The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.
37 În faţa acestor lucruri, inima îmi tremură
şi saltă din locul ei.
2 Ascultaţi! Ascultaţi tunetul glasului Său
şi bubuitul care iese din gura Sa!
3 Îşi desfăşoară fulgerul sub cerul întreg
şi-l trimite până la marginile pământului.
4 Apoi se aude vuietul glasului Său;
El tună cu glasul Său măreţ.
Când I se aude glasul,
El nu opreşte fulgerele.
5 Vocea lui Dumnezeu tună într-un mod deosebit;
El face fapte măreţe, dincolo de înţelegerea noastră.
6 El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!»
şi ploii: «Fii o ploaie puternică!»
7 El îl opreşte pe orice om din lucrul lui,
pentru ca toţi oamenii să recunoască lucrarea Lui[a].
8 Atunci animalele se duc la adăpostul lor
şi rămân în vizuinile lor.
9 Vijelia iese din odaia sa
şi frigul din vânturile cele năprasnice.
10 Suflarea lui Dumnezeu face gheaţa
şi îngheaţă apele mari.
11 El încarcă norii grei cu umezeală;
împrăştie norii cu fulgerul Său.
12 Ei se mişcă după călăuzirea Lui
şi fac tot ceea ce le porunceşte pe faţa întregului pământ.
13 El aduce norii ca să-i pedepsească pe oameni
sau să ude pământul Său şi să-Şi arate îndurarea[b].
14 Iov, ia aminte la aceasta!
Stai şi cugetă la minunile lui Dumnezeu!
15 Ştii tu cum conduce Dumnezeu norii
şi cum face să strălucească fulgerul Său?
16 Ştii tu cum plutesc norii?
Înţelegi tu minunile Celui Desăvârşit în cunoştinţă?
17 Ştii tu de ce ţi se încălzesc hainele,
când pământul se odihneşte de vântul dinspre sud?
18 Poţi tu să întinzi cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19 «Învaţă-ne ce trebuie să-I spunem!
Din pricina întunericului nu ştim să[c] ne apărăm cauza.»
20 Cine Îi va spune că vreau să-I vorbesc?
Va vrea cineva să-I vorbească ca să fie înghiţit?
21 Nimeni nu poate privi
cum străluceşte soarele în ceruri,
după ce vântul le-a înseninat.
22 El vine din nord într-o splendoare de aur;
împrejurul lui Dumnezeu este o măreţie înfricoşătoare.
23 Cel Atotputernic este dincolo de înţelegerea noastră. Este măreţ în putere,
în judecată şi în dreptate. El nu va asupri.
24 De aceea oamenii se tem de El;
da, toţi cei cu inima înţeleaptă se vor teme de El[d].“
Domnul vorbeşte
38 Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii:
2 „Cine este cel ce-Mi întunecă sfatul,
prin cuvântări lipsite de cunoştinţă?
3 Încinge-ţi mijlocul ca un bărbat,
ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi.
4 Unde erai când am aşezat temeliile pământului?
Spune, dacă ai pricepere!
5 Cine i-a hotărât măsurile? Ştii?
Cine a întins sfoara de măsurat peste el?
6 Pe ce îi sunt sprijinite temeliile
şi cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci când stelele dimineţii cântau împreună
şi toţi fiii lui Dumnezeu[e] strigau de bucurie?
8 Cine a închis marea cu porţi,
când a ţâşnit din pântece,
9 când i-am făcut îmbrăcăminte din nori
şi am înfăşat-o în întuneric gros,
10 când i-am pus hotare,
zăvoare şi porţi,
11 când i-am zis: «Până aici să vii, să nu treci mai departe,
aici să se oprească mândria valurilor tale!»?
12 Ai poruncit tu vreodată dimineţii
sau ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să prindă pământul de margini
şi să-i scuture pe cei răi de pe el?
14 Pământul ia forma lutului sub o pecete;
înfăţisarea lui este ca cea a unei haine.
15 Lumina este luată de la cei răi
şi braţul lor cel ridicat este zdrobit.
16 Ai fost tu la izvoarele mării
sau te-ai plimbat[f] tu prin adâncurile ei?
17 Ţi-au fost arătate porţile morţii
sau ai văzut tu porţile umbrei morţii[g]?
18 Pricepi tu cât de larg este pământul?
Vorbeşte dacă ştii toate aceste lucruri.
19 Unde este calea către locuinţa luminii
şi unde este locuinţa întunericului?
20 Poţi să le duci tu la hotarul lor
şi cunoşti tu căile către casa lor?
21 Cu siguranţă, ar trebui să ştii, căci doar erai deja născut!
Şi numărul zilelor tale este mare!
22 Ai intrat tu în cămările zăpezii
sau ai văzut tu cămările grindinei,
23 pe care Eu le-am păstrat pentru vreme de necaz,
pentru ziua de luptă şi de război?
24 Unde este calea către locul de unde iese fulgerul[h]?
De unde este împrăştiat vântul de răsărit pe pământ?
25 Cine deschide o cale pentru ploaie
şi o cărare pentru trăsnet,
26 ca să ude pământul nelocuit,
deşertul în care nu trăieşte nimeni,
27 ca să adape pământul pustiit
şi să facă să încolţească iarba?
28 Are ploaia tată?
Sau cine dă naştere picăturilor de rouă?
29 Din care pântece iese gheaţa
şi cine naşte bruma cerului
30 când apele se fac tari ca piatra
şi când îngheaţă faţa adâncului?
31 Poţi tu lega lanţul Pleiadelor[i]
sau poţi să dezlegi frânghiile Orionului?
32 Poţi face să răsară constelaţiile[j] la vremea lor
sau poţi să călăuzeşti Ursul cu puii săi?
33 Cunoşti tu legile cerului?
Poţi hotărî stăpânirea Lui[k] asupra pământului?
34 Poţi să-ţi înalţi glasul până la nori
şi să te acoperi cu un şuvoi de apă?
35 Poţi tu trimite fulgere ca astfel ele să plece?
Îţi spun ele: «Iată-ne»!
36 Cine a pus înţelepciunea în locuri lăuntrice
şi a dat pricepere minţii[l]?
37 Cine are înţelepciune să numere norii?
Cine poate vărsa burdufurile cerurilor,
38 pentru ca praful să se facă noroi
şi bulgării de pământ să se lipească laolaltă?
39 Poţi tu vâna prada pentru leoaică
sau poţi să potoleşti pofta leilor tineri,
40 când stau ghemuiţi în viziunile lor
sau când stau la pândă în culcuşul lor?
41 Cine pregăteşte corbului hrana,
când puii lui strigă către Dumnezeu
şi rătăcesc din lipsă de hrană?
39 Ştii tu când nasc caprele de munte?
Vezi tu când zămislesc cerboaicele?
2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate,
ştii tu vremea când trebuie să nască?
3 Ele se pleacă şi-şi fată puii
şi durerile lor se sfârşesc.
4 Puii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie;
se duc şi nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat liber măgarul sălbatic?
Cine i-a desfăcut legăturile?
6 I-am dat pustia drept casă,
ţinutul sărat[m] drept locuinţă.
7 Râde de zarva din cetate;
nu aude glasul celui ce mână.
8 Străbate munţii pentru păşune
şi caută tot ce este verde.
9 Vrea bivolul sălbatic să te slujească?
Stă el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă,
va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare,
vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?
12 Crezi tu că se va reîntoarce
şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?
13 Aripile struţului bat cu bucurie,
deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.
14 El îşi lasă ouăle în pământ,
le lasă să se încălzească în nisip,
15 uitând că piciorul cuiva le poate sparge
şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.
16 Se poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui,
nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,
17 pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune,
nici nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Când se ridică şi fuge,
râde de cal şi de călăreţul lui.
19 Îi dai tu calului putere?
Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20 Îl faci tu să sară ca o lăcustă
şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?
21 Mândru de puterea lui, el scurmă valea
şi se aruncă asupra celor înarmaţi.
22 Râde în faţa fricii, nu se teme de nimic;
nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23 Tolba cu săgeţi zăngăne pe el,
lancea şi suliţa strălucesc.
24 Fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.
25 La sunetul trâmbiţei el nechează.
De departe adulmecă bătălia,
tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.
26 Prin înţelepciunea ta zboară şoimul
şi îşi întinde aripile spre sud?
27 La porunca ta se înalţă vulturul
şi îşi face cuibul pe înălţimi?
28 El are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa,
pe vârful stâncilor şi pe întărituri.
29 De acolo caută prada,
ochii lui o văd din depărtări.
30 Puii lui îi beau sângele;
unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“
13 Însă, fiindcă avem acelaşi duh al credinţei, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“[a], şi noi credem, şi de aceea vorbim. 14 Ştim că Cel Ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va duce împreună cu voi în prezenţa Sa. 15 Toate sunt pentru voi, pentru ca harul, atingând mulţi oameni, să facă să abunde mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.
16 De aceea, noi nu ne descurajăm ci, chiar dacă omul nostru din afară piere, totuşi omul nostru dinăuntru este înnoit din zi în zi. 17 Căci necazul nostru uşor de purtat şi temporar, lucrează în noi o greutate veşnică de slavă, dincolo de orice imaginaţie. 18 Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veşnice.
Lăcaşul nostru ceresc
5 Noi ştim într-adevăr că, dacă este distrusă casa cortului nostru pământesc, avem o locuinţă de la Dumnezeu, o casă veşnică în ceruri, care nu este făcută de mâini omenești. 2 Căci gemem în cortul acesta, dorind să ne îmbrăcăm peste el cu lăcaşul nostru ceresc[b], 3 negreşit dacă, după ce vom fi îmbrăcaţi, nu vom fi[c] găsiţi goi. 4 În timp ce suntem în acest cort, gemem şi suntem împovăraţi, nu pentru că dorim să fim dezbrăcaţi, ci pentru că dorim să fim îmbrăcaţi, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă. 5 Şi Cel Ce ne-a pregătit pentru aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat Duhul ca pe o garanţie.
6 De aceea, întotdeauna suntem plini de încredere, chiar dacă ştim că, atâta timp cât suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul. 7 Căci noi umblăm prin credinţă, nu prin vedere; 8 avem încredere şi ne place mult mai mult să fim departe de trup şi să fim acasă cu Domnul. 9 Astfel, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, scopul nostru este să-I fim plăcuţi, 10 fiindcă toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata pentru ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău.
9 Totuşi, Tu ne-ai respins şi ne-ai umilit,
nu mai ieşi cu oştile noastre.
10 Tu ai făcut să ne retragem dinaintea duşmanului,
astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.
11 Ne dai ca pe nişte oi la tăiere,
ne împrăştii printre neamuri.
12 Îţi vinzi poporul pe un preţ de nimic
şi nu câştigi nimic prin vânzarea lui.
13 Ne faci de batjocura vecinilor noştri,
de ocara şi de dispreţul celor ce ne înconjoară.
14 Ne faci de pomină printre neamuri,
pricină de clătinare din cap printre popoare.
15 Toată ziua ocara îmi stă înainte
şi ruşinea îmi acoperă faţa,
16 la glasul batjocoritorului şi al blasfemiatorului,
la vederea duşmanului şi a răzbunătorului.
17 Toate acestea au venit asupra noastră, dar[a] noi nu Te-am uitat
şi nu am încălcat legământul Tău.
18 Inima noastră nu Ţi-a întors spatele
şi paşii noştri nu s-au îndepărtat de calea Ta.
19 Tu însă ne-ai zdrobit în locul de vânătoare al şacalilor
şi ne-ai acoperit cu beznă.
20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
şi ne-am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,
21 n-ar fi descoperit Dumnezeu aceasta?
Doar El cunoaşte toate tainele inimii.
22 Totuşi, din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua,
suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.
23 Scoală-Te! De ce dormi, Stăpâne?
Trezeşte-Te, nu ne lepăda pe vecie!
24 De ce Îţi ascunzi faţa,
de ce ne uiţi umilinţa şi necazul?
25 Sufletul nostru este doborât în ţărână,
pântecele ne este lipit de pământ!
26 Ridică-Te şi vino în ajutorul nostru!
Răscumpără-ne, din pricina îndurării Tale!
13 Leneşul spune: „Afară este un leu!“
sau „Voi fi ucis pe străzi!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.