The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NLT. Switch to the NLT to read along with the audio.
Laudă Domnului
12 În ziua aceea, vei zice:
«Te voi lăuda, Doamne,
căci, deşi ai fost mânios pe mine,
mânia Ta s-a potolit
şi m-ai mângâiat!
2 Iată! Dumnezeu este mântuirea mea!
Voi avea încredere şi nu mă voi teme,
pentru că Domnul, da, Domnul este tăria şi cântecul meu;
El este mântuirea mea!»
3 Cu bucurie veţi scoate apă
din izvoarele mântuirii.
4 În acea zi veţi zice:
Lăudaţi pe Domnul! Chemaţi Numele Său!
Faceţi cunoscute printre popoare faptele Lui!
Declaraţi că Numele Său este înălţat!
5 Cântaţi Domnului, pentru că a făcut lucruri măreţe!
Fie acestea cunoscute în întreaga lume!
6 Strigaţi şi chiuiţi de bucurie, locuitori ai Sionului,
căci mare este între voi Sfântul lui Israel!“
O profeţie împotriva Babilonului
13 O profeţie cu privire la Babilon, pe care Isaia, fiul lui Amoţ, a văzut-o.
2 „Ridicaţi un steag pe un munte pleşuv
şi strigaţi tare la ei!
Faceţi-le semn cu mâna să intre
pe porţile nobililor!
3 Eu Însumi am poruncit sfinţilor Mei
şi Mi-am chemat vitejii –
pe cei ce se bucură de măreţia Mea –
să-Mi ducă la îndeplinire mânia.
4 Un tumult se aude pe munţi,
ca cel al unei mari mulţimi.
Un vuiet de împărăţii,
de neamuri adunându-se.
Domnul Oştirilor Îşi strânge
o oştire pentru luptă.
5 Ei vin dintr-o ţară îndepărtată,
de la marginea cerurilor.
Domnul şi uneltele mâniei Sale
vin ca să distrugă întreaga ţară.
6 Jeliţi-vă! Căci ziua Domnului este aproape;
va veni ca devastare de la Cel Atotputernic[a].
7 De aceea toate mâinile vor slăbi,
inima oricărui om se va înmuia
8 şi toţi vor fi cuprinşi de spaimă.
Chinurile şi durerile îi vor apuca
şi se vor zvârcoli ca o femeie în travaliu.
Se vor uita îngroziţi unul la altul,
cu feţele înroşite.
9 Priveşte! Vine ziua Domnului, o zi a cruzimii!
Vine cu mânie şi urgie aprinsă,
pentru a face din ţară un pustiu
şi pentru a nimici păcătoşii din ea.
10 Stelele cerurilor şi constelaţiile lor
nu-şi vor mai arăta lumina;
soarele va fi întunecat la răsăritul lui,
iar luna nu-şi va mai trimite lumina.
11 Voi pedepsi lumea pentru răul ei
şi pe cei răi pentru păcatul lor.
Voi pune capăt mândriei celor aroganţi
şi voi doborî trufia tiranilor.
12 Voi face ca oamenii să fie mai rari decât aurul fin,
mai rari decât aurul de Ofir.
13 Pentru aceasta, voi face să se cutremure cerurile,
iar pământul se va zgudui din temelii
din pricina furiei Domnului Oştirilor,
în ziua aprigei Lui mânii.
14 Se va-ntâmpla că, asemenea unei gazele urmărite
sau a unei turme fără păstor,
fiecare se va întoarce la poporul lui,
fiecare va fugi în ţara lui.
15 Oricine va fi găsit va fi înjunghiat
şi oricine va fi capturat va cădea ucis de sabie.
16 Copiii lor vor fi zdrobiţi în bucăţi sub ochii lor,
casele le vor fi jefuite,
iar soţiile le vor fi necinstite.
17 Iată, îi voi stârni împotriva lor pe mezi,
cărora nu le va păsa de argint
şi nu-şi vor găsi plăcerea în aur.
18 Arcurile lor îi vor străpunge pe cei tineri;
de prunci nu vor avea milă,
iar copiii nu vor găsi îndurare în ochii lor.
19 Iar Babilonul, gloria imperiilor,
splendoarea şi mândria caldeenilor,
va arăta ca Sodoma şi Gomora
în vremea când le-a distrus Dumnezeu.[b]
20 Nu va mai fi locuit niciodată,
nu va mai fi nimeni în el pentru tot restul generaţiilor.
Nici un arab nu-şi va întinde cortul acolo
şi nici un păstor nu-şi va odihni turma în acel loc.
21 Ci animalele deşertului vor sta acolo:
şacalii[c] îi vor umple casele,
struţii vor locui acolo,
iar ţapii sălbatici vor zburda în acel loc.
22 Hienele vor urla în palatele sale,
iar şacalii – în casele lui de petrecere.
Vremea lui este aproape
şi zilele nu-i vor fi prelungite.
14 Dar Domnul va avea milă de Iacov; îl va alege din nou pe Israel şi îl va aşeza în ţara lui. Străinii li se vor alătura şi se vor uni cu Casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua şi îi vor aduce la locul lor, iar Casa lui Israel le va stăpâni în ţara Domnului, ca pe nişte slujitori şi slujitoare. Îi vor lua captivi pe cei ce-i stăpâniseră şi vor domni peste asupritorii lor. 3 În ziua în care Domnul îţi va da odihnă după durerea, necazul şi truda grea la care ai fost supus, 4 vei râde de împăratul Babilonului, spunând:
«Cum a încetat asupritorul!
Cum a încetat furia[d] lui!
5 Domnul a frânt toiagul celor răi
şi sceptrul conducătorilor,
6 pe cel ce, cu mânie, lovea popoarele
cu lovituri fără sfârşit,
pe cel ce, cu mânie, stăpânea neamurile,
persecutându-le fără cruţare.
7 Întreg pământul se bucură de odihnă şi pace
şi toţi oamenii izbucnesc în cântece de bucurie.
8 Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban
se bucură de tine şi zic:
‘De când te afli trântit jos,
nimeni nu vine să ne mai taie!’
9 Locuinţa Morţilor de jos e stârnită
să te întâmpine la sosire.
Ea trezeşte sufletele morţilor ca să te salute, –
pe toţi cei ce au fost conducători ai pământului, –
îi ridică de pe tronurile lor
pe toţi cei ce au fost împăraţi ai neamurilor.
10 Toţi vor vorbi
şi-ţi vor spune:
‘Acum ai ajuns şi tu la fel de slab ca şi noi;
ai devenit ca noi!’
11 Fala ta este coborâtă în Locuinţa Morţilor,
împreună cu sunetul harfelor tale.
Larvele îţi sunt aşternut,
iar viermii îţi sunt învelitoare.
12 Cum ai căzut din ceruri,
luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
tu, asupritorul neamurilor!
13 Tu ai zis în inima ta:
‘Mă voi înălţa la cer;
îmi voi ridica tronul
mai presus de stelele lui Dumnezeu!
Voi şedea pe muntele adunării,
pe înălţimile din nord![e]
14 Mă voi înălţa deasupra norilor,
şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!’
15 Dar ai fost coborât în Locuinţa Morţilor,
în adâncimile gropii.
16 Cei ce te văd te privesc cu luare-aminte
şi-şi zic:
‘Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,
care a zguduit împărăţiile,
17 care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu,
care i-a răsturnat cetăţile
şi n-a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?’
18 Toţi împăraţii neamurilor,
toţi se odihnesc în cinste,
fiecare în mormântul său,
19 dar tu eşti aruncat afară din mormântul tău,
ca o ramură dispreţuită,
acoperit cu cei ucişi,
cu cei străpunşi de sabie,
cu cei coborâţi în adâncimile gropii,
eşti ca un hoit călcat în picioare.
20 Tu nu te vei alătura lor în mormânt,
pentru că ţi-ai distrus ţara
şi ţi-ai ucis poporul.»
Urmaşii[f] celor ce fac răul
nu vor mai fi pomeniţi vreodată!
21 Pregătiţi măcelul fiilor săi,
datorită vinovăţiei părinţilor lor!
Să nu se mai ridice vreodată să moştenească ţara
şi să acopere faţa pământului cu cetăţi.
22 «Mă voi ridica împotriva lor!»,
rosteşte Domnul Oştirilor.
«Voi şterge numele Babilonului şi pe supravieţuitorii lui,
voi şterge sămânţa şi pe urmaşii lui!», rosteşte Domnul.
23 «Voi face din el un loc pentru bufniţe
şi o mlaştină
şi îl voi mătura cu mătura nimicirii!»,
rosteşte Domnul Oştirilor.
Profeţie împotriva Asiriei
24 Domnul Oştirilor a jurat:
«Cum am plănuit, aşa va fi!
Cum am hotărât, aşa se va întâmpla!
25 Îl voi zdrobi pe asirian în ţara Mea
şi pe munţii Mei îl voi călca în picioare.
Jugul lui va fi luat de peste cei din poporul Meu
şi povara lui va fi îndepărtată de pe umerii lor.»
26 Acesta este planul făcut pentru întreaga lume;
aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile.
27 Căci Domnul Oştirilor a întocmit acest plan; cine l-ar putea strica?
Mâna Sa este întinsă; cine o va putea întoarce?“
Profeţie împotriva filistenilor
28 În anul morţii regelui Ahaz a fost rostită această profeţie:
29 „Nu vă bucuraţi, voi toţi, filistenilor,
pentru că s-a frânt toiagul care vă lovea!
Căci o viperă va ieşi din rădăcina şarpelui
şi un balaur zburător va fi rodul ei.
30 În timp ce întâiul născut al săracului va găsi păşune,
iar cel nevoiaş se va culca în siguranţă,
pe rădăcina ta o voi ucide prin foame;
da, de foame îţi va muri rămăşiţa!
31 Jeleşte-te, poartă! Plângi, cetate!
Înmuiaţi-vă, filistenilor, cu toţii!
Căci un nor de fum vine din nord,
şi rândurile oştirii sunt strânse.
32 Ce li se va răspunde trimişilor acelui neam?
«Domnul a întemeiat Sionul,
iar cei nevoiaşi din poporul Său vor găsi refugiu în el.»“
Îndemnuri finale
13 Aceasta este a treia oară când vin la voi. „Orice vorbă trebuie să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori.“[a] 2 Le-am spus mai dinainte celor ce au păcătuit în trecut şi tuturor celorlalţi, şi le spun mai dinainte şi acum, când sunt absent, aşa cum am făcut atunci când am fost a doua oară la voi, că, dacă voi veni din nou, nu voi cruţa deloc, 3 întrucât voi căutaţi o dovadă a faptului că Cristos vorbeşte prin mine. El nu este slab faţă de voi, ci este puternic între voi, 4 pentru că a fost răstignit în slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Noi suntem slabi în El, dar trăim împreună cu El, prin puterea lui Dumnezeu, pentru voi.
5 Puneţi-vă pe voi înşivă la încercare, pentru a vedea dacă sunteţi în credinţă! Verificaţi-vă pe voi înşivă! Nu vă daţi seama că Isus Cristos este în voi? – doar dacă nu cumva sunteţi respinşi la test. 6 Sper că vă veţi da seama că noi nu suntem respinşi la test. 7 Şi ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău, nu pentru ca noi să fim arătaţi că am trecut testul, ci pentru ca voi să faceţi ceea ce este bine, chiar dacă noi am părea ca fiind respinşi la test. 8 Căci noi nu putem face nimic împotriva adevărului, ci numai pentru adevăr. 9 Ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici. Şi ne rugăm pentru desăvârşirea voastră. 10 Motivul pentru care vă scriu acestea, când nu sunt cu voi, este ca atunci când voi veni să nu fiu aspru, ci să folosesc autoritatea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, nu pentru dărâmare.
Salutări finale
11 În rest, fraţilor, bucuraţi-vă! Fiţi desăvârşiţi! Încurajaţi-vă unul pe altul! Fiţi de acord unul cu altul! Trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. 12 Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă! Toţi sfinţii vă salută.
13 Harul Domnului Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Duhului Sfânt să fie cu voi cu toţi! (Amin.)[b]
Psalmul 57
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[a] compus pe vremea când acesta se refugiase în peşteră, fugind de Saul.
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine,
căci la Tine îmi caut scăparea!
La umbra aripilor Tale caut adăpost
până când trece necazul.
2 Strig către Dumnezeul Preaînalt,
către Dumnezeul Care mă răzbună.
3 El trimite poruncă din cer şi mă mântuieşte;
îl face de ruşine pe prigonitorul meu!Sela
Dumnezeu Îşi trimite îndurarea şi credincioşia.
4 Sunt în mijlocul leilor;
mă culc printre cei ce devorează,
oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă este o sabie tăioasă.
5 Fii înălţat[b], Dumnezeule, mai presus de ceruri!
Fie slava Ta peste întreg pământul!
6 Ei întinseseră un laţ paşilor mei,
– sufletul îmi era încovoiat de durere –,
îmi săpaseră o groapă,
dar au căzut ei înşişi în ea.Sela
7 Inima mea este pregătită, Dumnezeule,
inima mea este pregătită!
Voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflet al meu[c]!
Treziţi-vă, harfă şi liră!
Voi trezi zorii[d]!
9 Stăpâne, Te voi lăuda printre popoare,
Îţi voi cânta printre neamuri!
10 Căci îndurarea Ta este mare, ajunge până la ceruri,
iar credincioşia Ta – până la nori.
11 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri!
Fie slava Ta peste întreg pământul!
9 Nu vorbi unui prost,
căci el va dispreţui înţelepciunea cuvintelor tale!
10 Nu muta hotarul cel vechi
şi nu intra pe ogorul orfanilor,
11 căci Apărătorul lor este puternic!
El le va apăra cauza împotriva ta.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.