The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.
Căderea Egiptului, comparată cu căderea Asiriei
31 În anul al unsprezecelea, în prima zi a lunii a treia,[a] Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, şi mulţimii sale astfel:
«Cu cine poţi fi asemănat tu, în măreţia ta?
3 Iată că, odinioară, Asiria era un cedru în Liban,
cu ramuri frumoase şi coroana aducătoare de umbră;
era înalt în statură,
iar vârful îi ajungea printre nori.[b]
4 Apele îl făcuseră să crească
şi adâncul îl înălţase;
râurile acestuia scăldau locul în care era plantat
de jur împrejur
şi îşi trimiteau pâraiele
la toţi copacii câmpiei.
5 De aceea s-a înălţat în statură
mai mult decât toţi ceilalţi copaci din câmpie.
Crengile i-au crescut
şi ramurile i s-au lungit,
din pricina belşugului de ape care-l făcuse să dea vlăstare.
6 Printre crengile lui
îşi făceau cuibul toate păsările cerului;
sub coroana lui
zămisleau toate fiarele câmpului,
iar la umbra lui
locuiau toate neamurile cele multe.
7 Era frumos prin măreţia lui
şi prin lungimea ramurilor lui,
căci rădăcinile lui erau înfipte
în apropierea multor ape.
8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu
nu-l întreceau,
chiparoşii nu se puteau compara
cu crengile lui,
iar platanii nu se puteau asemăna
cu ramurile lui;
nici un copac din grădina lui Dumnezeu
nu se putea compara cu el în frumuseţe.
9 L-am făcut atât de frumos
prin mulţimea crengilor lui,
încât îl invidiau toţi copacii Edenului,
toţi copacii din grădina lui Dumnezeu.»
10 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pentru că se înălţa în statură, pentru că îşi ridica vârful până la nori şi inima i se mândrea cu înălţimea lui, 11 l-am dat pe mâna prinţului neamurilor, care i-a făcut după răutatea lui. Eu l-am lepădat 12 şi astfel cele mai înspăimântătoare dintre neamurile străine l-au tăiat şi l-au părăsit. Crengile i-au căzut pe munţi şi prin toate văile, iar ramurile i-au fost spulberate prin toate albiile ţării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui şi l-au părăsit. 13 Pe trunchiul lui căzut şi-au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s-au aşezat toate fiarele câmpului. 14 Toate acestea, pentru ca nici unul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălţimea lui şi să nu-şi mai ridice vârful până la nori şi pentru ca nici un copac udat de ape să nu-şi mai înalţe trunchiul spre ei. Căci toţi sunt sortiţi morţii, în tărâmul de jos, printre muritori, la cei ce s-au coborât în groapă.»
15 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În ziua în care s-a coborât în Locuinţa Morţilor[c], am răspândit jalea. L-am acoperit cu adâncul şi i-am retras râurile, iar apele cele multe au fost oprite. Am întunecat Libanul pentru el şi toţi copacii câmpiei s-au uscat din pricina lui. 16 La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure neamurile, când l-am coborât în Locuinţa Morţilor împreună cu cei ce se coboară în groapă. Atunci toţi copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun şi mai ales, toţi copaci bine udaţi, s-au consolat în tărâmul de jos. 17 S-au coborât şi ei împreună cu el în Locuinţa Morţilor, la cei răpuşi de sabie, ei care erau aliaţii[d] lui şi locuiau la umbra lui printre neamuri.
18 Aşadar, Faraon, cu cine poţi fi asemănat tu printre copacii Edenului, în toată slava şi măreţia ta? Şi totuşi vei fi coborât împreună cu copacii Edenului în tărâmul de jos şi vei zăcea printre cei necircumcişi, alături de cei răpuşi de sabie. Iată ce este Faraon şi toată mulţimea lui, zice Stăpânul Domn.»“
Bocet pentru Egipt
32 În anul al doisprezecelea, în prima zi a lunii a douăsprezecea,[e] Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, rosteşte o cântare de jale despre Faraon, monarhul Egiptului, şi spune-i:
«Te consideri un leu printre neamuri,
dar eşti ca un monstru în mări!
Te arunci în râurile tale,
tulburi apele cu picioarele
şi îţi murdăreşti râurile.»
3 Acum, aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Voi arunca asupra ta năvodul Meu,
printr-o mare mulţime de popoare,
şi te voi[f] trage în plasa Mea!
4 Te voi lăsa pe pământ
şi te voi arunca pe suprafaţa câmpiei;
voi pune să se aşeze peste tine păsările cerului
şi voi sătura din tine fiarele întregului pământ!
5 Îţi voi arunca carnea pe munţi
şi voi umple văile cu resturile tale!
6 Voi uda pământul cu sângele tău
scurs pe munţi
şi albiile vor fi pline de resturile tale.
7 Când te voi stinge, voi acoperi cerurile
şi voi întuneca stelele lor;
voi acoperi soarele cu un nor
şi luna nu-şi va mai da lumina.
8 Voi întuneca din pricina ta
toţi luminătorii care strălucesc pe ceruri
şi voi răspândi întunericul peste ţara ta,
zice Stăpânul Domn.
9 Voi nelinişti inima multor popoare
când voi vesti distrugerea ta[g] printre neamuri,
printre ţările pe care nu le-ai cunoscut.
10 Voi face să se îngrozească din pricina ta multe popoare,
iar regii lor se vor înspăimânta din pricina ta,
când Îmi voi flutura sabia pe dinaintea lor.
În ziua căderii tale
fiecare va tremura în orice clipă
pentru viaţa lui.
11 Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
Sabia împăratului Babilonului
va veni peste tine!
12 Voi face ca mulţimea ta să cadă răpusă
de sabia celor viteji,
cei mai înspăimântători dintre toate neamurile.
Ei vor distruge mândria Egiptului
şi toată mulţimea lui va fi nimicită.
13 Voi face să piară toate vitele lui
de lângă apele cele multe;
şi nu le va mai tulbura nici picior de om,
nici copită de animal.
14 Atunci îi voi lăsa apele să se aşeze
şi-i voi face râurile să curgă ca uleiul,[h]
zice Stăpânul Domn.
15 Când voi preface ţara Egiptului într-o pustietate,
şi ţara va fi jefuită de bogăţia ei,
când îi voi fi lovit pe toţi cei ce locuiesc în ea,
vor şti că Eu sunt Domnul.
16 Aceasta este cântarea de jale pe care o vor cânta despre el. Fiicele neamurilor o vor cânta; o vor cânta despre Egipt şi despre toată mulţimea lui, zice Stăpânul Domn.»“
17 În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii[i], Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 18 „Fiul omului, boceşte pentru mulţimea Egiptului şi coboar-o, pe ea şi pe fiicele neamurilor măreţe, în tărâmul de jos, la cei coborâţi în groapă. 19 Spune-i: «Crezi că eşti tu mai încântătoare decât altele? Coboară şi zaci printre cei necircumcişi[j]!»
20 Vor cădea astfel în mijlocul celor răpuşi de sabie! Sabia este pregătită! Să fie scos afară Egiptul şi toată mulţimea lui![k] 21 Atunci conducătorii cei viteji din Locuinţa Morţilor vor zice despre el şi despre cei ce-l ajutau: «S-au coborât şi zac printre cei necircumcişi, răpuşi de sabie!»
22 Acolo este Asiria şi toată adunarea ei! De jur împrejurul ei se află mormintele tuturor celor ucişi, care au căzut răpuşi de sabie 23 şi cărora li s-au dat morminte în cele mai adânci locuri ale gropii. Adunarea ei se află de jur împrejurul mormântului ei, şi anume toţi cei ucişi, care au căzut răpuşi de sabie, ei, care răspândeau teroare pe tărâmul celor vii.
24 Acolo este Elamul[l] şi toată mulţimea lui! De jur împrejurul mormântului lui se află toţi cei ucişi, care au căzut răpuşi de sabie. Ei, care răspândeau teroare pe tărâmul celor vii, s-au coborât necircumcişi în tărâmul de jos. Acum ei îşi poartă ruşinea împreună cu cei ce s-au coborât în groapă. 25 I-au pregătit Elamului un pat în mijlocul celor ucişi şi toată mulţimea lui se află împrejurul mormântului lui. Toţi sunt necircumcişi şi au fost răpuşi de sabie, căci răspândeau teroare pe tărâmul celor vii. Ei îşi poartă acum ruşinea împreună cu cei ce s-au coborât în groapă; au fost culcaţi alături de cei ucişi.
26 Acolo sunt Meşekul şi Tubalul[m] şi toată mulţimea lor, de jur împrejurul mormântului lor! Toţi sunt necircumcişi şi au fost răpuşi de sabie, căci răspândeau teroare pe tărâmul celor vii. 27 Să nu zacă ei împreună cu cei viteji, care au căzut dintre cei necircumcişi şi care au coborât în Locuinţa Morţilor cu toate armele lor de război, cei ale căror săbii au fost puse sub capetele lor? Nelegiuirile lor au fost puse pe oasele lor, căci aceşti viteji erau o teroare pe tărâmul celor vii.
28 Tot aşa şi tu, Faraon, vei fi zdrobit şi vei zăcea printre cei necircumcişi, împreună cu cei răpuşi de sabie.
29 Acolo este şi Edomul, împreună cu regii şi toţi prinţii lui, care, în pofida vitejiei lor, au fost puşi alături de cei răpuşi de sabie. Ei zac împreună cu cei necircumcişi, cu cei ce s-au coborât în groapă.
30 Acolo sunt toţi prinţii nordului şi toţi sidonienii; ei s-au coborât împreună cu cei ucişi, în pofida terorii pe care au răspândit-o. În ciuda vitejiei lor, ei sunt acum acoperiţi de ruşine. Aceşti necircumcişi zac împreună cu cei răpuşi de sabie şi-şi poartă ruşinea alături de cei ce s-au coborât în groapă.
31 Faraon – el şi întreaga lui oştire – îi va vedea şi se va consola pentru întreaga lui mulţime care a fost răpusă de sabie, zice Stăpânul Domn. 32 Căci voi răspândi teroarea pe tărâmul celor vii, şi Faraon[n] cu toată mulţimea lui va fi pus să zacă printre cei necircumcişi, alături de cei răpuşi de sabie, zice Stăpânul Domn.»“
14 Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul! 15 Fiţi atenţi ca nici unul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca nici un lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace durere, iar prin el mulţi să se pângărească! 16 Fiţi atenţi ca nimeni să nu fie desfrânat sau lumesc, ca Esau, care, pentru o mâncare, şi-a vândut drepturile de întâi născut. 17 Voi ştiţi că, mai târziu, când a vrut să-şi moştenească binecuvântarea, a fost respins, chiar dacă a căutat-o cu lacrimi, deoarece n-a găsit loc pentru pocăinţă.
18 Căci n-aţi venit la un munte care poate fi atins şi care este cuprins de foc; n-aţi venit la întuneric, negură şi furtună, 19 nici la sunet de trâmbiţă şi la un glas ale cărui cuvinte i-au făcut pe cei ce l-au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, – 20 pentru că n-au putut îndura porunca dată, şi anume: „Chiar dacă un animal atinge muntele, trebuie să fie omorât cu pietre!“[a]; 21 priveliştea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat şi tremur!“[b] – 22 ci aţi venit la muntele Sion, la cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, la miile de îngeri adunaţi pentru sărbătoare, 23 la Biserica întâilor născuţi scrişi în ceruri, la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, la duhurile desăvârşite ale celor drepţi, 24 la Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, şi la sângele stropit, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
25 Aveţi grijă să nu-L respingeţi pe Cel Ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat aceia care n-au vrut să-l asculte pe cel ce le-a adus mesajul divin pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ni-l aduce din ceruri! 26 Atunci glasul Lui a clătinat pământul, dar acum a promis că: „Voi clătina încă o dată, nu numai pământul, ci şi cerul.“[c] 27 Cuvintele „încă o dată“ arată înlăturarea a ceea ce poate fi clătinat, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână ceea ce nu poate fi clătinat. 28 De aceea, întrucât primim o Împărăţie care nu poate fi clătinată, să mulţumim şi să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod care-I este plăcut, cu reverenţă şi frică, 29 pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“[d].
Psalmul 113
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi, slujitori ai Domnului,
lăudaţi Numele Domnului!
2 Numele Domnului să fie binecuvântat,
de acum şi până-n veci!
3 De la răsăritul soarelui şi până la apusul lui,
binecuvântat fie Numele Domnului!
4 Domnul este înălţat mai presus de toate neamurile,
mai presus de ceruri este slava Lui.
5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru,
Cel Ce tronează din înălţime
6 şi totuşi Se apleacă privind
spre ceruri şi spre pământ?
7 El îl ridică din pulbere pe cel sărman
şi îl înalţă din gunoi pe cel nevoiaş,
8 ca să-l aşeze la un loc cu cei de neam ales,
cu cei de neam ales din poporul Său.
9 El îi dă celei sterpe o familie,
face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 114
1 Când a ieşit Israel din Egipt
şi Casa lui Iacov – din poporul cu limbă încâlcită,
2 Iuda a devenit Lăcaşul Lui cel sfânt
şi Israel – tărâmul stăpânirii Lui.
3 Marea a văzut şi a fugit,
Iordanul s-a dat înapoi,
4 munţii au sărit ca nişte berbeci
şi dealurile – ca nişte miei.
5 Ce ai, mare, de fugi?
Iordane, de ce dai înapoi?
6 Munţilor, de ce săriţi ca nişte berbeci,
şi voi, dealurilor, ca nişte miei?
7 Cutremură-te, pământule, înaintea Stăpânului,
înaintea Dumnezeului lui Iacov,
8 Cel Care transformă stânca în iaz
şi cremenea – în izvoare de apă!
18 Cine îngrijeşte de un smochin îi va mânca roadele
şi cine are grijă de stăpânul său va fi preţuit.
19 După cum apa reflectă o faţă,
tot astfel şi inima omului îl reflectă pe om.
20 Aşa cum Locuinţa Morţilor şi Locul Nimicirii[a] nu se satură niciodată,
nici ochii omului nu se pot sătura.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.