Bible in 90 Days
14 Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău;
îndurarea şi credincioşia merg înaintea Ta.
15 Ferice de poporul care pricepe sunetul trâmbiţei
şi care umblă în lumina feţei Tale,
16 care se bucură din pricina Numelui Tău în fiecare zi
şi se laudă cu dreptatea Ta,
17 căci slava puterii lui eşti Tu
şi prin bunăvoinţa Ta ne înalţi puterea[a].
18 Domnul este scutul nostru!
Sfântul lui Israel este împăratul nostru!
19 Atunci ai vorbit printr-o vedenie
şi le-ai spus credincioşilor Tăi:
„I-am dat ajutor unui viteaz,
am ales un tânăr din popor.
20 L-am găsit pe robul Meu David
şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
21 Mâna Mea îl va sprijini;
da, braţul Meu îl va întări.
22 Duşmanul nu-i va pretinde tribut
şi nelegiuitul nu-l va înjosi.
23 Îi voi zdrobi pe duşmanii lui dinaintea lui
şi-i voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24 Credincioşia şi îndurarea Mea îl vor însoţi;
puterea îi va fi înălţată prin Numele Meu.
25 Voi da în mâna lui marea
şi în dreapta lui râurile.
26 El Mă va numi: «Tatăl meu,
Dumnezeul meu, Stânca mântuirii mele!»
27 Eu îl voi face întâi născut,
cel mai înălţat dintre regii pământului.
28 Îi voi păstra îndurarea Mea pe vecie,
iar legământul Meu cu el va rămâne.
29 Îi voi întări sămânţa[b] pe veci
şi voi întări tronul lui cât vor dăinui cerurile.
30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea
şi nu vor trăi după judecăţile Mele,
31 dacă vor încălca decretele Mele
şi nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi păcatul cu toiagul
şi vinovăţiile cu lovituri.
33 Nu-mi voi îndepărta însă îndurarea de la el
şi nu-Mi voi trăda credincioşia.
34 Nu-Mi voi încălca legământul
şi nu voi schimba ce Mi-a ieşit de pe buze.
35 Odată ce am jurat pe sfinţenia Mea,
nu-l voi minţi pe David!
36 Veşnică-i va fi sămânţa[c],
iar tronul lui va ţine cât va fi soarele înaintea Mea;
37 va fi întărit pe veci precum luna,
martorul cel credincios de pe cer.“Sela
38 Dar Tu l-ai respins, l-ai îndepărtat,
te-ai mâniat pe unsul Tău.
39 Ai nesocotit legământul cu robul Tău,
i-ai pângărit coroana în ţărână,
40 i-ai dărâmat toate zidurile,
i-ai prefăcut fortificaţiile în ruine,
41 l-au jefuit toţi trecătorii
şi a ajuns de batjocura vecinilor.
42 Ai înălţat dreapta duşmanilor lui
şi i-ai înveselit pe toţi potrivnicii lui.
43 De asemenea, ai făcut ca tăişul sabiei lui să dea înapoi
şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44 I-ai pus capăt strălucirii,
iar tronul i l-ai azvârlit la pământ.
45 I-ai scurtat zilele tinereţii sale
şi l-ai acoperit cu ruşine.Sela
46 Doamne, până când? Vei sta ascuns pentru totdeauna?
Până când va mai arde mânia Ta ca un foc?
47 Adu-Ţi aminte cât de scurtă este viaţa mea
şi pentru ce deşertăciune i-ai creat pe toţi oamenii!
48 Este oare vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea
sau care să-şi scape sufletul din gheara Locuinţei Morţilor?Sela
49 Stăpâne, unde sunt îndurările Tale de la început,
pe care, în credincioşia Ta, i le-ai promis prin jurământ lui David?
50 Stăpâne, adu-Ţi aminte de batjocura îndurată de robul Tău,
pe care o port în piept din partea multor popoare,
51 batjocura cu care m-au ocărât duşmanii Tăi, Doamne,
cu care au ocărât până şi paşii unsului Tău!
52 Binecuvântat să fie Domnul în veci!
Amin! Amin!
CARTEA A PATRA
Psalmul 90
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
1 Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru
generaţii la rând.
2 Înainte ca să se fi născut munţii,
înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea,
din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.
3 Tu întorci pe oameni în ţărână,
spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“
4 Da, o mie de ani înaintea Ta
sunt ca ziua de ieri care a trecut,
ca o strajă a nopţii[d].
5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn;
ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.
6 Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute,
aşa încât seara este veştejită şi se usucă.
7 Suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de furia Ta.
8 Ai pus vina noastră înaintea Ta
şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.
9 Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;
anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.
10 Deşi anii noştri ajung la şaptezeci,
iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,
cei mai mulţi dintre ei sunt[e] numai necaz şi trudă,
căci trec repede, iar noi zburăm.
11 Cine cunoaşte însă tăria mâniei Tale
şi teama pe care o insuflă furia Ta?[f]
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!
13 Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi?
Ai milă de slujitorii Tăi!
14 Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta,
iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.
15 Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit
şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!
16 Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta
şi maiestatea Ta – fiilor lor!
17 Fie peste noi bunăvoinţa[g] Stăpânului, Dumnezeul nostru.
Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!
Psalmul 91
1 Cel ce locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt
se odihneşte la umbra Celui Atotputernic[h].
2 De aceea, Îi zic[i] Domnului:
„Refugiul meu, Fortăreaţa mea,
Dumnezeul meu în Care mă încred!“
3 El te va scăpa de laţul păsărarului
şi de ciuma cea distrugătoare.
4 El te va acoperi cu penele Sale,
iar tu te vei adăposti sub aripile Lui;
credincioşia Lui îţi va fi scut şi pavăză.
5 Nu te vei teme de groaza din timpul nopţii,
nici de săgeata care zboară ziua,
6 nici de ciuma care umblă prin întuneric,
nici de molima care pustieşte la miezul zilei.
7 O mie să cadă alături de tine
şi zece mii la dreapta ta,
dar de tine nu se va apropia.
8 Vei privi cu ochii
şi vei vedea răsplătirea celor răi.
9 Pentru că zici Domnului: „Refugiul meu!“
şi faci din Cel Preaînalt fortăreaţa ta[j],
10 Nu te va ajunge nici un rău
şi nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
11 El va da porunci îngerilor Săi cu privire la tine,
ca să te păzească în toate căile tale.
12 Ei te vor purta pe braţele lor,
ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
13 Aşa vei putea călca peste lei şi peste vipere,
peste leii cei tineri şi peste şerpi.
14 „Pentru că Mă iubeşte, şi Eu îl voi scăpa.
Îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
15 Mă va chema, iar Eu îi voi răspunde.
Voi fi cu el în necaz,
îl voi izbăvi şi îl voi onora.
16 Îl voi sătura cu viaţă lungă
şi-i voi arăta mântuirea Mea.“
Psalmul 92
Un psalm. Un cântec. Pentru Sabat.
1 Bine este să se aducă laudă Domnului,
să se cânte Numelui Tău, Preaînalte,
2 să se vestească dimineaţa îndurarea Ta
şi credincioşia Ta – noaptea,
3 cu lira cea cu zece corzi, cu harfa[k]
şi în sunet de liră.
4 Căci Tu mă înveseleşti, Doamne, prin ceea ce înfăptuieşti;
la lucrările mâinilor Tale strig de bucurie!
5 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
Cât de adânci sunt gândurile Tale!
6 Omul fără minte nu cunoaşte acest lucru
şi nebunul nu-l înţelege.
7 Cei răi înmuguresc ca iarba
şi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea înfloresc,
dar numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
8 Însă Tu, Doamne, eşti înălţat pe vecie!
9 Duşmanii Tăi, Doamne, duşmanii Tăi pier!
Sunt îndepărtaţi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea!
10 Mie însă îmi înalţi puterea[l] ca bivolului sălbatic;
sunt uns cu uleiuri proaspete.
11 Ochii mei au văzut pedepsirea duşmanilor mei,
iar urechile mele au auzit zdrobirea celor răi care se ridicau împotriva mea.
12 Cel drept înmugureşte ca palmierul
şi creşte ca cedrul din Liban.
13 Cei sădiţi în Casa Domnului,
înmuguresc în curţile Dumnezeului nostru.
14 Ei rodesc până la bătrâneţe,
sunt plini de miez şi de verdeaţă,
15 ca să se facă de cunoscut că Domnul este drept.
Stânca mea! În El nu există nedreptate!
Psalmul 93
1 Domnul împărăţeşte îmbrăcat în maiestate,
Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere.
De aceea lumea este întărită şi nu se clatină.
2 Tronul Tău a fost aşezat din vremuri străvechi;
Tu eşti din veşnicie.
3 Mările s-au ridicat, Doamne,
mările şi-au ridicat glasul,
mările şi-au ridicat valurile.
4 Mai măreţ decât vuietul apelor cele mari
şi mai măreţ decât valurile mării
este Domnul din înălţime.
5 Mărturiile Tale sunt vrednice de încredere,
iar sfinţenia Îţi împodobeşte Casa;
şi aşa va fi, Doamne, cât vor dăinui zilele.
Psalmul 94
1 O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne!
O, Dumnezeu al răzbunărilor, străluceşte Tu!
2 Ridică-Te, Judecător al pământului;
răsplăteşte celor mândri după mândria lor!
3 Până când vor triumfa cei răi, Doamne,
până când?
4 Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie,
toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă.
5 Asupresc pe poporul Tău, Doamne,
apasă asupra moştenirii Tale.
6 Îi omoară pe văduvă şi pe străin;
îl ucid pe orfan.
7 Ei zic: „Nu vede Domnul!
Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“
8 Luaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor!
Neghiobilor, când vă veţi deştepta?
9 Să nu audă Cel Ce a sădit urechea?
Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul?
10 Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile,
Cel Ce învaţă pe om cunoaşterea?
11 Domnul cunoaşte gândurile omului;
ştie că sunt zadarnice.
12 Ferice de bărbatul pe care-l disciplinezi Tu, Doamne,
şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
13 ca să-l linişteşti în zilele cele rele,
până se va săpa groapa celui rău.
14 Domnul nu-Şi părăseşte poporul,
nici nu-Şi uită moştenirea!
15 Căci din nou se va face judecată cu dreptate
şi toţi cei cu inima cinstită o vor urma.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi?
Cine va lua poziţie pentru mine împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea?
17 Dacă Domnul nu ar fi ajutorul meu,
foarte curând sufletul meu ar fi culcat în tăcerea morţii.
18 Când zic: „Mi se clatină piciorul!“,
îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!
19 În mulţimea frământărilor mele lăuntrice,
alinările Tale îmi încântă sufletul.
20 Poate oare un tron corupt să Ţi se alăture,
unul care plăsmuieşte necazul prin decret?
21 Ei uneltesc[m] împotriva sufletului celui drept
şi osândesc sânge nevinovat.
22 Domnul este întăritura mea!
Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!
23 El le va răsplăti după nelegiuirea lor
şi-i va nimici pentru răutatea lor;
Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
Psalmul 95
1 Veniţi să strigăm de bucurie către Domnul,
să strigăm către Stânca mântuirii noastre!
2 Să ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude
şi să strigăm către El prin cântări!
3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare,
este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!
4 El ţine în mână adâncimile pământului,
iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, – El a făcut-o –
iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.
6 Veniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte,
să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!
7 Căci El este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul păşunii Lui,
turma mâinii Sale!
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,[n]
8 nu vă împietriţi inimile ca la Meriba[o],
ca în ziua de la Masa[p], în pustie,
9 când strămoşii voştri M-au pus la încercare
şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!
10 Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie
şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui
şi n-au cunoscut căile Mele.»
11 De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“
Psalmul 96
1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
2 Cântaţi Domnului, binecuvântaţi-I Numele!
Vestiţi în fiecare zi mântuirea Lui!
3 Istorisiţi printre neamuri slava Lui
şi printre toate popoarele – minunile Lui!
4 Căci mare este Domnul şi vrednic de laudă,
El este mai de temut decât toţi zeii.
5 Toţi zeii popoarelor sunt doar nişte idoli,
dar Domnul a făcut cerurile.
6 Măreţia şi strălucirea sunt înaintea feţei Lui,
iar puterea şi slava – în Lăcaşul Lui.
7 Familii ale popoarelor, daţi Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinstiţi-I puterea!
8 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Aduceţi un dar şi veniţi în curţile Lui!
9 Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[q]!
Tremuraţi înaintea Lui, voi, de pe întreg pământul!
10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte!
De aceea lumea stă neclintită şi nu poate fi clătinată.
El va judeca popoarele cu nepărtinire.“
11 Să se bucure cerurile şi să se înveselească pământul!
Să vuiască marea şi tot ce este în ea!
12 Să tresalte câmpia şi tot ce este pe ea!
Atunci toţi copacii pădurii vor striga de bucurie
13 înaintea Domnului, căci El vine,
vine să judece pământul,
să judece lumea cu dreptate
şi popoarele după credincioşia Sa.
Psalmul 97
1 Domnul împărăţeşte! Să se înveselească pământul
şi să se bucure ostroavele cele multe!
2 Norii şi negura Îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Său.
3 Înaintea Lui merge focul,
arzându-I duşmanii din preajmă.
4 Fulgerele Lui luminează lumea;
pământul vede şi se cutremură.
5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea Stăpânului întregului pământ.
6 Cerurile vestesc dreptatea Lui
şi toate popoarele văd slava Lui.
7 Sunt făcuţi de ruşine toţi cei ce slujesc chipurilor
şi cei ce se laudă cu idolii.
Toţi zeii să se închine înaintea Lui!
8 Sionul aude şi se bucură,
se veselesc fiicele lui Iuda[r]
din pricina judecăţilor Tale, Doamne!
9 Tu, Doamne, eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul;
Tu eşti înălţat mai presus de toţi dumnezeii!
10 Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul!
El păzeşte sufletele credincioşilor Săi
şi îi scapă din mâna celor răi.
11 Lumina este semănată pentru cel drept
şi bucuria pentru cel cu inima dreaptă.
12 Bucuraţi-vă în Domnul, voi, cei drepţi!
Lăudaţi-L, amintindu-vă de sfinţenia Lui!
Psalmul 98
Un psalm
1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
căci El a făcut minuni.
Mâna lui cea dreaptă şi braţul Lui cel sfânt
I-au adus victorie!
2 Domnul Îşi face cunoscută mântuirea;
Îşi descoperă dreptatea înaintea neamurilor.
3 El Şi-a amintit de îndurarea şi de credincioşia
promisă casei lui Israel;
toate marginile pământului au văzut
mântuirea Dumnezeului nostru.
4 Strigaţi către Domnul, toţi locuitorii pământului!
Chiuiţi, strigaţi de bucurie, cântaţi!
5 Cântaţi Domnului cu lira,
cu lira şi cu cântece din gură,
6 cu trâmbiţe şi cu sunet de corn,
strigaţi înaintea Împăratului, a Domnului!
7 Să vuiască marea şi tot ce este în ea,
lumea şi toţi locuitorii ei!
8 Râurile să bată din palme,
munţii să strige de bucurie cu toţii
9 înaintea Domnului,
Care vine să judece pământul.
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele cu nepărtinire!
Psalmul 99
1 Domnul împărăţeşte! Să tremure popoarele!
El tronează deasupra heruvimilor! Să se cutremure pământul!
2 Domnul este mare în Sion;
El este înălţat peste popoare.
3 Lăudaţi Numele Lui cel mare şi înfricoşător:
El este sfânt!
4 Împăratul este puternic şi iubeşte dreptatea.[s]
Tu ai statornicit nepărtinirea;
Tu ai făcut judecată şi dreptate în Iacov[t].
5 Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă înaintea aşternutului[u] picioarelor Sale:
El este sfânt!
6 Moise şi Aaron erau dintre preoţii Săi,
iar Samuel – dintre cei ce-I chemau Numele;
ei L-au chemat pe Domnul
şi El le-a răspuns.
7 Le-a vorbit din stâlpul de nor,
iar ei au păzit mărturiile şi poruncile pe care El le-a dat.
8 Doamne, Dumnezeul nostru, Tu le-ai răspuns;
ai fost pentru ei[v] un Dumnezeu Care iartă,
dar şi Unul Care te-ai răzbunat pe ei din cauza faptelor lor rele.
9 Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt,
căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!
Psalmul 100
Un psalm de mulţumire
1 Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
2 Slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea Lui cu strigăte de veselie!
3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu.
El este Acela Care ne-a întocmit şi ai Lui suntem[w];
suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui!
4 Intraţi pe porţile Lui cu mulţumire
şi în curţile Lui – cu laudă!
Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!
5 Căci Domnul este bun; în veci ţine îndurarea Lui
şi din neam în neam credincioşia Lui.
Psalmul 101
Al lui David. Un psalm.
1 Voi cânta îndurarea şi judecata,
Ţie Îţi voi cânta, Doamne!
2 Voi fi cu luare aminte la calea integrităţii.
Când vei veni la mine?
Voi umbla în integritatea inimii mele,
în mijlocul casei mele.
3 Nu voi pune nici o nelegiuire
înaintea ochilor mei!
Urăsc pe cei ce s-au abătut;
el nu se va lipi de mine!
4 Inima pervertită se va îndepărta de mine.
Nu vreau să cunosc răul!
5 Pe cel ce-şi bârfeşte semenul în ascuns
îl voi reduce la tăcere;
pe cel cu ochii trufaşi şi cu inima îngâmfată
nu-l voi suferi.
6 Ochii mei vor fi asupra credincioşilor din ţară,
ca ei să locuiască cu mine;
cel ce umblă pe calea integrităţii
îmi va sluji.
7 Cel ce săvârşeşte înşelăciunea
nu va locui în casa mea;
cel ce spune minciuni
nu va sta în preajma mea.
8 În fiecare dimineaţă îi voi nimici
pe toţi cei răi din ţară,
ca să stârpesc din cetatea Domnului
pe toţi aceia care săvârşesc nelegiuirea.
Psalmul 102
O rugăciune a unui om necăjit, când era doborât de întristare şi îşi vărsa plângerea înaintea Domnului
1 Doamne, ascultă rugăciunea mea!
Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!
2 Nu-Ţi ascunde faţa de mine
în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine;
când strig, răspunde-mi degrabă!
3 Îmi pier zilele ca fumul,
oasele-mi ard ca jarul.
4 Inima-mi este rănită şi se usucă ca iarba,
căci uit să-mi mănânc pâinea.
5 Din pricina gemetelor mele
mi s-au lipit oasele de carne.
6 Mă asemăn cu bufniţa din pustie;
am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
7 Stau treaz şi sunt
ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
8 În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc;
batjocoritorii mei mă blestemă.
9 Mănânc cenuşă în loc de pâine
şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din pricina mâniei şi a urgiei Tale;
căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării
şi mă usuc ca iarba.
12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.
13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
căci este timpul să te înduri de el.
I-a sosit vremea!
14 Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului
şi le este milă de ţărâna lui.
15 Neamurile se vor teme de Numele Domnului
şi toţi regii pământului – de slava Lui,
16 când Domnul va zidi Sionul
şi Se va arăta în slava Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi
şi nu va dispreţui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare,
pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!
19 El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale;
Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor
şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit din Sion
şi lauda Lui – din Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
şi regatele ca să-I slujească Domnului.
23 Mi-a frânt puterea pe drum;
mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
Toate se vor învechi ca o haină.
Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.
27 Tu, însă, rămâi Acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara
şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.
Psalmul 103
Al lui David
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul,
şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul
şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
3 El îţi iartă toate nelegiuirile,
îţi vindecă toate bolile,
4 îţi răscumpără viaţa din groapă,
te învăluie cu îndurare şi milă,
5 îţi satură de bunătăţi dorinţele
şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.
6 Domnul le face dreptate
şi judecată tuturor celor asupriţi.
7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise
şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
8 Domnul este îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 El nu se ceartă veşnic
şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre
şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus,
tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui,
aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
14 căci El ştie din ce suntem făcuţi;
Îşi aminteşte că suntem ţărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba.
Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este
şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost.
17 Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El,
iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui
şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.
19 Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri,
iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.
20 Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere,
care-I împliniţi porunca,
care ascultaţi glasul cuvântului Lui!
21 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui,
slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!
22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui,
din toate locurile stăpânirii Lui!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Psalmul 104
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare!
Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
2 Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta;
Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
3 şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape;
din nori Îţi faci car,
şi umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi Tu Îţi faci îngeri
şi din flăcări de foc – slujitori.
5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
ca să nu se clatine niciodată.
6 Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină.
Apele stăteau pe munţi,
7 dar la mustrarea Ta au fugit,
la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
8 S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi,
în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
9 Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.
10 El face să ţâşnească izvoarele în văi
şi ele curg printre munţi.
11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele
şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.
12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului
care-şi fac auzit glasul din frunziş.
13 Din odăile de sus, El udă munţii;
pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14 El face să crească iarbă pentru vite
şi verdeţuri pe care omul să le cultive.
El face astfel să răsară hrană din pământ:
15 vinul care înveseleşte inima omului,
uleiul care dă strălucire feţei
şi hrana care întăreşte inima omului.
16 Copacii Domnului sunt bine udaţi,
cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
17 În ei îşi fac cuibul păsările;
barza îşi are casa în pini.
18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice,
iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă[x].
19 El a făcut luna să arate vremurile,
iar soarele ştie când să apună.[y]
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte;
atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.
21 Puii de leu rag de foame,
cerându-şi hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, se adună
şi se culcă în cotloanele lor.
23 Atunci iese omul la lucrul lui,
la munca lui, până seara.
24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
Toate le-ai făcut cu înţelepciune;
pământul este plin de creaturile Tale.
25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este!
În ea mişună vieţuitoare fără număr,
vieţuitoare mici şi mari.
26 Corăbiile o străbat,
în ea se joacă leviatanul[z], pe care l-ai făcut Tu.
27 Toate nădăjduiesc în Tine
ca să le dai hrana la vreme.
28 Tu le-o dai, ele o primesc;
Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;
29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc;
le iei suflarea, ele mor
şi se întorc în ţărână;
30 Îţi trimiţi Duhul[aa], ele sunt plăsmuite,
înnoind astfel faţa pământului.
31 Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic!
Domnul să se bucure de lucrările Sale,
32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură,
iar când atinge munţii, aceştia fumegă.
33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea,
voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
34 Fie plăcută Domnului cugetarea mea!
Eu mă voi bucura în Domnul.
35 Să piară păcătoşii de pe pământ
şi cei răi să nu mai fie!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 105
1 Mulţumiţi Domnului, chemaţi Numele Lui!
Faceţi cunoscute printre popoare isprăvile Lui!
2 Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui,
vestiţi toate minunile Lui!
3 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul!
4 Căutaţi pe Domnul şi puterea Lui,
căutaţi întotdeauna faţa Lui!
5 Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
de semnele Sale şi de judecăţile rostite de gura Sa,
6 urmaşi ai robului Său Avraam,
fii ai lui Iacov, aleşii Lui!
7 El este Domnul, Dumnezeul nostru,
şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
8 El Îşi aduce aminte mereu de legământul Lui,
de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii,
9 de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam,
de jurământul Lui către Isaac,
10 pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre
şi faţă de Israel – printr-un legământ veşnic,
11 spunând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului,
ca parte a moştenirii voastre.“
12 Pe atunci erau doar câţiva bărbaţi
– puţini la număr – şi erau peregrini în ţară;
13 călătoreau de la un neam la altul,
de la un regat la altul.
14 El nu a îngăduit nici unui om să-i asuprească
şi a mustrat regi din pricina lor:
15 „Nu vă atingeţi de unşii Mei
şi nu-i vătămaţi pe profeţii Mei!“
16 A chemat foametea peste ţară
şi a distrus orice provizie de hrană[ab].
17 Trimisese înaintea lor un om,
pe Iosif, care a fost vândut ca sclav.
18 I-au strâns picioarele în lanţuri,
iar gâtul i-a fost pus în fiare,
19 până a venit vremea să se împlinească cuvintele Lui,
să se dovedească Cuvântul Domnului faţă de el.
20 Atunci regele a trimis să-l dezlege
şi conducătorul popoarelor – să-l elibereze.
21 L-a pus stăpân peste casa lui
şi conducător peste toate proprietăţile lui,
22 ca să-i lege după bunu-i plac pe prinţii lui
şi să-i înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.
23 Atunci Israel a venit în Egipt,
Iacov a locuit ca străin în ţara lui Ham.
24 Dumnezeu Şi-a înmulţit poporul foarte mult
şi i-a făcut mai tari decât pe duşmanii lor.
25 Acestora le-a schimbat inima, ca să-I urască poporul
şi să se poarte mişeleşte cu slujitorii Săi.
26 L-a trimis pe Moise, robul Său,
şi pe Aaron pe care-l alesese.
27 Ei au înfăptuit printre duşmani semnele Lui
şi au făcut minuni în ţara lui Ham.
28 A trimis întunericul şi s-a făcut beznă;
Moise şi Aaron nu s-au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.
29 Le-a prefăcut apa în sânge
şi le-a omorât peştii.
30 Ţara lor a mişunat de broaşte,
care au ajuns până şi în odăile palatelor lor.
31 Când a grăit El, au sosit roiuri de muşte
şi păduchi în tot ţinutul lor.
32 Le-a prefăcut ploile în grindină
şi în flăcări de foc ce au căzut peste ţara lor.
33 Le-a lovit viile şi smochinii
şi le-a rupt copacii din teritoriul lor.
34 Când a grăit El, au sosit roiuri de lăcuste[ac],
lăcuste[ad] fără număr,
35 care le-au devorat toată verdeaţa din ţară,
toate roadele pământului lor.
36 I-a lovit pe întâii născuţi din ţara lor,
pârga puterii lor.
37 El i-a scos pe israeliţi de acolo cu argint şi cu aur
şi n-a fost unul din seminţiile Lui care să şovăiască.
38 Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor,
căci îi îngroziseră.
39 El a întins un nor ca să le fie învelitoare
şi un foc ca să le dea lumină noaptea.
40 Au cerut, iar El le-a trimis prepeliţe
şi cu pâine din cer i-a săturat.
41 A despicat stânca şi a curs apă;
prin pustii au curs râuri.
42 Şi aceasta pentru că Şi-a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,
făcută lui Avraam, robul Său.
43 El Şi-a scos poporul cu bucurie,
Şi-a scos aleşii cu strigăte de veselie.
44 Le-a dat teritoriile neamurilor
şi au moştenit rodul trudei noroadelor,
45 ca să păzească hotărârile Lui
şi să trăiască după învăţăturile[ae] Lui.
Lăudaţi-L pe Domnul![af]
Psalmul 106
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Daţi mulţumire Domnului, căci este bun!
Îndurarea Lui ţine pe vecie![ag]
2 Cine poate spune toate isprăvile Domnului?
Cine poate vesti toată lauda Sa?
3 Ferice de cei care păzesc ce este drept
şi care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.
4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău!
Apropie-Te de mine cu mântuirea Ta,
5 ca să văd bunăstarea aleşilor Tăi,
să mă bucur de bucuria poporului Tău
şi să Te laud împreună cu moştenirea Ta.
6 Noi am păcătuit ca şi strămoşii noştri,
am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
7 În timp ce erau în Egipt, strămoşii noştri
nu au luat aminte la minunile Tale;
nu au ţinut minte mulţimea îndurărilor Tale
şi s-au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roşie[ah].
8 El i-a izbăvit din pricina Numelui Său,
ca să-Şi descopere puterea Sa.
9 A mustrat Marea Roşie şi aceasta s-a uscat;
apoi i-a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.
10 I-a izbăvit din mâna celui ce-i ura
şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului.
11 Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor,
fără ca vreunul din ei să scape.
12 Atunci I-au crezut cuvintele
şi I-au cântat laudă.
13 Dar au uitat curând lucrările Lui;
ei nu I-au aşteptat sfatul.
14 Li s-au aprins poftele în pustie
şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.
15 El le-a dat ce ceruseră,
dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.
16 Unii din tabără au fost geloşi pe Moise
şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului.
17 Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan
şi a acoperit ceata lui Abiram.
18 Focul le-a consumat ceata;
flăcările i-au mistuit pe cei răi.
19 La Horeb şi-au făcut un viţel
şi s-au închinat chipului turnat.
20 Au schimbat Slava lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
22 pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
23 Astfel El a spus că o să-i nimicească,
însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
ca să-I abată mânia de la nimicire.
24 Apoi au respins ţara cea plăcută;
ei nu au crezut în promisiunea Lui.
25 Au cârtit în corturile lor
şi nu au ascultat de glasul Domnului.
26 Atunci, El a jurat solemn
că îi va face să cadă în pustie,
27 că le va face urmaşii să cadă printre neamuri
şi-i va împrăştia printre popoare.
28 S-au alipit de Baal-Peor
şi au mâncat jertfe închinate morţilor[ai].
29 L-au mâniat prin faptele lor,
astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30 Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată
şi urgia s-a oprit.
31 Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate,
din generaţie în generaţie, pe vecie.
32 L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba,
iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise.
33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său,
iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.[aj]
34 Ei nu au nimicit popoarele
despre care le spusese Domnul,
35 ci s-au amestecat cu neamurile
şi s-au deprins cu faptele acestora.
36 Au slujit idolilor lor,
iar aceştia au devenit o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele
în cinstea demonilor.
38 Au vărsat sânge nevinovat,
sângele fiilor şi al fiicelor lor,
jertfindu-i idolilor din Canaan,
şi au spurcat ţara din pricina sângelui.
39 S-au întinat prin faptele lor,
s-au desfrânat prin lucrările lor.
40 Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva poporului Său
şi Şi-a urât moştenirea.
41 I-a dat pe mâna neamurilor
şi astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.
42 Duşmanii lor i-au asuprit
şi au fost umiliţi sub mâna lor.
43 El i-a scăpat de multe ori,
dar ei se răzvrăteau prin planurile lor.
S-au nenorocit prin nelegiuirea lor.
44 El a privit la strâmtorarea lor
când le-a auzit strigătele.
45 Din pricina lor Şi-a adus aminte de legământul Lui.
I s-a făcut milă de ei din pricina marii Sale îndurări
46 şi a făcut ca aceştia să capete milă
din partea tuturor celor ce-i luaseră captivi.
47 Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne!
Strânge-ne dintre neamuri
ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt
şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.
48 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!
Tot poporul să zică: „Amin!“
Laudă Domnului!
CARTEA A CINCEA
Psalmul 107
1 Daţi mulţumire Domnului, căci este bun,
căci veşnică-I este îndurarea!
2 Aşa să zică răscumpăraţii Domnului,
cei pe care i-a răscumpărat din mâna duşmanului,
3 pe care i-a adunat de pe cuprinsul ţărilor:
de la răsărit şi de la apus,
de la nord şi de la sud[ak].
4 Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată,
fără să găsească o cetate în care să locuiască.
5 Flămânzi şi însetaţi,
li se lihnise sufletul în ei.
6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
7 I-a călăuzit pe o cale dreaptă,
ca să meargă spre o cetate în care să locuiască.
8 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
9 Căci El a potolit sufletul însetat
şi a săturat sufletul flămând.
10 Celor ce locuiau în întuneric şi în umbra morţii,
legaţi în chin şi în fiare,
11 pentru că se răzvrătiseră faţă de mesajele lui Dumnezeu
şi dispreţuiseră sfatul Celui Preaînalt,
12 El le-a smerit inima prin necaz;
ei se clătinaseră şi nu era nimeni să-i ajute.
13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
14 I-a scos din întuneric şi din umbra morţii
şi le-a rupt legăturile.
15 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16 Căci El a zdrobit porţi de bronz
şi a tăiat zăvoare de fier.
17 Ei ajunseseră nebuni[al] din cauza căii lor nelegiuite
şi se nenorociseră din cauza păcatelor lor.
18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană
şi ajunseseră la porţile morţii.
19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a eliberat din necazurile lor.
20 Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a tămăduit
şi i-a scăpat din groapă.
21 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22 Să aducă jertfe de mulţumire
şi să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!
23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile,
cei ce făceau negoţ pe ape mari,
24 au văzut ei înşişi lucrările Domnului
şi minunile Lui din adâncuri.
25 Când a grăit El, s-a iscat o furtună năprasnică,
care a ridicat talazurile mării.
26 Se suiau spre ceruri şi se coborau în adâncuri;
sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.
27 Se clătinau şi se mişcau ca un om beat;
toată înţelepciunea lor fusese înghiţită.
28 Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29 A liniştit furtuna,
iar valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat că acestea s-au liniştit,
iar El i-a condus la limanul dorit.
31 Să-L laude deci pe Domnul pentru îndurarea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32 Să-L înalţe în adunarea poporului
şi să-L înalţe în sfatul bătrânilor[am]!
33 El preface râurile în pustiu
şi izvoarele de ape în pământ uscat
34 şi pământul roditor în pământ sterp,
din pricina răutăţii locuitorilor ţării.
35 El preface pustia într-o vale cu apă
şi ţinutul arid în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi,
iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască,
37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii
şi au recolte bogate.
38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult,
iar vitele nu li le împuţinează.
39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi
din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,
40 El revarsă dispreţ asupra nobililor
şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie
şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.
42 Cei drepţi văd şi se bucură
şi orice nedreptate îşi închide gura.
43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!
Psalmul 108
Un cântec. Un psalm al lui David.
1 Inima mea este pregătită, Dumnezeule;
voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
Trezeşte-te, suflet al meu!
2 Treziţi-vă, harfă şi liră!
Voi trezi zorii[an].
3 Doamne, Te voi lăuda printre popoare,
Îţi voi cânta printre neamuri.
4 Căci îndurarea Ta este mai înaltă decât cerurile,
iar credincioşia Ta este mai presus de nori!
5 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri
şi fie slava Ta peste întreg pământul!
6 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi,
dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-mi!
7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa[ao]:
„Voi triumfa, voi împărţi Şehemul
şi voi măsura valea Sucot!
8 Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase;
Efraim este coiful Meu,
iar Iuda – sceptrul Meu!
9 Moab este vasul în care Mă spăl!
Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările,
iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“
10 Cine mă va conduce în cetatea fortificată?
Cine mă va călăuzi până în Edom?
11 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care ne-ai respins?
Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care nu mai ieşi cu oştirile noastre?
12 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului,
căci zadarnic este sprijinul dat de om!
13 Cu Dumnezeu vom fi biruitori
şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.