The Daily Audio Bible

¹² Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹³ „Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, fiind necredincioasă, Îmi voi întinde mâna împotriva ei, îi voi zdrobi toiagul pâinii, voi trimite foametea împotriva ei şi voi nimici din ea atât oamenii, cât şi animalele. ¹⁴ Chiar dacă ar fi în mijlocul ei aceşti trei bărbaţi – Noe, Daniel^[a] şi Iov – prin dreptatea lor şi-ar putea scăpa numai sufletele lor, zice Stăpânul Domn.

¹⁵ Sau dacă voi lăsa să treacă prin ţară animale sălbatice care o vor lăsa fără popor, ajungând astfel o pustie prin care nimeni nu va mai putea trece din cauza animalelor, ¹⁶ chiar dacă aceşti trei bărbaţi ar fi în mijlocul ei, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i-ar putea scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci s-ar putea scăpa numai pe ei înşişi, iar ţara ar rămâne pustiită.

¹⁷ Sau dacă voi aduce sabia împotriva acestei ţări, dacă voi spune sabiei să străbată ţara şi voi nimici astfel atât oamenii cât şi animalele, ¹⁸ chiar dacă ar fi în ţară aceşti trei bărbaţi, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i-ar putea scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci s-ar putea scăpa numai pe ei înşişi.

¹⁹ Sau dacă voi trimite molima în ţara aceasta şi-Mi voi revărsa furia peste ea prin vărsare de sânge, ca să-i nimicesc oamenii şi animalele, ²⁰ chiar dacă Noe, Daniel şi Iov ar fi în mijlocul ei, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i-ar putea scăpa nici pe fiu, nici pe fiică, ci, prin dreptatea lor, şi-ar putea scăpa numai sufletele lor.

²¹ Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Într-adevăr, voi trimite împotriva Ierusalimului cele patru judecăţi aspre ale Mele – sabia, foametea, animalele sălbatice şi molima – ca să nimicesc din el atât oamenii, cât şi animalele. ²² Totuşi va fi lăsată o rămăşiţă în el, fii şi fiice care vă vor fi aduse înapoi. Vor veni la voi, iar când le veţi vedea felul de viaţă şi faptele, veţi fi mângâiaţi de nenorocirea pe care am adus-o asupra Ierusalimului, de tot ce am adus asupra lui. ²³ Când le veţi vedea felul de viaţă şi faptele, vă veţi consola şi veţi şti că nu fără motiv am făcut tot ceea ce am făcut împotriva lui, zice Stăpânul Domn.“

Ierusalimul, nefolositor asemenea lemnului de viţă

15 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, prin ce se deosebeşte lemnul de viţă de orice altă ramură a vreunui copac din pădure? ³ Se ia lemn de viţă pentru a se face vreo lucrare anume? Se ia cumva lemn de viţă pentru a se face din el măcar un ţăruş, de care să se atârne tot felul de vase? ⁴ Iată că este aruncat în foc să ardă. Iar după ce focul îi arde cele două capete şi îi mistuie mijlocul, mai poate fi el bun pentru vreo lucrare? ⁵ Deci, dacă atunci când era întreg nu s-a putut face nimic din el, cu cât mai puţin acum după ce l-a ars focul şi l-a mistuit!?“

⁶ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Aşa cum deosebesc lemnul de viţă de lemnul oricărui copac din pădure, ca să-l pun pe foc să fie ars, tot aşa voi face şi cu locuitorii Ierusalimului. ⁷ Îmi voi îndrepta faţa împotriva lor. Din foc au scăpat, dar tot focul îi va mistui! Când Îmi voi îndrepta privirea împotriva lor, veţi şti că Eu sunt Domnul. ⁸ Voi preface ţara într-un pustiu, pentru că au fost necredincioşi, zice Stăpânul Domn.“

Ierusalimul, mireasa necredincioasă a lui Dumnezeu

16 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, fă-i cunoscute Ierusalimului urâciunile ³ şi spune-i: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn Ierusalimului: ‘Prin origine şi naştere eşti din ţara canaaniţilor: tatăl tău era amorit, iar mama ta – hitită. ⁴ La naşterea ta, în ziua în care te-ai născut, nu aveai ombilicul tăiat, nu ai fost îmbăiată, ca să fii curăţită, nu ai fost frecată cu sare şi nici învelită în scutece. ⁵ Nimănui nu i-a fost milă şi nu s-a îndurat de tine ca să-ţi facă unul din aceste lucruri. Ai fost aruncată pe câmp, pentru că ai fost dispreţuită chiar din ziua în care te-ai născut.

⁶ Atunci Eu am trecut pe lângă tine şi te-am văzut zbătându-te în propriul tău sânge. Şi, în timp ce tu erai în sângele tău, ţi-am zis: ‘Trăieşte!’ Da, în timp ce tu erai în sângele tău, Eu ţi-am zis: ‘Trăieşte!’^{[b] 7} Te-am făcut să te înmulţeşti ca florile câmpului; ai crescut, te-ai făcut mare şi te-ai gătit cu podoabe^[c]. Sânii ţi s-au rotunjit şi ţi-a crescut părul. Dar erai tot goală şi neacoperită.

⁸ Când am trecut pe lângă tine, m-am uitat la tine şi iată că îţi venise vremea, vremea dragostei. Atunci Mi-am întins peste tine poala hainei^[d] Mele, ţi-am acoperit goliciunea, am făcut jurământ faţă de tine şi am intrat în legământ cu tine, zice Stăpânul Domn. Şi ai devenit a Mea.

⁹ Te-am spălat cu apă, te-am curăţit de sângele de pe tine şi te-am uns cu ulei. ¹⁰ Te-am îmbrăcat cu haine brodate, te-am încălţat cu sandale de piele, te-am îmbrăcat cu in subţire şi te-am gătit cu mătase. ¹¹ Te-am împodobit cu podoabe, ţi-am pus brăţări la mâini şi lănţişor la gât. ¹² Ţi-am dat inel pentru nas, ţi-am pus cercei la urechi şi coroană cu pietre scumpe pe cap. ¹³ Astfel, ai fost împodobită cu aur, cu argint şi cu veşminte scumpe din in subţire şi din mătase. Ai mâncat aluaturi fine, miere şi ulei. Te-ai făcut tot mai frumoasă şi ai ajuns chiar regină. ¹⁴ Ţi-ai făcut un nume printre neamuri din pricina frumuseţii tale, căci erai desăvârşită cu splendorile cu care te împodobisem, zice Stăpânul Domn.

¹⁵ Dar te-ai încrezut în frumuseţea ta şi te-ai prostituat pe măsura renumelui tău. Ţi-ai revărsat desfrânările asupra tuturor trecătorilor şi frumuseţea ta a devenit a fiecăruia.^{[e] 16} Ai luat din hainele tale, ţi-ai făcut din ele înălţimi viu colorate şi te-ai prostituat pe ele. Aşa ceva n-ar fi trebuit să se întâmple şi nu va trebui să se mai întâmple vreodată^[f]. ¹⁷ Ai luat din minunatele tale podoabe, din aurul şi argintul pe care Eu ţi-l dădusem, ţi-ai făcut chipuri de bărbaţi şi te-ai prostituat cu ele. ¹⁸ Ţi-ai luat apoi hainele brodate, ca să le acoperi, iar uleiul şi tămâia Mea le-ai pus înaintea lor. ¹⁹ Hrana pe care Eu ţi-o dădusem – făina bună, uleiul şi mierea pe care ţi le dădusem să le mănânci – tu le-ai închinat lor, ca să le fie o aromă plăcută. Aşa s-a întâmplat, zice Stăpânul Domn.

²⁰ Ai luat fiii şi fiicele pe care Mi-i născuseşi şi i-ai sacrificat pentru ei ca dar de mâncare. Şi acestea sunt numai o parte din desfrânările tale. ²¹ Mi-ai sacrificat fiii şi i-ai dat lor, trecându-i prin foc în cinstea acestora. ²² În mijlocul tuturor urâciunilor şi destrăbălărilor tale nu ţi-ai amintit de zilele tinereţii, când erai goală şi te zbăteai în propriul tău sânge.

²³ Vai! Vai de tine, zice Stăpânul Domn. După toate relele pe care le-ai săvârşit, ²⁴ ţi-ai mai construit şi un sanctuar înalt şi ţi-ai făcut câte o înălţime în fiecare piaţă. ²⁵ La capătul fiecărei străzi ţi-ai construit o înălţime şi ţi-ai făcut dispreţuită frumuseţea, desfăcându-ţi picioarele înaintea fiecărui trecător şi înmulţindu-ţi desfrânările. ²⁶ Te-ai prostituat cu egiptenii, vecinii tăi cu trupul plin de vlagă, şi ţi-ai înmulţit desfrânările, ca să Mă mânii. ²⁷ De aceea Mi-am întins mâna împotriva ta şi ţi-am redus plata de întreţinere. Te-am dat pe mâna celor ce te urau, adică a filistencelor, care până şi ele s-au ruşinat de purtarea ta nelegiuită. ²⁸ Apoi te-ai prostituat şi cu asirienii, pentru că erai nesătulă. Te-ai prostituat, dar tot nu te-ai săturat. ²⁹ Ţi-ai înmulţit desfrânările cu Caldeea, ţara negustorilor, dar nici cu aceasta nu te-ai săturat.

³⁰ Cât de decăzută trebuie să-ţi fie inima, zice Stăpânul Domn, de ai făcut toate aceste lucruri, întocmai ca o prostituată neobrăzată! ³¹ Totuşi, când ţi-ai construit sanctuare înalte la fiecare capăt de stradă şi ţi-ai făcut înălţimi în fiecare piaţă, nu ai fost ca o prostituată, căci ai luat în derâdere plata, ³² ci ca o soţie adulteră care-i preferă pe străini în locul soţului ei. ³³ Unei prostituate i se dau daruri, dar în cazul tău tu ai fost cea care ai dat daruri tuturor amanţilor tăi. Le-ai oferit cadouri ca să vină la tine din toate părţile, pentru destrăbălare. ³⁴ În ce priveşte destrăbălările tale, ai fost diferită de celelalte femei, pentru că tu nu ai avut căutare ca prostituată, căci, în loc să primeşti plată, ai dat plată. De aceea ai fost diferită.

³⁵ Prin urmare, prostituato, ascultă Cuvântul Domnului! ³⁶ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Pentru că ţi-ai risipit avuţia^[g] şi ţi-ai expus goliciunea prin desfrânările tale cu amanţii şi cu toţi idolii tăi urâcioşi şi pentru că le-ai dat acestora sângele fiilor tăi, ³⁷ de aceea, iată, îi voi strânge laolaltă pe toţi amanţii cu care te-ai desfătat, pe toţi aceia pe care i-ai iubit şi pe toţi aceia pe care i-ai urât. Îi voi strânge împotriva ta din toate părţile şi îţi voi expune goliciunea înaintea lor. Şi astfel ei îţi vor vedea întreaga goliciune. ³⁸ Te voi judeca sub acuzaţia de adulter şi vărsare de sânge şi vei gusta cât de sângeroasă este furia şi gelozia Mea. ³⁹ Te voi da în mâinile lor, astfel că ei îţi vor dărâma sanctuarele cele înalte, îţi vor zdrobi înălţimile, te vor dezbrăca de hainele tale, îţi vor lua minunatele tale podoabe şi te vor lăsa goală şi neacoperită. ⁴⁰ Vor veni împotriva ta în grup, te vor ucide cu pietre şi te vor tăia cu săbiile. ⁴¹ Îţi vor da foc caselor şi te vor judeca înaintea multor femei. Voi pune astfel capăt prostituţiei tale şi nu îţi vei mai plăti iubiţii.

¹⁸ Pe de o parte, porunca veche a fost dată la o parte, deoarece a fost slabă şi fără vreun beneficiu, ¹⁹ pentru că Legea n-a făcut nimic desăvârşit, iar, pe de altă parte, este asigurată o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

²⁰ Şi aceasta nu s-a făcut fără jurământ! Căci ei au devenit preoţi fără să depună un jurământ, ²¹ dar El a devenit preot cu jurământ, prin Cel Ce I-a spus:

²² În consecinţă, Isus a devenit garantul unui legământ mai bun. ²³ Într-adevăr, preoţii au fost mulţi la număr, pentru că erau împiedicaţi de moarte să-şi continue lucrarea. ²⁴ Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoţie permanentă. ²⁵ De aceea, El poate să-i mântuiască pe deplin^[a] pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, întrucât El trăieşte veşnic ca să mijlocească pentru ei.

²⁶ Era potrivit să avem un astfel de Mare Preot – sfânt, fără pată, nepângărit, despărţit de păcătoşi şi înălţat deasupra cerurilor. ²⁷ Spre deosebire de alţi mari preoţi, El nu are nevoie să aducă jertfe în fiecare zi – mai întâi pentru păcatele Sale, iar apoi pentru ale poporului – pentru că a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, atunci când S-a jertfit pe Sine. ²⁸ Legea îi desemnează ca mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii, însă cuvântul jurământului care a venit mai târziu, după Lege, desemnează un Fiu, Care a fost făcut desăvârşit pentru totdeauna.

Psalmul 106