The Daily Audio Bible
Today's audio is from the EHV. Switch to the EHV to read along with the audio.
1 Cuvântul Domnului care i-a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:
Invazia lăcustelor
2 „Ascultaţi lucrul acesta, bătrânilor[a]!
Luaţi aminte, toţi locuitorii ţării!
S-a mai întâmplat aşa ceva pe vremea voastră
sau pe vremea strămoşilor voştri?
3 Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta,
şi copiii voştri să-l spună copiilor lor,
iar copiii lor să-l istorisească următoarei generaţii.
4 Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam,
a mâncat lăcusta Arbe[b];
ceea ce a lăsat lăcusta Arbe,
a mâncat lăcusta Ielek
şi ceea ce a lăsat lăcusta Ielek,
a mâncat lăcusta Hasil.[c]
5 Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi!
Văitaţi-vă, voi, toţi băutorii de vin,
pentru că vi s-a luat mustul de la gură!
6 Căci un neam puternic şi fără număr
a năvălit asupra ţării Mele;
dinţii ei sunt dinţi de leu,
iar colţii ei sunt colţi de leoaică.
7 Mi-a pustiit viile
şi Mi-a făcut bucăţi smochinii;
i-a jupuit de coajă şi i-a trântit jos,
lăsându-le ramurile decojite.
8 Boceşte aşa cum fecioara[d], îmbrăcată cu sac,
boceşte după bărbatul[e] tinereţii ei!
9 Darurile de mâncare şi jertfele de băutură
au fost oprite în Casa Domnului,
iar preoţii, slujitorii Domnului, jelesc.
10 Ogoarele sunt pustiite,
pământul jeleşte[f],
căci grânele sunt nimicite.
Mustul a secat
şi uleiul s-a terminat.
11 Îngroziţi-vă, plugari,
văitaţi-vă, vieri,
din pricina grâului şi a orzului,
căci roadele câmpului sunt distruse.
12 Via s-a uscat,
iar smochinul este veştejit;
rodiul, palmierul, mărul,
toţi pomii de pe câmp sunt uscaţi.
Într-adevăr, s-a ofilit bucuria
din mijlocul oamenilor!
Chemare la pocăinţă
13 Preoţilor, îmbrăcaţi-vă cu sac şi jeliţi;
văitaţi-vă, slujitori ai altarului!
Veniţi, petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci,
slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci darurile de mâncare şi jertfele de băutură
sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.
14 Hotărâţi un post,
vestiţi o adunare sfântă.
Adunaţi-i pe bătrâni
şi pe toţi locuitorii ţării
la Casa Domnului, Dumnezeul vostru,
şi strigaţi către Domnul.
15 Vai, ce zi!
Căci ziua Domnului este aproape;
ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic[g].
16 Nu s-a prăpădit hrana
sub ochii voştri –
adică bucuria şi veselia
din Casa Domnului?
17 Seminţele s-au pârjolit
sub bulgări[h],
hambarele sunt pustii,
grânarele sunt în ruine,
căci grânele s-au uscat.
18 Cum gem animalele!
Cirezile de vite umblă ameţite,
pentru că nu mai au păşune;
chiar şi turmele de oi suferă pedeapsa[i].
19 Către Tine, Doamne, strig,
căci focul a mistuit păşunile pustiei
şi flăcările au ars toţi copacii câmpiei.
20 Chiar şi fiarele câmpului tânjesc după Tine,
căci albiile s-au uscat,
iar focul a mistuit păşunile pustiei.
O oştire de lăcuste
2 Sunaţi din trâmbiţă în Sion!
Daţi alarma pe muntele Meu cel sfânt!
Să tremure locuitorii ţării,
căci vine ziua Domnului!
Este aproape
2 acea zi a întunericului şi a negurii,
acea zi cu nori şi cu întuneric adânc!
Ca zorii care se aştern peste munţi,
aşa vine o oştire mare şi puternică,
cum n-a mai fost vreodată din vechime
şi nici nu va mai fi
în veacurile care vin.
3 Focul mistuie înaintea lor,
iar după ei arde flacăra.
Înaintea lor ţara este ca grădina Eden,
dar după ei rămâne un deşert sterp;
nimic nu le scapă.
4 La înfăţişare sunt precum caii
şi aleargă ca nişte armăsari de luptă[j].
5 Vin huruind ca nişte care
şi sar peste vârfurile munţilor;
pocnesc ca o flacără de foc
ce mistuie pleava.
Ei sunt ca o oştire puternică,
gata de luptă.
6 Înaintea lor tremură popoarele;
toate feţele pălesc[k].
7 Aleargă ca nişte viteji,
se urcă pe ziduri ca nişte războinici.
Fiecare îşi ţine drumul lui
şi nu se abate de pe calea lui.
8 Nu se înghiontesc unii pe alţii;
fiecare mărşăluieşte înainte.
Se năpustesc printre săgeţi[l],
fără a rupe rândurile.
9 Năvălesc în cetate,
aleargă pe ziduri,
se urcă pe case
şi intră prin ferestre ca hoţul.
10 Pământul se cutremură înaintea lor,
cerurile se zguduie,
soarele şi luna se întunecă,
iar stelele îşi pierd strălucirea.
11 Domnul Îşi face auzit glasul
în fruntea oştirii Sale.
Într-adevăr, numeroasă este tabăra Sa
şi puternici sunt cei ce împlinesc Cuvântul Său!
Da, mare este ziua Domnului
şi înfricoşătoare! Cine o poate îndura?
Chemare la pocăinţă
12 Totuşi, chiar acum, zice Domnul,
întoarceţi-vă la Mine cu toată inima,
cu post, cu plânset şi cu jale.
13 Sfâşiaţi-vă inimile,
nu hainele!
Întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru,
căci El este îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi plin de dragoste,
şi-I pare rău când trimite nenorocirea.
14 Cine ştie? Poate se va întoarce cu părere de rău
şi va lăsa după El o binecuvântare,
un dar de mâncare şi o jertfă de băutură
pentru Domnul, Dumnezeul vostru.
15 Sunaţi din trâmbiţă în Sion,
hotărâţi un post,
vestiţi o adunare sfântă!
16 Strângeţi poporul,
sfinţiţi adunarea!
Adunaţi bătrânii,
strângeţi copiii,
chiar şi pe cei ce sunt alăptaţi!
Să iasă mirele din camera sa,
şi mireasa din odaia ei.
17 Să plângă preoţii, slujitorii Domnului,
să plângă între portic şi altar
şi să zică: «Ai milă de poporul Tău, Doamne,
şi nu-Ţi face moştenirea de ruşine
sau de pomină între neamuri!
De ce să se zică printre popoare:
‘Unde este Dumnezeul lor?’»
Răspunsul Domnului la pocăinţa poporului
18 Atunci Domnul va fi gelos pentru ţara Sa
şi Îşi va cruţa poporul.
19 Domnul va răspunde poporului Său şi îi va zice:[m]
«Iată, vă trimit grâne, must şi ulei,
ca să vă săturaţi cu ele;
şi nu vă voi mai face
de batjocură între neamuri.
20 Voi îndepărta de la voi oştirea din nord,
o voi duce într-o ţară uscată şi pustie;
avangarda ei o voi alunga spre Marea de Răsărit[n],
iar ariergarda ei – spre Marea de Apus[o].
Duhoarea ei se va înălţa
şi mirosul ei greu se va ridica.
Într-adevăr, El a făcut lucruri mari![p]
21 Nu te teme, pământule,
ci bucură-te şi veseleşte-te!
Într-adevăr, Domnul a făcut lucruri mari!
22 Nu vă temeţi, animale ale câmpului,
căci păşunile pustiei au înverzit.
Pomii îşi dau rodul,
iar smochinul şi via îşi dau belşugul.
23 Bucuraţi-vă, copii ai Sionului,
veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru,
căci El, în dreptatea Lui,
v-a dat ploaie timpurie[q],
El v-a turnat ploaie din belşug,
ploaie timpurie şi târzie[r], ca odinioară.
24 Ariile de treierat vor fi pline de grâne,
iar linurile se vor revărsa de must şi de ulei.
25 Vă voi răsplăti astfel pentru anii
pe care i-au mâncat lăcustele Arbe,
Ielek, Hasil şi Gazam,[s]
oştirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră.
26 Veţi mânca din belşug şi vă veţi sătura,
şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeul vostru,
Care a făcut minuni pentru voi.
Poporul Meu nu va mai fi niciodată făcut de ruşine.
27 Veţi şti astfel că Eu sunt în mijlocul lui Israel
şi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru
şi nu este altul.
Poporul Meu nu va mai fi făcut niciodată de ruşine.
Ziua Domnului
28 După aceea,
voi turna Duhul Meu peste orice făptură.
Fiii şi fiicele voastre vor profeţi,
bătrânii voştri vor visa visuri,
iar tinerii voştri vor avea viziuni!
29 Chiar şi peste slujitori şi slujitoare
voi turna din Duhul Meu în acele zile.
30 Voi face semne în cer
şi pe pământ,
sânge, foc şi coloane de fum.
31 Soarele se va preface în întuneric,
iar luna în sânge,
înainte să vină ziua cea mare şi înspăimântătoare a Domnului.»
32 Atunci oricine va chema Numele Domnului
va fi mântuit!
Căci pe muntele Sion şi în Ierusalim
va fi mântuirea,
aşa cum a zis Domnul,
şi printre supravieţuitorii
pe care îi cheamă Domnul[t].
Judecată împotriva neamurilor
3 «Căci iată că în zilele acelea şi în vremea aceea,
când îi voi aduce înapoi pe captivii lui Iuda şi ai Ierusalimului,
2 voi aduna toate neamurile
şi le voi coborî în Valea lui Iehoşafat[u].
Acolo mă voi judeca cu ele
pentru poporul Meu, pentru moştenirea Mea, Israel,
căci l-au împrăştiat printre neamuri
şi Mi-au împărţit ţara.
3 Au tras la sorţi pentru poporul Meu,
au dat câte un tânăr pe o prostituată
şi au vândut fete pe vin
pe care l-au băut.
4 Aşadar, ce aveţi voi cu Mine, Tir şi Sidon şi toate ţinuturile Filistiei? Vreţi să vă răzbunaţi pe Mine?[v] Dacă vă răfuiţi cu Mine, atunci imediat voi întoarce faptele voastre asupra capetelor voastre! 5 Căci Mi-aţi luat argintul şi aurul şi Mi-aţi dus comorile de preţ în templele voastre. 6 Aţi vândut poporul lui Iuda şi al Ierusalimului la greci, ca să-i îndepărtaţi de hotarele lor.
7 Iată că îi voi scoate afară din locul în care i-aţi vândut şi vă voi întoarce faptele asupra capetelor voastre. 8 Îi voi vinde pe fiii şi pe fiicele voastre celor din Iuda, iar ei îi vor vinde sabeenilor[w], un neam îndepărtat, căci Domnul a vorbit.»
9 Vestiţi lucrul acesta printre neamuri:
«Pregătiţi-vă de război!
Ridicaţi vitejii!
Toţi războinicii să se apropie şi să atace!
10 Bateţi-vă plugurile şi prefaceţi-le în săbii,
iar cosoarele în suliţe!
Cel slab să zică:
‘Sunt viteaz!’
11 Grăbiţi-vă[x], veniţi, voi, toate neamurile dimprejur
şi adunaţi-vă acolo!»
Coboară-Ţi vitejii, Doamne!
12 «Să fie stârnite neamurile
şi să vină în Valea lui Iehoşafat,
căci acolo Mă voi aşeza să judec
toate neamurile dimprejur!»
13 Puneţi-vă secera în lan,
căci secerişul este copt.
Intraţi şi călcaţi în picioare,
căci teascul este plin
şi linurile se revarsă!
Aşa de mare este răutatea lor!
14 Vin mulţimi peste mulţimi
în valea deciziei!
Căci ziua Domnului este aproape
în valea deciziei.
15 Soarele şi luna se vor întuneca,
iar stelele îşi vor pierde strălucirea.
16 Domnul va răcni din Sion
şi glasul Lui va răsuna din Ierusalim;
cerurile şi pământul se vor cutremura.
Dar Domnul va fi un adăpost pentru poporul Său,
o fortăreaţă pentru israeliţi.
Binecuvântări pentru poporul lui Dumnezeu
17 «Veţi şti astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru,
locuiesc în Sion, pe muntele Meu cel sfânt.
Ierusalimul va fi sfânt
iar străinii nu vor mai trece prin el să-l cucerească.
18 În ziua aceea,
va picura must din munţi,
va curge lapte din dealuri
şi toate albiile din Iuda
vor fi pline cu apă.
Un izvor va ieşi din Casa Domnului
şi va uda Valea Arborilor de Acacia[y].
19 Egiptul va ajunge pustiu,
iar Edomul – un deşert sterp,
din cauza violenţei faţă de poporul lui Iuda,
în a cărui ţară au vărsat sânge nevinovat.
20 Dar Iuda va fi locuit pentru totdeauna,
iar Ierusalimul – din generaţie în generaţie.
21 Le voi răzbuna sângele
pe care nu l-am răzbunat încă!»[z]
Domnul locuieşte în Sion!“
Prolog
1 Descoperirea[a] lui[b] Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le-a făcut-o cunoscută trimiţându-Şi îngerul la robul Său Ioan, 2 care a depus mărturie în legătură cu tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu şi la mărturia lui Isus Cristos. 3 Ferice[c] de cel ce citeşte şi aude cuvintele profeţiei şi de cel ce păzeşte lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape!
4 Ioan, către cele şapte[d] biserici care sunt în Asia[e]: har şi pace vouă de la Cel Care este, Care era şi Care vine, de la cele şapte duhuri[f] care se află înaintea tronului Său 5 şi de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născut dintre cei morţi şi Conducătorul regilor pământului!
A Celui Care ne iubeşte, Care ne-a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui 6 şi ne-a făcut să fim o Împărăţie şi preoţi[g] pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
7 Iată, El va veni pe nori[h]
şi orice ochi Îl va vedea,
chiar şi cei care L-au străpuns[i].
Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui.
Da! Amin![j]
8 „Eu sunt Alfa şi Omega[k], zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!“
Cineva ca un fiu al omului
9 Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş împreună cu voi la necazuri, la Împărăţie[l] şi la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos[m], din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus. 10 În ziua Domnului[n] eram în Duhul şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, 11 care-mi spunea: „Scrie pe un sul ceea ce vezi şi trimite-l celor şapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea[o]!“
12 M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur, 13 iar printre sfeşnice, pe „Cineva Care era ca un fiu al omului“[p]. Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era încins la piept cu un brâu de aur.[q] 14 Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,[r] ochii Îi erau ca flacăra focului,[s] 15 picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari.[t] 16 În mâna dreaptă avea şapte stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui.
17 Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Şi-a pus peste mine mâna dreaptă şi mi-a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel De Pe Urmă, 18 Cel Viu! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor[u]! 19 Aşadar, scrie ce ai văzut, ce este acum şi ce urmează[v] să se întâmple după acestea! 20 Cât despre taina[w] celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur, cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici, iar cele şapte sfeşnice sunt cele şapte biserici.
Psalmul 128
Un cântec de pelerinaj
1 Ferice de oricine se teme de Domnul
şi umblă pe căile Lui!
2 Căci atunci vei mânca din munca mâinilor tale,
vei fi fericit şi-ţi va fi bine.
3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare
în locurile retrase ale casei tale,
fiii tăi vor fi ca lăstarii de măslin
împrejurul mesei tale.
4 Aşa este binecuvântat bărbatul
care se teme de Domnul.
5 Domnul să te binecuvânteze din Sion,
ca să vezi propăşirea Ierusalimului
în toate zilele vieţii tale
6 şi să-i vezi pe fiii fiilor tăi!
Pacea să fie peste Israel!
18 Când nu este nici o descoperire, poporul este fără frâu,
dar binecuvântat este cel ce împlineşte Legea!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.