îmi e tot una, de aceea zic:
«El îl nimiceşte şi pe cel nevinovat şi pe cel rău deopotrivă.»
23 Şi măcar de ar aduce biciul imediat moartea, …
dar El râde de durerea celui nevinovat.
24 Când o ţară e dată pe mâna celui rău,
El acoperă ochii judecătorilor lui.
Dacă nu El, atunci cine?
25 Zilele mele sunt mai iuţi decât alergătorul;
zboară fără să fi văzut fericirea.
26 Trec ca o luntre de papirus pe apă,
ca un vultur care se repede asupra prăzii.
27 Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,
îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi voios!»,
28 atunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele,
pentru că ştiu că nu mă vei găsi nevinovat.
29 Dacă tot voi fi condamnat,
de ce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacă m-aş spăla cu săpun[f]
şi mi-aş curăţa mâinile cu leşie,
31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi şi hainele de mine.
32 Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
şi să putem merge împreună la judecată.
33 Şi nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,
care să-şi pună mâinile peste noi amândoi,
34 ca astfel El să-Şi dea la o parte nuiaua
şi să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.
35 Atunci aş vorbi fără să mă mai tem de El,
însă nu aşa mi se întâmplă.
10 Sunt dezgustat de viaţa mea.
De aceea voi da frâu liber plângerii mele,
voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna!
Fă-mă să ştiu de ce te cerţi cu mine?
3 Îţi place să mă asupreşti,
să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale,
în timp ce faci să strălucească sfaturile celui rău?
4 Ai Tu ochi de carne?
Vezi Tu aşa cum văd oamenii?
5 Sunt zilele Tale ca zilele omului
sau anii Tăi ca anii lui,
6 ca să-mi cauţi nedreptatea
şi să-mi cercetezi păcatul,
7 deşi Tu ştii că sunt nevinovat
şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8 Mâinile Tale m-au modelat şi m-au făcut,
iar acum te întorci să mă distrugi?
9 Adu-Ţi aminte că m-ai modelat ca pe lut!
Vrei acum să mă faci din nou ţărână?
10 N-ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele
şi închegat ca brânza?
11 M-ai îmbrăcat cu piele şi cu carne
şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane.
12 Mi-ai dat viaţă şi mi-ai arătat îndurare[g],
iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.
13 Iată totuşi ce ai ascuns în inima Ta
şi ce ştiu că aveai de gând:
14 ca, dacă păcătuiesc, să mă urmăreşti
şi să nu-mi ierţi vina.
15 Dacă sunt rău, vai de mine!
Dacă sunt drept, nu-mi pot înălţa capul,
pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în[h] necaz.
16 Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu
şi iarăşi Îţi arăţi marea Ta putere împotriva mea.
17 Aduci mai mulţi martori împotriva mea,
mânia Ta creşte faţă de mine
şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.
18 De ce m-ai scos din pântecele mamei mele?
O! de aş fi murit înainte să mă vadă cineva!
19 Aş fi ca şi cum n-aş fi fost,
purtat din pântece drept în mormânt.
20 Oare nu-mi sunt puţine zilele?
Opreşte-te şi lasă-mă singur, să pot afla puţină mângâiere
21 înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere,
în ţara întunericului şi a umbrei morţii,
22 în ţara nopţii întunecate,
a umbrei adânci[i] şi a dezordinii,
unde chiar şi lumina este precum întunericul!»“
Primul discurs al lui Ţofar din Naamat
11 Atunci Ţofar din Naamat a luat cuvântul şi a zis:
2 „Să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns
şi toate aceste vorbe multe să fie o dovadă a dreptăţii?
3 Crezi că flecăreala ta va închide gura altora
şi că-ţi vei bate joc de alţii fără să te mustre nimeni?
4 Tu zici: «Învăţătura mea e curată
şi sunt fără pată în ochii Tăi!»,
5 dar de-ar vorbi Dumnezeu,
de Şi-ar deschide gura împotriva ta
6 şi de ţi-ar arăta tainele înţelepciunii,
– căci adevărata înţelepciune are două feţe, –
ai şti atunci că Dumnezeu ţi-a iertat mai mult decât meriţi.
7 Poţi tu să descoperi misterele lui Dumnezeu?
Poţi tu să descoperi capătul Celui Atotputernic?
8 Ele sunt cât înălţimile cerurilor – ce poţi face?
Ele sunt mai adânci decât Locuinţa Morţilor – ce poţi şti?
9 Întinderea lor este mai lungă decât pământul
şi mai largă decât marea.
10 Dacă El trece şi întemniţează
şi cheamă la judecată, cine-L poate opri?
11 Pentru că El îi cunoaşte pe bărbaţii înşelători,
iar când vede răutatea, oare nu va lua seamă?
12 Dar un om nătâng nu poate deveni înţelept,
după cum nici măgarul sălbatic nu se poate naşte om.
13 Dacă îţi vei îndrepta inima
şi îţi vei ridica mâinile spre El,
14 dacă vei înlătura nedreptatea din mâna ta
şi nu vei lăsa ca în cortul tău să locuiască răutatea,
15 atunci îţi vei putea ridica faţa fără să te ruşinezi,
vei fi tare şi nu te vei teme.
16 Îţi vei uita necazul
şi-ţi vei aminti de ea ca de apele care au trecut.
17 Viaţa ta va fi mai strălucitoare ca amiaza
şi întunericul ei va fi ca dimineaţa.
18 Vei fi plin de încredere pentru că va fi nădejde,
vei fi păzit şi te vei odihni în siguranţă.
19 Te vei culca şi nimeni nu te va mai înspăimânta;
mulţi vor căuta bunăvoinţa ta.
20 Dar ochii celor răi vor cădea de oboseală,
orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei
şi nădejdea lor e să-şi dea ultima suflare.“
Învierea lui Cristos
15 Fraţilor, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas 2 şi prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneţi fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba. 3 Ceea ce v-am dat ca fiind de primă importanţă este ceea ce eu, la rândul meu, am primit: anume că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, 4 că a fost îngropat, că a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor, 5 că i S-a arătat lui Chifa şi apoi celor doisprezece 6 și că, după aceea, li S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi încă trăiesc, iar unii au adormit[a]. 7 După aceea i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8 Ultimului dintre toţi, ca unuia născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. 9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu, 10 însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui faţă de mine n-a fost fără rezultat, ci am trudit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. 11 Deci – fie eu, fie ei – noi aşa predicăm, iar voi aşa aţi crezut.
Învierea morţilor
12 Dar dacă se predică faptul că Cristos a fost înviat din morţi, cum pot spune unii dintre voi că nu există învierea morţilor? 13 Dacă nu există o înviere a morţilor, nici Cristos nu a fost înviat. 14 Dar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică şi, de asemenea, şi credinţa voastră este zadarnică. 15 Mai mult decât atât, noi suntem găsiţi ca depunând o mărturie falsă despre Dumnezeu, pentru că am depus mărturie că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos, pe Care, dacă este adevărat că morţii nu învie, nu L-a înviat. 16 Dacă morţii nu învie, nici Cristos n-a fost înviat, 17 iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci credinţa voastră este zadarnică, iar voi sunteţi încă în păcatele voastre. 18 Atunci şi cei care au murit în Cristos sunt pierduţi. 19 Dacă numai pentru viaţa aceasta am nădăjduit în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!
20 Dar Cristos a fost înviat din morţi, El fiind primul rod dintre cei care au adormit. 21 Întrucât moartea a venit printr-un om, învierea morţilor a venit tot printr-un Om. 22 Aşa cum în Adam toţi mor, la fel, în Cristos, toţi vor fi înviaţi, 23 însă fiecare la rândul lui; primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ai lui Cristos. 24 Apoi va veni sfârşitul, când El îi va încredinţa Împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducător, orice autoritate şi orice putere. 25 Căci El trebuie să domnească până când îi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. 26 Ultimul vrăjmaş care va fi distrus va fi moartea. 27 Căci El „I-a pus totul sub picioare“[b]. Dar când se spune că toate I-au fost supuse, este evident că aceasta nu-L include pe Cel Ce I le-a supus pe toate. 28 Când toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuşi Fiul I Se va supune Celui Ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
Psalmul 38
Un psalm al lui David spre aducere-aminte
1 Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta
şi nu mă mai disciplina în furia Ta!
2 Căci săgeţile Tale m-au străpuns,
mâna Ta s-a abătut asupra mea.
3 Din pricina mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,
nici un os nu mai este întreg din pricina păcatului meu.
4 Căci fărădelegile mele mă copleşesc, ca o povară grea;
sunt prea grele pentru mine.
5 Rănile mele duhnesc, putrezesc,
şi aceasta numai din pricina nebuniei mele.
6 Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.
Toată ziua umblu bocind.
7 Coapsele-mi sunt pline de arsuri,
nu mai este nimic sănătos în trupul meu!
8 Sunt atât de slăbit şi de zdrobit!
Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele.
9 Stăpâne, ştii toate dorinţele mele,
iar suspinele mele nu-ţi sunt ascunse!
10 Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,
nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!
11 Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,
cei apropiaţi mie stau deoparte.
12 Cei ce caută să-mi ia viaţa îşi întind cursele;
cei ce-mi doresc răul pun la cale sfârşitul meu
şi în fiecare zi urzesc numai înşelătorii.
13 Eu însă nu aud, întocmai ca un surd;
ca un mut, nu-mi deschid gura!
14 Am ajuns ca omul care nu aude
şi a cărui gură nu mai are răspuns.
15 Totuşi nădăjduiesc în Tine, Doamne!
Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
16 Căci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea,
atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“
17 Chiar acum sunt gata să mă împiedic,
iar durerea mă însoţeşte mereu.
18 Îmi mărturisesc vina;
păcatul meu mă frământă.
19 Duşmanii mei sunt mulţi şi plini de viaţă[a]
şi cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.
20 Cei ce răsplătesc cu rău pentru bine
mi se opun, când eu urmăresc binele.
21 Nu mă părăsi, Doamne!
Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!
22 Vino degrabă în ajutorul meu,
Stăpâne, Mântuirea mea!
28 Martorul fals va pieri
dar cel care ascultă va avea ultimul cuvânt[a].
29 Cel rău ia o înfăţişare obraznică,
dar cel integru îşi gândeşte bine calea.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.