Bible in 90 Days

Curăţirea mucegaiului de pe case şi haine

³³ Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ³⁴ „Când veţi intra în ţara Canaan, pe care v-o voi da în stăpânire, dacă voi trimite o rană de lepră^[a] în vreo casă din ţara pe care o veţi stăpâni, ³⁵ atunci stăpânul casei să anunţe preotul că a văzut ceva ca o pată în casa lui. ³⁶ Înainte de a merge să cerceteze pata, preotul să poruncească să se scoată totul din casă, ca nu cumva tot ce se află în casă să devină necurat; după aceea preotul va putea să intre ca să cerceteze casa. ³⁷ Să se uite la pată; dacă pata de pe zidurile casei are nişte gropiţe verzui sau roşiatice şi dacă este mai adâncă decât suprafaţa peretelui, ³⁸ preotul să iasă din casă şi să o închidă pentru şapte zile. ³⁹ În a şaptea zi preotul să vină din nou să o cerceteze. Dacă pata s-a împrăştiat pe zidurile casei, ⁴⁰ preotul să poruncească să se scoată pietrele atinse de pată şi să fie aruncate într-un loc necurat în afara cetăţii. ⁴¹ Apoi să pună să se răzuiască tot interiorul casei şi tot ce s-a răzuit să se arunce într-un loc necurat, în afara cetăţii. ⁴² După aceea, să se ia alte pietre, să se pună în locul celor scoase şi să se tencuiască din nou casa.

⁴³ Dacă pata apare din nou în casă, după ce au fost scoase pietrele şi după ce casa a fost răzuită şi tencuită, ⁴⁴ preotul să meargă încă o dată şi să o cerceteze. Dacă pata s-a răspândit pe casă, atunci este o rană de lepră care se întinde; casa este deci necurată. ⁴⁵ Stăpânul să-şi dărâme casa – pietrele, lemnul şi toată tencuiala – şi să le ducă într-un loc necurat în afara cetăţii.

⁴⁶ Toţi aceia care au intrat în casă în timp ce era închisă, să fie necuraţi până seara ⁴⁷ şi toţi aceia care au dormit sau au mâncat în casă, să-şi spele hainele.

⁴⁸ Dar dacă preotul a venit, a cercetat, iar pata nu s-a răspândit pe casă după ce aceasta a fost tencuită, atunci el să o declare curată, căci pata s-a dus. ⁴⁹ Pentru curăţirea casei va trebui să ia două păsări, lemn de cedru, fir de culoare cărămizie, isop ⁵⁰ şi să înjunghie una din păsări într-un vas de pământ, deasupra unei ape curgătoare. ⁵¹ Să ia lemnul de cedru, isopul, firul cărămiziu şi pasărea vie, să le înmoaie în sângele păsării înjunghiate, apoi în apa curgătoare şi să stropească casa de şapte ori. ⁵² Să cureţe astfel casa cu sângele păsării, cu apă proaspătă, cu pasărea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul şi cu firul cărămiziu. ⁵³ După aceea să-i dea drumul pe câmp păsării celei vii, care se află în cetate. Astfel va face ispăşire pentru casă şi ea va fi curată. ⁵⁴ Aceasta este legea pentru orice fel de rană de lepră, pentru râie, ⁵⁵ pentru lepra de pe haine şi de pe case, ⁵⁶ pentru umflături, erupţii şi pete; ⁵⁷ ea arată când anume un lucru este considerat necurat sau curat. Aceasta este legea pentru lepră.“

Reglementarea curăţiei în cazurile de scurgere

15 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ² „Spuneţi-le israeliţilor: «Când un om are o scurgere din trupul său, scurgerea îl face necurat. ³ Din cauza scurgerii lui, el este necurat: indiferent dacă trupul lui lasă scurgerea sau o opreşte, el este necurat.

⁴ Orice pat în care se va culca cel cu scurgerea va fi necurat şi orice lucru pe care se va aşeza va fi necurat. ⁵ Orice persoană care îi atinge patul trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ea va fi necurată până seara. ⁶ Toţi aceia care se aşază pe vreun lucru pe care a stat cel cu scurgerea, să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara.

⁷ Toţi aceia care se ating de trupul celui cu scurgerea, să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara.

⁸ Dacă cel cu scurgerea va scuipa pe cineva care este curat, acesta din urmă trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara.

⁹ Orice şa pe care va călări cel cu scurgerea va fi necurată. ¹⁰ Cine atinge vreun lucru care a fost sub acel om, va fi necurat până seara, iar cel ce cară un astfel de lucru, trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara.

¹¹ Cine va fi atins de cel cu scurgerea, fără ca acesta să-şi fi spălat mai înainte mâinile, trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara.

¹² Orice vas de pământ care este atins de cel cu scurgerea trebuie să fie spart, iar dacă este un vas de lemn trebuie să fie spălat cu apă.

¹³ După ce va fi curăţit de scurgerea lui – omul acela va trebui să numere şapte zile pentru curăţirea lui – să-şi spele hainele, să-şi spele trupul în apă curgătoare^[b] şi va fi curat. ¹⁴ În ziua a opta să ia două turturele sau doi pui de porumbei, să vină înaintea Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să-i dea preotului. ¹⁵ Preotul să-i aducă ca jertfă, unul ca jertfă pentru păcat şi altul ca ardere de tot, şi astfel să facă ispăşire în locul acelui om înaintea Domnului, pentru scurgerea lui.

¹⁶ Când un bărbat are o scurgere de sămânţă, trebuie să-şi spele tot trupul cu apă; el va fi necurat până seara. ¹⁷ Orice haină sau lucru din piele pe care ajunge sămânţa lui trebuie să fie spălat cu apă şi va fi necurat până seara. ¹⁸ Dacă o femeie se culcă cu un bărbat şi acesta are o scurgere de sămânţă, amândoi trebuie să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara.

¹⁹ Când o femeie are o scurgere de sânge, adică scurgerea periodică din trupul ei, trebuie să rămână şapte zile în necurăţia ei. Oricine o atinge va fi necurat până seara.

²⁰ Orice pat în care se va culca în timpul necurăţiei ei va fi necurat şi orice lucru pe care se va aşeza va fi necurat. ²¹ Orice persoană care îi atinge patul trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ea va fi necurată până seara. ²² Toţi aceia care se ating de vreun lucru pe care a şezut ea trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara. ²³ Fie că este vorba de pat sau de orice alt lucru pe care aceasta a şezut, dacă-l atinge cineva, acea persoană va fi necurată până seara.

²⁴ Dacă bărbatul se culcă cu ea şi astfel necurăţia ei ajunge la el, atunci el va fi necurat şapte zile; orice pat în care se va culca va fi necurat.

²⁵ Dacă o femeie are o scurgere de sânge timp de mai multe zile, dar nu la vremea necurăţiei ei sau dacă are o scurgere care ţine mai mult decât de obicei, ea va trebui să rămână în necurăţia ei; la fel ca în zilele necurăţiei ei, ea va fi necurată. ²⁶ Orice pat în care se va culca în timpul zilelor scurgerii ei, să fie considerat la fel ca şi patul din timpul necurăţiei ei; orice lucru pe care se va aşeza va fi necurat ca şi în timpul necurăţiei ei. ²⁷ Toţi aceia care se vor atinge de aceste lucruri vor fi necuraţi; ei trebuie să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi vor fi necuraţi până seara.

²⁸ Dar dacă ea va fi curăţită de scurgerea ei^[c], să numere şapte zile şi apoi va fi curată. ²⁹ În ziua a opta să ia două turturele sau doi pui de porumbei şi să-i aducă la preot, la intrarea în Cortul Întâlnirii. ³⁰ Preotul să-i aducă ca jertfă, unul ca jertfă pentru păcat iar celălalt ca ardere de tot, şi astfel să facă ispăşire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea necurată.»

³¹ În acest fel trebuie să-i ţineţi departe pe israeliţi de necurăţiile lor, pentru ca ei să nu moară din cauza necurăţiilor lor, pângărind Tabernaculul Meu, care este în mijlocul lor. ³² Aceasta este legea pentru cel care are o scurgere, pentru cel care ajunge necurat prin faptul că are o scurgere de sămânţă, ³³ pentru cea care are scurgerea ei periodică, pentru orice bărbat sau femeie care are o scurgere şi pentru cel ce se culcă cu o femeie care este necurată.“

Ziua ispăşirii

16 Domnul i-a vorbit lui Moise după moartea celor doi fii ai lui Aaron, care au murit atunci când s-au înfăţişat înaintea Domnului. ² Domnul i-a zis: „Spune-i fratelui tău, Aaron, să nu intre oricând în Locul Preasfânt, dincolo de draperia dinaintea Capacului Ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci Eu Mă voi arăta în nor, deasupra Capacului Ispăşirii.

³ Iată cum trebuie să intre Aaron în Locul Preasfânt: să ia un viţel pentru o jertfă pentru păcat şi un berbec pentru o ardere de tot. ⁴ Să se îmbrace cu tunica de in sfinţită şi să-şi ia pe el izmenele de in; să se încingă cu brâul de in şi să-şi pună mitra de in; acestea sunt veşminte sfinte. Să se îmbrace cu ele după ce îşi va scălda trupul în apă. ⁵ De la adunarea israeliţilor să ia doi ţapi pentru o jertfă pentru păcat şi un berbec pentru o ardere de tot.

⁶ Aaron să aducă un viţel ca jertfă pentru păcatul lui şi să facă ispăşire pentru el însuşi şi pentru familia sa. ⁷ Să ia apoi cei doi ţapi şi să-i înfăţişeze înaintea Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii. ⁸ Aaron să arunce sorţii pe cei doi ţapi, un sorţ pentru Domnul şi altul pentru Azazel^[d]. ⁹ Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul şi să-l aducă ca jertfă pentru păcat, ¹⁰ iar ţapul care a ieşit la sorţ pentru Azazel să fie adus viu înaintea Domnului, ca să fie folosit la ispăşire şi să i se dea drumul în pustie ca ţap de ispăşire. ¹¹ Apoi Aaron să aducă viţelul ca jertfă pentru păcatul lui şi să facă ispăşire pentru el şi pentru familia lui; să înjunghie viţelul ca jertfă pentru păcatul lui. ¹² Să ia o cădelniţă cu cărbuni aprinşi de pe altarul dinaintea Domnului, doi pumni de tămâie mirositoare, pisată mărunt, să le aducă dincolo de draperie ¹³ şi să pună tămâia pe foc, înaintea Domnului, pentru ca norul de tămâie să acopere Capacul Ispăşirii, care este deasupra Mărturiei^[e] şi astfel să nu moară. ¹⁴ Să ia din sângele viţelului şi să stropească cu degetul partea de răsărit a Capacului Ispăşirii; sângele să-l stropească cu degetul de şapte ori înaintea Capacului Ispăşirii. ¹⁵ După aceea, să înjunghie ţapul jertfei pentru păcat, care este pentru popor, să aducă sângele dincolo de draperie şi să facă cu sângele lui la fel cum a făcut cu sângele viţelului; să-l stropească pe Capacul Ispăşirii şi înaintea Capacului Ispăşirii. ¹⁶ Aşa să facă ispăşire pentru Locul Preasfânt, din cauza necurăţiei israeliţilor, din cauza greşelilor lor şi a tuturor păcatelor lor; aşa să facă şi pentru Cortul Întâlnirii, care este între ei, în mijlocul necurăţiilor lor. ¹⁷ Nimeni să nu fie în Cortul Întâlnirii din momentul în care el va intra în Locul Preasfânt ca să facă ispăşire şi până când va ieşi, atunci când va fi făcut deja ispăşire pentru el, pentru familia sa şi pentru toată adunarea lui Israel.

¹⁸ Apoi va trebui să iasă, să se ducă lângă altarul care este înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru altar; să ia din sângele viţelului şi din sângele ţapului şi să ungă coarnele altarului. ¹⁹ Să ia sânge cu degetul şi să stropească altarul de şapte ori; astfel îl va curăţi şi-l va sfinţi de necurăţiile israeliţilor.

²⁰ După ce va termina de făcut ispăşirea pentru Locul Preasfânt, pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu. ²¹ Aaron să-şi pună mâinile pe capul ţapului viu şi să mărturisească toate nelegiuirile israeliţilor, toate greşelile lor şi toate păcatele lor, punându-le pe capul ţapului şi izgonindu-l pe acesta departe în pustie, printr-un om care va avea această însărcinare. ²² Astfel, ţapul va duce cu el toate nelegiuirile lor într-un loc pustiu, căci ţapului i se va da drumul în pustie.

²³ Apoi Aaron să intre în Cortul Întâlnirii, să se dezbrace de veşmintele de in, cu care se îmbrăcase când intrase în Locul Preasfânt şi să le lase acolo.

²⁴ Să-şi scalde trupul în apă într-un loc sfânt şi să se îmbrace cu veşmintele sale; apoi să vină şi să jertfească atât arderea de tot pentru el, cât şi arderea de tot pentru popor, făcând ispăşire pentru el şi pentru popor. ²⁵ Grăsimea jertfei pentru păcat s-o ardă pe altar.

²⁶ Cel ce va da drumul ţapului pentru Azazel va trebui să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; apoi va putea să revină în tabără. ²⁷ Viţelul jertfei pentru păcat şi ţapul jertfei pentru păcat, al căror sânge a fost adus înăuntru pentru a se face ispăşire în Locul Preasfânt, să fie scoşi în afara taberei; pielea, carnea şi balega să le fie arse în foc. ²⁸ Cel care le va arde va trebui să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea va putea reveni în tabără.

²⁹ Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi: în a zecea zi a lunii a şaptea^[f] să vă smeriţi sufletele^[g] şi să nu lucraţi nimic, nici voi, nici băştinaşul şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru. ³⁰ Pentru că în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi ca să fiţi curăţiţi; astfel veţi fi curăţiţi înaintea Domnului de toate păcatele voastre. ³¹ Este un Sabat, o zi de odihnă în care să vă smeriţi sufletele; aceasta este o poruncă veşnică. ³² Preotul care va fi uns şi sfinţit ca preot în locul tatălui său va trebui să facă ispăşire îmbrăcat în veşmintele de in, veşmintele sfinte. ³³ Să facă ispăşire pentru Locul Preasfânt, să facă ispăşire pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul din adunare.

³⁴ Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi: să se facă ispăşire pentru israeliţi o singură dată pe an, pentru toate păcatele lor.“

Şi Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul.

Locul pentru jertfe

17 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Porunceşte-le lui Aaron, fiilor săi şi tuturor israeliţilor, din partea Domnului, următoarele: ³ «Dacă un israelit înjunghie în tabără sau în afara taberei un bou^[h], un miel sau un ţap, ⁴ în loc să vină cu el la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să-l aducă ca jertfă pentru Domnul, înaintea Tabernaculului Domnului, omul acela va fi vinovat de vărsare de sânge; el a vărsat sânge şi, prin urmare, va trebui să fie nimicit din poporul său. ⁵ De aceea, în loc să-şi aducă jertfele pe câmp, israeliţii vor trebui să le aducă Domnului, înfăţişându-le preotului la intrarea în Cortul Întâlnirii şi aducându-le ca jertfe de pace^[i] în cinstea Domnului. ⁶ Preotul să stropească sângele pe altarul Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să ardă grăsimea care va fi de o aromă plăcută Domnului. ⁷ Să nu-şi mai aducă jertfele idolilor sub formă de ţapi^[j] înaintea cărora se prostituează^[k]. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru ei şi pentru urmaşii lor.»

⁸ Să le mai spui: «Dacă vreun israelit sau vreun străin care locuieşte în mijlocul vostru aduce o ardere de tot sau o altă jertfă, ⁹ fără să o înfăţişeze la intrarea în Cortul Întâlnirii pentru a o jertfi Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul său.»

Interdicţia mâncării cu sânge

¹⁰ Dacă vreun israelit sau vreun străin care locuieşte în mijlocul vostru va mânca cu sânge, Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi-l voi nimici din poporul său. ¹¹ Căci viaţa trupului este în sânge; Eu vi l-am dat ca să puteţi face ispăşire pentru vieţile voastre pe altar; pentru că sângele face ispăşire pentru viaţa cuiva. ¹² De aceea le-am zis israeliţilor: «Nimeni să nu mănânce cu sânge, nici voi şi nici străinul care locuieşte printre voi.»

¹³ Când vreunul dintre israeliţi sau dintre străinii care locuiesc printre voi vânează sau prinde vreun animal sau vreo pasăre care poate fi mâncată, el trebuie să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână. ¹⁴ Căci viaţa oricărei făpturi este sângele ei. De aceea ţi-am zis să le porunceşti israeliţilor să nu mănânce cu sânge nici o făptură, pentru că viaţa oricărei făpturi este sângele ei; oricine va mânca cu sânge va fi nimicit. ¹⁵ Orice persoană care mănâncă din ceea ce a murit sau din ceea ce a fost sfâşiat de fiare sălbatice – fie băştinaş, fie străin – va trebui să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara, după care va fi curat. ¹⁶ Dar dacă nu şi le spală şi nu-şi scaldă trupul, va fi vinovat.“

Avertizări privind imoralitatea de tip egiptean şi canaanit

18 Domnul i-a zis lui Moise ² să le poruncească israeliţilor: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ³ Să nu săvârşiţi faptele care se fac în ţara Egiptului, unde aţi locuit, şi să nu săvârşiţi faptele care se fac în Canaan, ţara unde vă duc. Să nu trăiţi după legile lor. ⁴ Să împliniţi poruncile Mele şi să păziţi legile Mele, urmându-le. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ⁵ Să păziţi legile şi poruncile Mele; omul care le împlineşte va trăi prin ele. Eu sunt Domnul.

⁶ Nimeni dintre voi să nu se apropie de ruda lui apropiată ca să-i descopere goliciunea^[l]. Eu sunt Domnul. ⁷ Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, căci este goliciunea mamei tale; să nu-i descoperi goliciunea întrucât îţi este mamă.

⁸ Să nu descoperi goliciunea soţiei tatălui tău, căci este goliciunea tatălui tău.

⁹ Să nu descoperi goliciunea surorii tale, fiica tatălui tău sau fiica mamei tale, indiferent dacă este născută în casa ta sau în afara casei tale.

¹⁰ Să nu descoperi goliciunea fiicei fiului tău sau a fiicei fetei tale, căci goliciunea lor este goliciunea ta. ¹¹ Să nu descoperi goliciunea fiicei soţiei tatălui tău, născută tatălui tău, pentru că ea este sora ta.

¹² Să nu descoperi goliciunea surorii tatălui tău; ea este ruda tatălui tău.

¹³ Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, pentru că ea este ruda mamei tale.

¹⁴ Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău, adică să nu te apropii de soţia lui; îţi este mătuşă.

¹⁵ Să nu descoperi goliciunea nurorii tale; ea este soţia fiului tău; să nu-i descoperi goliciunea.

¹⁶ Să nu descoperi goliciunea soţiei fratelui tău; este goliciunea fratelui tău.

¹⁷ Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fiicei sale şi nici să nu iei^[m] pe fiica fiului ei sau pe fiica fetei sale ca să le descoperi goliciunea, căci ele îi^[n] sunt rudenii şi lucrul acesta este o nelegiuire. ¹⁸ Să nu o iei pe sora soţiei tale ca să-i descoperi goliciunea. Dacă faci lucrul acesta cât timp soţia ta mai este încă în viaţă îi faci un mare necaz.

¹⁹ Să nu te apropii de o femeie ca să-i descoperi goliciunea în timpul necurăţiei ei.

²⁰ Să nu te culci cu soţia semenului tău, pângărindu-te astfel cu ea.

²¹ Să nu dai pe nici unul dintre fiii tăi să fie jertfiţi^[o] lui Moleh^[p], profanând astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.

²² Să nu te culci cu un bărbat aşa cum te culci cu o femeie; este o urâciune.

²³ Să nu te împreunezi cu un animal, spurcându-te cu el. Nici femeia să nu se apropie de un animal ca să se împreuneze cu el; este o perversitate.

²⁴ Să nu vă spurcaţi în nici unul din aceste feluri, căci prin toate aceste fapte s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră. ²⁵ Ţara a fost pângărită prin ele; de aceea Eu o voi pedepsi pentru nelegiuirea ei, astfel încât ţara îi va vărsa^[q] pe locuitorii ei. ²⁶ Voi însă să păziţi poruncile şi legile Mele; nici băştinaşul şi nici străinul care locuieşte printre voi să nu săvârşească aceste urâciuni, ²⁷ căci toate aceste urâciuni le-au făcut locuitorii acestei ţări, care au fost înainte de voi în ea şi ţara a fost astfel pângărită. ²⁸ Dacă şi voi veţi pângări ţara, ea vă va vărsa aşa cum le-a vărsat şi pe neamurile care au fost înaintea voastră.

²⁹ Căci oricine va face aceste urâciuni va fi nimicit din mijlocul poporului său. ³⁰ De aceea păziţi poruncile Mele şi nu urmaţi nici unul din aceste obiceiuri îngrozitoare, care au fost practicate înaintea voastră, ca să nu vă spurcaţi cu ele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“

Legi privind viaţa de fiecare zi

19 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Vorbeşte întregii adunări a israeliţilor şi spune-le: «Fiţi sfinţi, pentru că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, sunt sfânt.

³ Fiecare din voi să-şi cinstească mama şi tatăl şi să ţină Sabatele Mele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

⁴ Să nu vă întoarceţi spre idoli şi să nu vă turnaţi idoli. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

⁵ Când veţi aduce o jertfă de pace^[r] pentru Domnul, să o aduceţi în aşa fel încât să fie primită. ⁶ Să fie mâncată în ziua când o veţi jertfi sau în ziua următoare; ce va mai rămâne până a treia zi să fie ars în foc. ⁷ Dacă se va mânca ceva din ea a treia zi, fapta aceasta va fi o urâciune şi, prin urmare, jertfa nu va fi primită. ⁸ Acela care va mânca din ea îşi va purta pedeapsa pentru că a profanat ceea ce este sfânt pentru Domnul; omul acela să fie nimicit din poporul său.

⁹ Când veţi secera holdele ţării, să nu seceri până la marginea ogorului tău şi să nu aduni spicele rămase după seceriş.

¹⁰ Să nu aduni ciorchinii de struguri rămaşi după culesul viei tale şi să nu aduni boabele căzute din viţă, ci să le laşi pentru cel sărac şi pentru străin. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău.

¹¹ Să nu furaţi, să nu vă purtaţi cu vicleşug şi să nu vă minţiţi unii pe alţii.

¹² Să nu juraţi fals pe Numele Meu, profanând Numele Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul.

¹³ Să nu-ţi înşeli semenul şi nici să nu-l jefuieşti; să nu opreşti până a doua zi plata zilerului.

¹⁴ Să nu vorbeşti de rău pe cel surd şi să nu pui o piatră înaintea celui orb, ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.

¹⁵ Să nu faceţi nici o nedreptate la judecată; să nu fii părtinitor cu cel sărac şi să nu favorizezi pe nimeni dintre cei mari, ci să-l judeci cu dreptate pe semenul tău.

¹⁶ Să nu umbli cu bârfe în popor şi să nu te atingi de viaţa^[s] semenului tău. Eu sunt Domnul.

¹⁷ Să nu-l urăşti în inima ta pe fratele tău, ci mustră-l pe semenul tău^[t], pentru a nu te încărca cu păcat din cauza lui.

¹⁸ Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe cei din poporul tău, ci să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.

¹⁹ Să păziţi poruncile Mele. Să nu împerechezi două vite de rasă diferită; să nu semeni ogoarele cu două feluri de seminţe; să nu porţi haine ţesute din două feluri de fire.

²⁰ Dacă un om se va culca cu o femeie, o sclavă, logodită cu un alt bărbat, care nu fusese încă răscumpărată sau eliberată, să fie pedepsiţi amândoi. Să nu fie însă omorâţi, pentru că ea nu fusese eliberată. ²¹ El va trebui să aducă Domnului o jertfă pentru vină la intrarea în Cortul Întâlnirii; să aducă un berbec ca jertfă pentru vină. ²² Cu berbecul jertfei pentru vină preotul va face ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-a săvârşit şi astfel păcatul pe care l-a săvârşit îi va fi iertat.

²³ Când veţi intra în ţară şi veţi planta tot felul de pomi pentru hrană, să priviţi roadele lor ca fiind interzise^[u]; timp de trei ani să fie interzise pentru voi; să nu le mâncaţi. ²⁴ În al patrulea an, toate roadele lor să fie închinate Domnului, spre lauda Lui. ²⁵ În al cincilea an, să mâncaţi din roadele lor, pentru ca roadele lor să vi se înmulţească. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

²⁶ Să nu mâncaţi nimic cu sânge. Să nu vă îndeletniciţi cu vrăjitoria sau ghicirea.

²⁷ Să nu vă tundeţi părul de pe tâmple şi să nu-ţi razi colţurile bărbii.

²⁸ Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort şi să nu vă imprimaţi nici un semn pe piele. Eu sunt Domnul.

²⁹ Să nu-ţi pângăreşti fiica, făcând-o prostituată, pentru ca nu cumva ţara să ajungă un loc de prostituţie şi să se umple de nelegiuire.

³⁰ Să ţineţi Sabatele Mele şi să cinstiţi Lăcaşul Meu. Eu sunt Domnul.

³¹ Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor^[v] sau la descântători^[w]; să nu-i căutaţi ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

³² Să te ridici înaintea perilor albi şi să onorezi pe cel bătrân; să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.

³³ Dacă vreun străin vine să locuiască împreună cu voi în ţara voastră, să nu-l asupriţi. ³⁴ Străinul să fie privit ca un băştinaş între voi; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

³⁵ Să nu faceţi nedreptate în ce priveşte standardele de măsurare a lungimii sau de cântărire a greutăţii şi a cantităţii. ³⁶ Să aveţi cumpene drepte, greutăţi corecte, o efă^[x] corectă şi un hin^[y] corect. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-am scos din ţara Egiptului. ³⁷ Să păziţi toate poruncile şi toate legile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul.»“

Pedepse pentru încălcarea reglementărilor

20 Domnul i-a zis din nou lui Moise: ² „Să le mai spui israeliţilor: «Dacă vreunul dintre israeliţi sau dintre străinii care locuiesc în Israel îşi vor da copiii lui Moleh^[z], omul acela să fie pedepsit cu moartea; poporul din ţară să-l ucidă cu pietre. ³ Eu Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi-l voi nimici din poporul său, pentru că şi-a dat fiii lui Moleh, Mi-a spurcat Lăcaşul şi a profanat Numele Meu cel sfânt. ⁴ Dacă poporul din ţară îl va ierta atunci când îşi va da copiii lui Moleh şi nu-l va omorî, ⁵ Eu Însumi Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi împotriva clanului lui şi-l voi nimici din poporul lui, împreună cu toţi cei ce îl urmează prostituându-se înaintea lui Moleh.

⁶ Dacă se va duce cineva la cei ce cheamă duhurile morţilor^[aa] sau la descântători^[ab], ca să se prostitueze luându-se după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva lui şi îl voi nimici din poporul său.

⁷ De aceea sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ⁸ Să păziţi poruncile Mele şi să le împliniţi; Eu sunt Domnul Care vă sfinţesc.

⁹ Cine îşi va blestema tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea; şi-a blestemat tatăl sau mama, prin urmare, trebuie să se facă ispăşire cu propriul lui sânge.

¹⁰ Dacă un bărbat a comis adulter cu soţia semenului său, cei doi adulteri să fie omorâţi.

¹¹ Dacă un om se va culca^[ac] cu soţia tatălui său, descoperind astfel goliciunea tatălui său, cei doi să fie omorâţi; să se facă ispăşire cu propriul lor sânge.

¹² Dacă un om se va culca cu nora sa, amândoi să fie omorâţi; ei au săvârşit o perversitate, prin urmare, sângele lor să cadă asupra lor.

¹³ Dacă un bărbat se va culca cu un alt bărbat la fel cum se culcă cu o femeie, amândoi au săvârşit o urâciune; să fie nimiciţi şi să se facă ispăşire cu propriul lor sânge.

¹⁴ Dacă un bărbat va lua de soţie atât pe fată, cât şi pe mama ei, lucrul acesta este o nelegiuire. Să fie arşi în foc atât el, cât şi ele, pentru ca nelegiuirea să nu-şi mai găsească loc printre voi.

¹⁵ Dacă un bărbat se va împreuna cu un animal, atunci atât bărbatul, cât şi animalul să fie nimiciţi.

¹⁶ Dacă o femeie se va apropia de un animal ca să se împerecheze cu el, să nimiciţi atât femeia, cât şi animalul. Să fie nimiciţi şi astfel sângele lor să cadă asupra lor.

¹⁷ Dacă un om o va lua pe sora sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale, şi-i va vedea goliciunea, iar ea îi va vedea goliciunea lui, fapta aceasta este o urâciune; să fie nimiciţi amândoi sub privirea poporului lor. El a descoperit goliciunea surorii lui şi, prin urmare, trebuie să-şi poarte pedeapsa.

¹⁸ Dacă un bărbat se culcă cu o femeie care este în perioada necurăţiei ei, descoperindu-i astfel goliciunea, dacă el îi descoperă scurgerea şi ea îşi descoperă scurgerea de sânge, amândoi să fie nimiciţi din poporul lor. ¹⁹ Să nu descoperiţi goliciunea surorii mamei voastre, nici a surorii tatălui vostru, pentru că aceasta ar însemna să descoperiţi goliciunea unei rude apropiate. Cei vinovaţi de acest păcat îşi vor purta pedeapsa.

²⁰ Dacă un bărbat se va culca cu mătuşa sa, aceasta înseamnă că el a descoperit goliciunea unchiului său; amândoi să fie pedepsiţi; ei vor muri fără să aibă copii.

²¹ Dacă un bărbat va lua pe soţia fratelui său^[ad], lucrul acesta este o necurăţie, căci el a descoperit goliciunea fratelui său; nu vor avea copii.

²² Să ascultaţi de toate poruncile Mele şi să le împliniţi, pentru ca ţara în care vă voi aşeza să nu vă verse din gura ei. ²³ Să nu vă luaţi după obiceiurile neamurilor pe care le voi izgoni dinaintea voastră, căci ele au făcut toate aceste lucruri şi Mi-e scârbă de ele. ²⁴ Vouă însă v-am promis că veţi moşteni ţara; Eu Însumi vă voi da în stăpânire o ţară în care curge lapte şi miere. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-a ales dintre popoare.

²⁵ De aceea să faceţi deosebire între un animal curat şi unul necurat, între o pasăre necurată şi una curată, ca să nu vă pângăriţi prin animalele, păsările sau prin orice fel de creatură care mişună pe pământ, despre care v-am spus să le consideraţi necurate. ²⁶ Voi să-Mi fiţi sfinţi, pentru că Eu, Domnul, sunt sfânt; Eu v-am ales dintre popoare ca să fiţi ai Mei.

²⁷ Dacă este printre voi vreun bărbat sau vreo femeie care cheamă duhurile morţilor sau se ocupă cu descântecele, să fie pedepsiţi cu moartea; să fie omorâţi cu pietre şi să se facă astfel ispăşire cu propriul lor sânge.»“

Reglementări speciale pentru preoţi

21 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-le preoţilor, fiii lui Aaron, următoarele: «Nici un preot să nu se pângărească atingându-se de un mort din poporul său, ² decât dacă este vorba de rudele lui cele mai apropiate: mama, tatăl, fiul, fiica, fratele ³ şi sora lui, care, fecioară fiind, încă mai locuieşte în casa părintească şi n-a avut soţ; pentru ea se poate pângări, ⁴ dar ca fruntaş în poporul său^[ae] să nu se pângărească.

⁵ Preoţii să nu se radă pe cap, să nu-şi taie perciunii şi să nu-şi facă tăieturi în piele. ⁶ Să fie sfinţi pentru Dumnezeul lor şi să nu profaneze Numele Dumnezeului lor, căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mâncarea Dumnezeului lor; de aceea să fie sfinţi.

⁷ Să nu ia în căsătorie o prostituată sau o femeie care s-a pângărit, nici o femeie divorţată de soţul ei, căci ei sunt sfinţi pentru Dumnezeul lor. ⁸ Prin urmare, să-i priveşti ca sfinţi, pentru că ei aduc mâncarea Dumnezeului vostru; preotul să fie considerat sfânt de către tine, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, Care vă sfinţesc.

⁹ Dacă fiica unui preot se pângăreşte prostituându-se, ea îşi necinsteşte tatăl; să fie arsă în foc.

¹⁰ Cel care a fost ales mare preot dintre fraţii săi, adică acela pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, care a fost pus deoparte ca să poarte veşmintele, să nu-şi descopere capul^[af] şi să nu-şi sfâşie veşmintele în nici o împrejurare. ¹¹ Să nu se apropie de nici un mort; să nu se pângărească nici chiar pentru tatăl său sau mama sa. ¹² Să nu iasă din Lăcaş şi să nu profaneze Lăcaşul Dumnezeului său, căci el a fost învestit în vederea slujirii prin untdelemnul pentru ungere, care este peste el, untdelemnul Dumnezeului său. Eu sunt Domnul.

¹³ Să se căsătorească doar cu o fecioară. ¹⁴ Să nu se căsătorească cu o văduvă sau cu o femeie divorţată, nici cu o femeie care s-a pângărit sau cu o prostituată. Femeia pe care o va lua de soţie din poporul său, va trebui să fie fecioară, ¹⁵ ca astfel să nu-şi facă de ruşine urmaşii în poporul său; căci Eu sunt Domnul Care-l sfinţesc.»“

¹⁶ Domnul i-a zis din nou lui Moise: ¹⁷ „Spune-i lui Aaron: «Nici un bărbat dintre urmaşii tăi din generaţiile viitoare care va avea o meteahnă să nu se apropie să aducă mâncarea Dumnezeului său. ¹⁸ Nici unul care va avea vreo meteahnă să nu se apropie, nici unul care va fi orb, şchiop, care va avea faţa mutilată sau un mădular mai lung, ¹⁹ nici unul care va avea piciorul rupt sau mâna ruptă, ²⁰ care va fi cocoşat sau pitic, care va avea un defect la ochi, care va avea râie sau răni pe piele sau ale cărui boaşe nu vor fi întregi^[ag]. ²¹ Nici unul dintre urmaşii preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă nu va putea să se apropie ca să aducă Domnului jertfe mistuite de foc; cine are o meteahnă nu se poate apropia ca să aducă mâncarea Dumnezeului său. ²² El va putea totuşi mânca din pâinea Dumnezeului său, atât din cea preasfântă, cât şi din cea sfântă. ²³ Însă nu va avea voie să se apropie de draperia despărţitoare^[ah] sau de altar, fiindcă are o meteahnă; să nu-Mi profaneze locurile Mele sfinte, pentru că Eu sunt Domnul Care le sfinţesc.»“

²⁴ Astfel, Moise a spus toate aceste cuvinte lui Aaron, fiilor acestuia şi tuturor israeliţilor.

22 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Spune-le lui Aaron şi fiilor săi să aibă respect faţă de lucrurile sfinte care-Mi sunt închinate de către israeliţi şi să nu profaneze Numele Meu cel sfânt. Eu sunt Domnul.

³ Să le spui: «Dacă vreunul dintre urmaşii voştri din generaţiile viitoare se va apropia, în timp ce va fi necurat, de lucrurile sfinte, pe care israeliţii le dau Domnului, atunci omul acela să fie nimicit din prezenţa Mea. Eu sunt Domnul.

⁴ Nici unul dintre urmaşii lui Aaron care va avea o rană de lepră^[ai] sau care va suferi de vreo scurgere, să nu mănânce din lucrurile sfinte până nu va fi curat. Oricine va atinge vreun lucru care a devenit necurat din cauza unui trup mort sau a unui bărbat care a avut o scurgere de sămânţă, ⁵ oricine va atinge vreun animal care mişună, prin care poate ajunge necurat sau vreun om prin care poate ajunge necurat, oricare ar fi necurăţia lui, ⁶ acela care va atinge un astfel de lucru va fi necurat până seara. El nu va putea mânca din lucrurile sfinte până nu-şi va spăla trupul cu apă. ⁷ La asfinţitul soarelui va fi curat; după aceea va putea mânca din lucrurile sfinte, căci acestea sunt hrana sa. ⁸ Să nu mănânce din ceva mort sau din ceea ce a fost sfâşiat de animalele sălbatice, ca să nu ajungă necurat. Eu sunt Domnul.

⁹ Preoţii să păzească poruncile Mele ca să nu se încarce cu păcat şi să moară din cauză că le-au necinstit. Eu sunt Domnul; Eu îi sfinţesc.

¹⁰ Nici un om care nu este preot să nu mănânce din lucrurile sfinte. Nici oaspetele şi nici cel angajat de preot ca ziler să nu mănânce din lucrurile sfinte. ¹¹ Dar dacă preotul îşi va cumpăra un sclav cu argintul său, acesta va putea să mănânce; de asemenea, sclavii născuţi în familia sa vor putea să mănânce din hrana lui. ¹² Dacă fiica unui preot se va căsători cu un bărbat care nu este preot, ea nu va putea mânca din darurile sfinte. ¹³ Dar fiica unui preot care a rămas văduvă sau care este divorţată neavând copii şi care s-a întors în casa tatălui ei ca în tinereţe, va putea să mănânce din hrana tatălui ei. Însă nici un om care nu este preot să nu o mănânce.

¹⁴ Dacă un om va mânca din lucrurile sfinte fără să-şi dea seama, atunci el va trebui să dea preotului preţul lucrului sfânt şi să adauge încă o cincime la el. ¹⁵ Preoţii să nu profaneze lucrurile sfinte pe care israeliţii le aduc Domnului, ¹⁶ dându-le voie acestora să mănânce din ele, fiindcă ar aduce asupra lor un păcat de care s-ar face vinovaţi; căci Eu sunt Domnul Care îi sfinţesc.“

Jertfele să fie fără meteahnă

¹⁷ Domnul i-a zis lui Moise: ¹⁸ „Spune-le lui Aaron, fiilor săi şi tuturor israeliţilor: «Toţi bărbaţii din casa lui Israel şi toţi străinii din Israel care vor dori să aducă o ardere de tot Domnului, fie ca jertfă pentru împlinirea jurămintelor lor, fie ca daruri de bunăvoie, ¹⁹ să ia un mascul fără meteahnă dintre vite, oi sau capre, după cum doresc şi să-l jertfească. ²⁰ Să nu aduceţi nici o jertfă care are vreo meteahnă, pentru că nu va fi primită de la voi. ²¹ Când cineva va aduce Domnului o jertfă de pace^[aj] pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca dar de bunăvoie, din cireadă sau din turmă, va trebui ca aceasta să fie desăvârşită pentru a fi primită; să nu aibă nici o meteahnă. ²² Cele oarbe, lovite, mutilate, cele care au vreo scurgere, râie sau bube pe piele să nu le jertfiţi Domnului şi să nu le puneţi pe altar ca jertfe mistuite de foc pentru Domnul. ²³ Pentru un dar de bunăvoie veţi putea aduce un bou^[ak] sau un miel care are un mădular mai lung sau mai scurt, însă ca jertfă pentru împlinirea unui jurământ el nu va fi primit. ²⁴ Orice animal care are vreo parte lovită, zdrobită, sfâşiată sau tăiată să nu-l jertfiţi Domnului; să nu aduceţi asemenea jertfe în ţara voastră ²⁵ şi să nu primiţi vreun astfel de animal de la un străin pentru a-l aduce ca hrană Dumnezeului vostru; fiindcă sunt mutilate şi au meteahnă, ele nu vor fi primite de la voi.»“

²⁶ Domnul i-a mai zis lui Moise: ²⁷ „Când se naşte un viţel, un miel sau un ied, acesta trebuie să rămână şapte zile cu mama lui, după care, începând cu ziua a opta, poate fi primit ca jertfă mistuită de foc pentru Domnul. ²⁸ Vaca, oaia sau capra să nu le înjunghiaţi în aceeaşi zi cu fătul lor.

²⁹ Când veţi aduce o jertfă de mulţumire pentru Domnul, să o jertfiţi în aşa fel încât să fie primită de la voi. ³⁰ Să fie mâncată în aceeaşi zi; să nu lăsaţi nimic din ea până dimineaţă. Eu sunt Domnul.

³¹ Să păziţi poruncile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul. ³² Să nu profanaţi Numele Meu cel sfânt, ca să fiu sfinţit în mijlocul israeliţilor. Eu sunt Domnul Care vă sfinţesc, ³³ Eu, Cel Care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul.“

Calendarul^[al] sărbătorilor. Sabatul

23 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Vorbeşte israeliţilor şi spune-le: «Acestea sunt sărbătorile Domnului cu ocazia cărora veţi vesti adunări sfinte; acestea sunt sărbătorile Mele. ³ Să se lucreze şase zile, dar ziua a şaptea este Sabatul, o zi de odihnă însoţită de o adunare sfântă; să nu faceţi nici o lucrare în această zi: să fie Sabatul Domnului în toate locuinţele voastre.

Paştele şi Sărbătoarea Azimilor

⁴ Celelalte sărbători ale Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veţi sărbători la vremea hotărâtă pentru ele sunt următoarele: ⁵ în a paisprezecea zi a lunii întâi, între cele două seri^[am], va fi Paştele Domnului, ⁶ iar în a cincisprezecea zi a acestei luni va fi Sărbătoarea Azimelor în cinstea Domnului; timp de şapte zile să mâncaţi azime. ⁷ În prima zi să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită. ⁸ Apoi, timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc, iar în ziua a şaptea să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită.»“

Sărbătoarea Primelor Roade

⁹ Domnul i-a mai zis lui Moise: ¹⁰ „Spune-le israeliţilor: «Când veţi intra în ţara pe care v-o voi da şi veţi aduna recolta, să aduceţi preotului un snop din primele roade ale secerişului. ¹¹ Să legene snopul înaintea Domnului ca voi să fiţi primiţi; preotul să-l legene la o zi după Sabat. ¹² În ziua când veţi legăna snopul, să jertfiţi un miel de un an, fără meteahnă, ca ardere de tot pentru Domnul. ¹³ Să adăugaţi la el un dar de mâncare din două zecimi dintr-o efă^[an] de făină aleasă, amestecată cu ulei, ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului şi o jertfă de băutură de un sfert de hin^[ao] de vin. ¹⁴ Să nu mâncaţi nici pâine, nici spice prăjite, nici boabe, până în ziua aceasta, când veţi aduce această jertfă Dumnezeului vostru: aceasta este o poruncă veşnică pentru toţi urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui.

Sărbătoarea Săptămânilor^[ap]

¹⁵ Din ziua de după Sabat, adică din ziua în care veţi aduce snopul ca jertfă legănată, să număraţi şapte săptămâni întregi. ¹⁶ Să număraţi cincizeci de zile până în ziua următoare celui de-al şaptelea Sabat, după care să aduceţi Domnului un nou dar de mâncare. ¹⁷ Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini ca jertfă legănată; să fie făcute din două zecimi de efă de făină aleasă şi să fie coapte după ce s-a dospit aluatul; acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul. ¹⁸ Împreună cu pâinile să aduceţi, ca ardere de tot pentru Domnul, şapte miei de un an, fără meteahnă, un viţel şi doi berbeci; la acestea să adăugaţi darul de mâncare şi jertfele de băutură ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. ¹⁹ Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat şi doi miei de un an ca jertfă de pace^[aq]. ²⁰ Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului împreună cu pâinea adusă din primele roade şi cu cei doi miei; ele să fie puse deoparte pentru Domnul şi să rămână ale preotului. ²¹ În aceeaşi zi să vestiţi o adunare sfântă; atunci să nu faceţi nici o muncă obişnuită. Aceasta este o poruncă veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui.

²² Când veţi aduna recolta ţării voastre, să nu adunaţi recolta de la marginea ogorului şi să nu strângeţi spicele care vor rămâne după seceriş; lăsaţi-le pentru cel sărac şi pentru străin. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“

Sărbătoarea Trâmbiţelor

²³ Domnul i-a zis lui Moise: ²⁴ „Spune-le israeliţilor: «În prima zi a lunii a şaptea^[ar] să aveţi o zi de odihnă, o adunare sfântă vestită cu sunete de trâmbiţe. ²⁵ Să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.»“

Ziua Ispăşirii

²⁶ Domnul i-a zis din nou lui Moise: ²⁷ „În a zecea zi a lunii a şaptea să fie Ziua Ispăşirii. Atunci să aveţi o adunare sfântă; să vă smeriţi sufletele^[as] şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. ²⁸ Să nu lucraţi nimic în ziua aceea, căci este Ziua Ispăşirii, când se face ispăşire pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru. ²⁹ Acela care nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit din poporul său. ³⁰ Pe acela care va lucra ceva în ziua aceea îl voi nimici din mijlocul poporului său. ³¹ Să nu lucraţi nimic: este o poruncă veşnică pentru toţi urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui. ³² Este un Sabat, o zi de odihnă în care să vă smeriţi sufletele; din seara celei de-a noua zi până în seara următoare să ţineţi Sabatul.“

Sărbătoarea Corturilor^[at]

³³ Domnul i-a zis lui Moise: ³⁴ „Spune-le israeliţilor: «În a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni să ţineţi Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de şapte zile. ³⁵ În prima zi să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei. ³⁶ Timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; în ziua a opta să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. Este o adunare solemnă^[au]; să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei.

³⁷ Acestea sunt sărbătorile Domnului, cu ocazia cărora va trebui să vestiţi adunări sfinte, pentru a aduce Domnului jertfe mistuite de foc – arderi de tot şi daruri de mâncare, jertfe şi jertfe de băutură, fiecare la vremea hotărâtă ³⁸ – în afară de Sabatele dedicate Domnului, în afară de darurile voastre, de toate jurămintele şi de toate darurile voastre de bunăvoie pe care le oferiţi Domnului.

³⁹ În a cincisprezecea zi a lunii a şaptea, după ce aţi adunat roadele ţării, să ţineţi sărbătoarea Domnului, timp de şapte zile; atât prima, cât şi a opta zi să fie o zi de odihnă. ⁴⁰ În prima zi să luaţi fructe din pomii cei frumoşi^[av], ramuri de palmier, crengi de pomi stufoşi şi crengi de sălcii de râu; să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, timp de şapte zile. ⁴¹ În fiecare an să ţineţi această sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile. Să o ţineţi în luna a şaptea – este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile. ⁴² Să locuiţi în corturi şapte zile; toţi israeliţii să locuiască în corturi, ⁴³ pentru ca urmaşii voştri să ştie că Eu am hotărât ca israeliţii să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“

⁴⁴ Şi astfel, Moise le-a spus israeliţilor care sunt sărbătorile Domnului.

Jertfele continue din Cortul Întâlnirii

24 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Porunceşte israeliţilor să-ţi aducă pentru luminat ulei pur din măsline presate, ca să ardă în candele şi astfel sfeşnicul să lumineze continuu. ³ Aaron să-l pregătească în Cortul Întâlnirii, dincoace de draperia Mărturiei, ca să ardă continuu înaintea Domnului, de seara până dimineaţa. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru toate generaţiile voastre. ⁴ Să aşeze candelele în sfeşnicul de aur curat, ca să fie întotdeauna înaintea Domnului.

⁵ Să iei făină aleasă şi să faci din ea douăsprezece pâini; pentru fiecare pâine să foloseşti două zecimi

dintr-o efă^[aw]. ⁶ Să le pui în două şiruri pe masa de aur curat, câte şase pe fiecare şir, înaintea Domnului. ⁷ Să pui tămâie curată pe fiecare şir, ca aceasta să poată fi pe pâine o aducere-aminte, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. ⁸ În fiecare zi de Sabat să se aducă continuu aceste pâini înaintea Domnului, fiind luate de la israeliţi printr-un legământ veşnic. ⁹ Ele vor rămâne ale lui Aaron şi ale fiilor săi, care vor trebui să le mănânce într-un loc sfânt, căci ele sunt pentru ei un lucru preasfânt, o parte din jertfele mistuite de foc pentru Domnul. Aceasta este o poruncă veşnică.“

Pedeapsa pentru hulă şi Legea Talionului

¹⁰ Fiul unei femei israelite şi al unui bărbat egiptean a ieşit printre israeliţi. Acest fiu al femeii israelite s-a luat la luptă, în tabără, cu un bărbat israelit. ¹¹ Fiul femeii israelite a hulit Numele lui Dumnezeu şi L-a blestemat. L-au adus la Moise – pe mama lui o chema Şelomit, fiica lui Dibri, din seminţia lui Dan – ¹² şi l-au închis până avea să le fie arătată hotărârea Domnului.

¹³ Domnul i-a zis lui Moise: ¹⁴ „Scoateţi-l pe cel ce a hulit în afara taberei; toţi aceia care l-au auzit să-şi pună mâinile pe capul lui şi întreaga adunare să-l omoare cu pietre. ¹⁵ Apoi să le spui israeliţilor: «Oricine Îl va blestema pe Dumnezeul lui îşi va purta pedeapsa pentru păcatul lui. ¹⁶ Cine va huli Numele Domnului va fi omorât; toată adunarea să-l omoare cu pietre. Atât străinii, cât şi băştinaşii care vor huli Numele Meu, să fie omorâţi.

¹⁷ Cine va ucide un om să fie pedepsit cu moartea. ¹⁸ Cine va omorî un animal va trebui să dea altul în loc: viaţă pentru viaţă. ¹⁹ Dacă un om va răni pe semenul său, să i se facă aşa cum a făcut el: ²⁰ rană pentru rană, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; să i se facă aceeaşi rană pe care a făcut-o el semenului său. ²¹ Cel ce va omorî un animal va trebui să dea altul în loc, însă cel ce va ucide un om să fie pedepsit cu moartea. ²² Să aveţi aceeaşi lege atât pentru străin, cât şi pentru băştinaş, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“

²³ Moise le-a spus israeliţilor aceste cuvinte; ei au scos în afara taberei pe cel ce hulise şi l-au omorât cu pietre. Israeliţii au făcut aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise.

Reglementări privind celebrarea anului sabatic

25 Domnul i-a zis lui Moise pe muntele Sinai: ² „Spune-le israeliţilor: «Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să ţină un Sabat în cinstea Domnului. ³ Şase ani să-ţi semeni ogorul şi şase ani să-ţi tai via şi să-i strângi roadele, ⁴ dar în al şaptelea an să ţii un Sabat deplin pentru pământ, un Sabat în cinstea Domnului: să nu-ţi semeni ogorul şi să nu-ţi tai via. ⁵ Să nu culegi ce va ieşi după seceriş şi să nu aduni strugurii viei tale netăiate^[ax]; să fie un an de odihnă pentru pământ. ⁶ Să mănânci ceea ce va ieşi de la sine din pământ în timpul anului de odihnă, atât tu, cât şi sclavul sau sclava ta, zilerul, peregrinul, ⁷ vitele tale şi animalele sălbatice din ţară; tot ce va ieşi din pământ să vă slujească drept hrană.

Reglementări privind celebrarea anului de veselie

⁸ Să numeri şapte rânduri de sabat al anilor, adică de şapte ori şapte ani; aşadar şapte rânduri de sabat al anilor sunt patruzeci şi nouă de ani. ⁹ Apoi să pui să se sune tare din trâmbiţă; în ziua a zecea a lunii a şaptea, în Ziua Ispăşirii, să se sune din trâmbiţă în toată ţara. ¹⁰ Să sfinţiţi cel de-al cincizecilea an şi să vestiţi libertatea în ţară pentru toţi locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi anul de veselie^[ay]: fiecare din voi să se întoarcă la proprietatea lui şi fiecare din voi să se întoarcă la clanul lui. ¹¹ Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie: să nu semănaţi, să nu culegeţi ce creşte după seceriş şi să nu culegeţi viile netăiate. ¹² Acesta este anul de veselie – să fie sfânt pentru voi; să mâncaţi doar ceea ce va creşte de la sine pe ogor.

¹³ În acest an de veselie să vă întoarceţi, fiecare din voi, la proprietatea voastră.

¹⁴ Când veţi vinde ceva semenului vostru sau când veţi cumpăra de la semenul vostru, să nu vă înşelaţi unul pe altul. ¹⁵ Când veţi cumpăra de la semenul vostru, să plătiţi socotind anii de la anul de veselie, iar cel care vă va vinde să ceară un preţ, ţinând cont de anii care mai rămân pentru cules. ¹⁶ Dacă anii sunt mulţi, atunci să ridici preţul, iar dacă anii sunt puţini, să scazi preţul, pentru că ţi se vinde un anumit număr de secerişuri. ¹⁷ Să nu vă înşelaţi unul pe altul, ci să vă temeţi de Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

¹⁸ Să împliniţi poruncile Mele, să păziţi legile Mele şi să le înfăptuiţi, ca să trăiţi în siguranţă în ţară. ¹⁹ Ţara îşi va da rodul, iar voi veţi mânca şi veţi trăi în siguranţă în ea. ²⁰ Dacă vă veţi întreba ce veţi mânca în al şaptelea an, deoarece nu semănaţi şi nu vă strângeţi roadele, ²¹ atunci să ştiţi că Eu vă voi da binecuvântarea Mea în al şaselea an într-o asemenea măsură, încât pământul va da roade pentru trei ani. ²² Când veţi semăna în al optulea an, veţi mânca tot din roadele vechi; până în al nouălea an, până la noile roade, veţi mânca tot din cele vechi.

²³ Pământul să nu fie vândut pe veci, pentru că ţara este a Mea, iar voi sunteţi străini şi peregrini înaintea Mea. ²⁴ De aceea, în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri.

²⁵ Dacă unul dintre cei din poporul tău va sărăci şi îşi va vinde o parte din proprietatea lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, va trebui să vină şi să răscumpere ceea ce el a vândut. ²⁶ Dacă omul nu are pe nimeni care să răscumpere, dar ajunge el însuşi în stare să poată face răscumpărarea, ²⁷ atunci să socotească anii de la vânzare şi să dea înapoi cumpărătorului diferenţa, după care se poate întoarce la proprietatea lui. ²⁸ Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, atunci ceea ce a vândut să rămână la cumpărător până la anul de veselie; în anul de veselie cumpărătorul va trebui să iasă din ea şi astfel el se va putea întoarce la proprietatea lui.

²⁹ Dacă cineva va vinde o casă de locuit, aflată într-o cetate înconjurată cu ziduri, aceasta va putea fi răscumpărată în timp de un an de la vânzare; dreptul de răscumpărare este de un an. ³⁰ Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa din cetatea înconjurată cu ziduri să rămână pentru totdeauna a cumpărătorului şi a urmaşilor lui; să nu iasă din ea în anul de veselie. ³¹ Casele din satele care nu sunt înconjurate cu ziduri vor fi privite la fel ca şi ogoarele ţării; ele vor putea fi răscumpărate, iar cumpărătorul va trebui să le restituie în anul de veselie.

³² Cât despre cetăţile leviţilor, leviţii vor avea pentru totdeauna dreptul de răscumpărare asupra caselor din cetăţile lor. ³³ Dacă un om cumpără o casă de la leviţi, casa care a fost vândută în cetatea lor să fie restituită în anul de veselie, întrucât casele din cetăţile leviţilor sunt proprietatea lor în mijlocul israeliţilor. ³⁴ Dar ogoarele din jurul cetăţilor leviţilor nu pot fi vândute, pentru că sunt proprietatea lor pentru totdeauna.

³⁵ Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi devine dependent de tine, tu să-l ajuţi ca şi cum ar fi un străin sau un peregrin; să-l laşi să locuiască la tine. ³⁶ Să nu iei nici un fel de dobândă de la el, ci teme-te de Dumnezeu; lasă-l pe fratele tău să locuiască împreună cu tine. ³⁷ Să nu-i împrumuţi argint cu dobândă şi să nu-i dai mâncare pe camătă. ³⁸ Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din ţara Egiptului ca să-ţi dau Canaanul şi să fiu Dumnezeul tău.

³⁹ Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi ţi se vinde, să nu-l obligi să lucreze ca sclav. ⁴⁰ Să rămână la tine ca ziler sau ca peregrin. Să te slujească până la anul de veselie. ⁴¹ Atunci va putea pleca de la tine împreună cu copiii lui şi astfel se va putea întoarce la clanul lui şi la proprietatea părinţilor lui. ⁴² Căci ei sunt sclavii Mei pe care i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vânduţi cum se vând sclavii. ⁴³ Să nu-i stăpâneşti cu asprime, ci teme-te de Dumnezeul tău.

⁴⁴ Cât despre sclavii şi sclavele pe care poate vrei să îi ai, îi poţi cumpăra dintre neamurile din jur. ⁴⁵ Poţi să-i iei şi dintre fiii peregrinilor care vor locui la tine sau dintre cei din clanurile lor care se vor naşte în ţara voastră; ei pot fi proprietatea voastră. ⁴⁶ Îi puteţi lăsa ca moştenire copiilor voştri, iar aceştia să-i moştenească ca pe o proprietate. Ei vor fi sclavii voştri pe viaţă. Cât despre israeliţi, fraţii voştri, nici unul din voi să nu stăpânească peste altul cu asprime.

⁴⁷ Dacă un străin sau un peregrin se îmbogăţeşte, iar unul din fraţii voştri sărăceşte lângă el şi se vinde străinului sau peregrinului sau vreunuia din clanul străinului, ⁴⁸ după ce s-a vândut, el mai poate fi răscumpărat. Să-l răscumpere una din rudele sale; ⁴⁹ atât unchiul său, cât şi fiul unchiului său sau orice rudă apropiată din clanul lui vor putea să-l răscumpere; sau dacă poate, să se răscumpere singur. ⁵⁰ Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat. Preţul eliberării sale să fie socotit după numărul de ani, din anul în care a fost vândut până la anul de veselie; perioada în care a fost cu proprietarul va fi preţuită la fel ca perioada preţuită în cazul unui lucrător plătit. ⁵¹ Dacă mai rămân însă mulţi ani până la anul de veselie, în funcţie de numărul lor, el va plăti pentru răscumpărarea lui o parte din argintul cu care a fost cumpărat. ⁵² Dacă mai sunt puţini ani până la anul de veselie, atunci să le facă socoteala şi să-şi plătească răscumpărarea în funcţie de aceşti ani. ⁵³ Acesta va fi pentru cumpărătorul său ca un lucrător plătit cu anul; deci să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi.

⁵⁴ Dacă nu va fi răscumpărat în nici unul din aceste feluri, el şi copiii lui să fie eliberaţi la anul de veselie. ⁵⁵ Israeliţii sunt robii Mei; ei sunt robii Mei pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

Binecuvântări în urma ascultării

26 Să nu vă faceţi idoli şi să nu vă ridicaţi nici chip cioplit, nici stâlpi sacri^[az]; să nu aşezaţi chipuri de piatră pe pământul ţării voastre, ca să vă închinaţi înaintea lor, pentru că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

² Să ţineţi Sabatele Mele şi să cinstiţi Lăcaşul Meu. Eu sunt Domnul.

³ Dacă veţi urma hotărârile Mele, dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, ⁴ atunci vă voi da ploi la vreme, pământul îşi va da rodul lui şi pomii câmpului îşi vor da roadele lor. ⁵ Secerişul va ţine până la culesul viei, şi culesul viei va ţine până la semănat; veţi mânca pâine din belşug şi veţi trăi în siguranţă în ţară.

⁶ Vă voi da pace în ţară şi astfel vă veţi culca şi nimeni nu vă va înspăimânta; voi nimici fiarele sălbatice din ţară şi sabia nu va trece prin ţara voastră. ⁷ Veţi urmări pe duşmanii voştri şi ei vor cădea înaintea voastră loviţi de sabie. ⁸ Cinci dintre voi vor urmări o sută şi o sută vor urmări zece mii; duşmanii voştri vor cădea înaintea voastră loviţi de sabie.

⁹ Mă voi întoarce spre voi, vă voi face roditori, vă voi înmulţi şi Îmi voi ţine legământul Meu cu voi. ¹⁰ Veţi mânca din recolta cea veche şi va trebui să scoateţi afară recolta cea veche pentru a-i face loc celei noi. ¹¹ Îmi voi aşeza Locuinţa în mijlocul vostru şi nu vă voi urî. ¹² Voi umbla printre voi şi voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu. ¹³ Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-am scos din ţara Egiptului ca să nu mai fiţi sclavii egiptenilor. Eu am rupt legăturile jugului vostru şi v-am făcut să mergeţi cu capul ridicat.

Blesteme în urma neascultării

¹⁴ Dar dacă nu Mă veţi asculta şi nu veţi împlini toate aceste porunci, ¹⁵ dacă veţi dispreţui hotărârile Mele şi veţi urî legile Mele până într-acolo, încât nu veţi mai împlini toate poruncile Mele, ci veţi rupe legământul Meu, ¹⁶ iată ce vă voi face: voi aduce groaza peste voi; tifosul şi frigurile vor face să vi se stingă ochii şi să piară viaţa din voi. Vă veţi semăna degeaba sămânţa, căci o vor mânca duşmanii voştri. ¹⁷ Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi fi biruiţi de duşmanii voştri; cei ce vă urăsc vă vor stăpâni şi veţi fugi chiar şi când nu veţi fi urmăriţi.

¹⁸ Dacă în ciuda acestor lucruri nu Mă veţi asculta, voi continua şi Eu să vă pedepsesc de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre. ¹⁹ Voi frânge mândria puterii voastre, vă voi face cerul ca fierul şi pământul ca bronzul. ²⁰ Vi se va risipi puterea fără rost: pământul vostru nu-şi va mai da rodul şi pomii din ţară nu-şi vor mai da roadele.

²¹ Dacă şi după aceasta veţi continua să-Mi fiţi potrivnici şi nu veţi voi să Mă ascultaţi, atunci vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre. ²² Voi trimite fiarele sălbatice împotriva voastră, care vă vor lăsa fără copii şi vă vor nimici vitele; ele vă vor împuţina şi astfel drumurile voastre vor rămâne pustii. ²³ Dacă nici după aceste pedepse nu vă veţi lăsa disciplinaţi de Mine, ci Îmi veţi fi potrivnici, ²⁴ atunci şi Eu vă voi fi potrivnic: vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre. ²⁵ Voi aduce sabia împotriva voastră, care va răzbuna legământul încălcat; dacă vă veţi aduna în cetăţile voastre voi trimite molima printre voi şi veţi fi daţi în mâinile duşmanilor voştri. ²⁶ Când voi aduce lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor şi vă vor da pâinea cu cântarul; dar, cu toate că o veţi mânca, tot nu vă veţi sătura.