Bible in 90 Days
Judecată împotriva Ierusalimului
29 Vai ţie Ariel[a], Ariel,
cetatea pe care David a asediat-o !
Adăugaţi an după an
şi lăsaţi sărbătorile să-şi continue cursul.
2 Îl voi asedia pe Ariel,
iar el va plânge şi se va jeli;
Îmi va fi ca o vatră de altar[b].
3 Te voi împresura,
te voi asedia cu turnuri de asalt,
voi ridica fortăreţe împotriva ta.
4 Doborât la pământ, vei vorbi de acolo,
iar cuvintele tale vor veni din ţărână ca un murmur;
glasul tău va veni de la pământ ca cel al unei stafii
şi din ţărână îţi vei îngăima cuvintele.
5 Dar mulţimea duşmanilor tăi va fi ca ţărâna fină
şi ceata tiranilor ca pleava purtată de vânt.
Şi deodată, într-o clipită,
6 Domnul Oştirilor va veni la tine
cu tunet, cutremur şi mare vuiet,
cu vijelie, furtună şi flacără de foc mistuitoare.
7 Ca un vis, ca o viziune de noapte
va fi mulţimea neamurilor care luptă împotriva lui Ariel,
toţi cei ce îl atacă pe el şi fortăreaţa lui, toţi cei ce-l asediază.
8 Ca un om flămând care visează că mănâncă,
dar se trezeşte tot flămând
sau ca un om însetat care visează că bea,
dar se trezeşte sleit de puteri şi însetat,
aşa se va întâmpla cu mulţimea neamurilor
care luptă împotriva muntelui Sion.
9 Rămâneţi încremeniţi şi uimiţi!
Orbiţi-vă şi fiţi fără vedere!
Îmbătaţi-vă, dar nu de vin!
Clătinaţi-vă, dar nu de băutură tare!
10 Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de somn adânc.
Profeţilor! El v-a închis ochii!
Văzătorilor! El v-a acoperit capetele!
11 Astfel, întreaga viziune nu este pentru voi decât cuvintele unui sul sigilat. Dacă îi va fi dat unuia care ştie să citească, spunându-i-se:
– Citeşte, te rog, sulul acesta!
El va răspunde:
– Nu pot, e sigilat!
12 Şi dacă îi va fi dat unuia care nu ştie să citească, spunându-i-se:
– Citeşte sulul acesta!
El va răspunde:
– Nu ştiu să citesc!
13 Stăpânul a zis:
«Poporul acesta se apropie de Mine numai cu gura
şi Mă cinsteşte doar cu buzele,
dar inima lui este departe de Mine!
Frica pe care o are faţă de Mine
este doar o poruncă omenească, învăţată pe de rost[c].
14 De aceea, încă o dată voi uimi acest popor,
făcând lucruri minunate.
Înţelepciunea celor înţelepţi ai lui va pieri
şi priceperea celor pricepuţi se va face nevăzută.»
15 Vai de cei ce sapă adânc
pentru a-şi ascunde planurile înaintea Domnului,
ale căror fapte sunt în întuneric
şi care zic: «Nu ne vede nimeni!
Nu ştie nimeni!»
16 Voi priviţi lucrurile pe dos!
Oare olarul poate fi considerat ca lutul?
Îi va zice oare lucrul făcut celui ce l-a întocmit:
«Nu tu m-ai întocmit!»?
Sau îi va zice lucrul modelat celui ce l-a modelat:
«Eşti fără pricepere!»?
17 Nu peste multă vreme,
Libanul va fi transformat într-o livadă,
iar livada va ajunge să fie considerată drept pădure.
18 În ziua aceea cel surd va auzi cuvintele sulului
şi, din negura şi întunericul în care se află,
ochii celui orb vor vedea.
19 Cei smeriţi se vor bucura din nou în Domnul,
iar cei mai nevoiaşi se vor veseli în Sfântul lui Israel.
20 Şi aceasta pentru că tiranul va dispărea,
iar batjocoritorul nu va mai fi.
Toţi cei ce pândesc să facă răul vor fi tăiaţi –
21 cei ce învinovăţesc pe alţii printr-o mărturie falsă,
cei ce întind o cursă celui ce judecă la poarta cetăţii
şi care, prin minciună, îl lipsesc pe cel drept de justiţie.
22 De aceea aşa vorbeşte Domnul, Care l-a răscumpărat pe Avraam, cu privire la Casa lui Iacov:
«Iacov nu va mai fi ruşinat,
nu-i va mai păli faţa.
23 Când îşi vor vedea copiii în mijlocul lor,
lucrarea mâinilor Mele,
Îmi vor sfinţi Numele,
Îl vor sfinţi pe Sfântul lui Iacov
şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
24 Cei rătăciţi în duh vor dobândi pricepere,
iar cei ce cârteau vor primi învăţătură.»“
30 „Vai de copiii răzvrătiţi,
zice Domnul,
care fac planuri ce nu sunt de la Mine
şi alianţe ce nu vin din Duhul Meu,
adăugând astfel păcat peste păcat!
2 Ei se duc în Egipt,
fără să-Mi ceară sfatul,
ca să caute adăpost în ocrotirea lui Faraon
şi protecţie la umbra Egiptului!
3 De aceea ocrotirea lui Faraon va fi pentru voi o ruşine,
iar protecţia la umbra Egiptului, o ocară.
4 Pentru că, deşi are prinţi în Ţoan
şi trimişii săi au ajuns până la Hanes,
5 fiecare va fi făcut de ruşine
de către un popor care nu le este de nici un folos,
care nu aduce nici ajutor, nici câştig,
ci doar ruşine şi ocară.“
6 O profeţie cu privire la animalele din Neghev.
„Printr-un ţinut al necazului şi al strâmtorării,
al leoaicei şi al leului ce rage,
al viperei şi al dragonului,
ei îşi cară bogăţiile pe spinarea măgarilor
şi averile pe cocoaşa cămilelor,
către acel popor ce nu poate ajuta,
7 către Egipt, al cărui ajutor este doar deşertăciune şi nimic.
De aceea Îl numesc:
«Rahab[d] cel ce nu face nimic.»“
8 „Acum, du-te şi scrie aceste lucruri pentru ei pe o tăbliţă,
scrie-le pe un sul,
ca să fie o mărturie veşnică
pentru vremea care vine!
9 Căci ei sunt un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi,
copii care nu vor să asculte Legea Domnului,
10 care zic văzătorilor: «Să nu mai aveţi vedenii!»
şi profeţilor: «Nu ne mai profeţiţi ce este drept!
Spuneţi-ne lucruri măgulitoare,
profeţiţi-ne iluzii!
11 Părăsiţi calea!
Îndepărtaţi-vă de pe cărare
şi nu ne mai confruntaţi
cu Sfântul lui Israel!»
12 De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel:
«Pentru că respingeţi acest mesaj,
pentru că vă puneţi încrederea în asuprire şi-n înşelăciune
şi vă bazaţi pe ele,
13 de aceea, această nelegiuire va fi pentru voi
asemenea unei spărturi într-un zid înalt,
care se lărgeşte şi-i provoacă prăbuşirea,
prăbuşire care va veni deodată, într-o clipă.
14 Îl va sparge ca pe un vas de lut,
zdrobit atât de neîndurător,
încât printre cioburile lui nu se va mai afla
nici măcar unul pentru luat cărbuni din vatră
sau pentru scos apă din fântână.»
15 Stăpânul Domn, Sfântul lui Israel, vorbeşte astfel:
«În pocăinţă şi aşteptare va fi izbăvirea voastră,
în calm şi încredere va fi tăria voastră.»
Dar n-aţi vrut!
16 Aţi zis: «Nu! Ci vom fugi pe cai!» –
tocmai de aceea veţi fi nevoiţi să fugiţi!
Şi: «Vom călări pe cai iuţi!» –
tocmai de aceea urmăritorii voştri vor fi şi ei iuţi!
17 La ameninţarea unuia vor fugi o mie
şi la ameninţarea a cinci veţi fugi cu toţii
până veţi fi lăsaţi ca un stâlp pe vârful unui munte,
ca un steag pe creştetul unui deal.
18 Totuşi Domnul aşteaptă să vă arate îndurare.
Totuşi El Se ridică să vă arate milă.
Căci Domnul este un Dumnezeu al dreptăţii!
Binecuvântaţi sunt toţi cei ce nădăjduiesc în El!
19 Da, popor al Sionului, care locuieşti în Ierusalim,
nu vei mai plânge!
El se va îndura de tine când îţi va auzi strigătul de ajutor;
imediat ce te va auzi, îţi va răspunde.
20 Deşi Stăpânul vă va da
pâinea necazului şi apa suferinţei,
învăţătorii voştri nu se vor mai ascunde,
ci ochii voştri îi vor vedea.
21 Iar dacă vă veţi întoarce fie spre dreapta, fie spre stânga,
veţi auzi înapoia voastră o voce, spunând:
«Aceasta este calea! Mergeţi pe ea!»
22 Atunci vă veţi pângări idolii placaţi cu argint
şi imaginile acoperite cu aur;
le veţi împrăştia ca pe nişte zdrenţe murdare,
zicându-le: «Afară cu voi!»
23 El va da ploaie seminţei
pe care o semeni în pământ,
iar rodul pământului
va fi gustos şi din abundenţă.
În ziua aceea turmele voastre
vor paşte pe păşuni întinse;
24 boii şi măgarii care lucrează pământul
vor mânca nutreţ sărat,
care a fost vânturat cu lopata şi cu furca.
25 Pe fiecare munte semeţ
şi pe orice deal înalt
vor curge pârâuri,
în ziua marelui măcel,
când turnurile vor cădea.
26 Luna va străluci ca soarele,
iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai puternică,
aşa cum este lumina a şapte zile,
în ziua când Domnul va tămădui
pe poporul Său zdrobit,
tămăduindu-i rănile făcute de loviturile Lui.
27 Priviţi! Numele Domnului vine de departe;
vine arzând de mânie şi înconjurat de un nor gros de fum.
Buzele Sale sunt pline de indignare,
iar limba Sa este ca un foc mistuitor.
28 Suflarea Lui este ca un potop de apă
ce ajunge până la gât.
Vine să cearnă neamurile prin sita nimicirii
şi să pună o zăbală în fălcile popoarelor,
care să-i ducă în rătăcire.
29 Veţi cânta
ca în noaptea unei sărbători sfinte.
Vi se va bucura inima
ca şi când aţi merge, în sunetul flautului,
la muntele Domnului,
la Stânca lui Israel.
30 Domnul va face să se audă glasul Său măreţ
şi să fie văzut braţul Său coborând să lovească,
într-o mânie aprinsă şi cu flacără de foc mistuitor,
cu rupere de nori, furtună şi grindină.
31 Căci glasul Domnului va zdrobi Asiria.
El o va lovi cu un toiag;
32 la fiecare lovitură cu nuiaua pedepsei,
pe care Domnul o va îndrepta asupra ei,
se va auzi sunetul tamburinelor şi al lirelor.
Cu loviturile braţului Său, El se va război cu ea.[e]
33 Căci Tofetul[f] este de mult timp pregătit,
este gata chiar şi pentru împărat.
Groapa lui este săpată adânc şi larg,
având foc şi lemn din belşug.
Suflarea Domnului, ca un şuvoi de pucioasă,
îl aprinde.
Vai de cei ce se încred în Egipt!
31 Vai de cei ce se coboară în Egipt pentru ajutor,
bazându-se pe cai!
Vai de cei ce-şi pun încrederea în mulţimea carelor
şi în marea putere a călăreţilor
şi nu privesc spre Sfântul lui Israel,
nu caută ajutor la Domnul!
2 Dar şi El este înţelept şi poate aduce dezastru.
El nu-Şi retrage cuvintele,
ci se va ridica împotriva neamului de răufăcători
şi împotriva celor ce-i ajută pe cei ce săvârşesc nelegiuirea.
3 Egiptenii sunt doar oameni, nu Dumnezeu!
Caii lor sunt doar carne, nu duh!
Când Domnul Îşi întinde mâna,
cel ce ajută se va împiedica, iar cel ajutat va cădea
şi amândoi vor pieri împreună.
4 Căci Domnul mi-a vorbit astfel:
«Ca un leu,
ca un leu tânăr ce mârâie asupra prăzii,
– iar când e chemată o ceată de păstori împotriva lui
nu se teme de strigătul lor
şi nu-i pasă de zgomotul făcut de ei –
aşa va coborî Domnul Oştirilor
să se lupte pe muntele Sion, pe dealul Său.
5 Cum îşi întind păsările aripile,
aşa va ocroti Domnul Oştirilor Ierusalimul;
îl va ocroti şi-l va elibera,
îl va cruţa[g] şi-l va scăpa.»
6 Întoarceţi-vă la Cel de la Care v-aţi abătut atât de mult, israeliţilor! 7 Căci în ziua aceea fiecare îşi va arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care vi i-au făcut mâinile voastre păcătoase.
8 «Asiria va pieri printr-o sabie care nu este a unui om;
o sabie care nu este a unui muritor o va nimici!
Vor fugi de sabie,
iar tinerii lor vor fi puşi la muncă forţată.
9 Fortăreaţa sa va cădea din cauza terorii
şi, la vederea steagului, căpeteniile ei vor intra în panică»,
zice Domnul,
al Cărui foc se află în Sion,
şi al Cărui cuptor se află în Ierusalim.
Împărăţia dreptăţii
32 Iată, un rege va domni cu dreptate
şi nişte prinţi vor stăpâni drept.
2 Fiecare om va fi atunci ca un adăpost împotriva vântului
şi ca un refugiu în faţa furtunii,
ca nişte pâraie de apă într-un loc uscat
şi ca umbra unei stânci mari într-un ţinut însetat.
3 Atunci ochii celor ce văd nu vor mai fi închişi,
iar urechile celor ce aud vor lua aminte.
4 Mintea celor nesăbuiţi va judeca sănătos,
iar limba celor bâlbâiţi va vorbi repede şi clar.
5 Nebunul nu va mai fi numit ales la suflet
şi ticălosului nu i se va mai spune că este distins.
6 Căci nebunul spune numai nebunii
şi mintea lui se gândeşte numai la rău:
este lipsit de evlavie
şi spune neadevăruri cu privire la Domnul;
îl lasă fără hrană pe cel flămând
şi fără apă pe cel însetat.
7 Mijloacele celui ticălos sunt rele;
el face planuri mişeleşti
pentru a-l distruge pe cel sărac cu minciuni,
chiar şi atunci când cauza nevoiaşului este dreaptă.
8 Dar cel ales la suflet face planuri alese
şi rămâne statornic în ele[h].
9 Femei fără grijă, sculaţi-vă
şi ascultaţi glasul meu!
Fiice încrezătoare,
luaţi aminte la vorbirea mea!
10 Într-un an şi câteva zile
vă veţi înfiora, încrezătoarelor!
Căci via nu va mai fi culeasă,
nici secerişul nu va mai veni.
11 Tremuraţi, femei pline de linişte!
Înfioraţi-vă, fiice încrezătoare!
Dezbrăcaţi-vă! Aruncaţi-vă hainele
şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale!
12 Bateţi-vă în piept şi plângeţi
pentru câmpurile frumoase,
pentru viţa plină de rod
13 şi pentru pământul poporului meu
pe care cresc acum spini şi mărăcini!
Plângeţi pentru toate casele de petrecere
şi pentru această cetate plină de veselie!
14 Căci fortăreaţa va fi abandonată,
cetatea zgomotoasă va fi părăsită,
citadela şi turnul de veghe
vor deveni vizuini pe vecie,
o bucurie pentru măgarii sălbatici
şi o păşune pentru turme,
15 până va fi turnat peste noi Duhul de sus
şi pustia va deveni o grădină,
iar grădina va fi privită ca o pădure.
16 Atunci judecata dreaptă va locui în pustie.
Da, dreptatea va locui în grădina roditoare.
17 Rodul dreptăţii va fi pacea,
iar urmările dreptăţii vor fi liniştea şi încrederea pe vecie.
18 Poporul Meu va trăi într-o locuinţă paşnică,
într-un lăcaş sigur,
în locuri de odihnă liniştite.
19 Chiar dacă pădurea va cădea sub grindină
şi cetatea va fi făcută una cu pământul,
20 fericiţi veţi fi,
semănând de-a lungul oricărei ape
şi lăsând boul şi măgarul să pască liberi.
Necaz şi izbăvire
33 Vai de tine, nimicitorule,
tu, care încă n-ai fost nimicit!
Vai de tine, trădătorule,
tu, care n-ai fost încă trădat de nimeni!
Când vei înceta să mai distrugi,
vei fi distrus
şi când te vei opri din a mai trăda,
vei fi trădat.
2 Doamne, fie-Ţi milă de noi!
Noi nădăjduim în Tine!
Fii tăria noastră în fiecare dimineaţă!
Fii izbăvirea noastră în vreme de necaz!
3 Când răsună glasul Tău, popoarele fug;
când Te ridici Tu, neamurile se împrăştie.
4 Prada voastră, neamuri, este adunată aşa cum o adună lăcustele;
ca un roi de lăcuste aşa se aruncă oamenii asupra ei.
5 Domnul este înălţat căci locuieşte în înălţimi.
El umple Sionul cu judecată şi dreptate.
6 El va fi siguranţă pentru vremurile tale,
belşug de izbăviri, înţelepciune şi cunoaştere,
iar frica de Domnul, aceasta va fi comoara Sionului[i].
7 Ascultă! Vitejii lor strigă pe drumuri,
iar solii păcii plâng cu amar.
8 Drumurile sunt părăsite,
nici un călător nu se mai află pe ele.
Legământul este rupt, martorii[j] sunt dispreţuiţi,
nimeni nu mai este respectat.
9 Ţara geme şi se ofileşte;
Libanul este făcut de ruşine şi se usucă;
Şaronul este ca Araba[k],
iar Başanul şi Carmelul îşi scutură frunzele.
10 «Acum Mă voi ridica, zice Domnul,
acum Mă voi înălţa, acum voi fi înălţat!
11 Zămisliţi pleavă şi naşteţi paie;
suflarea voastră este un foc care vă va nimici.
12 Popoarele vor arde ca varul nestins,
ca mărăcinii tăiaţi care ard în foc.
13 Voi, cei de departe, auziţi ce am făcut!
Voi, cei de aproape, recunoaşteţi-Mi puterea!»
14 Păcătoşii sunt plini de teamă în Sion;
înfiorarea i-a cuprins pe cei lipsiţi de evlavie:
«Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor?
Care dintre noi poate trăi lângă nişte flăcări veşnice?»
15 Cel ce umblă în dreptate
şi vorbeşte ce este drept,
cel ce dispreţuieşte câştigul din asuprire,
cel ce îşi fereşte mâna de mită,
cel ce îşi astupă urechea când aude despre vărsări de sânge
şi îşi închide ochii să nu-l ademenească răul.
16 Acela va locui pe înălţimi;
refugiul lui vor fi fortăreţele din munţi,
pâinea îi va fi dată şi apa îi va fi asigurată.
17 Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa;
vor vedea o ţară care se întinde până departe.
18 Mintea ta va cugeta la groaza de dinainte, zicând:
«Unde este scribul? Unde este cel ce cântăreşte tributul?
Unde este cel ce numără turnurile[l]?»
19 Pe acei oameni aroganţi,
pe cei cu vorbirea necunoscută,
cu limba lor ciudată şi de neînţeles, nu-i vei mai vedea.
20 Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre!
Ochii tăi vor vedea Ierusalimul:
o locuinţă liniştită, un cort ce nu se va mai muta;
ţăruşii săi nu vor mai fi scoşi vreodată
şi nici una dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.
21 Acolo, Domnul va fi Împăratul nostru măreţ;
va fi un loc cu râuri şi canale largi,
dar unde nu vor pătrunde corăbii cu vâsle
şi nici vase mari nu vor naviga.
22 Căci Domnul este judecătorul nostru;
Domnul este legiuitorul nostru,
Domnul este împăratul nostru;
El ne va izbăvi.
23 Funiile tale slăbesc;
ele nu mai pot sprijini catargul
şi nu mai pot întinde pânzele.
Atunci se va împărţi prada care va fi atât de multă,
încât până şi ologii vor duce din ea.
24 Nici un locuitor nu va zice: «Sunt bolnav!»;
poporului ce locuieşte acolo îi va fi iertată vina.
Judecată împotriva neamurilor
34 Apropiaţi-vă, neamuri, şi ascultaţi!
Luaţi aminte, popoare!
Să audă pământul şi toţi cei ce-l locuiesc,
lumea şi toate făpturile ei!
2 Domnul este mânios pe toate neamurile
şi furios pe toate oştirile lor.
El le nimiceşte cu desăvârşire[m], le dă spre a fi măcelărite.
3 Morţii lor vor fi lăsaţi neîngropaţi;
hoiturile lor vor răspândi un miros greu,
iar munţii vor şiroi de sângele lor.
4 Toată oştirea cerurilor se va descompune
şi cerurile însele vor fi înfăşurate ca un sul.
Toată oştirea lor va cădea
asemeni frunzei veştejite a viţei-de-vie
şi asemeni smochinei stricate din pom.
5 Sabia Mea s-a îmbătat în ceruri,
iar acum, iată, coboară să judece Edomul,
poporul pe care l-am sortit nimicirii.
6 Sabia Domnului este scăldată în sânge;
este acoperită de grăsime,
de sângele mieilor şi al ţapilor
şi de grăsimea de la rinichii berbecilor.
Căci Domnul aduce o jertfă la Boţra
şi face un mare măcel în Edom.
7 Bivolii sălbatici vor cădea împreună cu ei
şi tăuraşii împreună cu taurii puternici.
Ţara lor va fi scăldată în sânge,
iar pulberea lor va fi îmbibată de grăsime.
8 Căci Domnul are o zi a răzbunării,
un an al răsplătirii, pentru cauza Sionului.
9 Pâraiele Edomului vor fi prefăcute în smoală,
iar pulberea lui în pucioasă.
Ţara lui va fi ca smoala aprinsă!
10 Nu se va stinge nici noaptea, nici ziua,
iar fumul ei se va înălţa veşnic.
Din generaţie în generaţie va rămâne pustie
şi nimeni nu va mai trece vreodată prin ea.
11 Ciuşul şi cucuveaua o vor stăpâni;
bufniţa şi corbul[n] îşi vor face cuib acolo.
El va întinde peste ea
funia de măsură a haosului
şi măsura de greutate a pustiirii.
12 Nobilii Edomului nu vor mai avea nimic acolo care să poată fi numit împărăţie;
toţi prinţii lui vor ajunge o nimica.
13 Spini vor creşte în palatele lor,
urzici şi mărăcini vor răsări în fortăreţele lor.
Va deveni vizuină pentru şacali
şi adăpost pentru struţi.
14 Animalele pustiei se vor întâlni cu hienele,
iar ţapii sălbatici se vor chema unul pe altul.
De asemenea, Lilit[o] se va culca
şi îşi va găsi un loc de odihnă acolo.
15 Bufniţa îşi va face cuibul acolo şi va depune ouă,
le va cloci şi îşi va strânge puii sub umbra aripilor sale.
Şoimii se vor aduna şi ei,
fiecare cu perechea lui.
16 Cercetaţi sulul Domnului şi citiţi!
Nici una dintre acestea nu va lipsi;
nici una nu va fi fără perechea ei,
căci gura Domnului a poruncit
şi Duhul Său le-a adunat împreună.
17 El a aruncat sorţii pentru ele
şi mâna Sa le-a împărţit pământul cu funia de măsurat;
ele îl vor stăpâni pentru totdeauna
şi-l vor locui din generaţie în generaţie.
Bucuria celor răscumpăraţi
35 Pustia şi pămîntul uscat se vor bucura,
deşertul se va veseli şi va înflori
ca şofranul; 2 va da flori din belşug,
se va bucura mult şi va striga de veselie.
Gloria Libanului îi va fi dată,
măreţia Carmelului şi a Şaronului;
vor vedea slava Domnului
şi măreţia Dumnezeului nostru.
3 Întăriţi mâinile slabe
şi genunchii care se clatină!
4 Spuneţi celor cu inima speriată:
«Fiţi tari! Nu vă temeţi!
Dumnezeul vostru vine!
El vine cu răzbunare şi cu răsplătire divină!
El vine să vă mântuiască!»
5 Atunci ochii celui orb vor fi deschişi
şi urechile celui surd vor fi destupate;
6 atunci şchiopul va sări ca un cerb
şi limba celui mut va striga de bucurie.
Căci în pustie vor ţâşni ape,
iar în deşert, izvoare.
7 Nisipul arzător va ajunge iaz,
iar pământul însetat – izvoare de apă;
iarbă, trestie şi papirus vor creşte
acolo unde odată locuiau şacalii.
8 Acolo va fi un drum larg,
o cale ce va fi numită «Calea Sfinţeniei».
Cel necurat nu va călători pe ea,
ci aceasta va fi doar pentru cei ce umblă pe Cale;
nebunii nu vor ajunge pe ea[p].
9 Nici un leu nu va fi acolo,
nici o fiară sălbatică nu va veni pe ea;
nici una din acestea nu vor fi întâlnite pe ea,
ci numai cei răscumpăraţi vor umbla pe acolo.
10 Răscumpăraţii Domnului se vor întoarce
şi vor intra în Sion cu strigăte de bucurie.
O bucurie veşnică le va încununa capetele;
bucuria şi veselia îi vor copleşi,
iar necazul şi suspinul vor fugi de la ei.“
Ierusalimul, ameninţat de către Sanherib
36 În al paisprezecelea an al domniei regelui Ezechia, Sanherib[q], împăratul Asiriei, a înaintat împotriva tuturor cetăţilor fortificate ale lui Iuda şi le-a cucerit. 2 Împăratul Asiriei l-a trimis din Lachiş pe Rab-Şache[r] la regele Ezechia, la Ierusalim, însoţit de o oştire puternică. El s-a oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului. 3 Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, scribul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, s-au dus la el.
4 Rab-Şache le-a zis:
– Spuneţi-i lui Ezechia:
„Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta? 5 Tu spui că ai strategie şi putere pentru război, dar acestea sunt doar nişte vorbe goale. În cine deci te încrezi tu acum de te-ai răsculat împotriva mea? 6 Iată că te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge şi răneşte mâna oricui se sprijină pe ea. Aşa este Faraon, monarhul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. 7 Dacă îmi vei spune: ‘Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: ‘Să vă închinaţi înaintea acestui altar!’»?
8 Vino acum şi fă o înţelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îţi voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreţi pentru ei. 9 Şi cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnaţi slujitori ai stăpânului meu, când tu te bazezi pe Egipt pentru care şi călăreţi? 10 Mai mult, am înaintat eu oare fără Domnul împotriva acestei ţări ca s-o distrug? Domnul Însuşi mi-a zis: «Înaintează împotriva acestei ţări şi distruge-o!»“
11 Atunci Eliachim, Şebna şi Ioah i-au răspuns lui Rab-Şache:
– Vorbeşte, te rugăm, slujitorilor tăi în aramaică[s], pentru că o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba iudaică[t], în auzul poporului care este pe zid!
12 Dar Rab-Şache le-a zis:
– Oare, stăpânului vostru şi vouă, m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m-a trimis la oamenii aceştia, care stau pe zid şi care, asemenea vouă, vor trebui să-şi mănânce propriile murdării şi să-şi bea propriul ud?
13 Atunci Rab-Şache s-a ridicat şi a strigat tare în limba iudaică, astfel:
– Ascultaţi cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei! 14 Aşa vorbeşte împăratul:
„Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă amăgească, pentru că el nu va putea să vă izbăvească. 15 Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă convingă să vă încredeţi în Domnul, zicându-vă: «Cu siguranţă, Domnul ne va izbăvi; cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!» 16 Nu-l ascultaţi pe Ezechia, căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine şi veniţi afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea apă din fântâna lui, 17 până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, o ţară cu belşug de grâne şi de vin, de pâine şi de vii.» 18 Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă îndrume greşit, pretinzând că Domnul vă va izbăvi! Şi-a izbăvit vreunul dintre zeii neamurilor ţara din mâinile împăratului Asiriei? 19 Unde sunt zeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt zeii Sefarvayimului? Au putut ei salva Samaria din mâna mea? 20 Care dintre toţi zeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?“
21 Dar poporul tăcea şi nu i-a răspuns nici un cuvânt, căci porunca regelui era să nu-i răspundă. 22 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, secretarul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele rupte şi i-au spus cuvintele lui Rab-Şache.
Ezechia îi cere sfat lui Isaia
37 Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus la Casa Domnului. 2 I-a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoţ, pe Eliachim, administratorul palatului, pe scribul Şebna şi pe cei bătrâni dintre preoţi, acoperiţi toţi cu saci. 3 Ei i-au zis:
– Aşa vorbeşte Ezechia:
„Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine, căci copiii sunt gata să se nască, dar nu mai este nici o putere pentru a le da naştere. 4 Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rab-Şache, care a fost trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, pentru a-L batjocori pe Dumnezeul cel Viu şi poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va mustra pentru cuvintele pe care le-a auzit. De aceea înalţă o rugăciune pentru cei care au mai rămas!“
5 Când slujitorii regelui Ezechia au ajuns la Isaia, 6 acesta le-a zis:
– Să-i spuneţi stăpânului vostru că aşa vorbeşte Domnul:
„Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au blasfemiat! 7 Iată, voi pune în el un duh şi astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în ţara lui; şi voi face să cadă ucis de sabie chiar în ţara lui.“
8 Când Rab-Şache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiş, s-a întors şi l-a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei. 9 După aceea, împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuş[u], a pornit la luptă împotriva lui. Când a auzit lucrul acesta a trimis soli la Ezechia, zicând: 10 „Aşa să-i vorbiţi lui Ezechia, regele lui Iuda:
«Nu-l lăsa pe Dumnezeul tău, în care te încrezi, să te amăgească zicându-ţi că Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei. 11 Cu siguranţă, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor cucerite, distrugându-le în întregime! Şi tu să fii oare salvat? 12 Şi-au salvat, oare, zeii neamurile pe care părinţii mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Reţef şi pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Assar? 13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele cetăţii Sefarvayim, al cetăţii Hena sau al cetăţii Iva?»“
Rugăciunea lui Ezechia
14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a dus la Casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului. 15 Ezechia s-a rugat Domnului, zicând:
16 „O, Doamne al Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul! 17 Doamne, pleacă-Ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu! 18 Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei au pustiit toate aceste neamuri şi ţările lor, 19 şi că le-au aruncat zeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn şi piatră. 20 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâna lui, ca să ştie toate regatele pământului că doar Tu eşti Domnul!“
Profeţia lui Isaia asupra lui Sanherib
21 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia să i se spună: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că Mi te-ai rugat cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei, 22 iată care este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva acestuia:
Fecioara, fiica Sionului,
te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine!
Fiica Ierusalimului
dă din cap în timp ce fugi[v].
23 Ştii pe Cine ai batjocorit şi ai blasfemiat tu?
Ştii împotriva Cui ţi-ai ridicat glasul?
Ştii împotriva Cui ţi-ai înălţat mândru privirea?
Împotriva Sfântului lui Israel!
24 Prin slujitorii tăi L-ai batjocorit pe Stăpân
şi ai zis:
‘Cu mulţimea carelor mele
am urcat înălţimile munţilor
până la cele mai înalte piscuri ale Libanului!
I-am tăiat cei mai înalţi cedri
şi cei mai aleşi chiparoşi.
Am ajuns la cele mai înalte piscuri
şi la pădurea cea mai deasă.
25 Am săpat fântâni
şi am băut apă,
şi cu tălpile picioarelor mele
am secat toate pâraiele Egiptului.’
26 N-ai auzit?
Eu le-am întocmit cu mult timp în urmă,
din zile străvechi le-am plănuit;
acum însă le-am îngăduit să se împlinească,
anume ca tu să prefaci cetăţile fortificate
în mormane de dărâmături.
27 Locuitorii lor sunt neputincioşi,
sunt uluiţi şi făcuţi de ruşine.
Au ajuns ca iarba de pe câmp
şi ca verdeaţa fragedă,
ca iarba de pe acoperişuri,
care se usucă înainte să crească.
28 Dar Eu ştiu unde stai,
când ieşi şi când intri
şi cât eşti de furios pe Mine.
29 Pentru că te-ai mâniat pe Mine
şi pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele,
voi pune veriga Mea în nasul tău,
şi zăbala Mea în gura ta
şi te voi întoarce
pe drumul pe care ai venit.
30 Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia:
anul acesta veţi mânca ce va creşte de la sine,
iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas.
Dar în al treilea an veţi semăna şi veţi secera,
veţi planta vii şi le veţi mânca roadele.
31 Supravieţuitorii Casei lui Iuda, cei rămaşi,
vor prinde iarăşi rădăcini dedesubt
şi vor da rod deasupra.
32 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă
şi din muntele Sion o ceată de supravieţuitori.
Râvna Domnului Oştirilor va face lucrul acesta.»“
33 „De aceea aşa vorbeşte Domnul cu privire la împăratul Asiriei:
«Nu va intra în cetatea aceasta
şi nu va trage nici o săgeată acolo;
nu va veni în faţa ei cu vreun scut
şi nu va ridica împotriva ei nici o rampă de asalt.
34 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce
şi nu va intra în cetatea aceasta,
zice Domnul.
35 Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru a o izbăvi,
de dragul Meu şi de dragul robului Meu David.»“
36 Îngerul Domnului[w] a ieşit în tabăra asirienilor şi a ucis o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când cei din popor s-au trezit dis-de-dimineaţă, au văzut că toţi erau nişte trupuri moarte. 37 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei şi-a ridicat tabăra şi a plecat. El s-a întors la Ninive şi a locuit acolo.
38 În timp ce se închina în templul zeului său, Nisrok[x], fiii săi, Adra-Melek şi Sareţer, l-au ucis cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon[y].
Boala şi însănătoşirea lui Ezechia
38 În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Puneţi casa în rânduială căci vei muri. Nu te vei mai face bine!»“ 2 Atunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat Domnului astfel: 3 „Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi din toată inima şi am făcut ce este bine înaintea Ta.“ Şi Ezechia a plâns cu amar.
4 Atunci Cuvântul Domnului a venit la Isaia, spunându-i: 5 „Du-te şi spune-i lui Ezechia că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul strămoşului său David: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată, voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani. 6 Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei şi voi apăra această cetate! 7 Acesta este semnul de la Domnul pentru tine, prin care vei şti că Domnul va împlini ce a promis: 8 voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.»“ Şi soarele s-a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.
9 Un psalm al lui Ezechia, regele lui Iuda, scris după boala şi vindecarea sa:
10 „Ziceam: «În floarea vieţii mele trebuie să trec prin porţile Locuinţei Morţilor;
sunt văduvit de restul anilor mei.»
11 Am zis: «Nu-L voi mai vedea pe Domnul, da, pe Domnul,
în ţara celor vii;
nu voi mai vedea oameni
şi nu voi mai fi printre locuitorii lumii.
12 Locuinţa îmi este smulsă şi luată
precum cortul unui păstor.
Îmi simt firul vieţii înfăşurat ca de un ţesător
care m-ar tăia de la războiul de ţesut;
până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
13 Strig după ajutor până dimineaţă,
dar, ca un leu, El îmi zdrobeşte toate oasele;
până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
14 Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor;
am gemut ca o porumbiţă;
mi-au obosit ochii uitându-mă în sus.
Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»
15 Ce aş mai putea spune? El mi-a răspuns
şi aceasta este ceea ce El a făcut.
Voi umbla smerit în toţi anii vieţii mele,
după ce mi-a fost amărât sufletul astfel.
16 O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii
şi în toate acestea stă şi viaţa duhului meu.
Tu mi-ai dat sănătate
şi ai îngăduit să trăiesc.
17 Cu siguranţă, spre binele meu
am trecut prin această amărăciune,
căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viaţa
de groapa nimicirii,
aruncând înapoia Ta
toate păcatele mele.
18 Într-adevăr, Locuinţa Morţilor nu-Ţi poate mulţumi,
Moartea nu Te poate lăuda,
iar cei ce se coboară în groapă
nu pot nădăjdui în credincioşia Ta,
19 ci cel viu, cel viu Te laudă,
aşa cum fac şi eu azi.
Taţii îşi învaţă copiii despre credincioşia Ta
20 prin care, Tu, Doamne, m-ai salvat,
iar noi vom cânta cu instrumentele cu corzi
în toate zilele vieţii noastre,
în Casa Domnului.“
21 Atunci Isaia a zis:
– Pregătiţi o turtă de smochine, pe care s-o aşezaţi pe rană şi astfel Ezechia se va vindeca.
22 Ezechia a întrebat:
– Care va fi semnul prin care voi şti că mă voi duce la Casa Domnului?
Solia babiloniană la Ierusalim
39 În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului[z], i-a trimis lui Ezechia scrisori şi un dar, fiindcă auzise că acesta fusese bolnav şi se însănătoşise. 2 Ezechia i-a primit pe soli şi le-a arătat ceea ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul de preţ, tot armamentul lui şi tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său pe care Ezechia să nu-l fi arătat.
3 Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi l-a întrebat:
– Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit?
Ezechia i-a răspuns:
– Au venit la mine dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.
4 – Ce au văzut în palatul tău? l-a mai întrebat profetul.
– Au văzut tot ceea ce este în palatul meu, a răspuns Ezechia, şi nu a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li-l fi arătat.
5 Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia:
– Ascultă Cuvântul Domnului Oştirilor: 6 „Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău şi tot ce au agonisit strămoşii tăi până în ziua aceasta, va fi dus la Babilon; nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. 7 Unii dintre propriii tăi fii, care ţi s-au născut, îţi vor fi luaţi şi vor fi făcuţi eunuci în palatul împăratului Babilonului.“
8 Ezechia i-a zis lui Isaia:
– Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun.
„Căci, se gândea[aa] el , măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi siguranţă.“
Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu
40 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu!
zice Dumnezeul vostru.
2 Vorbiţi blând Ierusalimului
şi strigaţi-i
că truda lui s-a sfârşit,
că vina lui este ispăşită,
căci a primit din mâna Domnului
pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“
3 „Un glas strigă în pustie:
«Pregătiţi calea Domnului,[ab]
neteziţi în deşert
un drum pentru Dumnezeul nostru![ac]
4 Orice vale va fi înălţată
şi orice munte şi deal va fi aplecat;
orice râpă va deveni netedă
şi orice povârniş se va preface în câmpie.
5 Atunci se va arăta slava Domnului,
şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună,
căci gura Domnului a vorbit.»
6 Un glas zice: «Strigă!»
«Ce să strig?», am întrebat eu.
«Orice făptură este ca iarba
şi toată gloria[ad] ei este ca floarea de pe câmp!
7 Iarba se usucă, iar floarea cade
când suflarea Domnului vine peste ea!»
Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8 Iarba se usucă, iar floarea cade,
însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.
9 Suie-te pe un munte înalt,
Sioane, aducător de veşti bune!
Înalţă-ţi glasul cu putere,
Ierusalime, aducător de veşti bune![ae]
Înalţă-l, nu te teme!
Spune cetăţilor lui Iuda:
«Iată-L pe Dumnezeul vostru!»
10 Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,
stăpânind prin braţul Său.
Plata Lui vine cu El
şi răsplata Lui Îl însoţeşte.
11 El Îşi va paşte turma ca un păstor;
Îşi va strânge mieii în braţe,
îi va lua la piept
şi va călăuzi blând oile care alăptează.
12 Cine a măsurat apele în palma lui
şi a trasat cerurile cu lăţimea palmei?
Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură?
Cine a cântărit munţii cu cântarul
şi dealurile cu o cumpănă?
13 Cine a cercetat Duhul Domnului
şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14 Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat?
Cine L-a învăţat calea dreptăţii?
Cine L-a învăţat cunoaşterea
şi I-a arătat cărarea priceperii?
15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată,
sunt considerate ca praful de pe cântar.
Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.
16 Libanul nu ajunge pentru foc,
nici animalele lui pentru arderea de tot.
17 Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui;
mai puţin decât nimic
şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa.
18 Cu cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu?
Ce imagine aţi putea găsi pentru El?
19 Un idol? – un meşter îl toarnă
şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur
şi îi face lănţişoare de argint.
20 Săracul, care nu-şi permite aceasta,
alege un lemn ce nu putrezeşte
şi îşi caută un meşter iscusit
pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.
21 Nu ştiţi?
N-aţi auzit?
Nu vi s-a făcut cunoscut de la început?
N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului?
22 El este Cel Ce şade deasupra cercului pământului,
ai cărui locuitori par nişte lăcuste.
El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin
şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.
23 El este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic,
iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.
24 De abia sunt sădiţi,
de abia sunt semănaţi,
de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ,
că El şi suflă peste ei, uscându-i,
iar vijelia îi ia ca pe nişte paie.
25 «Deci, cu cine M-aţi putea asemăna?
Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.
26 Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi:
Cine a creat toate acestea?
El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una,
chemându-le pe nume.
Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui,
că nici una nu lipseşte.
27 De ce spui, Iacove,
de ce zici, Israele:
«Calea mea este ascunsă de Domnul
şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»
28 Nu ştii?
N-ai auzit?
Domnul este Dumnezeul cel Veşnic,
creatorul marginilor pământului.
El nu oboseşte, nici nu osteneşte,
iar priceperea Lui este de nepătruns.
29 El dă putere celui obosit
şi îl întăreşte pe cel fără putere.
30 Flăcăii vor obosi şi vor osteni,
tinerii se vor împiedica şi vor cădea,
31 dar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea,
se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga şi nu vor osteni,
vor umbla şi nu vor obosi.
Domnul, Ajutorul lui Israel
41 «Ascultaţi-Mă în tăcere, ţinuturi de lângă mare,
iar popoarele să-şi înnoiască puterea!
Să se apropie şi să vorbească!
Să ne înfăţişăm împreună la judecată!
2 Cine l-a stârnit pe acela de la răsărit,
chemându-l cu dreptate la picioarele Sale?[af]
El îi dă în stăpânire neamurile
şi îi supune regi;
cu sabia îi preface în praf,
iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.
3 Îi urmăreşte, mergând în siguranţă
pe un drum pe unde picioarele lui n-au mai călcat.
4 Cine a făcut şi a împlinit aceasta,
chemând, de la început, generaţie după generaţie?
Eu, Domnul, am fost cu cei dintâi
şi tot Eu voi fi şi cu cei de pe urmă.»
5 Ţinuturile de lângă mare văd aceasta şi se înfioară;
marginile pământului tremură;
ei se apropie şi sosesc.
6 Oamenii se încurajează între ei,
spunându-şi: «Fii tare!»
7 Artizanul îl încurajează pe bijutier,
iar cel ce netezeşte cu ciocanul, pe cel ce loveşte nicovala.
El zice despre îmbinare: «Este bună!»,
după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.
8 «Dar tu, Israele, robul Meu,
tu, Iacove, pe care te-am ales,
tu, sămânţă[ag] a lui Avraam, prietenul Meu,
9 tu, pe care te-am adus de la marginile pământului
şi te-am chemat din colţurile sale cele mai îndepărtate,
zicându-ţi: ‘Tu eşti robul Meu!’,
pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat!
10 Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău!
Eu te voi întări, te voi ajuta
şi te voi sprijini cu dreapta Mea izbăvitoare!
11 Da, umiliţi şi făcuţi de ruşine
vor fi toţi cei furioşi pe tine;
ca un nimic vor ajunge şi vor pieri
toţi cei ce ţi se opun.
12 Te vei uita după ei, după duşmanii tăi,
dar nu-i vei mai găsi,
fiindcă nimiciţi de tot vor ajunge
cei ce se luptă cu tine.
13 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Care te apuc de mâna dreaptă
şi-ţi zic: ‘Nu te teme,
Eu te voi ajuta!
14 Nu te teme, vierme al lui Iacov,
rămăşiţă firavă a lui Israel!
Eu Însumi te voi ajuta!’», zice Domnul,
Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.
15 «Iată, te voi face o sanie ascuţită de treierat,
nouă şi cu două rânduri de dinţi!
Vei treiera munţii şi-i vei zdrobi,
iar dealurile le vei face ca pleava.
16 Le vei vântura şi le va lua vântul,
iar vijelia le va împrăştia.
Dar tu te vei bucura în Domnul
şi cu Sfântul lui Israel te vei preamări.
17 Săracii şi nevoiaşii caută apă dar nu găsesc,
iar limba li se usucă de sete.
Însă Eu, Domnul, le voi răspunde!
Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi!
18 Pe dealurile pleşuve voi face să curgă râuri,
iar în mijlocul văilor – izvoare;
voi preface pustia într-un iaz,
şi pământul uscat – în izvoare de apă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.