The Daily Audio Bible

39 „Fiul omului, profeţeşte împotriva lui Gog^[a] şi spune că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, Gog, prinţ conducător^[b] al Meşekului şi al Tubalului^[c]! ² Te voi întoarce, te voi conduce, te voi lua din părţile îndepărtate ale nordului şi te voi aduce împotriva munţilor lui Israel. ³ Îţi voi rupe arcul din mâna stângă şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mâna dreaptă. ⁴ Tu, toate hoardele tale şi popoarele care vor fi cu tine veţi cădea pe munţii lui Israel. Te voi da ca hrană păsărilor de pradă de tot felul şi fiarelor câmpului. ⁵ Vei cădea pe suprafaţa câmpului, căci Eu am vorbit, zice Stăpânul Domn.

⁶ Voi trimite foc împotriva lui Magog^[d] şi împotriva celor ce locuiesc în siguranţă în ostroave şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.

⁷ Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul poporului Meu, Israel, şi nu voi mai lăsa să fie profanat Numele Meu cel sfânt! Atunci popoarele vor şti că Eu sunt Domnul, Sfântul lui Israel.

⁸ Iată că vine! Se va întâmpla întocmai, zice Stăpânul Domn. Aceasta este ziua despre care am vorbit!

⁹ Atunci locuitorii cetăţilor lui Israel vor ieşi şi vor face foc din armamentul de război; vor face foc din scuturile mici şi din cele mari, din arcuri, din săgeţi, din măciuci şi din lănci şi vor întreţine focul cu ele timp de şapte ani. ¹⁰ Nu vor mai avea nevoie să ia lemne de pe câmp sau să taie lemne din păduri, căci vor face foc din armamentul de război. Îi vor prăda pe cei ce i-au prădat şi îi vor jefui pe cei ce i-au jefuit, zice Stăpânul Domn.

¹¹ În ziua aceea, îi voi da lui Gog un loc de înmormântare în Israel, şi anume valea celor care călătoresc^[e], la răsărit, spre^[f] mare^[g]. Acest loc va bloca trecerea călătorilor, căci acolo îl vor înmormânta pe Gog împreună cu întreaga lui mulţime. Valea aceea o vor numi valea Hamon-Gog^[h].

¹² Şapte luni de zile îi vor trebui Casei lui Israel ca să-i înmormânteze şi să cureţe ţara. ¹³ Tot poporul ţării îi va înmormânta şi i se va duce vestea în ziua când voi fi proslăvit, zice Stăpânul Domn.

¹⁴ Vor alege oameni care să străbată ţara neîncetat şi să înmormânteze trupurile rămase pe suprafaţa pământului, ca să cureţe astfel ţara. La sfârşitul celor şapte luni ei vor începe să caute. ¹⁵ Când cei ce vor străbate ţara vor vedea oasele unui om, vor ridica un semn lângă el, până când cei ce sapă mormintele îl vor înmormânta în valea Hamon-Gog. ¹⁶ Va fi acolo şi o cetate al cărei nume este Hamona^[i]. Aşa vor curăţa ei ţara!»

¹⁷ Fiul omului, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Spune-le păsărilor de tot felul şi tuturor fiarelor câmpului astfel: ‘Adunaţi-vă! Veniţi! Strângeţi-vă din toate părţile pentru jertfa pe care o înjunghii pentru voi, o jertfă mare pe munţii lui Israel! Acolo veţi mânca carne şi veţi bea sânge. ¹⁸ Veţi mânca carnea celor viteji şi veţi bea sângele prinţilor pământului, ca şi cum ar fi berbeci, miei, ţapi şi tauri – toate animale îngrăşate din Başan. ¹⁹ Din jertfa pe care o voi înjunghia pentru voi veţi mânca grăsime pe săturate şi veţi bea sânge până vă veţi îmbăta. ²⁰ Vă veţi sătura la masa Mea de carnea cailor şi a călăreţilor, de carnea celor viteji şi a ostaşilor de tot felul!’», zice Stăpânul Domn.

²¹ Îmi voi arăta slava printre neamuri şi toate neamurile vor vedea judecata pe care o voi aduce şi mâna pe care o voi întinde împotriva lor. ²² Începând din acea zi, cei din Casa lui Israel vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. ²³ Şi neamurile vor înţelege că cei din Casa lui Israel au fost duşi în exil din cauza fărădelegilor lor, prin care au fost necredincioşi faţă de Mine. De aceea Mi-am ascuns faţa de ei, i-am dat pe mâna duşmanilor lor şi au căzut cu toţii răpuşi de sabie. ²⁴ M-am purtat cu ei după necurăţia lor şi după nelegiuirile lor şi Mi-am ascuns faţa de ei.“

²⁵ Totuşi aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Acum însă, îi voi aduce înapoi pe captivii lui Iacov, voi avea milă de toată Casa lui Israel şi voi fi zelos pentru Numele Meu cel sfânt. ²⁶ Atunci îşi vor purta ruşinea şi toate faptele lor de necredincioşie pe care le-au săvârşit împotriva Mea când locuiau în ţară în siguranţă şi nu-i înspăimânta nimeni.^{[j] 27} Când îi voi aduce înapoi dintre popoare şi îi voi aduna din ţările duşmanilor lor, Mă voi arăta sfânt prin ei înaintea multor neamuri. ²⁸ Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, Care i-am trimis în exil printre neamuri, dar Care i-am strâns apoi în ţara lor, fără să mai las nici unul în captivitate. ²⁹ Nu-Mi voi mai ascunde faţa de ei, căci voi turna Duhul Meu peste cei din Casa lui Israel, zice Stăpânul Domn.“

Noul Templu

40 În al douăzeci şi cincilea an al exilului nostru, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la paisprezece ani de la cucerirea cetăţii^[k], chiar în ziua aceea, mâna Domnului a fost peste mine şi m-a dus acolo. ² M-a adus, în vedenii dumnezeieşti, în ţara lui Israel şi m-a lăsat jos pe un munte foarte înalt; în partea de sud a acestuia se afla ceva ca structura unei cetăţi. ³ M-a adus acolo şi iată că în acel loc se afla un bărbat a cărui înfăţişare era ca cea a bronzului; el stătea la poartă şi avea în mâini o funie de in şi o trestie de măsurat. ⁴ Bărbatul mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, priveşte cu atenţie, ascultă cu băgare de seamă şi ia aminte la tot ceea ce-ţi voi arăta, căci ai fost adus ca să ţi se arate aceste lucruri! Fă cunoscut Casei lui Israel tot ceea ce vezi!“

Poarta de răsărit a curţii exterioare

⁵ Am văzut un zid în afara Casei, de jur împrejur, iar în mâna bărbatului era o trestie de măsurat de şase coţi. Cotul acesta era mai lung cu un lat de palmă decât cotul obişnuit.^[l] A măsurat lăţimea zidului şi era de o trestie, iar înălţimea lui – tot de o trestie. ⁶ S-a dus la poarta care era în partea de răsărit, a urcat pe trepte şi a măsurat pragul porţii. Era de o trestie lăţime. Celălalt prag era tot de o trestie lăţime.^[m]

⁷ Fiecare odaie^[n] de la poarta de răsărit era de o trestie lungime şi o trestie lăţime, iar între odăi era o distanţă de cinci coţi.

Pragul porţii de lângă porticul porţii ce dădea înspre curtea interioară a Casei era de o trestie lăţime.

⁸ A măsurat porticul porţii, ⁹ iar acesta^[o] avea o lungime de opt coţi; uşorii^[p] ei aveau o grosime de doi coţi. Porticul porţii dădea înspre curtea interioară a Casei.

¹⁰ Odăile de la poarta de răsărit erau trei de-o parte şi trei de cealaltă parte. Măsurile lor erau aceleaşi. De asemenea, şi măsura uşorilor^[q] era aceeaşi, atât a celui dintr-o parte, cât şi a celui din cealaltă parte.

¹¹ A măsurat deschizătura porţii; aceasta era largă de zece coţi, iar lungimea pasajului porţii^[r] era de treisprezece coţi. ¹² Înaintea odăilor de pe o parte era un zid de un cot, iar înaintea odăilor de pe cealaltă parte era un zid tot de un cot. Fiecare odaie avea şase coţi pătraţi, atât cele de pe-o parte, cât şi cele de pe cealaltă parte.

¹³ A măsurat lăţimea porţii, de la zidul exterior^[s] al unei odăi până la zidul exterior al odăii opuse. Era o distanţă de douăzeci şi cinci de coţi, deschizăturile odăilor aflându-se faţă în faţă. ¹⁴ A măsurat partea interioară a porţii, de-a lungul zidului, şi a găsit şaizeci de coţi; a măsurat până la porticul^[t] care dădea înspre curte.^{[u] 15} Din faţa porţii de la intrare până în faţa porticului porţii interioare erau cincizeci de coţi. ¹⁶ Odăile, precum şi zidurile lor dinăuntrul porţii, de jur împrejur, aveau nişte ferestre înguste. De asemenea, şi porticul avea ferestre înspre interior, de jur împrejur. Pe zidurile dintre odăi erau gravaţi palmieri.

Curtea exterioară

¹⁷ Apoi m-a dus în curtea exterioară. Şi iată că acolo erau nişte odăi^[v] şi un paviment care fusese făcut de jur împrejurul curţii. Erau treizeci de odăi de-a lungul pavimentului. ¹⁸ O serie de porţi mărgineau pavimentul care se întindea pe toată lungimea acestora. Acesta era Pavimentul de Jos.

¹⁹ A măsurat distanţa din faţa porţii de jos până în capătul celălalt al curţii interioare şi a găsit o sută de coţi, atât în partea de răsărit, cât şi în partea de nord.^[w]

Poarta de nord a curţii exterioare

²⁰ După aceea a măsurat lungimea şi lăţimea porţii din partea de nord a curţii exterioare. ²¹ Odăile ei, în număr de trei de o parte şi trei de cealaltă parte, zidurile dintre odăi şi porticul ei aveau împreună aceeaşi măsură ca cele de la poarta dintâi, şi anume cincizeci de coţi în lungime şi douăzeci şi cinci de coţi în lăţime. ²² Ferestrele ei, porticul ei şi palmierii gravaţi pe ziduri erau de aceeaşi mărime ca cele de la poarta de răsărit. La ea se ajungea urcând pe şapte trepte, iar porticul ei se afla înaintea acestora. ²³ În faţa porţii de nord era o poartă înspre curtea interioară, ca şi la poarta de răsărit. A măsurat de la o poartă la alta şi erau o sută de coţi.

Poarta de sud a curţii exterioare

²⁴ M-a dus apoi în partea de sud şi iată că şi în partea de sud era o poartă. I-a măsurat uşorii^[x] şi porticul şi aveau aceeaşi măsură ca a celorlalte. ²⁵ Poarta aceasta şi porticul ei aveau ferestre de jur împrejur, de mărimea celorlalte ferestre, şi aveau împreună o lungime de cincizeci de coţi şi o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi. ²⁶ La poartă se ajungea urcând pe şapte trepte, iar porticul ei se afla înaintea acestora. Pe zidurile dintre odăi erau gravaţi palmieri, atât pe cele de pe-o parte, cât şi pe cele de pe cealaltă parte. ²⁷ Curtea interioară avea şi ea o poartă înspre sud. El a măsurat înspre sud, de la o poartă la alta, şi a găsit o sută de coţi.

¹⁸ Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele! ¹⁹ Tu crezi că Dumnezeu este Unul^[a]? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară! ²⁰ Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică^[b]? ²¹ Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar? ²² Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte. ²³ Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“^[c]; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. ²⁴ Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. ²⁵ În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum? ²⁶ Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.

Stăpânirea limbii

3 Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, pentru că ştiţi că vom primi o judecată mai aspră! ² Toţi greşim în multe feluri. Dacă cineva nu greşeşte în vorbire, este un om desăvârşit, capabil să-şi ţină în frâu tot trupul. ³ Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-i facem să ne asculte, putem să le conducem tot trupul. ⁴ Iată, chiar şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi sunt duse de vânturi puternice, totuşi ele sunt conduse de o cârmă foarte mică oriunde vrea cârmaciul. ⁵ La fel şi limba: ea este un mădular mic, dar se poate lăuda cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde! ⁶ Şi limba este un foc. Limba este o lume a nedreptăţii pusă între mădularele noastre. Ea pângăreşte tot trupul şi aprinde tot cursul vieţii; şi ea însăşi este aprinsă de focul Gheenei^[d]. ⁷ Orice fel de specie de animale sălbatice, păsări, animale mici^[e] sau peşti, poate fi îmblânzită şi a fost îmblânzită de neamul omenesc, ⁸ dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău de nestăpânit, plin de venin aducător de moarte. ⁹ Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt după asemănarea lui Dumnezeu. ¹⁰ Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul. Fraţii mei, aceste lucruri n-ar trebui să fie aşa! ¹¹ Oare din aceeaşi gură de izvor curge şi apă dulce şi apă amară^[f]? ¹² Fraţii mei, poate un smochin să facă măsline sau o viţă-de-vie să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.

Două feluri de înţelepciune

¹³ Cine este înţelept şi priceput între voi? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! ¹⁴ Însă dacă în inima voastră aveţi invidie, amărăciune şi ambiţie egoistă, nu vă lăudaţi cu aceasta şi nu minţiţi împotriva adevărului! ¹⁵ Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică. ¹⁶ Căci acolo unde este invidie şi ambiţie egoistă, acolo va fi dezordine şi răutate de orice fel. ¹⁷ Însă înţelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi paşnică, blândă, ascultătoare, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie. ¹⁸ Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de către^[g] cei ce fac pace.

Psalmul 118