The Daily Audio Bible

Profeţie împotriva Edomului

35 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre muntele Seir şi profeţeşte împotriva lui! ³ Spune-i că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, munte al Seirului! Îmi voi întinde mâna împotriva ta şi te voi preface într-o pustietate şi într-un loc devastat! ⁴ Îţi voi preface cetăţile în ruină, iar tu vei ajunge o pustietate şi vei şti atunci că Eu sunt Domnul.

⁵ Pentru că aveai o ură străveche şi i-ai doborât cu sabia pe israeliţi în vremea necazului lor, în vremea pedepsei lor finale, ⁶ de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că te voi îneca în sânge şi sângele te va urmări. Fiindcă nu ai urât vărsarea de sânge, aceasta te va urmări. ⁷ Voi preface muntele Seir într-o pustietate şi într-un loc devastat. Şi voi nimici din el pe oricine îl străbate^[a]. ⁸ Îi voi umple versanţii de morţii lui. Cei răpuşi de sabie vor cădea pe dealurile tale, pe văile tale şi în toate albiile tale. ⁹ Te voi preface într-o pustietate veşnică şi cetăţile tale nu vor mai fi locuite. Şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul.

¹⁰ Pentru că ai zis: ‘Aceste două neamuri şi aceste două ţări vor fi ale mele şi le vom lua în stăpânire!’, măcar că Domnul era încă acolo, ¹¹ de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că-ţi voi face după mânia şi râvna pe care le-ai arătat şi tu, în ura ta faţă de ei. Şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor când te voi judeca. ¹² Vei şti astfel că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai spus despre munţii lui Israel atunci când ai zis: ‘Sunt pustiiţi, ne sunt daţi nouă să-i devorăm!’ ¹³ V-aţi lăudat împotriva Mea prin vorbirea voastră şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea, însă Eu am auzit.»

¹⁴ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate. ¹⁵ Pentru că te-ai bucurat când moştenirea Casei lui Israel a fost pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte Seir, tu şi tot Edomul, şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul.»“

Profeţie cu privire la restaurarea lui Israel

36 „Tu, fiul omului, profeţeşte cu privire la munţii lui Israel şi spune-le: «Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului! ² Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: duşmanul a zis despre voi: ‘Ha! Ha! Aceste înălţimi străvechi au devenit moştenirea noastră!’»

³ De aceea profeţeşte şi spune că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Da, pentru că v-au pustiit şi v-au strivit din toate părţile, devenind astfel proprietatea celorlalte neamuri, şi pentru că aţi ajuns o pricină de batjocură şi de bârfă pentru popoare, ⁴ de aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Stăpânului Domn! Aşa vorbeşte Stăpânul Domn munţilor, dealurilor, albiilor, văilor, ruinelor pustii şi cetăţilor părăsite, care au fost jefuite şi batjocorite de restul neamurilor din jurul vostru. ⁵ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘În focul geloziei Mele am ceva de spus împotriva neamurilor înconjurătoare şi împotriva întregului Edom, pentru că au făcut din ţara Mea moştenirea lor şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu dispreţ în sufletul lor să-i jefuiască păşunea.’»

⁶ Profeţeşte cu privire la ţara lui Israel şi spune-le munţilor, dealurilor, albiilor şi văilor că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, în gelozia şi furia Mea am ceva de spus, din pricina batjocurii pe care aţi suferit-o din partea neamurilor. ⁷ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: Îmi ridic mâna şi jur că neamurile din jurul vostru îşi vor purta şi ele partea lor de batjocură.

⁸ Cât despre voi, munţi ai lui Israel, veţi avea iarăşi ramuri şi veţi purta din nou rod pentru poporul Meu, Israel, căci se va întoarce în curând. ⁹ Iată, Eu Însumi sunt alături de voi! Mă voi întoarce spre voi şi astfel veţi fi lucraţi şi semănaţi. ¹⁰ Voi pune să locuiască pe voi mulţi oameni, toţi cei din Casa lui Israel! Cetăţile vor fi din nou locuite, iar ruinele vor fi rezidite. ¹¹ Voi înmulţi pe voi numărul oamenilor şi al animalelor; ei vor deveni numeroşi şi vor fi roditori. Voi face să fiţi locuiţi ca odinioară şi vă voi face mai mult bine decât la început. Şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul. ¹² Voi face să umble iarăşi pe voi oameni şi anume cei din poporul Meu, Israel. Ei vă vor lua din nou în stăpânire şi veţi fi moştenirea lor; nu-i veţi mai lăsa niciodată fără urmaşi.»

¹³ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Ţară, pentru că s-a zis despre tine că devorezi oameni şi că ţi-ai sărăcit neamul de copii, ¹⁴ de aceea nu vei mai devora oameni şi nu-ţi vei mai sărăci neamul de copii, zice Stăpânul Domn. ¹⁵ Nu-ţi voi mai da prilej să auzi batjocura neamurilor îndreptată spre tine, nu vei mai purta dispreţul popoarelor şi nu-ţi vei mai face neamul să cadă, zice Stăpânul Domn.»“

¹⁶ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁷ „Fiul omului, cei din Casa lui Israel locuiau în patria lor, dar au spurcat-o prin purtarea lor şi prin faptele lor. Purtarea lor era înaintea Mea la fel de necurată ca necurăţia femeii. ¹⁸ Atunci Mi-am revărsat furia peste ei din pricina sângelui pe care îl vărsaseră în ţară şi din pricina idolilor cu care o spurcaseră. ¹⁹ I-am risipit printre neamuri şi ei au fost împrăştiaţi prin ţări străine, din pricina purtării lor şi din pricina faptelor lor. ²⁰ Când au ajuns printre neamuri, oriunde s-au dus, au profanat Numele Meu cel sfânt, căci se zicea despre ei: «Aceştia sunt cei din poporul Domnului care au trebuit să iasă din ţara lor!» ²¹ Dar am vrut să scap cinstea Numelui Meu cel sfânt pe care-l profanau cei din Casa lui Israel printre neamurile unde ajunseseră.“

²² Prin urmare, spune-le celor din Casa lui Israel că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Nu de dragul vostru fac aceste lucruri, Casă a lui Israel, ci de dragul Numelui Meu cel sfânt, pe care voi l-aţi profanat în mijlocul neamurilor unde aţi ajuns. ²³ Îmi voi sfinţi Numele Meu cel mare care a fost profanat printre neamuri, Numele pe care voi l-aţi profanat în mijlocul lor. Şi neamurile vor şti că Eu sunt Domnul, zice Stăpânul Domn, când Mă voi arăta sfânt prin voi înaintea ochilor lor.

²⁴ Vă voi lua dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările străine şi vă voi aduce în patria voastră. ²⁵ Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi. Vă voi curăţi de toate necurăţiile voastre şi de toţi idolii voştri. ²⁶ Vă voi da o inimă nouă şi voi pune înăuntrul vostru un duh nou. Voi îndepărta inima de piatră din trupul vostru şi vă voi da o inimă de carne. ²⁷ Voi pune Duhul Meu înăuntrul vostru şi vă voi face să urmaţi hotărârile Mele, să păziţi legile Mele şi să le împliniţi. ²⁸ Veţi locui în ţara pe care am dat-o strămoşilor voştri. Voi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru. ²⁹ Vă voi scăpa de toate necurăţiile voastre. Voi chema grânele şi le voi înmulţi şi nu voi mai trimite foametea peste voi. ³⁰ Voi înmulţi roadele pomilor şi recolta câmpului, ca să nu mai fiţi de dispreţ printre neamuri din cauza foametei. ³¹ Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea şi de faptele voastre care n-au fost bune şi vă va fi scârbă de voi înşivă din pricina fărădelegilor şi urâciunilor voastre. ³² Dar să ştiţi că lucrurile acestea nu le fac de dragul vostru, zice Stăpânul Domn. Ruşinaţi-vă şi umiliţi-vă din pricina umbletelor voastre, voi, cei din Casa lui Israel!»

³³ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În ziua când vă voi curăţi de toate fărădelegile voastre, voi face ca cetăţile voastre să fie din nou locuite şi ruinele să fie rezidite. ³⁴ Ţara pustiită va fi din nou lucrată şi nu va mai fi o pustietate în ochii tuturor trecătorilor. ³⁵ Atunci ei vor spune: ‘Ţara aceasta care era pustiită, a ajuns precum grădina Edenului, iar cetăţile care zăceau în ruine, pustiite şi dărâmate, au ajuns aşezări fortificate!’ ³⁶ Şi neamurile care vor rămâne împrejurul vostru vor şti atunci că Eu, Domnul, am rezidit dărâmăturile şi am resădit ce fusese pustiit. Eu, Domnul, am vorbit şi voi face întocmai.»

³⁷ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pe lângă toate aceste lucruri Mă voi lăsa înduplecat de cei din Casa lui Israel şi iată ce voi face pentru ei: îi voi înmulţi pe oameni ca pe o turmă de oi. ³⁸ La fel de numeroase ca turmele pentru jertfe, ca turmele care sunt aduse la Ierusalim la sărbătorile periodice, aşa de pline cu turme de oameni vor fi şi cetăţile lor părăsite. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.»“

1 Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate^[a] printre neamuri: salutări!

Încercări şi ispite

² Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie atunci când vă confruntaţi cu felurite încercări, ³ căci ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare. ⁴ Dar răbdarea trebuie să-şi ducă la desăvârşire lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără să vă lipsească nimic. ⁵ Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate şi fără să mustre, şi ea îi va fi dată. ⁶ Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoieşte este ca valul mării, purtat de vânt şi dus încoace şi încolo. ⁷ Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, ⁸ fiindcă este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile lui.

⁹ Fratele care are o situaţie umilă să se laude cu înălţarea lui. ¹⁰ Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii. ¹¹ Soarele răsare cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba; floarea ei cade şi frumuseţea ei piere. Aşa se va veşteji şi cel bogat în umbletele lui.

¹² Ferice de omul care rabdă încercarea! Căci, după ce a trecut încercarea, va primi cununa vieţii, pe care a promis-o Dumnezeu^[b] celor ce-L iubesc. ¹³ Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi El nu ispiteşte pe nimeni. ¹⁴ Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă şi momit. ¹⁵ Atunci pofta concepe dând naştere la păcat, iar păcatul, o dată înfăptuit, dă naştere la moarte.

¹⁶ Nu vă lăsaţi duşi în rătăcire, fraţii mei preaiubiţi! ¹⁷ Orice dăruire generoasă şi orice dar desăvârşit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din pricina mutării^[c]. ¹⁸ El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, după voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.

Psalmul 116