Bible in 90 Days

Semnul legământului lui Dumnezeu cu Avraam: circumcizia

17 Când Avram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat acestuia şi i-a zis:

– Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic^[a]. Umblă înaintea Mea şi fii fără pată, ² iar Eu voi face un legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte mult.“ ³ Atunci Avram I s-a închinat până la pământ, iar Dumnezeu i-a zis: ⁴ „În ce Mă priveşte pe Mine, acesta este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri. ⁵ Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam^[b], pentru că te-am făcut tatăl multor neamuri. ⁶ Te voi face foarte roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieşi din tine. ⁷ Voi încheia un legământ veşnic cu tine şi cu urmaşii^[c] tăi după tine, pentru toate generaţiile care vor urma, pentru a fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi după tine. ⁸ Eu îţi voi da, ţie şi seminţei tale^[d] după tine, ţara în care locuieşti acum ca străin, toată ţara Canaan, ca pe o proprietate veşnică; iar Eu voi fi Dumnezeul lor.“

⁹ Dumnezeu i-a mai zis lui Avraam:

– În ce te priveşte pe tine, să păzeşti legământul Meu, tu şi urmaşii tăi după tine, în toate generaţiile care vor urma. ¹⁰ Acesta este legământul Meu cu tine şi cu urmaşii tăi după tine, legământ pe care trebuie să-l respecţi: fiecare bărbat dintre voi să fie circumcis. ¹¹ Să vă circumcideţi în carnea prepuţului vostru; acesta va fi un semn al legământului Meu cu voi. ¹² În toate generaţiile care vor urma, fiecare băiat trebuie să fie circumcis când va avea opt zile, fie că este născut în gospodăria ta, fie că l-ai cumpărat cu argint de la vreun străin, şi nu este dintre urmaşii tăi. ¹³ Trebuie să fie circumcişi atât cel născut în gospodăria ta, cât şi cel cumpărat cu argintul tău. Legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veşnic. ¹⁴ Orice băiat necircumcis, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuţului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu.“

¹⁵ De asemenea, Dumnezeu i-a zis lui Avraam:

– În ce o priveşte pe Sarai, soţia ta, să nu o mai chemi Sarai, căci de acum numele ei va fi Sara^[e]. ¹⁶ Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu prin ea. O voi binecuvânta, astfel încât ea va deveni mama unor neamuri; chiar regi ai popoarelor vor ieşi din ea.“

¹⁷ Atunci Avraam I s-a închinat până la pământ, a râs şi şi-a zis în sine: „I se poate naşte copil unui om de o sută de ani? Poate Sara, care este de nouăzeci de ani, să aibă un copil?“ ¹⁸ Apoi I-a zis lui Dumnezeu:

– Aş vrea ca Ismael să trăiască înaintea Ta!

¹⁹ Dar Dumnezeu i-a răspuns:

– Cu siguranţă Sara îţi va naşte un fiu căruia să-i pui numele Isaac^[f]. Eu voi încheia un legământ veşnic cu el şi cu sămânţa^[g] lui după el. ²⁰ În ceea ce-l priveşte pe Ismael, te-am auzit: îl voi binecuvânta şi îl voi face roditor şi foarte numeros. El va fi tatăl a doisprezece prinţi, iar Eu îl voi face un neam mare. ²¹ Totuşi legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, cel pe care Sara îl va naşte la anul, pe vremea aceasta.

²² Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S-a înălţat de la el. ²³ Chiar în ziua aceea, Avraam i-a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei născuţi în gospodăria sa şi pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său, pe toţi bărbaţii din gospodăria sa, şi i-a circumcis în carnea prepuţurilor lor, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. ²⁴ Avraam avea nouăzeci şi nouă de ani când a fost circumcis în carnea prepuţului său, ²⁵ iar fiul său Ismael avea treisprezece ani. ²⁶ Avraam şi fiul său au fost circumcişi chiar în ziua aceea. ²⁷ Au fost circumcişi împreună cu el şi toţi bărbaţii din gospodăria sa, atât cei născuţi în gospodărie, cât şi cei cumpăraţi cu argint de la străini.

Cei trei vizitatori

18 Domnul i S-a arătat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, pe când acesta stătea la intrarea cortului său, în căldura zilei. ² La un moment dat, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut trei bărbaţi stând în apropierea sa. Când i-a văzut, a alergat de la intrarea cortului ca să-i întâmpine şi s-a plecat până la pământ. ³ El a zis:

– Stăpâne^[h], dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, Te rog, nu trece pe lângă robul Tău. ⁴ Permiteţi să se aducă puţină apă ca să vă puteţi spăla picioarele şi să vă odihniţi sub copac. ⁵ Permiteţi-mi să aduc nişte mâncare, ca să vă învioraţi inimile, după care puteţi merge mai departe, căci de aceea aţi venit la slujitorul vostru.

– Aşa este; fă după cum ai spus, i-au răspuns ei.

⁶ Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri^[i] de făină, frământă şi fă pâine.“ ⁷ El a alergat la turmă, a luat un viţel a cărui carne era fragedă şi bună şi i l-a dat unui slujitor care s-a grăbit să-l pregătească. ⁸ Apoi a luat nişte iaurt, nişte lapte, precum şi viţelul pe care îl pregătise şi i-a servit pe cei trei bărbaţi. În timp ce ei mâncau, Avraam stătea lângă ei, sub copac. ⁹ Ei l-au întrebat:

– Unde este Sara, soţia ta?

– Acolo, în cort, a răspuns el.

¹⁰ Apoi Unul dintre ei^[j] a spus:

– La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce din nou la tine, iar Sara, soţia ta, va avea un fiu.

Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele Lui. ¹¹ Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, iar Sara trecuse de vârsta când putea avea copii. ¹² De aceea Sara a râs în sinea ei, zicând: „Acum că am îmbătrânit, iar stăpânul meu este bătrân, să mai am plăcerea aceasta?“ ¹³ Domnul l-a întrebat pe Avraam:

– De ce a râs Sara, zicând: „Să am într-adevăr un copil acum când sunt bătrână?“ ¹⁴ Este ceva prea greu pentru Domnul? La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.

¹⁵ Dar Sara – pentru că se temea – a negat zicând:

– Nu am râs.

– Ba da, ai râs! a răspuns El.

Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma

¹⁶ Când s-au ridicat de acolo, bărbaţii s-au uitat înspre Sodoma, iar Avraam a mers împreună cu ei ca să-i conducă. ¹⁷ Dar Domnul a zis: „Să ascund oare de Avraam ceea ce urmează să fac, ¹⁸ din moment ce el va deveni un neam mare şi puternic şi prin el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului? ¹⁹ Căci l-am ales pentru a le porunci copiilor săi şi urmaşilor săi după el să ţină calea Domnului, făcând ceea ce este drept şi corect, pentru ca Domnul să-i dea lui Avraam ceea ce i-a promis.“ ²⁰ Atunci Domnul a zis: „Plângerea împotriva Sodomei şi Gomorei este foarte mare, iar păcatul lor este foarte grav! ²¹ Trebuie să cobor să văd dacă au făcut aşa cum s-a auzit până la Mine; iar dacă nu, voi şti.“

²² Acei bărbaţi s-au întors de acolo şi au plecat înspre Sodoma. Dar Avraam a rămas, stând înaintea Domnului.^{[k] 23} Avraam s-a apropiat de El şi a zis:

– Îl vei distruge Tu şi pe cel drept împreună cu cel rău? ²⁴ Poate că sunt cincizeci de oameni drepţi în cetate; vei distruge atunci acel loc şi nu-l vei cruţa de dragul celor cincizeci de oameni drepţi care sunt în cetate? ²⁵ Departe de Tine să faci un astfel de lucru: să-l omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât celui drept să i se facă la fel ca şi celui rău! Departe de Tine lucrul acesta! Oare nu va face Judecătorul întregului pământ ceea ce este drept?

²⁶ – Dacă voi găsi în cetatea Sodoma cincizeci de oameni drepţi, i-a răspuns Domnul, voi cruţa tot acel loc de dragul lor.

²⁷ – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a spus Avraam, deşi nu sunt decât praf şi cenuşă, ²⁸ dacă din cei cincizeci vor lipsi cinci, vei distruge toată cetatea din cauza lipsei celor cinci?

– Dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

²⁹ – Poate vor fi găsiţi numai patruzeci, a adăugat din nou Avraam.

– De dragul celor patruzeci, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

³⁰ – Să nu se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăşi, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar treizeci.

– Dacă voi găsi acolo treizeici de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

³¹ – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a continuat Avraam, poate vor fi găsiţi doar douăzeci.

– De dragul celor douăzeci, nu voi distruge cetatea, i-a răspuns El.

³² – Să nu se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar zece oameni drepţi în cetate.

– De dragul celor zece, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

³³ După ce a terminat de vorbit cu Avraam, Domnul a plecat, iar Avraam s-a întors acasă.

Distrugerea Sodomei şi Gomorei

19 Cei doi îngeri^[l] au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i-a văzut, s-a ridicat să-i întâmpine, li s-a închinat până la pământ ² şi le-a zis:

– Stăpânii mei, vă rog, întoarceţi-vă la casa slujitorului vostru, rămâneţi peste noapte şi spălaţi-vă picioarele. Mâine dimineaţă vă veţi scula devreme şi vă veţi continua drumul.

– Nu, i-au răspuns ei, ci vom petrece noaptea în afara cetăţii.

³ Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s-au întors cu el şi au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa, a copt azime, iar aceştia au mâncat. ⁴ Dar înainte ca ei să se culce, toţi bărbaţii din toate colţurile cetăţii Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa, ⁵ l-au strigat pe Lot şi l-au întrebat:

– Unde sunt bărbaţii care au venit la tine în această seară? Scoate-i afară la noi ca să-i cunoaştem.

⁶ Lot a ieşit afară la ei, a închis uşa după el ⁷ şi a zis:

– Vă rog, fraţilor, nu fiţi atât de răi. ⁸ Am două fiice care n-au cunoscut bărbat; lăsaţi-mă să vi le aduc şi faceţi cu ele ce vă place; dar să nu le faceţi nimic acestor bărbaţi, căci ei au venit să se adăpostească sub acoperişul meu.

⁹ – Dă-te din calea noastră! i-au răspuns ei. Acesta a venit aici ca străin, au continuat ei, iar acum face pe judecătorul! Ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei.

Ei l-au împins cu putere pe Lot şi s-au apropiat ca să spargă uşa. ¹⁰ Dar bărbaţii dinăuntru şi-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă şi au închis uşa; ¹¹ iar pe bărbaţii care erau la uşa casei, atât pe cei tineri, cât şi pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceştia n-au mai putut găsi uşa. ¹² Atunci acei bărbaţi i-au zis lui Lot: „Mai ai şi pe altcineva în cetate: gineri, fii, fiice, sau pe altcineva? Scoate-i din acest loc, ¹³ pentru că urmează să-l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului, încât Domnul ne-a trimis să-l distrugem!“ ¹⁴ Lot a ieşit şi le-a spus ginerilor săi, care erau căsătoriţi^[m] cu fiicele sale: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea.“ Dar ginerii săi au crezut că glumeşte.

¹⁵ Când s-a crăpat de ziuă, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ţi soţia şi pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii distrus odată cu pedeapsa adusă asupra cetăţii.“ ¹⁶ Dar pentru că el întârzia, acei bărbaţi i-au luat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice ale sale, i-au scos şi i-au lăsat în afara cetăţii, pentru că Domnului I-a fost milă de el. ¹⁷ Imediat ce i-au scos afară din cetate, Unul dintre ei a zis:

– Fugi, ca să-ţi scapi viaţa; nu te uita înapoi şi nu te opri nicăieri în câmpie. Fugi la munte, căci altfel vei fi distrus.

¹⁸ – Nu, Stăpâne, Te rog, I-a^[n] răspuns Lot. ¹⁹ Slujitorul Tău a găsit bunăvoinţă la Tine, iar Tu Ţi-ai arătat îndurarea^[o] faţă de mine, salvându-mi viaţa; nu pot fugi însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă şi voi muri. ²⁰ Această cetate este destul de aproape ca să pot fugi în ea şi este mică: dă-mi voie să fug acolo. Nu-i aşa că este mică? Astfel, viaţa îmi va fi salvată!

²¹ – Bine, i-a zis El, îţi împlinesc şi această cerere şi nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. ²² Grăbeşte-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo.

De aceea cetatea a fost numită Ţoar^[p]. ²³ Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. ²⁴ Atunci Domnul a făcut să plouă foc şi pucioasă din cer de la Domnul, peste Sodoma şi Gomora. ²⁵ Astfel, El a distrus acele cetăţi, toată câmpia, toţi locuitorii cetăţilor, precum şi ceea ce creştea pe pământ. ²⁶ Dar soţia lui Lot, care se afla în spatele acestuia, s-a uitat înapoi şi a fost transformată într-un stâlp de sare.

²⁷ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde a stat înaintea Domnului. ²⁸ S-a uitat în jos spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul câmpiei şi a văzut un fum gros ca fumul unui cuptor de ars, ridicându-se de pe pământ.

Lot şi fiicele sale

²⁹ Atunci când a distrus cetăţile din câmpie, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii care a căzut peste cetăţile în care acesta locuise. ³⁰ Lot a ieşit din Ţoar şi a locuit pe munte împreună cu cele două fiice ale sale, pentru că se temea să rămână în Ţoar; a locuit într-o peşteră împreună cu cele două fiice ale sale. ³¹ Cea mai mare dintre ele i-a zis celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân şi nu este nici un bărbat prin împrejurimi care să intre la noi, aşa cum este obiceiul pe tot pământul. ³² Haide să-l facem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ ³³ Astfel, ele l-au îmbătat pe tatăl lor în noaptea aceea, iar cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei; el n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁴ În ziua următoare, cea mai mare i-a zis celei mai mici: „Noaptea trecută eu m-am culcat cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi în noaptea aceasta, apoi tu te vei duce şi te vei culca cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ ³⁵ Ele l-au îmbătat pe tatăl lor şi în seara aceea, apoi cea mai mică s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁶ Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate de la tatăl lor. ³⁷ Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab^[q], care este strămoşul moabiţilor de astăzi. ³⁸ Cea mai mică a născut şi ea un fiu şi i-a pus numele Ben-Ami^[r], care este strămoşul amoniţilor de astăzi.

Avraam la Gherar

20 De acolo, Avraam a călătorit spre ţinutul Neghev^[s] şi a locuit între Kadeş şi Şur. În timp ce locuia ca străin în Gherar, ² el pretindea că soţia sa, Sara, este sora lui. Regele Abimelek din Gherar a trimis după Sara pe care a luat-o de soţie. ³ Dar Dumnezeu a venit la Abimelek noaptea într-un vis şi i-a zis:

– Vei muri din cauza femeii pe care ai luat-o de soţie, deoarece ea este măritată.

⁴ Întrucât nu se atinsese de ea, Abimelek a spus:

– Stăpâne, vei distruge Tu un popor nevinovat? ⁵ Nu mi-a spus el că este sora lui? Şi ea însăşi a mărturisit că el este fratele ei. Am făcut acest lucru în curăţie de inimă şi cu mâini nevinovate.

⁶ Atunci Dumnezeu i-a zis în vis:

– Ştiu că ai făcut acest lucru cu integritate, dar te-am oprit să păcătuieşti împotriva Mea; de aceea nu te-am lăsat să te atingi de ea. ⁷ Acum, dă-i bărbatului soţia înapoi! Întrucât este profet, el se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă nu i-o dai înapoi, să ştii că vei muri, tu şi toţi ai tăi.

⁸ Abimelek s-a sculat dis-de-dimineaţă, i-a chemat pe toţi curtenii săi, le-a istorisit toate aceste lucruri, iar bărbaţii s-au temut foarte tare. ⁹ Apoi Abimelek l-a chemat pe Avraam şi l-a întrebat:

– Ce ne-ai făcut? Cu ce-am păcătuit împotriva ta ca să aduci o vină aşa de mare peste mine şi peste regatul meu?

Mi-ai făcut ceea ce n-ar fi trebuit. ¹⁰ Ce urmăreai când ai făcut acest lucru?

¹¹ Avraam i-a răspuns:

– Am făcut acest lucru gândindu-mă că nu este frică de Dumnezeu în acest loc şi temându-mă că mă veţi omorî din pricina soţiei mele. ¹² De altfel, ea este într-adevăr sora mea, fiica tatălui meu, dar nu şi fiica mamei mele şi a ajuns soţia mea. ¹³ Când Dumnezeu m-a chemat să plec din casa tatălui meu, i-am cerut această favoare: ca oriunde vom merge să spună despre mine că sunt fratele ei.

¹⁴ Atunci Abimelek a luat oi şi boi, sclavi şi sclave, i le-a dat lui Avraam şi i-a dat-o înapoi şi pe Sara, soţia lui. ¹⁵ Abimelek i-a zis: „Ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi place.“ ¹⁶ Iar Sarei i-a zis: „Iată, îi dau fratelui tău o mie de şecheli^[t] de argint. Ei sunt dovada că eşti fără vină înaintea tuturor; eşti pe deplin dezvinovăţită.“ ¹⁷ Atunci Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a vindecat pe Abimelek, pe soţia lui, precum şi pe sclavele lui, pentru ca ele să poată avea din nou copii, ¹⁸ deoarece Domnul închisese pântecele tuturor celor de la curtea lui Abimelek din cauza Sarei, soţia lui Avraam.

Naşterea lui Isaac

21 Domnul a avut grijă de Sara, după cum a spus şi a făcut pentru ea ceea ce a promis. ² Sara a rămas însărcinată şi i-a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea la care Dumnezeu îi spusese. ³ Avraam i-a pus fiului său, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac^[u]. ⁴ Avraam l-a circumcis pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. ⁵ Avraam avea o sută de ani când s-a născut fiul său Isaac. ⁶ Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut să râd şi oricine va auzi despre acest lucru va râde împreună cu mine. ⁷ Cine i-ar fi spus lui Avraam că Sara va alăpta copii? a continuat ea. Totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe.“

Alungarea lui Agar şi a lui Ismael

⁸ Copilul a crescut şi a fost înţărcat. În ziua în care Isaac a fost înţărcat, Avraam a dat un ospăţ mare. ⁹ Dar Sara l-a văzut pe fiul egiptencei Agar, pe care aceasta i-l născuse lui Avraam, bătându-şi joc^{[v] 10} şi i-a spus lui Avraam: „Alung-o pe această sclavă şi pe fiul ei, pentru că fiul acestei sclave nu va moşteni împreună cu fiul meu Isaac!“ ¹¹ Acest lucru l-a tulburat mult pe Avraam, pentru că-l avea în vedere pe fiul său. ¹² Dar Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Nu fi tulburat din cauza băiatului şi a sclavei tale; ascult-o pe Sara în tot ce îţi spune, pentru că prin Isaac îşi va primi numele sămânţa^[w] ta. ¹³ Cât despre fiul sclavei tale, îl voi face şi pe el un neam, pentru că şi el este urmaşul tău.“ ¹⁴ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat nişte pâine şi un burduf cu apă şi i le-a dat lui Agar, punându-i-le pe umăr; i-a dat şi copilul şi a izgonit-o. Ea a plecat şi a rătăcit în pustia Beer-Şeba. ¹⁵ Când apa din burduf s-a terminat, Agar a pus copilul sub unul dintre tufişuri, ¹⁶ apoi s-a dus şi a şezut singură mai departe, ca la o aruncătură de arc, pentru că se gândea: „Să nu văd moartea copilului.“ Şezând acolo, ea^[x] a început să plângă. ¹⁷ Dumnezeu a auzit glasul copilului, iar Îngerul lui Dumnezeu a strigat-o pe Agar din cer şi i-a zis: „Ce se întâmplă, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul băiatului din locul în care este. ¹⁸ Scoală-te, ridică băiatul şi ţine-l de mână, pentru că voi face din el un neam mare.“ ¹⁹ Apoi Dumnezeu i-a deschis ochii, iar ea a văzut o fântână cu apă. S-a dus, a umplut burduful cu apă şi i-a dat băiatului să bea. ²⁰ Dumnezeu a fost cu băiatul, iar el a crescut, a locuit în pustie şi a ajuns arcaş. ²¹ A locuit în pustia Paran, iar mama lui i-a luat o soţie din ţara Egiptului.

Legământul dintre Avraam şi Abimelek

²² În vremea aceea, Abimelek, împreună cu Pihol, conducătorul oştirii sale, i-a spus lui Avraam:

– Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci; ²³ jură-mi acum pe Dumnezeul tău că nu mă vei înşela nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe urmaşii mei, ci că, aşa cum eu am arătat bunăvoinţă faţă de tine, tot aşa vei arăta şi tu faţă de mine şi faţă de ţara în care locuieşti ca străin.

²⁴ – Jur, i-a răspuns Avraam.

²⁵ Dar Avraam i s-a plâns lui Abimelek cu privire la o fântână cu apă, pe care slujitorii acestuia o luaseră în stăpânire.

²⁶ Abimelek i-a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut acest lucru. Tu nu mi-ai spus, iar eu nu am auzit despre aceasta până acum.“ ²⁷ Atunci Avraam a luat oi şi boi şi i le-a dat lui Abimelek; apoi cei doi au încheiat un legământ. ²⁸ Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă, ²⁹ iar Abimelek l-a întrebat:

– Ce ai de gând să faci cu aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?

³⁰ – Primeşte-le ca o mărturie pentru mine că eu am săpat această fântână, i-a răspuns Avraam.

³¹ De aceea acel loc a fost numit Beer-Şeba^[y], pentru că amândoi au depus acolo un jurământ. ³² După ce au încheiat legământul la Beer-Şeba, Abimelek şi Pihol, conducătorul oştiri sale, s-au sculat şi s-au întors în ţara filistenilor. ³³ Avraam a plantat un tamarisc în Beer-Şeba şi a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeul cel Veşnic^[z]. ³⁴ El a locuit ca străin în ţara filistenilor multă vreme.

Încercarea lui Avraam

22 După toate acestea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis:

– Avraame!

– Iată-mă, a răspuns el.

² Dumnezeu i-a spus:

– Ia-l pe fiul tău Isaac, pe singurul tău fiu, fiul pe care-l iubeşti, du-te în ţinutul Moria şi jertfeşte-l acolo ca

ardere de tot pe unul dintre munţii despre care îţi voi spune.

³ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a înşeuat măgarul, i-a luat pe doi dintre slujitorii săi şi pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea de tot şi a plecat spre locul despre care i-a spus Dumnezeu. ⁴ A treia zi, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut locul de departe. ⁵ Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“ ⁶ Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot şi le-a pus în spinarea fiului său Isaac, iar el a dus focul şi cuţitul. Şi cei doi au mers împreună. ⁷ Isaac i-a zis tatălui său, Avraam:

– Tată!

– Da, fiule, a răspuns el.

– Avem focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot? l-a întrebat Isaac.

⁸ – Dumnezeu Însuşi va da mielul pentru arderea de tot, fiule, i-a răspuns Avraam.

Şi cei doi şi-au continuat drumul împreună ⁹ până au ajuns la locul pe care Dumnezeu i-l indicase lui Avraam. Acolo Avraam a zidit un altar şi a aranjat lemnele pe el, după care l-a legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. ¹⁰ Apoi şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său. ¹¹ Dar Îngerul Domnului l-a strigat din cer:

– Avraame! Avraame!

– Iată-mă, a răspuns el.

¹² – Nu pune mâna pe băiat, i-a spus Îngerul. Nu-i face nimic, pentru că acum ştiu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.

¹³ Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut un berbec prins cu coarnele într-un tufiş. S-a dus, a luat berbecul şi l-a jertfit ca ardere de tot în locul fiului său. ¹⁴ Avraam a numit acel loc „Domnul va purta de grijă“^[aa], motiv pentru care se spune şi astăzi: „La muntele Domnului i se va purta de grijă.“ ¹⁵ Îngerul Domnului l-a strigat din cer pentru a doua oară pe Avraam ¹⁶ şi i-a spus: „Jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că, deoarece ai făcut acest lucru şi nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, ¹⁷ te voi binecuvânta cu adevărat şi-ţi voi înmulţi foarte mult urmaşii^[ab], cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării. Urmaşii tăi vor pune stăpânire pe cetăţile duşmanilor lor, ¹⁸ iar prin sămânţa^[ac] ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M-ai ascultat.“ ¹⁹ Avraam s-a întors la slujitorii săi, iar ei s-au sculat şi au mers împreună la Beer-Şeba. Şi Avraam a locuit în Beer-Şeba.

Urmaşii lui Nahor

²⁰ După toate acestea, a ajuns la Avraam vestea că Milca i-a născut şi ea copii fratelui său, Nahor: ²¹ pe Uţ, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram, ²² pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Yidlaf şi pe Betuel. ²³ Lui Betuel i s-a născut Rebeca. Pe aceştia opt i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. ²⁴ De asemenea, Reuma, ţiitoarea^[ad] lui, i-a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi pe Maaca.

Moartea şi îngroparea Sarei

23 Sara a trăit o sută douăzeci şi şapte de ani; aceasta a fost durata vieţii ei. ² Ea a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în Canaan, iar Avraam s-a dus s-o jelească şi să plângă după ea. ³ Apoi Avraam s-a ridicat de lângă moarta sa şi le-a spus hitiţilor:

⁴ – Eu sunt doar un străin şi un peregrin printre voi: vindeţi-mi în mijlocul vostru un teren pentru înmormântare, pentru ca să-mi îngrop moarta dinaintea mea.

⁵ Hitiţii i-au răspuns lui Avraam:

⁶ – Ascultă-ne, domnul nostru! Tu eşti un prinţ puternic printre noi. Îngroapă-ţi moarta în cel mai bun dintre mormintele noastre; nici unul dintre noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormântul lui.

⁷ Avraam s-a ridicat şi s-a prosternat înaintea hitiţilor, poporul ţării. ⁸ El le-a zis:

– Dacă vreţi să-mi îngrop moarta dinaintea mea, atunci ascultaţi-mă şi rugaţi-l pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar, ⁹ să-mi vândă peştera Mahpela, care este a lui şi care se află la marginea ogorului său. Să mi-o vândă la un preţ întreg, ca teren pentru înmormântare printre voi.

¹⁰ Fiind printre ceilalţi hitiţi, Efron i-a răspuns lui Avraam în auzul tuturor hitiţilor care veniseră la poarta cetăţii sale:

¹¹ – Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dau ogorul şi-ţi dau şi peştera care este în el; ţi-o dau în prezenţa oamenilor din poporul meu. Îngroapă-ţi moarta.

¹² Atunci Avraam s-a prosternat înaintea poporului ţării ¹³ şi i-a zis lui Efron în auzul poporului:

– Ascultă-mă, te rog! Îţi voi plăti preţul pentru ogor; primeşte-l de la mine, pentru ca să-mi îngrop moarta acolo.

¹⁴ Efron i-a răspuns lui Avraam:

¹⁵ – Domnul meu, ascultă-mă: o bucată de pământ de patru sute de şecheli de argint^[ae], ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi moarta.

¹⁶ Avraam a fost de acord cu Efron şi i-a cântărit preţul pe care acesta l-a menţionat în auzul hitiţilor: patru sute de şecheli de argint, potrivit tarifelor comercianţilor.

¹⁷ Astfel, ogorul lui Efron din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre (adică ogorul, peştera care se afla în el, precum şi toţi copacii care erau pe acel teren) a trecut ¹⁸ în proprietatea lui Avraam prin cumpărare în prezenţa tuturor hitiţilor care veniseră la poarta cetăţii sale. ¹⁹ După aceea, Avraam a îngropat-o pe Sara, soţia sa, în peştera de pe ogorul din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan. ²⁰ Astfel, ogorul şi peştera care se afla în el au trecut de la hitiţi în proprietatea lui Avraam, ca teren pentru înmormântare.

Căsătoria lui Isaac cu Rebeca

24 Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar Domnul îl binecuvântase în toate lucrurile. ² El i-a zis celui mai bătrân dintre sclavii din gospodăria sa, cel care îngrijea de tot ceea ce avea el:

– Pune-ţi mâna sub coapsa mea ³ şi jură-mi pe Domnul, Dumnezeul cerului şi al pământului, că nu vei lua o soţie pentru fiul meu dintre fiicele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, ⁴ ci că te vei duce în ţara mea, la rudele mele, şi de acolo vei lua o soţie pentru fiul meu Isaac.

⁵ – Poate femeia nu va vrea să vină cu mine în această ţară, a răspuns sclavul; trebuie atunci să-l duc pe fiul tău în ţara din care ai venit?

⁶ – Să nu cumva să-l duci pe fiul meu acolo, i-a spus Avraam. ⁷ Domnul, Dumnezeul cerului, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, Care mi-a vorbit şi mi-a jurat spunând: „Seminţei^[af] tale îi voi da această ţară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soţie pentru fiul meu. ⁸ Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu; numai să nu-l duci pe fiul meu acolo. ⁹ Sclavul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, şi i-a jurat în legătură cu acest lucru.

¹⁰ El a luat zece dintre cămilele stăpânului său şi tot felul de daruri alese şi a plecat fără întârziere spre Aram-Naharayim^[ag], spre cetatea lui Nahor. ¹¹ A lăsat cămilele să se aşeze în afara cetăţii, lângă izvorul de apă – era spre seară, la ceasul când femeile veneau să scoată apă – ¹² apoi s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlineşte-mi astăzi dorinţa şi arată-Ţi îndurarea faţă de stăpânul meu, Avraam. ¹³ Acum stau lângă acest izvor de apă, iar fiicele oamenilor din cetate vor veni să scoată apă. ¹⁴ Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi vasul tău ca să beau» şi care îmi va răspunde: «Bea! şi-ţi voi adăpa şi cămilele», aceea să fie fata pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău Isaac. Prin aceasta voi cunoaşte că Ţi-ai arătat îndurarea faţă de stăpânul meu.“

¹⁵ Înainte ca el să-şi fi terminat rugăciunea, a ieşit cu vasul pe umăr Rebeca; ea era fiica lui Betuel, fiul Milcăi, soţia lui Nahor, fratele lui Avraam. ¹⁶ Fata era foarte frumoasă; era fecioară şi nici un bărbat n-o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, şi-a umplut vasul şi apoi s-a întors. ¹⁷ Sclavul a alergat să o întâlnească şi i-a zis:

– Te rog, dă-mi puţină apă din vasul tău.

¹⁸ – Bea, domnul meu, a răspuns ea.

Şi a coborât repede vasul pe mână şi i-a dat să bea.

¹⁹ După ce i-a dat de băut, ea a spus:

– Voi scoate apă şi pentru cămilele tale, până vor termina de băut.

²⁰ A golit repede vasul în adăpătoare, a alergat din nou la izvor ca să scoată apă şi a scos apă pentru toate cămilele lui. ²¹ Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să cunoască dacă Domnul i-a făcut reuşită călătoria sau nu. ²² După ce cămilele au terminat de băut, bărbatul i-a dat fetei un inel^[ah] de aur, cântărind o jumătate de şechel^[ai] şi două brăţări de aur, cântărind zece şecheli^[aj]. ²³ Apoi a întrebat-o:

– A cui fiică eşti? Spune-mi, te rog, este loc în locuinţa tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo?

²⁴ – Sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor, a răspuns ea. ²⁵ Avem paie şi hrană din belşug, precum şi loc de înnoptat, a continuat ea.

²⁶ Atunci bărbatul s-a plecat, s-a închinat Domnului ²⁷ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Şi-a îndepărtat îndurarea şi credincioşia de la stăpânul meu. În ceea ce mă priveşte, Domnul m-a condus pe cale, până la locuinţa rudelor stăpânului meu.“

²⁸ Fata a alergat şi le-a spus celor din familia mamei ei aceste lucruri. ²⁹ Rebeca avea un frate pe care-l chema Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor. ³⁰ De îndată ce a văzut inelul şi brăţările în mâinile surorii sale şi a auzit-o spunând: „Aşa mi-a vorbit bărbatul acela“, el s-a dus la acel bărbat pe care l-a găsit stând cu cămilele lângă izvor. ³¹ I-a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară când eu am pregătit locuinţa şi un loc pentru cămile?“

³² Bărbatul a intrat în casă, iar Laban a cerut să fie descărcate lucrurile de pe cămile şi să li se dea acestora paie şi nutreţ; apoi el i-a dat bărbatului apă, ca să-şi poată spăla picioarele, atât el, cât şi bărbaţii care erau cu el. ³³ I s-a pus de mâncare, ca să mănânce, dar el a spus:

– Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus.

– Spune! i-a zis Laban.

³⁴ – Eu sunt sclavul lui Avraam, a spus el. ³⁵ Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat; i-a dat oi şi vite, aur şi argint, sclavi şi sclave, cămile şi măgari. ³⁶ Sara, soţia stăpânului meu, i-a născut acestuia un fiu la bătrâneţe, iar el i-a dat lui tot ceea ce are. ³⁷ Stăpânul meu m-a pus să jur, zicându-mi: „Să nu iei o soţie pentru fiul meu dintre fiicele canaaniţilor, în a căror ţară locuiesc, ³⁸ ci să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, şi de acolo să iei o soţie pentru fiul meu!“ ³⁹ Eu i-am spus stăpânului meu: „Poate femeia nu mă va urma.“ ⁴⁰ Dar el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea Căruia am umblat, Îşi va trimite Îngerul cu tine şi-ţi va face reuşită călătoria, iar tu vei lua o soţie pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu. ⁴¹ Dar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.“ ⁴² Când am venit astăzi la izvor, m-am rugat: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, de-mi vei fi prielnic în călătoria pe care am făcut-o, ⁴³ iată, stau lângă acest izvor de apă; fie ca fata care va ieşi să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau puţină apă din vasul tău» ⁴⁴ şi care îmi va răspunde: «Bea! şi voi scoate apă şi pentru cămilele tale», aceea să fie soţia pe care Domnul a ales-o pentru fiul stăpânului meu.“ ⁴⁵ Înainte ca eu să fi terminat rugăciunea în inima mea, Rebeca a ieşit cu vasul ei pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Te rog, dă-mi să beau!“ ⁴⁶ Ea a coborât repede vasul de pe umăr şi mi-a răspuns: „Bea! şi-ţi voi adăpa şi cămilele.“ Eu am băut, iar ea a adăpat şi cămilele. ⁴⁷ După aceea am întrebat-o: „A cui fiică eşti?“ Ea mi-a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut acestuia.“ Eu i-am pus inelul în nas şi brăţările pe mâini. ⁴⁸ Apoi m-am plecat, m-am închinat Domnului şi L-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m-a condus pe calea cea dreaptă, ca s-o iau pe nepoata fratelui stăpânului meu pentru fiul său. ⁴⁹ Astfel dar, dacă vreţi să arătaţi bunătate şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga.

⁵⁰ Atunci Laban şi Betuel au răspuns:

– Acest lucru vine de la Domnul; nu-ţi putem spune nici rău, nici bine. ⁵¹ Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o şi du-te! Ea să fie soţia fiului stăpânului tău, aşa cum a spus Domnul.

⁵² Când sclavul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a prosternat înaintea Domnului. ⁵³ Apoi a scos bijuterii de argint şi de aur, precum şi îmbrăcăminte şi i le-a dat Rebecăi; de asemenea, el le-a dăruit lucruri preţioase şi fratelui, şi mamei ei. ⁵⁴ După aceea, el şi bărbaţii care erau cu el au mâncat, au băut şi au rămas acolo peste noapte. Când s-au trezit dimineaţa, el le-a spus celor de-ai casei:

– Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu.

⁵⁵ Fratele şi mama fetei i-au răspuns:

– Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile; după aceea va putea pleca.

⁵⁶ Dar el le-a zis:

– Nu mă opriţi acum, căci Domnul mi-a făcut reuşită călătoria; lăsaţi-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.

⁵⁷ – Să chemăm fata şi să o întrebăm, au răspuns ei.

⁵⁸ Au chemat-o pe Rebeca şi au întrebat-o:

– Vrei să mergi cu acest bărbat?

– Da, a răspuns ea.

⁵⁹ Ei au lăsat-o pe sora lor Rebeca, precum şi pe doica ei să plece împreună cu sclavul lui Avraam şi cu oamenii săi. ⁶⁰ Ei au binecuvântat-o şi i-au zis:

⁶¹ Apoi Rebeca şi servitoarele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile şi au plecat după acel bărbat. Astfel, sclavul a luat-o pe Rebeca şi a plecat.

⁶² Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi^[al], pentru că locuia în Neghev^[am]. ⁶³ El a ieşit într-o seară pe câmp ca să mediteze^[an] şi, ridicându-şi privirea, a văzut venind nişte cămile. ⁶⁴ Rebeca şi-a ridicat şi ea privirea, iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă ⁶⁵ şi l-a întrebat pe sclav:

– Cine este acel bărbat care vine pe câmp să ne întâlnească?

– Este stăpânul meu, a răspuns sclavul.

Ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit. ⁶⁶ Sclavul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. ⁶⁷ Apoi Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, şi s-a căsătorit cu ea; ea a devenit soţia lui, iar el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac după moartea mamei sale.

Ultimii ani ai vieţii lui Avraam

25 Avraam şi-a mai luat^[ao] o soţie pe care o chema Chetura.

Toţi aceştia au fost fiii Cheturei. ⁵ Avraam i-a dat lui Isaac tot ceea ce avea; ⁶ el le-a oferit daruri fiilor ţiitoarelor^[ap] sale şi, pe când era încă în viaţă, i-a trimis de lângă fiul său Isaac spre răsărit, în ţara de la răsărit.

⁷ Avraam a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani. ⁸ El şi-a dat ultima suflare, murind după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile; astfel, el a fost adăugat la poporul său. ⁹ Fiii săi, Isaac şi Ismael, l-au îngropat în peştera Mahpela din ogorul lui Efron, fiul hititului Ţohar, ogor care se află la răsărit de Mamre ¹⁰ şi pe care Avraam îl cumpărase de la hitiţi. Acolo a fost îngropat Avraam împreună cu soţia lui, Sara. ¹¹ După moartea lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat pe Isaac, fiul acestuia. Isaac s-a aşezat lângă Beer Lahai-Roi^[aq].

Urmaşii lui Ismael

¹² Aceasta este genealogia^[ar] lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care egipteanca Agar, sclava Sarei, i l-a născut lui Avraam ¹³ şi acestea au fost numele fiilor lui Ismael în ordinea naşterii lor:

¹⁶ Aceştia au fost fiii lui Ismael şi acestea au fost numele celor doisprezece prinţi ai triburilor lor, după aşezările şi taberele lor. ¹⁷ Ismael a trăit o sută treizeci şi şapte de ani; el şi-a dat ultima suflare şi a murit, fiind adăugat la poporul său. ¹⁸ Ei au locuit în teritoriul dintre Havila şi Şur, care se află la răsărit de Egipt, cum mergi spre Asur^[as] şi au trăit separat de^[at] toate rudele lor.

Esau şi Iacov

¹⁹ Aceasta este genealogia^[au] lui Isaac, fiul lui Avraam: lui Avraam i s-a născut Isaac; ²⁰ acesta avea patruzeci de ani când s-a căsătorit cu Rebeca, fiica arameului Betuel din Padan-Aram^[av] şi sora arameului Laban. ²¹ Isaac s-a rugat Domnului pentru soţia sa, pentru că ea era stearpă. Domnul i-a ascultat rugăciunea, iar Rebeca, soţia lui, a rămas însărcinată. ²² Copiii se băteau în pântecele ei; de aceea ea a spus: „De ce mi se întâmplă acest lucru?“ Şi s-a dus să-L întrebe pe Domnul. ²³ Domnul i-a răspuns:

²⁴ Când i-a venit timpul să nască, Rebeca avea gemeni în pântece. ²⁵ Primul s-a născut roşu şi tot trupul lui era ca o manta de păr; de aceea i-au pus numele Esau^[aw]. ²⁶ După aceea s-a născut fratele său, ţinându-se cu mâna de călcâiul lui Esau; de aceea i s-a pus numele Iacov^[ax]. Isaac avea şaizeci de ani când Rebeca i-a născut pe cei doi fii.

²⁷ Când băieţii au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniştit, care locuia în corturi. ²⁸ Isaac l-a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l-a îndrăgit pe Iacov.

²⁹ Odată, pe când Iacov făcea o ciorbă, Esau a venit de la câmp obosit. ³⁰ Esau i-a zis lui Iacov:

– Dă-mi să mănânc din ciorba aceea roşiatică, pentru că sunt obosit!

De aceea lui Esau i s-a mai spus şi Edom^[ay]. ³¹ Iacov i-a răspuns:

– Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut.

³² – Sunt pe moarte, a spus Esau, la ce-mi foloseşte dreptul de întâi născut?

³³ – Jură-mi mai întâi, i-a cerut Iacov.

Esau i-a jurat şi i-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. ³⁴ Apoi Iacov i-a dat lui Esau nişte pâine şi nişte ciorbă de linte; acesta a mâncat şi a băut, apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel, Esau şi-a nesocotit dreptul de întâi născut.

Isaac la Gherar

26 În ţară a venit o foamete, alta decât foametea care fusese pe vremea lui Avraam, iar Isaac s-a dus în Gherar la

Abimelek, regele filistenilor. ² Domnul i S-a arătat lui Isaac şi i-a zis: „Nu coborî în Egipt, ci locuieşte în ţara despre care îţi voi spune. ³ Locuieşte în această ţară; Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, pentru că ţie şi seminţei^[az] tale vă voi da toate aceste ţinuturi; astfel, voi împlini jurământul pe care i l-am făcut tatălui tău, Avraam. ⁴ Îţi voi face urmaşii^[ba] la fel de numeroşi precum stelele cerului şi le voi da toate aceste ţinuturi; prin sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, ⁵ pentru că Avraam a ascultat glasul Meu şi a păzit principiile, poruncile, orânduirile şi legile Mele.“ ⁶ Astfel, Isaac a locuit în Gherar.

⁷ Atunci când oamenii din acel loc îl întrebau despre soţia lui, el le răspundea că este sora lui, deoarece se temea să le spună că este soţia lui, crezând că oamenii locului îl vor omorî din cauza Rebecăi, pentru că era frumoasă. ⁸ După ce a stat mai multă vreme acolo, s-a întâmplat că regele Abimelek s-a uitat pe fereastră şi l-a văzut pe Isaac dezmierdând-o pe soţia sa, Rebeca.

⁹ Abimelek l-a chemat pe Isaac şi i-a zis:

– Cu siguranţă, ea este soţia ta! Atunci de ce ai pretins că este sora ta?

– Pentru că mă temeam că voi muri din cauza ei, a răspuns Isaac.

¹⁰ – Ce ne-ai făcut? a continuat Abimelek. Unul dintre oamenii din popor s-ar fi putut culca cu soţia ta şi astfel ai fi adus vina asupra noastră.

¹¹ Prin urmare, Abimelek a poruncit întregului popor: „Oricine se va atinge de acest om sau de soţia lui va fi omorât.“

¹² Isaac a semănat în acea ţară şi, în acelaşi an, a recoltat însutit, pentru că Domnul l-a binecuvântat. ¹³ El s-a îmbogăţit, iar bogăţia a continuat să-i crească până când a ajuns foarte bogat. ¹⁴ Avea turme de oi, cirezi de vite şi mulţi sclavi; de aceea filistenii îl invidiau. ¹⁵ Ei au astupat, umplând cu pământ, toate fântânile pe care sclavii tatălui său, Avraam, le săpaseră pe când acesta era în viaţă.

¹⁶ Abimelek i-a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, deoarece ai ajuns mult mai puternic decât noi.“ ¹⁷ Atunci Isaac a plecat de acolo, şi-a aşezat tabăra în valea Gherar şi a locuit acolo. ¹⁸ El a săpat din nou fântânile care fuseseră săpate pe vremea tatălui său, Avraam, întrucât filistenii le-au astupat după moartea lui Avraam; el le-a dat acestora aceleaşi nume pe care tatăl său le dăduse înainte. ¹⁹ Sclavii lui Isaac au săpat în vale şi au descoperit acolo o fântână cu apă proaspătă, ²⁰ dar păstorii din Gherar s-au certat cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.“ Isaac i-a pus fântânii numele Esek^[bb], pentru că ei s-au certat cu el. ²¹ Apoi au săpat o altă fântână, dar ei s-au certat şi pentru aceasta; de aceea i-a pus numele Sitna^[bc]. ²² Isaac a plecat de acolo şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat; de aceea i-a pus numele Rehobot^[bd], zicând: „Acum Domnul ne-a făcut loc şi vom fi roditori în ţară.“ ²³ De acolo a plecat la Beer-Şeba, ²⁴ iar în noaptea aceea Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam; nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta şi-ţi voi înmulţi urmaşii datorită robului Meu Avraam.“ ²⁵ Isaac a zidit acolo un altar şi a chemat Numele Domnului; el şi-a întins cortul în acel loc, iar sclavii săi au săpat acolo o fântână.

²⁶ După aceea, Abimelek a venit la el din Gherar, împreună cu Ahuzat, sfetnicul său, şi cu Pihol, conducătorul oştirii sale. ²⁷ Isaac i-a întrebat:

– De ce aţi venit la mine, când voi m-aţi urât şi m-aţi izgonit de la voi?

²⁸ Ei i-au răspuns:

– Vedem clar că Domnul este cu tine şi ne-am gândit că trebuie să încheiem un jurământ între noi. Să încheiem acest legământ între noi: ²⁹ promite-ne că nu ne vei face nici un rău, aşa cum nici noi nu ne-am atins de tine şi ţi-am făcut numai bine, lăsându-te să pleci în pace. Acum tu eşti binecuvântat de Domnul.

³⁰ Isaac le-a dat un ospăţ, iar ei au mâncat şi au băut. ³¹ A doua zi, dimineaţa, s-au sculat devreme şi au încheiat împreună legământul; apoi Isaac i-a lăsat să plece, iar ei au plecat de la el în pace. ³² În aceeaşi zi, sclavii lui Isaac au venit şi l-au anunţat despre fântâna pe care o săpaseră, zicându-i că au dat de apă. ³³ El i-a pus numele Şeba^[be]. De aceea numele cetăţii este Beer-Şeba până în ziua de azi.

Binecuvântarea şi fuga lui Iacov în Padan-Aram

³⁴ La vârsta de patruzeci de ani, Esau s-a căsătorit cu Iudita, fiica hititului Beeri, şi cu Basmat, fiica hititului Elon, ³⁵ însă ele au fost o sursă de amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.

Iacov obţine binecuvântarea prin înşelăciune

27 Când a îmbătrânit şi i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a zis:

– Fiule!

– Iată-mă! a răspuns el.

² – Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua morţii mele, i-a spus Isaac. ³ Deci ia-ţi armele – tolba cu săgeţi şi arcul – du-te la câmp şi adu-mi vânat. ⁴ Apoi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie şi adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri.

⁵ Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat şi să-l aducă, ⁶ Rebeca i-a zis fiului său Iacov:

– L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau, ⁷ să-i aducă vânat şi să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri. ⁸ De aceea, fiule, ascultă-mă şi fă ceea ce-ţi poruncesc! ⁹ Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, aşa cum îi place lui; ¹⁰ apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară.

¹¹ Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:

– Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. ¹² Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înşelător şi voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.

¹³ – Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te şi adu-mi iezii!

¹⁴ El s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. ¹⁵ După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov; ¹⁶ ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului său. ¹⁷ Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, ¹⁸ iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis:

– Tată!

– Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule?

¹⁹ – Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.

²⁰ – Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac.

– Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.

²¹ Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:

– Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau.

²² Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ ²³ Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. ²⁴ Isaac l-a întrebat încă o dată:

– Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?

– Da, sunt! a răspuns Iacov.

²⁵ Atunci Isaac a zis:

– Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez.

Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. ²⁶ Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:

– Apropie-te şi sărută-mă, fiule.

²⁷ El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând:

³⁰ Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. ³¹ A pregătit şi el o mâncare gustoasă şi i-a adus-o tatălui său, zicând:

– Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.

³² – Tu cine eşti? l-a întrebat tatăl său, Isaac.

– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.

³³ Atunci Isaac a început să tremure foarte tare şi a zis:

– Atunci cine a fost cel care a prins vânat şi mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu şi pe cine am binecuvântat? Cu siguranţă, el va fi binecuvântat.

³⁴ Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, şi i-a spus tatălui său:

– Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!

³⁵ – Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.

³⁶ – Nu pe bună dreptate se numeşte el Iacov^[bf]? a zis Esau. M-a înşelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.

³⁷ Isaac i-a răspuns lui Esau:

– L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori şi l-am ajutat cu grâne şi vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?

³⁸ – Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă şi pe mine!

Apoi şi-a ridicat glasul şi a plâns. ³⁹ Tatăl său, Isaac, i-a răspuns:

Fuga lui Iacov la Laban

⁴¹ Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care tatăl său i-a dat-o şi şi-a zis: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie; apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“ ⁴² Când a aflat de planurile lui Esau, fiul ei cel mare, Rebeca a trimis după Iacov, fiul ei cel mic, şi i-a zis: „Fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va omorî. ⁴³ De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi de îndată la fratele meu, Laban, în Haran ⁴⁴ şi stai la el pentru o vreme, până va scădea ura fratelui tău, ⁴⁵ până se va potoli mânia lui faţă de tine şi va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine şi te voi aduce înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeaşi zi?“

⁴⁶ După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din cauza acestor hitite; dacă Iacov îşi va lua o soţie dintre fetele ţării, o hitită ca acestea, la ce-mi mai este bună viaţa?“

28 Isaac l-a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a poruncit astfel: „Să nu-ţi iei o soţie dintre canaanite. ² Ci du-te de îndată în Padan-Aram, la familia lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soţie dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale. ³ Dumnezeul cel Atotputernic^[bh] să te binecuvânteze, să te facă roditor şi să te înmulţească, pentru ca să ajungi o mulţime de popoare. ⁴ El să-ţi dea, ţie şi urmaşilor tăi^[bi], binecuvântarea dată lui Avraam, pentru ca astfel să iei în stăpânire ţara în care locuieşti acum, ţara pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.“ ⁵ Astfel, Isaac l-a trimis pe Iacov şi acesta s-a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.

⁶ Esau a văzut că Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, l-a trimis în Padan-Aram ca să-şi ia o soţie de acolo şi că, atunci când l-a binecuvântat, i-a poruncit să nu-şi ia o soţie dintre canaanite, ⁷ precum şi că Iacov i-a ascultat pe tatăl său şi pe mama sa şi s-a dus în Padan-Aram. ⁸ Esau şi-a dat seama că tatălui său, Isaac, nu-i plăceau canaanitele. ⁹ El s-a dus la ismaeliţi şi a luat-o de soţie pe Mahalat, sora lui Nebaiot şi fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, pe lângă soţiile pe care le avea.

Visul lui Iacov la Betel

¹⁰ Iacov a plecat din Beer-Şeba şi s-a dus la Haran. ¹¹ A ajuns într-un anumit loc şi, pentru că soarele asfinţise, a rămas acolo peste noapte. A luat o piatră, şi-a pus-o sub cap şi s-a culcat acolo. ¹² El a avut un vis în care a văzut o scară care se rezema cu un capăt pe pământ, iar cu celălalt atingea cerul; îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, ¹³ iar Domnul stătea la capătul ei de sus. El i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul strămoşului tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac; teritoriul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale^[bj]. ¹⁴ Urmaşii tăi vor fi ca pulberea pământului şi te vei întinde spre apus şi spre răsărit, spre nord şi spre sud. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine şi prin sămânţa ta. ¹⁵ Eu voi fi cu tine, te voi păzi oriunde vei merge şi te voi aduce înapoi în această ţară; nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am promis.“ ¹⁶ Când s-a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranţă Domnul este în acest loc, iar eu n-am ştiut!“ ¹⁷ I s-a făcut frică şi a spus: „Cât de înfricoşător este acest loc! Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului.“ ¹⁸ Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. ¹⁹ El a numit acel loc Betel^[bk], deşi, înainte, numele cetăţii era Luz.