Bible in 90 Days

Dregerea mâncării otrăvite

³⁸ Elisei s-a întors la Ghilgal. În ţară era foamete. În timp ce fiii profeţilor primeau învăţătură, el i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare şi fierbe ciorbă pentru profeţi!“ ³⁹ Unul din ei a ieşit în câmp pentru a aduna ierburi şi a găsit o viţă sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până şi-a umplut poala. Când s-a întors, i-a tăiat şi i-a pus în oala cu ciorbă, căci nu ştia ce sunt. ⁴⁰ Apoi au dat oamenilor să le mănânce. Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat astfel:

– Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!

Şi n-au putut să mănânce din ea.

⁴¹ –Aduceţi făină! a zis Elisei.

El a aruncat făină în oală şi a zis:

– Daţi-le acum oamenilor să mănânce!

Şi n-a mai fost nimic otrăvitor în oală.

Înmulţirea pâinii

⁴² A venit un om din Baal-Şalişa, aducând omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade şi spice proaspete într-un sac. Elisei a zis:

– Dă-le oamenilor să mănânce!

⁴³ Dar slujitorul său a zis:

– Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?

– Dă-le oamenilor să mănânce, i-a zis Elisei, căci aşa vorbeşte Domnul: „Vor mânca şi va mai şi rămâne!“

⁴⁴ Atunci i-a servit cu pâine, iar ei au mâncat şi le-a mai şi rămas, după Cuvântul Domnului.

Vindecarea lui Naaman

5 Naaman era conducătorul oştirii regelui Aramului^[a]. El era un om important pentru stăpânul său şi totodată foarte respectat, pentru că prin el dăduse Domnul victorie lui Aram. Însă omul acesta, care ajunsese un războinic viteaz, era lepros^[b].

² Arameii ieşiseră la luptă în cete şi luaseră captivă o tânără din ţara lui Israel. Ea a ajuns slujitoarea soţiei lui Naaman. ³ Într-o zi ea a zis stăpânei sale: „Dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, el l-ar vindeca de lepra lui.“ ⁴ Naaman s-a dus la stăpânul său şi i-a făcut de cunoscut tot ce i-a spus tânăra israelită. ⁵ Şi regele Aramului i-a zis: „Du-te, căci voi trimite o scrisoare regelui lui Israel!“ Naaman a plecat luând cu el zece talanţi^[c] de argint, şase mii se şecheli^[d] de aur şi zece rânduri de haine. ⁶ El i-a înmânat regelui lui Israel scrisoarea care spunea astfel: „Când scrisoarea aceasta îţi va fi înmânată vei şti că trebuie să-l vindeci pe slujitorul meu, Naaman, de lepra lui.“ ⁷ După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor şi să înviez? De ce-mi spune să vindec un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută motiv de ceartă cu mine.“

⁸ Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună regelui: „De ce ţi-ai sfâşiat hainele? Trimite-l la mine şi va şti că există un profet în Israel!“ ⁹ Naaman a venit cu alaiul său de cai şi care şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. ¹⁰ Elisei i-a trimis un mesager, spunându-i: „Du-te şi spală-te în Iordan de şapte ori, iar carnea ţi se va vindeca şi vei fi curat.“ ¹¹ Dar Naaman s-a mâniat şi a plecat zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va opri înaintea mea şi va chema Numele Domnului, Dumnezeul lui, iar pe urmă îşi va pune mâna peste rană şi mă va vindeca de lepră. ¹² Nu sunt oare Abana şi Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele şi să fiu curat?“ Apoi s-a întors şi a plecat plin de mânie. ¹³ Dar slujitorii lui s-au apropiat de el şi i-au zis: „Părinte, dacă profetul ţi-ar fi spus să faci un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ţi-a spus să te speli ca să fii curat!“ ¹⁴ Atunci s-a coborât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, aşa cum i-a spus omul lui Dumnezeu, iar carnea lui a devenit iarăşi ca aceea a unui copilaş şi s-a curăţit. ¹⁵ Apoi Naaman împreună cu toţi însoţitorii lui s-au întors la omul lui Dumnezeu. Când a ajuns, s-a oprit înaintea lui şi i-a zis:

– Acum ştiu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Primeşte, te rog, un dar din partea slujitorului tău.

¹⁶ Dar Elisei i-a răspuns:

– Viu este Domnul, al Cărui slujitor sunt, că nu voi lua nimic.

Şi cu toate că Naaman a insistat, Elisei a refuzat darul.

¹⁷ – Dacă nu vrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, slujitorului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de-acum înainte slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai Domnului. ¹⁸ Iată totuşi ce-L rog pe Domnul să-i ierte slujitorului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon^[e] să se închine acolo, sprijinindu-se de braţul meu, mă închin şi eu în templul lui Rimon. Să-l ierte deci Domnul pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon.

¹⁹ Elisei i-a răspuns:

– Du-te în pace.

După ce Naaman a plecat de la el şi a străbătut o anumită distanţă, ²⁰ Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, şi-a zis: „Stăpânul meu l-a refuzat pe Naaman, arameul acesta, şi nu a luat de la el ceea ce i-a adus. Viu este Domnul că voi alerga şi voi lua ceva de la el.“ ²¹ Astfel, Ghehazi s-a dus după Naaman. Când l-a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car pentru a-l întâmpina şi i-a zis:

– Totul este bine?

²² – Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis însă să-ţi spun: „Doi tineri dintre fiii profeţilor au venit chiar acum la mine din regiunea muntoasă a lui Efraim. Dă-mi, te rog, pentru ei un talant^[f] de argint şi două rânduri de haine.“

²³ Naaman i-a zis:

– Fă-mi, te rog, pe plac şi ia doi talanţi^[g].

Naaman a insistat şi i-a pus doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine. I-a mai dat şi doi slujitori care să-l ajute cu povara. ²⁴ Când a ajuns la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor şi le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat. ²⁵ După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpânului său, Elisei.

– De unde vii, Ghehazi? l-a întrebat Elisei.

– Slujitorul tău nu s-a dus nicăieri, a răspuns el.

²⁶ Dar Elisei i-a zis:

– Oare n-a fost duhul meu cu tine, când s-a coborât omul acela din car şi te-a întâmpinat? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, slujitori şi slujitoare? ²⁷ Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de urmaşii tăi pentru totdeauna!

Ghehazi a plecat dinaintea lui Elisei lepros, alb ca zăpada.

Securea plutitoare

6 Fiii profeţilor i-au zis lui Elisei:

– Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi. ² Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buştean şi să facem acolo un loc unde să putem sta.

– Duceţi-vă! le-a răspuns el.

³ Atunci unul din ei a zis:

– Fii bun, te rog, şi vino cu slujitorii tăi.

– Voi veni! le-a răspuns el.

⁴ Elisei s-a dus cu ei. Când au ajuns la Iordan au început să taie copacii. ⁵ Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci a strigat:

– Ah, stăpâne, era împrumutat!

⁶ Atunci omul lui Dumnezeu l-a întrebat:

– Unde a căzut?

Şi după ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat un băţ, l-a aruncat acolo, iar fierul securii a început să plutească. ⁷ Apoi a zis:

– Ridică-l!

El a întins mâna şi l-a luat.

Elisei şi arameii

⁸ Regele Aramului era în război cu Israel. După ce s-a sfătuit cu slujitorii săi, a zis: „Îmi voi aşeza tabăra în locul cutare.“ ⁹ Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună regelui lui Israel: „Ai grijă şi nu trece prin locul acela, pentru că arameii s-au dus acolo.“ ¹⁰ Regele lui Israel a trimis nişte oameni să cerceteze acel loc, despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Şi a făcut aceasta nu o dată, ci de mai multe ori. ¹¹ Regele Aramului s-a înfuriat din cauza acestor lucruri, i-a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis:

– Care dintre voi este de partea regelui lui Israel?

¹² Dar unul din slujitorii lui i-a răspuns:

– Nimeni, o, rege, stăpânul meu. Profetul Elisei însă, cel care este în Israel, face cunoscute regelui lui Israel cuvintele pe care le rosteşti chiar şi în odaia ta de dormit.

¹³ Şi regele a zis:

– Duceţi-vă şi cercetaţi unde este, apoi voi trimite să-l prindă.

Când s-au întors i-au zis:

– Este la Dotan.

¹⁴ Regele a trimis acolo cai, care şi o oştire puternică. Ei au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea. ¹⁵ Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dis-de-dimineaţă, s-a ridicat, a ieşit afară şi a văzut o oaste cu cai şi care ce înconjura cetatea. Slujitorul s-a întors şi i-a zis:

– Ah, stăpâne, ce vom face?

¹⁶ – Nu te teme, i-a răspuns acesta, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei.

¹⁷ Apoi Elisei s-a rugat zicând: „O Doamne, deschide-i ochii ca să poată vedea!“ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului şi el a putut să vadă muntele plin de cai şi de care de foc în jurul lui Elisei. ¹⁸ În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat Domnului, zicând: „Te rog, loveşte-i pe aceşti oameni cu orbire!“ Şi Domnul i-a lovit cu orbire aşa cum a cerut Elisei. ¹⁹ Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul şi nu aceasta este cetatea. Urmaţi-mă şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi.“ Şi el i-a dus în Samaria. ²⁰ După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.

²¹ Când regele lui Israel i-a văzut, l-a întrebat pe Elisei:

– Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?

²² – Nu-i ucide, a răspuns Elisei. I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Serveşte-i cu pâine şi cu apă ca să mănânce şi să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor. ²³ Atunci regele a dat un ospăţ mare. După ce au mâncat şi au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Şi trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în ţara lui Israel.

Foamete în Samaria asediată

²⁴ După mai mult timp, Ben-Hadad, regele Aramului, şi-a adunat întreaga oştire, a înaintat şi a asediat Samaria. ²⁵ Din cauză că asediul s-a prelungit, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de şecheli^[h] de argint, iar un sfert de cab^[i] de găinaţ de porumbel^[j] – cinci şecheli^[k]. ²⁶ Şi în timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat:

– Salvează-mă, o, rege, stăpânul meu!

²⁷ Dar el i-a zis:

– Dacă nu te salvează Domnul, cu ce te-aş putea salva eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?

²⁸ Apoi regele a continuat:

– Ce problemă ai?

Ea a răspuns:

– Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“ ²⁹ Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat.^[l] Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea şi-a ascuns fiul.

³⁰ Când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s-au uitat şi au văzut că pe trup avea un sac. ³¹ El a zis: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă capul lui Elisei, fiul lui Şafat, îi va rămâne pe umeri astăzi!“

³² Elisei şedea în casă, iar cei din sfatul bătrânilor^[m] şedeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înainte. Dar înainte de a ajunge mesagerul, Elisei le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Vedeţi că acest ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni mesagerul, închideţi uşa şi ţineţi-l la uşă. Nu se aude oare zgomotul paşilor stăpânului său în urma lui?“ ³³ În timp ce le vorbea el încă, iată că mesagerul a ajuns la el. Şi el a zis:

– Acest dezastru vine de la Domnul. De ce să mai nădăjduiesc în Domnul?

7 Elisei a zis:

– Ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură^[n] de făină cu un şechel^[o] şi două măsuri^[p] de orz cu un şechel.“

² Dar ofiţerul pe braţul căruia se sprijinea regele i-a răspuns omului lui Dumnezeu:

– Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru.

– Vei vedea cu ochii tăi, i-a răspuns Elisei, dar tu nu vei mânca!

Asediul este ridicat

³ La intrarea porţii erau patru leproşi^[q] care au zis unul către altul: „De ce să stăm aici până vom muri? ⁴ Dacă ar fi să intrăm în cetate vom muri din cauza foametei din cetate. Dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Veniţi deci să ne predăm în tabăra arameilor. Dacă ne vor cruţa vom trăi, iar dacă ne vor ucide vom muri.“ ⁵ Şi astfel, în amurg, ei s-au ridicat şi s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, au văzut că nu mai era nimeni acolo, ⁶ pentru că Domnul făcuse ca arameii să audă zgomot de cai şi care, întocmai ca vuietul unei mari oştiri, şi s-au gândit că regele lui Israel a plătit pe regii hitiţilor şi pe monarhii egiptenilor^[r] ca să vină împotriva lor. ⁷ Astfel, în amurg, ei s-au ridicat şi au fugit părăsindu-şi corturile, caii şi măgarii. Au lăsat tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa. ⁸ Când au ajuns la intrarea în tabără, aceşti leproşi au pătruns într-un cort. După ce au mâncat şi au băut, au luat de acolo argint, aur şi haine. Pe urmă s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors şi au intrat într-un alt cort; au luat din el câteva lucruri, după care s-au dus şi le-au ascuns. ⁹ În cele din urmă şi-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veştilor bune. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până în zori, vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să anunţăm la palat!“

¹⁰ Au venit deci, au chemat străjerii de la poarta cetăţii şi le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor şi am văzut că nu era nimeni; nu se auzea nici un glas de om, ci erau doar cai şi măgari legaţi, iar corturile erau la locul lor.“ ¹¹ Atunci străjerii au strigat şi au dat de ştire la palat. ¹² Regele s-a trezit în toiul nopţii şi le-a zis slujitorilor săi:

– Vă voi spune ce vor să ne facă arameii. Ştiind că suntem înfometaţi, au ieşit din tabără şi s-au ascuns în câmpie, zicând: „Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii şi vom intra în cetate!“

¹³ Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns:

– Dă-ne voie să luăm cinci cai din cei care au mai rămas în cetate. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla acelaşi lucru care i se întâmplă acum întregii mulţimi a lui Israel, adică vor pieri aşa cum piere toată mulţimea lui Israel. Să trimitem deci şi să vedem ce s-a întâmplat.

¹⁴ Au luat două care cu caii lor şi regele i-a trimis pe urmele oştirii Aramului, spunându-le: „Duceţi-vă şi vedeţi ce s-a întâmplat.“ ¹⁵ Au mers pe urma lor până la Iordan şi iată că tot drumul era plin cu haine şi cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în goana lor. Mesagerii s-au întors şi l-au înştiinţat pe rege. ¹⁶ Apoi poporul a ieşit şi a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină a ajuns să se vândă cu un şechel, iar două măsuri de orz – cu un şechel, după Cuvântul Domnului.

¹⁷ Regele încredinţase paza porţii ofiţerului pe mâna căruia se sprijinea, dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă, după cuvântul rostit de omul lui Dumnezeu când venise regele la el. ¹⁸ S-a împlinit întocmai cum i-a profeţit omul lui Dumnezeu regelui, când a zis: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină cu un şechel şi două măsuri de orz cu un şechel.“ ¹⁹ Atunci ofiţerul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru.“ Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.“ ²⁰ Şi într-adevăr aşa i s-a şi întâmplat! Poporul l-a călcat în picioare la poartă şi el a murit.

Femeia sunamită este repusă în drepturi

8 Elisei îi zisese femeii pe al cărei fiu îl înviase: „Scoală-te şi pleacă din ţară împreună cu familia ta şi locuieşte pe unde vei putea, pentru că Domnul a hotărât să vină o foamete de şapte ani peste ţară şi ea a şi început.“ ² Femeia a făcut îndată aşa cum îi spusese omul lui Dumnezeu. A plecat împreună cu familia ei şi a locuit în Filistia timp de şapte ani. ³ La sfârşitul celor şapte ani femeia s-a întors din Filistia şi a venit să facă regelui o rugăminte pentru casa şi pământul ei. ⁴ Regele tocmai vorbea cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, şi-i zicea: „Istoriseşte-mi, te rog, toate isprăvile făcute de Elisei!“ ⁵ Chiar în momentul în care Ghehazi îi istorisea regelui cum a înviat Elisei un mort, a intrat femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei, ca să facă o rugăminte regelui pentru casa şi pământul ei. Şi Ghehazi a zis: „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam şi acesta este fiul ei, care a fost înviat de Elisei!“ ⁶ Regele a întrebat-o pe femeie şi ea i-a istorisit totul. Apoi regele i-a dat un slujbaş, zicându-i: „Să i se înapoieze tot ce a fost al ei, împreună cu tot venitul pământului ei, din ziua în care a părăsit ţara şi până acum!“

Hazael ajunge rege al Aramului

⁷ Elisei a venit la Damasc. În acest timp Ben-Hadad, regele Aramului, era bolnav. El a fost înştiinţat că a venit omul lui Dumnezeu. ⁸ Regele i-a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar, du-te, întâlneşte-te cu omul lui Dumnezeu şi întreabă-L pe Domnul prin el, zicându-i: «Mă voi vindeca de boala aceasta? »“ ⁹ Hazael s-a dus, aşadar, să se întâlnească cu Elisei şi a luat cu el, ca dar, patruzeci de cămile încărcate cu tot ce era mai bun în Damasc. Când a ajuns la Elisei, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis:

– Fiul tău, Ben-Hadad, regele Aramului, m-a trimis la tine să te întreb dacă se va vindeca de boala lui.

¹⁰ Elisei i-a răspuns:

– Du-te şi spune-i: „Cu siguranţă te vei vindeca“, deşi Domnul mi-a arătat că sigur va muri.

¹¹ Apoi el şi-a aţintit privirea spre Hazael şi s-a uitat la el până când acesta s-a jenat. Şi omul lui Dumnezeu a început să plângă.

¹² – De ce plângi, stăpâne? a întrebat Hazael.

– Pentru că ştiu răul pe care îl vei face israeliţilor, a răspuns el. Vei da foc cetăţilor lor întărite, îi vei ucide cu sabia pe tinerii lor, îi vei tăia în bucăţi pe copiii lor şi le vei spinteca pe femeile lor însărcinate.

¹³ Hazael i-a zis:

– Cum ar putea slujitorul tău, un biet câine, să poată face un lucru atât de mare?

– Domnul mi-a arătat că vei fi regele Aramului, i-a răspuns Elisei.

¹⁴ Apoi Hazael a plecat de la Elisei şi s-a întors la stăpânul său, care l-a întrebat:

– Ce ţi-a spus Elisei?

– Mi-a spus că sigur te vei vindeca, i-a răspuns el.

¹⁵ Dar a doua zi Hazael a luat o pânză netedă şi, după ce a înmuiat-o în apă, a întins-o pe faţa regelui, care a murit. Şi în locul lui a domnit Hazael.

Domnia lui Iehoram peste Israel

¹⁶ În al cincilea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, în timp ce Iehoşafat era rege al lui Iuda, a început să domnească Iehoram, fiul lui Iehoşafat, regele lui Iuda. ¹⁷ El era în vârstă de treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. ¹⁸ El a umblat în calea regilor lui Israel, făcând ce este rău înaintea Domnului, aşa cum a făcut familia lui Ahab, deoarece soţia sa era chiar o fiică a lui Ahab. ¹⁹ Totuşi Domnul nu a dorit să nimicească Iuda, de dragul lui David, robul Său, fiindcă îi promisese că-i va da, pentru totdeauna, o lumină lui şi urmaşilor lui.

²⁰ Pe vremea lui Iehoram, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a ales propriul său rege. ²¹ Atunci Iehoram^[s] a trecut în Ţair împreună cu toate carele lui. Edomiţii îl înconjuraseră, pe el şi pe conducătorii carelor, dar el s-a sculat în toiul nopţii şi a scăpat din încercuire, iar armata lui s-a retras^[t]. ²² Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Tot în aceea perioadă s-a răsculat şi Libna.

²³ Celelalte fapte ale lui Iehoram şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? ²⁴ Iehoram s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. În locul său a început să domnească Ahazia, fiul său.

Domnia lui Ahazia peste Iuda

²⁵ În al doisprezecelea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda. ²⁶ Ahazia era în vârstă de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de un an. Numele mamei sale era Atalia, o nepoată a lui Omri, regele lui Israel. ²⁷ Şi el a umblat în căile familiei lui Ahab, făcând ce este rău înaintea Domnului, întocmai ca şi familia lui Ahab, căci era căsătorit cu cineva din familia lui Ahab.

²⁸ El s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, să lupte împotriva lui Hazael, regele Aramului, la Ramot-Ghilad. Acolo însă arameii l-au rănit pe Ioram. ²⁹ Regele Ioram s-a întors la Izreel, ca să se vindece de rănile pe care arameii i le pricinuiseră la Rama în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda, s-a dus la Izreel ca să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, fiindcă acesta era rănit.

Iehu uns rege peste Israel

9 Profetul Elisei l-a chemat pe unul dintre fiii profeţilor şi i-a zis: „Încinge-te, ia această sticluţă cu untdelemn şi du-te la Ramot-Ghilad. ² Când vei ajunge acolo, caută-l pe Iehu, fiul lui Iehoşafat, fiul lui Nimşi. Intră, ia-l dintre prietenii lui şi du-l într-o odaie separată. ³ Ia apoi sticluţa cu untdelemn şi toarnă untdelemnul pe capul lui, zicându-i: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Te ung rege peste Israel!’» După aceea deschide uşa şi fugi fără să te opreşti.“

⁴ Tânărul profet a plecat spre Ramot-Ghilad. ⁵ Când a ajuns, căpeteniile oştirii stăteau împreună. El a zis:

– Căpetenie, am un mesaj pentru tine!

– Pentru care dintre noi? a întrebat Iehu.

– Pentru tine, căpetenie, a răspuns el.

⁶ Iehu s-a sculat şi a intrat în casă. Tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap şi i-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te ung rege peste Israel, poporul Domnului. ⁷ Să nimiceşti familia lui Ahab, stăpânul tău, ca astfel să răzbun sângele slujitorilor Mei, profeţii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului, vărsat de Izabela. ⁸ Va pieri toată familia lui şi voi nimici pe orice bărbat al lui Ahab, fie sclav, fie liber în Israel. ⁹ Voi face familiei lui Ahab aşa cum am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi aşa cum am făcut familiei lui Başa, fiul lui Ahia. ¹⁰ Câinii o vor mânca pe Izabela pe ogorul din Izreel şi nu o va înmormânta nimeni.“ Apoi a închis uşa şi a fugit.

¹¹ Când a ieşit Iehu la slujitorii stăpânului său, aceştia l-au întrebat:

– Toate bune? De ce a venit acest nebun la tine?

– Voi îl ştiţi pe omul acesta şi ştiţi ce poate spune, le-a răspuns Iehu.

¹² – Minciuni! i-au zis ei. Povesteşte-ne!

Iehu le-a răspuns:

– El mi-a vorbit astfel: „Aşa vorbeşte Domnul: «Te ung rege peste Israel!»“

¹³ Ei s-au grăbit să-şi ia mantiile şi să le pună sub el, pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiţă şi au zis: „Iehu este rege!“

Ioram şi Ahazia ucişi de Iehu

¹⁴ Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iehoşafat, fiul lui Nimşi, împotriva lui Ioram. (În acea vreme, oştirea lui Ioram se afla la Ramot-Ghilad pentru a-l apăra împotriva lui Hazael, regele Aramului. ¹⁵ Fiind rănit, regele Ioram^[u] s-a întors la Izreel pentru a se vindeca de rănile pe care i le făcuseră arameii în timpul războiului cu Hazael, regele Aramului.)

Aşadar, Iehu a continuat:

– Dacă aceasta este şi dorinţa voastră, atunci nu lăsaţi pe nimeni să scape din cetate, ca nu cumva să se ducă să vestească aceasta în Izreel.

¹⁶ Apoi Iehu a încălecat şi s-a dus la Izreel, căci Ioram se odihnea acolo, iar Ahazia, regele lui Iuda, se dusese să-l vadă. ¹⁷ Străjerul care stătea pe turnul din Izreel a văzut trupele lui Iehu venind şi a zis:

– Văd nişte trupe venind!

– Trimite îndată un călăreţ ca să-i întâmpine şi să-i întrebe dacă vin cu gânduri de pace, a zis Ioram.

¹⁸ Călăreţul a plecat şi, când l-a întâlnit pe Iehu, i-a zis:

– Aşa vorbeşte regele: „Vii cu gânduri de pace?“

– Ce-ţi pasă ţie dacă vin cu gânduri de pace? i-a răspuns Iehu. Urmează-mă!

Străjerul l-a înştiinţat pe rege, zicându-i:

– Mesagerul s-a dus până la ei, dar nu se mai întoarce!

¹⁹ Atunci a fost trimis un al doilea călăreţ, care s-a dus la ei şi le-a zis:

– Aşa vorbeşte regele: „Vii cu gânduri de pace?“

– Ce-ţi pasă ţie dacă vin cu gânduri de pace? i-a răspuns Iehu. Urmează-mă!

²⁰ Străjerul l-a înştiinţat pe rege, zicându-i:

– Mesagerul s-a dus până la ei, dar nu se mai întoarce! După felul cum este mânat carul din frunte, cel ce vine este Iehu, fiul lui Nimşi, căci el mână ca un nebun.

²¹ – Înhamă! a poruncit Ioram.

După ce au pregătit carul, Ioram, regele lui Israel, şi Ahazia, regele lui Iuda, au plecat fiecare în carul lui să-l întâlnească pe Iehu; şi l-au întâlnit în ogorul izreelitului Nabot. ²² Când l-a văzut Ioram pe Iehu, i-a zis:

– Vii cu gânduri de pace, Iehu?

– Cum pot să vin cu gânduri de pace atâta timp cât desfrânările mamei tale, Izabela, şi vrăjitoriile ei sunt atât de multe? i-a răspuns el.

²³ Ioram a întors carul şi a fugit strigându-i lui Ahazia:

– Trădare, Ahazia!

²⁴ Dar Iehu a luat arcul, a tras cu toată puterea şi l-a ţintit pe Ioram între umeri. Săgeata i-a străpuns inima, iar el s-a prăbuşit în car. ²⁵ Iehu i-a zis ofiţerului său, Bidkar: „Ia-l şi aruncă-l în ogorul izreelitului Nabot, căci, adu-ţi aminte că, atunci când călăream împreună, în urma tatălui său, Ahab, Domnul a rostit împotriva lui această hotărâre: ²⁶ «Am văzut ieri sângele lui Nabot şi sângele fiilor lui, zice Domnul, şi te voi face cu siguranţă să plăteşti chiar în acest ogor, zice Domnul!»“^[v] Ia-l deci şi aruncă-l pe ogor, potrivit Cuvântului Domnului.

²⁷ Când a văzut lucrul acesta, Ahazia, regele lui Iuda, a fugit spre Bet-Hagan. Iehu l-a urmărit şi a zis: „Omorâţi-l şi pe el!“ Şi l-au lovit în car, la înălţimea Gur, care este lângă Ibleam, dar el a fugit la Meghido şi a murit acolo. ²⁸ Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim şi l-au înmormântat în mormântul lui, alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. ²⁹ Ahazia ajunsese rege al lui Iuda în al unsprezecelea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab.

Izabela ucisă de Iehu

³⁰ Apoi Iehu a venit la Izreel. Când a auzit Izabela, şi-a vopsit ochii, şi-a împodobit capul şi s-a aşezat la fereastră. ³¹ În timp ce Iehu intra pe poartă, ea a zis:

– Vii cu gânduri de pace, Zimri, ucigaşul stăpânului său?

³² El s-a uitat spre fereastră şi a strigat:

– Cine este de partea mea? Cine?

Atunci doi sau trei eunuci s-au uitat în jos înspre el.

³³ – Aruncaţi-o jos! le-a zis el.

Ei au aruncat-o jos, iar sângele ei a ţâşnit pe zid şi pe cai, aceştia călcând-o în picioare. ³⁴ Apoi Iehu a intrat în palat. După ce a mâncat şi a băut, el a poruncit: „Îngrijiţi-vă de blestemata aceasta şi îngropaţi-o, căci a fost fiică de rege.“ ³⁵ Dar când au ajuns la ea, ca s-o îngroape, n-au mai găsit din ea decât craniul, picioarele şi palmele mâinilor. ³⁶ Ei s-au întors şi l-au înştiinţat pe Iehu, care a zis: „Acesta este Cuvântul Domnului, pe care El îl spusese prin robul Său Ilie tişbitul: «Câinii vor mânca în ogorul din Izreel carnea Izabelei,^{[w] 37} iar trupul Izabelei va fi, în ogorul lui Izreel, ca bălegarul de pe întinderea ogoarelor, aşa că nimeni nu va mai putea zice vreodată: ‘Aceasta este Izabela!’»“

Familia lui Ahab ucisă de Iehu

10 În Samaria erau şaptezeci dintre urmaşii lui Ahab. Iehu a scris scrisori şi le-a trimis în Samaria, conducătorilor lui Izreel^[x], celor din sfatul bătrânilor şi îngrijitorilor urmaşilor lui Ahab, zicându-le:

⁴ Ei însă s-au temut foarte tare şi au zis: „Dacă doi regi n-au putut să-i stea împotrivă, cum vom putea să-i stăm noi împotrivă?“ ⁵ Administratorul palatului împreună cu mai marele cetăţii, cei din sfatul bătrânilor şi îngrijitorii i-au trimis lui Iehu următorul mesaj:

⁶ Iehu le-a scris o a doua scrisoare, spunându-le:

Cei şaptezeci de urmaşi ai regelui erau în grija mai marilor cetăţii, care-i crescuseră. ⁷ Când a ajuns scrisoarea la ei, i-au luat pe cei şaptezeci de urmaşi ai regelui, i-au înjunghiat, le-au pus capetele în coşuri şi i le-au trimis lui Iehu, la Izreel. ⁸ Mesagerul a venit şi l-a înştiinţat pe Iehu, spunându-i:

– Au adus capetele fiilor regelui.

– Faceţi cu ele două grămezi la intrarea porţii şi lăsaţi-le acolo până dimineaţă, le-a zis Iehu.

⁹ Dimineaţa, el a ieşit, a stat înaintea întregului popor şi a zis: „Voi sunteţi fără vină! Iată că eu am uneltit împotriva stăpânului meu şi l-am ucis, dar pe toţi aceştia cine i-a omorât? ¹⁰ Să ştiţi acum că nimic din Cuvântul Domnului, pe care Domnul l-a rostit împotriva familiei lui Ahab, nu va rămâne neîmplinit. Domnul a făcut ce a spus prin robul Său Ilie.“

¹¹ Iehu a ucis tot ce a rămas din familia lui Ahab în Izreel, pe toţi demnitarii lui, pe prietenii şi pe preoţii lui, astfel încât n-a mai rămas nici un supravieţuitor. ¹² Apoi s-a ridicat, a ieşit şi a plecat spre Samaria. Pe drum, când a ajuns la Bet-Ekedul Păstorilor, ¹³ Iehu a întâlnit nişte rude ale lui Ahazia, regele lui Iuda. El a întrebat:

– Cine sunteţi voi?

– Noi suntem rudele lui Ahazia şi ne ducem să-i salutăm pe urmaşii regelui şi pe urmaşii reginei, i-au răspuns ei.

¹⁴ – Prindeţi-i vii! a poruncit Iehu.

Ei i-au prins vii şi i-au înjunghiat lângă fântâna Bet-Ekedului. Erau în număr de patruzeci şi doi şi n-a cruţat pe nici unul.

¹⁵ După ce a plecat de acolo, s-a întâlnit cu Iehonadab, fiul lui Recab, care venea să-l întâlnească. Iehu l-a binecuvântat şi i-a zis:

– Inima ta este tot atât de sinceră cum este şi inima mea faţă de tine?

– Este! i-a răspuns Iehonadab.

– Dacă este aşa, a zis Iehu, dă-mi mâna.

Iehonadab i-a dat mâna şi Iehu l-a suit în car. ¹⁶ În timp ce îl urca în carul lui, Iehu i-a zis:

– Vino cu mine şi vei vedea râvna mea pentru Domnul.

¹⁷ Când a ajuns Iehu în Samaria, i-a ucis pe toţi aceia care îi rămăseseră lui Ahab în Samaria, nimicindu-i după cuvântul pe care-l profeţise Domnul prin Ilie.

Slujitorii lui Baal ucişi de Iehu

¹⁸ Apoi Iehu a strâns tot poporul şi le-a zis: „Ahab i-a slujit puţin lui Baal^[y]. Iehu însă îi va sluji mult! ¹⁹ Chemaţi-i la mine pe toţi profeţii lui Baal, pe toţi cei ce-l slujesc şi pe toţi preoţii lui. Aveţi grijă să nu lipsească nici unul, pentru că doresc să aduc o mare jertfă lui Baal. Toţi cei ce vor lipsi vor muri.“ Însă Iehu lucra cu viclenie, cu scopul de a-i ucide pe toţi slujitorii lui Baal. ²⁰ „Aşadar, vestiţi o adunare în cinstea lui Baal!“ a continuat Iehu. Şi ei au vestit-o. ²¹ Iehu a trimis veste prin tot Israelul şi au venit toţi slujitorii lui Baal, aşa încât n-a rămas nici unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal, până când templul lui Baal s-a umplut de la un capăt la celălalt.

²² Apoi Iehu i-a zis celui ce păzea veşmintele: „Adu veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal!“ Şi el a adus veşminte tuturor. ²³ Iehu şi Iehonadab, fiul lui Recab, au intrat în templul lui Baal. Ei au spus slujitorilor lui Baal: „Uitaţi-vă împrejur şi vedeţi ca nu cumva să fie printre voi vreun slujitor al Domnului, ci doar slujitorii lui Baal.“

²⁴ Aşadar, ei au intrat în templu ca să aducă jertfe şi arderi de tot. Însă Iehu pusese afară optzeci de oameni cărora le spusese: „Cine va lăsa să scape pe vreunul dintre aceia pe care îi dau în mâinile voastre, va plăti cu propria viaţă pentru viaţa omului aceluia.“ ²⁵ De îndată ce a isprăvit de adus arderile de tot, Iehu a poruncit gărzilor^[z] şi ofiţerilor: „Intraţi şi ucideţi-i fără să lăsaţi să vă scape vreunul!“ După ce i-au omorât cu sabia, gărzile şi ofiţerii i-au aruncat afară din templu.“ Apoi s-au dus până în sanctuarul templului lui Baal, ²⁶ au scos afară stâlpul sacru din templul lui Baal şi l-au ars. ²⁷ Au dărâmat atât stâlpul lui Baal, cât şi templul lui Baal, folosindu-l apoi ca latrină până în ziua de azi.

²⁸ Astfel a nimicit Iehu închinarea la Baal din Israel. ²⁹ Dar Iehu nu a renunţat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, şi anume la închinarea înaintea viţeilor de aur din Betel şi Dan. ³⁰ Domnul i-a zis lui Iehu: „Pentru că ai făcut bine, îndeplinind ce este drept înaintea Mea, şi ai făcut familiei lui Ahab tot ce era după voia Mea, urmaşii tăi vor domni peste Israel până la a patra generaţie.“ ³¹ Totuşi Iehu nu a vegheat să păzească Legea Domnului, Dumnezeul lui Israel, din toată inima lui. El nu a renunţat la păcatele lui Ieroboam, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

³² În acele zile Domnul a început să reducă teritoriul Israelului. Hazael i-a învins pe israeliţi prin toate teritoriile din ţară: ³³ de la Iordan, spre răsărit, toată ţara Ghiladului, şi anume teritoriul lui Gad, al lui Ruben şi al lui Manase; apoi de la Aroer, care este lângă uedul^[aa] Arnon, până la Ghilad şi Başan. ³⁴ Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el şi toate isprăvile lui, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? ³⁵ Iehu s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Samaria, iar în locul său a domnit fiul său, Iehoahaz. ³⁶ Iehu a domnit peste Israel, în Samaria, timp de douăzeci şi opt de ani.

Domnia Ataliei peste Iuda

11 Când Atalia, mama lui Ahazia, a văzut că fiul ei a murit, a uneltit să-i omoare pe toţi urmaşii familiei regale. ² Dar Iehoşeba, fiica regelui Iehoram^[ab] şi sora lui Ahazia, l-a luat pe ascuns pe Ioaş, fiul lui Ahazia, din mijlocul fiilor regelui, înainte ca ei să fi fost ucişi şi l-a pus împreună cu doica lui într-un dormitor^[ac]. Astfel ea l-a ascuns de Atalia şi el n-a fost omorât. ³ Vreme de şase ani, Ioaş a rămas ascuns împreună cu doica lui în Casa Domnului, timp în care Atalia a domnit peste ţară.

⁴ În cel de-al şaptelea an, Iehoiada a trimis după căpeteniile peste sute, după cariţi^[ad] şi după gărzi^[ae]. După ce i-a adus la el, în Casa Domnului, regele a încheiat un legământ cu ei, punându-i să jure în Casa Domnului. Apoi le-a arătat pe fiul regelui şi ⁵ le-a poruncit astfel: „Iată care este lucrul pe care trebuie să-l faceţi: o treime din voi – adică cei ce intraţi în slujbă în ziua de Sabat şi care păziţi palatul regelui – ⁶ împreună cu o altă treime din voi – adică cei ce sunteţi la Poarta Sur – şi cu încă o treime din voi, – adică cei ce sunteţi la poartă, înapoia gărzilor, şi care păziţi Casa cu schimbul, – ⁷ precum şi cele două cete ale voastre – adică toţi cei care ieşiţi de la slujbă în ziua de Sabat – veţi păzi Casa Domnului, unde este regele. ⁸ Va trebui să staţi împrejurul regelui, fiecare om cu arma în mână. Oricine se va apropia de şirurile voastre trebuie ucis. Staţi aproape de rege când va ieşi şi când va intra!“

⁹ Căpeteniile peste sute au făcut întocmai cum le-a poruncit preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii, atât pe cei care intrau în slujbă în ziua de Sabat, cât şi pe cei care ieşeau de la slujbă în ziua de Sabat, şi au venit la preotul Iehoiada. ¹⁰ Apoi preotul le-a dat căpeteniilor peste sute suliţele şi scuturile care aparţinuseră regelui David şi care erau în Casa Domnului. ¹¹ Gărzile, fiecare cu arma în mână, s-au aşezat de jur împrejurul regelui, din partea dreaptă a Casei până în partea stângă a Casei, aproape de altar şi de Casă.

¹² Atunci Iehoiada l-a adus pe fiul regelui, i-a pus coroana pe cap şi i-a înmânat Mărturia^[af]. L-au numit rege şi l-au uns bătând din palme şi strigând: „Trăiască regele!“

¹³ Când a auzit Atalia vuietul gărzilor şi al poporului, a venit spre mulţimea de la Casa Domnului. ¹⁴ S-a uitat şi iată că regele stătea lângă stâlp, aşa cum era obiceiul. Căpeteniile şi trâmbiţaşii erau lângă rege şi tot poporul ţării se bucura şi suna din trâmbiţe. Atunci Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Trădare! Trădare!“ ¹⁵ Preotul Iehoiada le-a poruncit căpeteniilor peste sute, cei care conduceau oştirea, astfel: „Scoateţi-o afară dintre rânduri şi oricine o va urma să fie omorât cu sabia!“ Căci preotul zisese: „Să nu fie omorâtă în Casa Domnului!“ ¹⁶ Au pus mâna pe ea în momentul în care trecea prin locul pe unde intră caii în incinta palatului regelui şi au omorât-o acolo.

Domnia lui Ioaş peste Iuda

¹⁷ Iehoiada a încheiat un legământ între Domnul, pe de o parte, şi rege şi popor, pe de altă parte, potrivit căruia ei vor fi poporul Domnului. De asemenea, a încheiat un legământ între rege şi popor. ¹⁸ Tot poporul ţării s-a dus la templul lui Baal şi l-a dărâmat. Ei au sfărâmat altarele şi chipurile, iar pe Matan, preotul lui Baal, l-au omorât în faţa altarelor.

Apoi preotul a pus supraveghetori la Casa Domnului. ¹⁹ După aceea, Iehoiada a luat cu el pe căpeteniile peste sute, pe cariţi, gărzile şi tot poporul ţării. Aceştia l-au coborât împreună pe rege de la Casa Domnului şi au venit la palatul regelui pe drumul care duce prin poarta gărzilor. Regele s-a aşezat pe tronul regal. ²⁰ Şi tot poporul ţării s-a bucurat, iar cetatea s-a liniştit pentru că Atalia fusese omorâtă cu sabia la palatul regelui. ²¹ Ioaş^[ag] era în vârstă de şapte ani când a devenit rege.

Ioaş repară Casa Domnului

12 Ioaş^[ah] a devenit rege în al şaptelea an al domniei lui Iehu şi a domnit la Ierusalim timp de patruzeci de ani. Mama lui se numea Ţibia şi era din Beer-Şeba. ² Ioaş a făcut ce este drept înaintea Domnului, în tot timpul în care a fost îndrumat de preotul Iehoiada. ³ Numai că înălţimile nu au fost îndepărtate şi poporul încă mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.

⁴ Ioaş le-a zis preoţilor: „Strângeţi tot argintul care a fost adus ca dar sfânt la Casa Domnului, argintul strâns la numărătoarea poporului^[ai], argintul pentru răscumpărarea lucrurilor închinate^[aj] şi tot argintul pe care cineva îl aduce de bunăvoie la Casa Domnului. ⁵ Fiecare preot să-l ia de la vistiernici şi să-l folosească la restaurarea Casei, oriunde va descoperi ceva de restaurat.“ ⁶ Dar în al douăzeci şi treilea an al regelui Ioaş, preoţii încă nu restauraseră Casa, ⁷ aşa că regele Ioaş i-a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi şi le-a zis: „De ce n-aţi restaurat încă Templul? Acum, să nu mai luaţi argint de la vistiernicii voştri, ci să-l daţi pentru restaurarea Templului.“ ⁸ Preoţii au fost de acord să nu mai ia argint de la popor şi să nu se mai ocupe ei de restaurarea Templului. ⁹ Prin urmare, preotul Iehoiada a luat un cufăr, i-a făcut o gaură în capac şi l-a pus alături de altar, pe partea dreaptă cum se intră în Casa Domnului. Preoţii care păzeau poarta puneau în el tot argintul care se aducea la Casa Domnului. ¹⁰ Şi când vedeau că era prea mult argint în cufăr, venea scribul regelui împreună cu marele preot, numărau tot argintul care era adus la Casa Domnului şi îl puneau în săculeţi. ¹¹ Apoi dădeau argintul cântărit celor ce supravegheau lucrarea la Casa Domnului. Acest argint era folosit pentru plata tâmplarilor şi a constructorilor care lucrau la Casa Domnului, ¹² a zidarilor şi a cioplitorilor în piatră, pentru cumpărarea lemnelor şi a pietrelor cioplite necesare restaurării Casei Domnului şi pentru orice altă cheltuială care se făcea pentru restaurarea Casei. ¹³ Argintul care era adus la Casa Domnului n-a fost folosit pentru confecționarea lighenelor de argint, a mucarniţelor, a cupelor, a trâmbiţelor şi nici pentru achiziţionarea vreunui vas de aur sau de argint pentru Casa Domnului, ¹⁴ ci cu el au fost plătiţi cei ce lucrau la restaurarea Casei Domnului. ¹⁵ Nu se cerea nici o socoteală oamenilor cărora li se încredinţa argintul pentru a plăti lucrătorii, fiindcă erau cinstiţi. ¹⁶ Argintul de la jertfele pentru vină şi argintul de la jertfele pentru păcat nu era adus la Casa Domnului, ci era pentru preoţi.

¹⁷ În vremea aceea, Hazael, regele Aramului, a pornit asaltul asupra Gatului şi l-a capturat. Apoi a înaintat împotriva Ierusalimului. ¹⁸ Dar Ioaş, regele lui Iuda, a luat toate lucrurile sfinte care au fost închinate Domnului de către înaintaşii lui, regii lui Iuda, şi anume Iehoşafat, Iehoram şi Ahazia, şi tot aurul care se afla în vistieria Casei Domnului şi în palatul regelui şi le-a trimis lui Hazael, regele Aramului, care nu a mai înaintat împotriva Ierusalimului.

¹⁹ Celelalte fapte ale lui Ioaş şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? ²⁰ Slujitorii lui s-au răsculat şi au uneltit împotriva lui la Bet-Milo, pe drumul care coboară spre Sila^[ak]. ²¹ Iozabad, fiul lui Şimat, şi Iehozabad, fiul lui Şomer, slujitorii săi, l-au lovit şi el a murit. Apoi l-au înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Amaţia.

Domnia lui Iehoahaz peste Israel

13 Iehoahaz, fiul lui Iehu, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al douăzeci şi treilea an al domniei lui Ioaş, fiul lui Ahazia, şi a domnit timp de şaptesprezece ani. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, trăind în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a depărtat de la ele. ³ Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel, şi El l-a dat pe mâna lui Hazael, regele Aramului, şi pe mâna lui Ben-Hadad, fiul său, în tot timpul cât au trăit aceştia. ⁴ Iehoahaz a căutat faţa Domnului şi Domnul l-a ascultat pentru că a văzut felul în care Israel era asuprit, căci regele Aramului îi asuprea pe israeliţi. ⁵ Prin urmare, Domnul i-a dat lui Israel un eliberator şi poporul a scăpat din mâna arameilor. Israeliţii au locuit în corturile lor^[al] ca mai înainte. ⁶ Dar cu toate acestea ei nu s-au depărtat de păcatele familiei lui Ieroboam, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, ci au umblat în ele. De asemenea, stâlpul Aşerei^[am] a continuat să rămână în picioare în Samaria.

⁷ Din toată oştirea lui Iehoahaz, n-au mai rămas decât cincizeci de călăreţi, zece care şi zece mii de pedestraşi, căci regele Aramului îi distrusese şi îi făcuse ca pulberea pe care o calci în picioare. ⁸ Celelalte fapte ale lui Iehoahaz, tot ce a făcut el şi isprăvile lui, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? ⁹ Iehoahaz s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Samaria, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoaş^[an].

Domnia lui Iehoaş peste Israel

¹⁰ În al treizeci şi şaptelea an al domniei lui Ioaş, regele lui Iuda, Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, a început să domnească peste Israel, în Samaria, şi a domnit timp de şaisprezece ani. ¹¹ El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu s-a depărtat de nici unul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. ¹² Celelalte fapte ale lui Iehoaş, tot ce a făcut el şi isprăvile lui din războiul împotriva lui Amaţia, regele lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? ¹³ Iehoaş s-a culcat alături de părinţii săi şi în locul lui a domnit Ieroboam. Iehoaş a fost înmormântat în Samaria, alături de regii lui Israel.

¹⁴ Elisei s-a îmbolnăvit de o boală de care a murit. Iehoaş, regele lui Israel, venise la el ca să-l vadă şi plânsese înaintea lui, bocind astfel:

– Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călăreţii lui!

¹⁵ – Ia un arc şi nişte săgeţi! i-a zis Elisei.

Şi el a luat un arc şi nişte săgeţi.

¹⁶ – Acum încordează arcul cu mâna ta! i-a zis el regelui lui Israel.

După ce a încordat arcul cu mâna lui, Elisei şi-a pus mâinile pe mâinile regelui.

¹⁷ – Deschide fereastra dinspre răsărit! i-a zis Elisei.

Şi el a deschis-o.

– Trage! i-a zis Elisei.

Şi el a tras.

– Aceasta este săgeata biruinţei Domnului, o săgeată a biruinţei împotriva lui Aram, i-a zis Elisei, căci tu îi vei lovi pe aramei la Afek până îi vei nimici.

¹⁸ Apoi i-a zis:

– Ia săgeţile!

Şi el le-a luat.

– Loveşte pământul cu ele! i-a zis el regelui lui Israel.

El a lovit pământul de trei ori, după care s-a oprit.

¹⁹ Omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el şi i-a zis:

– Ar fi trebuit să loveşti de cinci sau de şase ori şi atunci i-ai fi lovit pe aramei până i-ai fi nimicit. Acum însă îi vei învinge doar de trei ori.

²⁰ Aşadar, Elisei a murit şi a fost înmormântat. În anul următor nişte cete de moabiţi au invadat ţara. ²¹ Când au văzut una dintre aceste cete, nişte israeliţi care îngropau un mort s-au grăbit şi au aruncat trupul mortului în mormântul lui Elisei^[ao]. Când trupul mortului a atins oasele lui Elisei, omul a înviat şi s-a ridicat în picioare.

²² Hazael, regele Aramului, l-a asuprit pe Israel în tot timpul vieţii lui Iehoahaz. ²³ Totuşi Domnul a fost îndurător faţă de israeliţi şi a avut milă de ei, întorcându-Şi faţa spre ei datorită legământului Său cu Avraam, Isaac şi Iacov. Nici până acum n-a dorit să-i distrugă sau să-i izgonească din prezenţa Lui. ²⁴ Hazael, regele Aramului, a murit, iar în locul lui a domnit fiul său Ben-Hadad. ²⁵ Atunci Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, a luat înapoi de sub stăpânirea lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, cetăţile pe care le cucerise Hazael de la Iehoahaz, tatăl său. Iehoaş l-a învins de trei ori şi astfel a luat înapoi cetăţile lui Israel.

Domnia lui Amaţia peste Iuda

14 În al doilea an al domniei lui Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel, a început să domnească Amaţia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda. ² El era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadin şi era din Ierusalim. ³ El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar totuşi nu cum făcuse strămoşul său David, ci, în toate lucrurile, a făcut la fel cum făcuse tatăl său, Ioaş. ⁴ El nu a îndepărtat înălţimile, astfel încât poporul încă mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.

⁵ După ce şi-a întărit domnia, el i-a omorât pe slujitorii care-l uciseseră pe tatăl său, regele. ⁶ Totuşi pe fiii ucigaşilor el nu i-a omorât din pricina a ceea ce este scris în Cartea Legii lui Moise, unde Domnul porunceşte: „Să nu-i omori pe părinţi pentru copii şi nici pe copii pentru părinţi, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“^[ap]

⁷ El a omorât zece mii de edomiţi în Valea Sării şi a cucerit Sela prin luptă, numind-o apoi Iokteel, nume pe care şi l-a păstrat până în ziua aceasta. ⁸ După aceea, Amaţia a trimis nişte soli la Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, zicându-i:

– Vino să ne confruntăm!

⁹ Dar Iehoaş, regele lui Israel, i-a răspuns lui Amaţia, regele lui Iuda, astfel:

– Spinul din Liban a trimis un sol să-i spună cedrului din Liban: „Dă-o pe fiica ta de soţie fiului meu!“ Imediat însă animalele sălbatice au trecut pe acolo şi au călcat spinul în picioare. ¹⁰ Tu ai învins într-adevăr Edomul şi de aceea ţi s-a înălţat inima! Bucură-te de slava ta şi rămâi acasă. De ce să stârneşti o nenorocire care ar putea duce la căderea ta şi a lui Iuda?

¹¹ Amaţia însă nu a ascultat. Prin urmare, Iehoaş, regele lui Israel, a pornit la atac. El şi Amaţia, regele lui Iuda, s-au confruntat la Bet-Şemeş, în Iuda. ¹² Iuda a fost învins de Israel şi fiecare om a fugit acasă. ¹³ Iehoaş, regele lui Israel, l-a prins pe Amaţia, regele lui Iuda, fiul lui Ioaş, fiul lui Ahazia, la Bet-Şemeş. Apoi a venit la Ierusalim şi a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Colţului, pe o lungime de patru sute de coţi^[aq]. ¹⁴ A luat tot aurul şi argintul împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în Casa Domnului şi în vistieriile palatului regelui. A luat şi prizonieri, după care s-a întors în Samaria.

¹⁵ Celelalte fapte ale lui Iehoaş, ce a făcut el şi isprăvile lui din războiul împotriva lui Amaţia, regele lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? ¹⁶ Iehoaş s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Samaria, alături de regii lui Israel. Şi în locul lui a domnit fiul său Ieroboam.

¹⁷ Amaţia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel. ¹⁸ Celelalte fapte ale lui Amaţia, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? ¹⁹ Slujitorii lui Amaţia au pus la cale un complot împotriva lui la Ierusalim. El a fugit la Lachiş, dar ei au trimis după el oameni care l-au omorât acolo. ²⁰ L-au adus pe cai şi a fost înmormântat la Ierusalim, alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. ²¹ Şi tot poporul lui Iuda l-a luat pe Azaria^[ar], care era în vârstă de şaisprezece ani şi l-a numit rege în locul tatălui său, Amaţia. ²² După ce regele Amaţia a murit, Azaria a rezidit Elatul şi l-a adus din nou sub stăpânirea lui Iuda.

Domnia lui Ieroboam II peste Israel

²³ Ieroboam, fiul lui Iehoaş, regele lui Israel, a început să domnească la Samaria în al cincisprezecelea an al domniei lui Amaţia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda. El a domnit timp de patruzeci şi unu de ani. ²⁴ El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu s-a depărtat de nici unul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. ²⁵ El a luat înapoi hotarele lui Israel, de la Lebo-Hamat^[as] până la Marea Arabei^[at], după Cuvântul Domnului, Dumnezeul lui Israel, rostit prin robul Său Iona, fiul lui Amitai, profetul din Gat-Hefer – ²⁶ căci Domnul văzuse că necazul fiecărui israelit, sclav sau liber, era nespus de mare şi nu era nici un ajutor pentru Israel. ²⁷ Domnul nu hotărâse că va şterge numele lui Israel de sub ceruri, astfel că El i-a izbăvit prin Ieroboam, fiul lui Iehoaş.

²⁸ Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el şi isprăvile lui din războiul în urma căruia a luat înapoi, pentru Israel, Damascul şi Hamatul, care aparţinuseră lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? ²⁹ Ieroboam s-a culcat alături de părinţii săi, regii lui Israel. Şi în locul lui a domnit fiul său Zaharia.

Domnia lui Azaria peste Iuda

15 Azaria^[au], fiul lui Amaţia, regele lui Iuda, a început să domnească în al douăzeci şi şaptelea an al domniei lui Ieroboam, regele lui Israel. ² Azaria era în vârstă de şaisprezece ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de cincizeci şi doi de ani. Mama lui se numea Iecolia şi era din Ierusalim. ³ El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse tatăl său, Amaţia. ⁴ Totuşi, înălţimile nu le-a îndepărtat şi poporul încă mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. ⁵ Domnul l-a lovit pe rege cu lepră^[av] şi a rămas lepros până la moarte. El a locuit într-o casă izolată^[aw]. Cel care supraveghea palatul şi judeca poporul ţării era Iotam, fiul regelui.

⁶ Celelalte fapte ale lui Azaria, tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? ⁷ Azaria s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Iotam.

Domnia lui Zaharia peste Israel

⁸ Zaharia, fiul lui Ieroboam, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al treizeci şi optulea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda, şi a domnit timp de şase luni. ⁹ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, la fel cum au făcut strămoşii săi. El nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. ¹⁰ Şalum, fiul lui Iabeş, a uneltit împotriva lui, l-a lovit înaintea poporului^[ax] şi l-a omorât, după care a domnit în locul lui.

¹¹ Celelalte fapte ale lui Zaharia sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“. ¹² Aşa s-a împlinit Cuvântul Domnului cu privire la Iehu, care zicea astfel: „Urmaşii tăi vor domni peste Israel până la a patra generaţie .“^[ay]

Domnia lui Şalum peste Israel

¹³ Şalum, fiul lui Iabeş, a început să domnească în al treizeci şi nouălea an al domniei lui Uzia, regele lui Iuda. El a domnit la Samaria timp de o lună. ¹⁴ Atunci Menahem, fiul lui Gadi, a plecat din Tirţa şi a venit în Samaria. El l-a ucis pe Şalum, fiul lui Iabeş, în Samaria, după care a domnit în locul lui. ¹⁵ Celelalte fapte ale lui Şalum şi uneltirea pe care el a făcut-o sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“.

¹⁶ În acea perioadă, Menahem a pustiit Tifsa^[az] cu tot ce era în ea, precum şi ţinuturile ei dinspre Tirţa, fiindcă cei de acolo nu au vrut să-şi deschidă porţile. El a pustiit Tifsa şi a spintecat pântecele tuturor femeilor însărcinate.

Domnia lui Menahem peste Israel

¹⁷ Menahem, fiul lui Gadi, a început să domnească peste Israel în al treizeci şi nouălea an al lui Azaria, regele lui Iuda şi a domnit la Samaria timp de zece ani. ¹⁸ Toată viaţa el a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

¹⁹ Când Pul^[ba], împăratul Asiriei, a invadat ţara, Menahem i-a dat lui Pul o mie de talanţi^[bb] de argint pentru ca acesta să-l ajute să-şi întărească stăpânirea. ²⁰ Menahem a cerut argintul acesta de la toţi oamenii înstăriţi din Israel, fiecare dându-i împăratului Asiriei câte cincizeci de şecheli^[bc] de argint. Aşa că împăratul Asiriei s-a întors şi nu a mai zăbovit în ţară. ²¹ Celelalte fapte ale lui Menahem şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? ²² Menahem s-a culcat alături de părinţii săi şi în locul lui a domnit fiul său, Pekahia.

Domnia lui Pekahia peste Israel

²³ Pekahia, fiul lui Menahem, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al cincizecilea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda. El a domnit timp de doi ani. ²⁴ El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. ²⁵ Unul dintre ofiţerii lui Pekahia, şi anume Pekah, fiul lui Remalia, a uneltit împotriva lui şi, împreună cu cincizeci de ghiladiţi, l-a omorât pe rege, precum şi pe Argob şi pe Arieh, în Samaria, în fortăreaţa palatului regelui. Aşadar, Pekah l-a ucis pe Pekahia şi a domnit în locul lui. ²⁶ Celelalte fapte ale lui Pekahia şi tot ce a făcut el sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“.