The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NLT. Switch to the NLT to read along with the audio.
A treia viziune: omul cu funia de măsurat
2 Apoi mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi am văzut un om care avea în mână o funie de măsurat. 2 L-am întrebat:
– Unde te duci?
El mi-a răspuns:
– Să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.
3 Atunci îngerul care vorbea cu mine s-a îndepărtat, iar un alt înger a venit să-l întâlnească. 4 Acesta i-a zis: «Aleargă la tânărul acesta şi spune-i că Ierusalimul va fi locuit ca o cetate fără ziduri, din pricina mulţimii oamenilor şi a animalelor din mijlocul lui. 5 Eu Însumi voi fi un zid de foc împrejurul lui, zice Domnul, şi voi fi slava din mijlocul lui.»
6 «Repede! Repede! Fugiţi din ţara din nord, zice Domnul. Căci v-am împrăştiat ca pe cele patru vânturi ale cerurilor, zice Domnul.»
7 «Repede! Scapă, Sioane, tu, care locuieşti la fiica Babilonului! 8 Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘După slavă[a] M-a trimis El la neamurile care v-au jefuit, căci cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Lui! 9 Prin urmare, iată, Îmi[b] ridic mâna împotriva lor şi vor deveni pradă pentru înşişi sclavii lor! Şi veţi şti astfel că Domnul Oştirilor M-a trimis!’»
10 «Strigă de bucurie şi veseleşte-te, fiică a Sionului, căci iată că Eu vin şi voi locui în mijlocul tău, zice Domnul. 11 Multe neamuri se vor alătura Domnului în ziua aceea şi vor fi poporul Meu. Eu voi locui în mijlocul tău şi astfel vei şti că Domnul Oştirilor M-a trimis la tine. 12 Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire din ţinutul sfânt, şi va alege iarăşi Ierusalimul! 13 Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a ridicat din locuinţa Lui cea sfântă!»
A patra viziune: Iosua şi Satan înaintea Domnului
3 Apoi mi i-a arătat pe marele preot Iosua, stând în faţa îngerului Domnului, şi pe Satan[c] stând la dreapta lui, ca să-l acuze. 2 Domnul i-a zis lui Satan: «Domnul să te mustre, Satan! Domnul, Cel Care a ales Ierusalimul, să te mustre! Nu este acesta un tăciune smuls din foc?»
3 Iosua însă era îmbrăcat în haine murdare şi stătea înaintea îngerului. 4 Atunci îngerul le-a spus celor ce stăteau înaintea lui: «Îndepărtaţi hainele murdare de pe el!»
Apoi i-a zis lui Iosua: «Priveşte! Am îndepărtat de la tine vina şi te voi îmbrăca în haine de sărbătoare!»
5 Atunci eu am zis: «Să i se pună pe cap o mitră curată!» I-au pus mitra curată pe cap şi l-au îmbrăcat, în timp ce îngerul Domnului stătea acolo.
6 Îngerul Domnului i-a făcut lui Iosua următoarea mărturisire: 7 «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Dacă vei umbla în căile Mele şi dacă vei păzi cerinţele Mele, atunci vei judeca în Casa Mea, vei supraveghea curţile Mele şi îţi voi da drept printre cei ce stau aici.
8 Ascultă deci, mare preot Iosua, atât tu, cât şi confraţii tăi, care stau înaintea ta, căci aceşti oameni sunt un semn pentru ceea ce voi face: Îl voi aduce pe Robul Meu, Vlăstarul. 9 Iată piatra pe care am pus-o înaintea lui Iosua! Acea piatră are şapte ochi[d]. Voi ciopli pe ea o inscripţie, zice Domnul Oştirilor, şi voi îndepărta vina acestei ţări într-o singură zi.
10 În ziua aceea, zice Domnul Oştirilor, fiecare îşi va chema prietenul sub viţa şi sub smochinul său!’»
Fiara din mare
13 Am văzut ridicându-se din mare o fiară care avea zece coarne şi şapte capete. Pe coarne avea zece diademe, iar pe capete avea nume blasfemiatoare. 2 Fiara pe care am văzut-o era asemenea unui leopard, dar picioarele îi erau ca ale ursului, iar gura – ca gura de leu. Balaurul i-a dat ei puterea lui, tronul lui şi o mare autoritate. 3 Unul dintre capetele ei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei de moarte a fost vindecată. Întregul pământ a fost uimit şi s-a dus după fiară. 4 Şi i s-au închinat balaurului, pentru că el îi dăduse autoritate fiarei. Ei s-au închinat şi fiarei, zicând: „Cine este ca fiara şi cine se poate război cu ea?!“
5 Fiarei i s-a dat o gură, ca să rostească vorbe mari şi blasfemii. I s-a dat să exercite autoritate pentru patruzeci şi două de luni. 6 Ea şi-a deschis gura blasfemiind împotriva lui Dumnezeu, blasfemiind Numele Său, cortul Său şi pe cei ce locuiesc în cer. 7 I s-a dat să poarte război cu sfinţii şi să-i învingă. Şi i s-a dat autoritate peste orice seminţie, popor, limbă şi neam. 8 Toţi locuitorii pământului i se vor închina, şi anume aceia ale căror nume nu au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului, Care a fost înjunghiat.[a] 9 Cine are urechi, să audă!
10 Cine trebuie să meargă în captivitate,
în captivitate va merge!
Cine trebuie să fie omorât de sabie[b],
de sabie va fi omorât!
Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor!
Fiara din pământ
11 Am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară. Avea două coarne ca de miel şi vorbea ca un balaur. 12 Ea a exercitat toată autoritatea primei fiare, în locul ei. A făcut ca pământul şi locuitorii lui să i se închine primei fiare, cea a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13 Făcea semne mari şi cobora chiar foc din cer pe pământ înaintea oamenilor. 14 Ea îi ducea în rătăcire pe locuitorii pământului prin semnele care îi fusese dat să le facă în locul celeilalte fiare, spunându-le locuitorilor pământului să facă o imagine a fiarei care avusese rana cauzată de sabie, şi care totuşi a trăit. 15 I-a fost dat să dea suflare imaginii fiarei, pentru ca imaginea fiarei să şi vorbească şi totodată să facă ca toţi care nu se închină imaginii fiarei să fie omorâţi. 16 Ea a făcut ca la toţi – mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi sclavi – să li se dea un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte 17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde dacă nu are semnul, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. 18 Aici este înţelepciunea! Cel ce are pricepere, să calculeze numărul fiarei, pentru că este numărul unui om. Numărul său este şase sute şaizeci şi şase.
Psalmul 141
Un psalm al lui David
1 Doamne, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine!
Ascultă glasul meu, când strig după ajutor la Tine!
2 Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,
iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele de seară.
3 Doamne, pune strajă gurii mele;
păzeşte uşa buzelor mele!
4 Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău,
spre faptele rele ale oamenilor care săvârşesc nelegiuirea,
şi nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.
5 Să mă lovească cel drept[a] – aceasta este dragoste!
Să mă mustre el, căci de la un aşa untdelemn nu-mi voi feri capul!
Dar rugăciunea mea tot împotriva faptelor rele ale celor nelegiuiţi va fi!
6 Când judecătorii lor vor fi aruncaţi de pe marginea stâncilor,
atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute.
7 Cum arată pământul arat şi brăzdat,
aşa sunt şi oasele noastre împrăştiate la intrarea în Locuinţa Morţilor.
8 Eu însă către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii,
la Tine caut adăpost: nu-mi părăsi sufletul!
9 Păzeşte-mă de cursele pe care mi le-au întins duşmanii
şi de capcanele celor ce săvârşesc fărădelegea.
10 Fie ca cei răi să cadă în cursele lor,
iar eu să scap!
18 Trei lucruri sunt prea uimitoare pentru mine,
chiar patru pe care nu le înţeleg:
19 calea vulturului pe cer,
calea şarpelui pe stâncă,
calea corăbiei în mijlocul mării
şi calea unui bărbat cu o fecioară.
20 Iată care este calea unei femei care săvârşeşte adulter:
ea mănâncă, se şterge la gură
şi spune: „N-am făcut nimic rău!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.