The Daily Audio Bible
Today's audio is from the EHV. Switch to the EHV to read along with the audio.
Răspunsul lui Iov
23 Iov a răspuns:
2 „Şi azi plângerea mea este amară!
În ciuda geamătului[a] meu, mâna Lui mă apasă greu[b].
3 O! de-aş şti unde să-L găsesc,
de m-aş putea apropia de locuinţa Lui!
4 Mi-aş aduce cauza înaintea Lui,
mi-aş umple gura cu dovezi.
5 Aş afla ce mi-ar răspunde
şi aş înţelege ce mi-ar spune.
6 Mi se va opune oare cu marea Sa putere[c]?
Nu! El va asculta când Îi vorbesc.
7 Un om drept îşi poate aduce cauza înaintea Lui
şi voi fi eliberat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8 Dacă m-aş duce spre răsărit, El nu e acolo,
dacă aş merge spre apus, nu-L voi găsi.
9 Când El lucrează în nord, nu-L zăresc,
când se întoarce spre sud, nu-L pot vedea.
10 Dar El ştie calea pe care o urmez;
când mă va încerca voi ieşi ca aurul.
11 Piciorul meu a urmat îndeaproape paşii Săi,
m-am ţinut de calea Sa, fără să mă abat de pe ea.
12 Nu m-am îndepărtat de porunca buzelor Sale.
Am adunat cuvintele gurii Sale mai mult decât hrana mea zilnică.
13 Dar El rămâne Acelaşi; cine I se poate împotrivi?
El face ce-I doreşte sufletul.
14 El va împlini ce a hotărât pentru mine
şi va mai face multe altele.
15 De aceea mă înspăimânt înaintea Lui;
sunt îngrozit când mă gândesc la toate acestea.
16 Dumnezeu mi-a înfricoşat inima,
Cel Atotputernic m-a înspăimântat.
17 Totuşi nu sunt redus la tăcere de întuneric,
de întunericul gros care-mi acoperă faţa.
24 De ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată?
De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?
2 Oamenii mută pietrele de hotar,
pasc turme pe care le-au furat.
3 Iau măgarul orfanului,
iau ca zălog boul văduvei.
4 Îmbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie
şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.
5 Asemenea măgarilor sălbatici din deşert,
aşa ies cei săraci la lucru
ca să caute hrană,
iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.
6 Ei îşi adună nutreţul de pe câmp[d]
şi culeg struguri în via celui rău.
7 Îşi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte
şi fără învelitoare împotriva frigului.
8 Sunt pătrunşi de ploaia munţilor
şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.
9 Orfanul este smuls de la sân,
iar copilul săracului este luat drept zălog.
10 Neavând haine, umblă goi;
strâng snopi, dar sunt flămânzi.
11 Zdrobesc măsline între pietre[e],
calcă struguri, dar suferă de sete.
12 Din cetate se aud gemete de moarte
şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor …
Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni[f].
13 Sunt alţii care se răscoală împotriva luminii,
care nu cunosc căile ei
şi nu rămân pe cărările ei.
14 Ucigaşul se scoală în amurgul zilei
şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş,
iar noaptea fură.
15 Ochii celui adulter pândeşte amurgul;
el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!»
şi îşi acoperă faţa.
16 Noaptea sparg case,
iar în timpul zilei stau închişi.
Ei nu cunosc lumina.
17 Pentru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă[g],
sunt prieteni cu spaimele întunecimilor[h].
18 Ei sunt iuţi ca spuma apelor,
partea lor de pământ este blestemată.
Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.
19 Aşa cum seceta şi căldura
sorb apele zăpezii,
tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.
20 Pântecele mamei îi uită
şi viermele îi găseşte gustoşi.
Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei.
Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.
21 Ei pradă femeia fără copii
şi nu fac nici un bine văduvei.
22 Totuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi;
când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.[i]
23 El le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi;
ochii Lui sunt asupra căilor lor.
24 Sunt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec.
Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi,
sunt tăiaţi ca spicele de grâu.
25 Dacă nu este aşa, cine poate dovedi că mint
şi cine-mi poate nimici vorbele?“
Al treilea discurs al lui Bildad din Şuah
25 Atunci Bildad din Şuah i-a zis:
2 „Domnia şi veneraţia sunt ale Lui!
El face pace în înălţimile cerului Său.
3 Cine-I poate număra oştirile?
Peste cine nu răsare lumina Sa?
4 Cum poate fi un om drept înaintea lui Dumnezeu?
Cum poate fi curat cel născut din femeie?
5 Dacă nici luna nu e strălucitoare
şi nici stelele nu sunt curate înaintea Sa,
6 cu atât mai puţin un om, care nu e decât o larvă
şi fiul omului, care nu e decât un vierme.“
Răspunsul lui Iov
26 Iov a răspuns:
2 „Ce bine l-ai ajutat tu pe cel fără putere!
Ce bine ai sprijinit tu braţul fără tărie!
3 Ce sfaturi bune ai dat tu celui lipsit de înţelepciune!
Ce multă înţelegere i-ai arătat!
4 Cui i se datorează aceste cuvinte?
A cui suflare a ieşit din tine?
5 Cei din tărâmul umbrelor tremură,
cei de sub ape şi locuitorii lor.
6 Locuinţa Morţilor este goală înaintea lui Dumnezeu,
iar Locul Nimicirii[j] nu este acoperit.
7 El întinde nordul asupra golului
şi atârnă pământul pe nimic.
8 El leagă apele în nori groşi,
iar norii nu se rup de greutatea lor.
9 El acoperă faţa tronului Său,
întinzându-Şi norii peste el.
10 El a însemnat o boltă deasupra apelor,
la marginea dintre lumină şi întuneric.
11 Stâlpii cerului se clatină
şi se înspăimântă la mustrarea Sa.
12 Prin puterea Lui a potolit marea
şi prin priceperea Lui l-a zdrobit pe Rahab[k].
13 Suflarea Lui înseninează cerul,
mâna Lui străpunge şarpele fugar[l].
14 Acestea sunt doar marginile căilor Sale
şi numai o adiere uşoară auzim de la El.
Dar cine poate înţelege tunetul puterii Sale?“
27 Iov şi-a continuat discursul şi a zis:
2 „Viu este Dumnezeu, Care nu-mi dă dreptate,
Cel Atotputernic, Care mi-a amărât sufletul,
3 că atâta vreme cât am suflare,
cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,
4 buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate
şi limba mea nu va spune nimic înşelător.
5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate;
îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!
6 Îmi voi susţine neclintit dreptatea,
inima nu mă va mustra pentru nici una din zilele mele.
7 Fie ca duşmanul meu să se poarte ca cel rău
şi împotrivitorul meu ca cel nedrept.
8 Ce nădejde mai are cel lipsit de evlavie
când Dumnezeu îi taie firul vieţii,
când Dumnezeu îi ia viaţa?
9 Îi va auzi Dumnezeu strigătul
când va veni necazul asupra lui?
10 Se va desfăta el în Cel Atotputernic?
Va chema el pe Dumnezeu în orice vreme?
11 Vă voi învăţa despre puterea lui Dumnezeu!
Nu vă voi ascunde căile Celui Atotputernic.
12 Voi înşivă aţi văzut toate acestea.
De ce atunci toată vorbirea aceasta fără rost?
13 Aceasta este partea dată de Dumnezeu celui rău
şi moştenirea dată de Cel Atotputernic celui asupritor.
14 Dacă i se înmulţesc copiii, soarta lor este sabia
şi urmaşii lui nu vor avea niciodată mâncare de ajuns.
15 Ciuma îi va îngropa urmaşii,
iar văduvele acestora nu-i vor jeli.
16 Deşi el adună argintul precum adună ţărâna
şi hainele precum grămezile de lut,
17 lucrurile pe care el le strânge le va îmbrăca cel drept,
iar cel nevinovat va împărţi argintul lui.
18 Casa zidită de el este ca cea a unei molii,
ca o colibă făcută de un străjer.
19 Când se culcă e bogat, dar nu va mai fi aşa;
când îşi deschide ochii toate s-au dus.
20 Spaimele îl cuprind ca un şuvoi;
o vijelie îl smulge în timpul nopţii.
21 Vântul de răsărit îl ia şi îl duce,
îl smulge din locul său ca o furtună.
22 Vuieşte asupra lui fără milă
când el fuge grăbit de puterea lui.
23 Îi bate din palme în derâdere
şi-l goneşte cu glas şuierător.
Schimbarea unora dintre planurile lui Pavel
12 Lauda noastră este mărturia conştiinţei noastre, potrivit căreia noi ne-am comportat în lume, şi chiar mai mult faţă de voi, în curăţia şi sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înţelepciune firească[a], ci prin harul lui Dumnezeu. 13 Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce puteţi citi şi înţelege. Şi nădăjduiesc că până la sfârşit veţi înţelege, 14 aşa cum aţi şi înţeles, în parte, că lauda voastră suntem noi, după cum şi voi veţi fi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Isus.
15 Având această încredinţare, mi-am propus mai întâi să vin la voi, ca să aveţi parte de o a doua favoare. 16 Am vrut să vin la voi în drum spre Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi şi să fiu trimis de voi în Iudeea. 17 Deci, plănuind aceasta, m-am comportat eu oare cu uşurătate? Sau mi-am făcut planurile în mod firesc, gata să spun şi „da, da“ şi „nu, nu“? 18 Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră faţă de voi nu este şi „da“, şi „nu“. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L-am predicat printre voi, – eu, Silvanus[b] şi Timotei (, nu este „da“ şi „nu“, ci El este întotdeauna „da“, 20 pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea, prin El spunem „Amin!“, spre slava lui Dumnezeu. 21 Cel Care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi Care ne-a uns, este Dumnezeu. 22 El ne-a şi pecetluit şi ne-a dat în inimă Duhul ca pe o garanţie.
23 Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, spunându-vă că n-am mai venit în Corint tocmai ca să vă cruţ. 24 Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră, căci voi staţi fermi în credinţă.
2 Astfel, am hotărât să nu mai vin din nou la voi în durere, 2 pentru că, dacă eu vă întristez, atunci cine mă va mai încuraja pe mine, dacă nu cel pe care l-am întristat? 3 Am scris aşa, pentru ca atunci când voi veni să nu fiu întristat de cei care ar trebui să mă bucure, căci sunt încredinţat cu privire la voi toţi că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor. 4 V-am scris din durerea şi din necazul inimii şi cu multe lacrimi, nu ca să vă întristez, ci ca să vă daţi seama de dragostea pe care o am din belşug faţă de voi.
Iertarea celui păcătos
5 Dacă cineva a fost o pricină de întristare, nu pe mine m-a întristat, ci, într-o oarecare măsură, ca să nu fiu prea sever, pe voi toţi. 6 Este suficient pentru acesta faptul că a fost pedepsit de cei mai mulţi dintre voi. 7 Astfel, acum ar trebui să-l iertaţi şi să-l încurajaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă întristare. 8 De aceea, vă îndemn să vă declaraţi iarăşi dragostea faţă de el. 9 Căci v-am scris şi ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în toate. 10 Pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. Ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, a fost de dragul vostru, în prezenţa lui Cristos, 11 ca să nu dăm câştig de cauză lui Satan[c], pentru că noi nu suntem în necunoştinţă de planurile lui.
Psalmul 41
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Ferice de cel ce îngrijeşte de sărac[a],
căci Domnul îl va scăpa în ziua cea rea.
2 Domnul îl va păzi, îl va ţine în viaţă,
îl va binecuvânta în ţară
şi nu-l va lăsa la bunul plac al duşmanilor lui.
3 Domnul îl va întări când va fi pe patul de suferinţă,
iar patul în care suferea va fi strâns.
4 Cât despre mine, eu am zis: „Doamne, ai milă de mine!“
Vindecă-mă, căci am păcătuit împotriva Ta!
5 Duşmanii mei vorbesc despre mine cu răutate, spunând:
„Când va muri şi-i va pieri numele?“
6 Chiar dacă vine vreunul să mă vadă,
grăieşte făţarnic[b], în timp ce inima lui adună duşmănie
pe care o împrăştie când iese afară.
7 Potrivnicii mei şuşotesc cu toţii împotriva mea
şi gândesc ce e mai rău pentru mine.
8 „O boală necruţătoare l-a atins!
Nu se va mai scula din locul în care s-a culcat!“
9 Chiar şi prietenul apropiat în care m-am încrezut,
cel ce mănâncă pâinea mea,
şi-a ridicat călcâiul împotriva mea!
10 Tu însă, Doamne, ai milă de mine!
Ridică-mă, ca să le dau răsplata cuvenită!
11 Voi şti că-Ţi găseşti plăcerea în mine
prin aceea că duşmanul meu nu va triumfa asupra mea.
12 Cât despre mine, Tu mă sprijini în integritatea mea
şi mă aşezi în prezenţa Ta pe vecie.
13 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie.
Amin! Amin!
5 Pe căile celui rău sunt spini şi curse,
dar cine îşi păzeşte sufletul se ţine departe de ele.
6 Învaţă-l pe copil calea pe care trebuie să meargă,
iar când va îmbătrâni nu se va îndepărta de la ea.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.