Bible in 90 Days

²⁰ Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac şi îmi va da hrană să mănânc şi haine să mă îmbrac, ²¹ astfel încât mă voi întoarce în pace acasă la tatăl meu, şi dacă Domnul va fi Dumnezeul meu, ²² atunci^[a] această piatră, pe care am aşezat-o ca stâlp de aducere-aminte, va fi «casa lui Dumnezeu»; şi din tot ceea ce îmi vei da, Îţi voi da a zecea parte.“

Iacov şi Rahela

29 Apoi Iacov şi-a continuat călătoria şi a ajuns în ţara popoarelor din răsărit. ² A văzut o fântână pe câmp şi trei turme de oi stând lângă ea, pentru că din acea fântână erau adăpate turmele; piatra de pe gura fântânii era mare. ³ Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii dădeau la o parte piatra de la gura fântânii şi adăpau oile; apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii. ⁴ Iacov i-a întrebat pe păstori:

– Fraţilor, de unde sunteţi?

– Din Haran, au răspuns ei.

⁵ – Îl cunoaşteţi pe Laban, nepotul lui Nahor? i-a întrebat Iacov.

– Îl cunoaştem.

⁶ El i-a mai întrebat:

– Este sănătos?

– Este sănătos, au răspuns ei; uite, Rahela, fiica lui, vine cu oile.

⁷ Atunci Iacov a zis:

– Este încă devreme; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le din nou.

⁸ – Nu putem, au răspuns ei, până când nu se adună toate turmele ca astfel piatra să se dea la o parte de pe gura fântânii; abia după aceea adăpăm oile.

⁹ În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. ¹⁰ Când a văzut-o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, Iacov s-a apropiat de fântână, a dat la o parte piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. ¹¹ El a sărutat-o pe Rahela şi a plâns în hohote. ¹² Iacov i-a spus Rahelei că el este rudă cu tatăl ei, deoarece este fiul Rebecăi; ea a alergat şi i-a spus tatălui ei despre aceasta.

¹³ Când a auzit veştile despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să-l întâmpine. L-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a dus în casa sa. Iacov i-a spus lui Laban toate aceste lucruri. ¹⁴ Apoi Laban i-a zis: „Cu siguranţă, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!“ Şi Iacov a locuit timp de o lună în casa lui Laban.

Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban

¹⁵ După aceea, Laban i-a zis lui Iacov:

– Să-mi slujeşti degeaba doar pentru că eşti rudă cu mine? Spune-mi: care să-ţi fie plata?

¹⁶ Laban avea două fete; pe cea mai mare o chema Lea, iar pe cea mai mică, Rahela. ¹⁷ Ochii Leei erau delicaţi^[b], însă Rahela era întru totul atrăgătoare şi frumoasă. ¹⁸ Iacov o iubea pe Rahela, aşa că i-a răspuns lui Laban:

– Îţi voi sluji şapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela.

¹⁹ – Mai bine să ţi-o dau ţie, decât să i-o dau unui alt bărbat, a spus Laban; rămâi la mine.

²⁰ Astfel, Iacov i-a slujit lui Laban şapte ani pentru Rahela, dar aceşti ani i s-au părut ca şi cum ar fi fost doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea. ²¹ La sfârşitul celor şapte ani, Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi soţia, pentru că s-a împlinit vremea să intru la ea.“ ²² Laban i-a adunat pe toţi oamenii din acel loc şi le-a dat un ospăţ. ²³ Seara, a luat-o pe fiica sa Lea şi a adus-o la Iacov, iar el a intrat la ea. ²⁴ Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Lea, pe Zilpa. ²⁵ A doua zi, dimineaţa, Iacov a descoperit că era Lea. Atunci l-a întrebat pe Laban:

– Ce mi-ai făcut? Nu pentru Rahela ţi-am slujit? Atunci de ce m-ai înşelat?

²⁶ Laban i-a răspuns:

– Aici, la noi, nu se obişnuieşte să se dea în căsătorie fata mai mică înaintea celei mai mari. ²⁷ Împlineşte săptămâna nupţială cu aceasta; apoi ţi-o vom da şi pe cealaltă pentru încă şapte ani de slujire.

²⁸ Iacov a făcut astfel şi a împlinit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat-o de soţie pe fiica sa Rahela. ²⁹ Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Rahela, pe Bilha. ³⁰ Iacov a intrat la Rahela şi a iubit-o mai mult decât pe Lea. Apoi i-a slujit lui Laban încă şapte ani.

Copiii lui Iacov

³¹ Când Domnul a văzut că Lea nu era iubită, i-a deschis pântecele, pe când Rahela a rămas stearpă. ³² Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu căruia i-a pus numele Ruben^[c], deoarece a zis: „Domnul a văzut suferinţa mea; acum, cu siguranţă, soţul meu mă va iubi.“ ³³ Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Pentru că Domnul a auzit că nu sunt iubită, mi l-a dat şi pe acesta!“ De aceea i-a pus numele Simeon^[d]. ³⁴ Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta soţul meu se va ataşa de mine, pentru că i-am născut trei fii.“ De aceea i-a pus numele Levi^[e]. ³⁵ Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul!“ De aceea i-a pus numele Iuda^[f]. Apoi a încetat să mai aibă copii.

30 Când Rahela a văzut că ea nu i-a născut nici un copil lui Iacov, a invidiat-o pe sora sa şi i-a zis lui Iacov:

– Dă-mi copii, altfel voi muri!

² Iacov s-a mâniat pe Rahela şi i-a răspuns:

– Sunt eu în locul lui Dumnezeu, Care te-a oprit să ai copii?

³ Apoi ea i-a zis:

– Aici este sclava mea, Bilha! Intră la ea, pentru ca ea să nască pe genunchii mei^[g] şi pentru ca să-mi pot zidi şi eu o familie prin ea.

⁴ Astfel, Rahela i-a dat-o de soţie^[h] lui Iacov pe sclava ei, Bilha; Iacov a intrat la ea^[i], ⁵ iar ea a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacov un fiu. ⁶ Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mi-a făcut dreptate, mi-a auzit glasul şi mi-a dat un fiu!“ De aceea i-a pus numele Dan^[j]. ⁷ Bilha, sclava Rahelei, a rămas din nou însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. ⁸ Atunci Rahela a zis: „Cu lupte mari m-am războit cu sora mea şi am biruit!“ De aceea i-a pus numele Neftali^[k].

⁹ Când Lea a văzut că ea a încetat să mai aibă copii, a luat-o pe sclava ei, Zilpa, şi i-a dat-o de soţie lui Iacov. ¹⁰ Zilpa, sclava Leei, i-a născut un fiu lui Iacov. ¹¹ Lea a zis: „Ce noroc!“ şi i-a pus numele Gad^[l]. ¹² Zilpa, sclava Leei, i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. ¹³ Lea a zis: „Cât de fericită sunt, pentru că femeile mă vor numi fericită!“; şi i-a pus numele Aşer^[m].

¹⁴ Pe vremea seceratului grâului, Ruben a plecat la câmp şi a găsit mandragore pe care le-a adus mamei lui, Lea. Rahela i-a zis Leei:

– Te rog, dă-mi şi mie din mandragorele fiului tău.

¹⁵ Dar ea a răspuns:

– Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?

– Bine, a spus Rahela, se poate culca cu tine la noapte în schimbul mandragorelor fiului tău.

¹⁶ Seara, când Iacov se întorcea de la câmp, Lea i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis: „Trebuie să intri la mine, pentru că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.“ Astfel, el s-a culcat cu ea în acea noapte. ¹⁷ Dumnezeu a ascultat-o pe Lea, iar ea a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al cincilea fiu. ¹⁸ Lea a zis: „Dumnezeu m-a răsplătit, pentru că am dat-o pe sclava mea soţului meu.“ Şi i-a pus numele Isahar^[n]. ¹⁹ Lea a rămas din nou însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al şaselea fiu. ²⁰ Ea a zis: „Dumnezeu mi-a oferit un dar preţios! De data aceasta soţul meu mă va onora, pentru că i-am născut şase fii!“ Şi i-a pus celui din urmă numele Zabulon^[o]. ²¹ După aceea a născut o fiică pe care a numit-o Dina. ²² Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o şi i-a deschis pântecele. ²³ Ea a rămas însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Dumnezeu mi-a luat ocara!“ ²⁴ I-a pus numele Iosif^[p], zicând: „Domnul să-mi mai adauge un fiu!“

Îmbogăţirea lui Iacov

²⁵ După ce Rahela l-a născut pe Iosif, Iacov i-a zis lui Laban:

– Lasă-mă să plec, să mă întorc acasă, în ţara mea. ²⁶ Dă-mi soţiile şi copiii pentru care ţi-am slujit, ca astfel să pot pleca, căci ştii cât ţi-am slujit.

²⁷ Dar Laban i-a răspuns:

– Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, te rog să mai rămâi. Am aflat prin ghicire că^[q] Domnul m-a binecuvântat datorită ţie; ²⁸ spune-mi plata şi ţi-o voi da.

²⁹ Atunci Iacov i-a zis:

– Ştii cum ţi-am slujit şi cum le-a mers animalelor cu mine, ³⁰ pentru că puţinul pe care-l aveai înainte să vin eu s-a înmulţit foarte mult; Domnul te-a binecuvântat oriunde m-am dus eu. Acum dar, când voi lucra şi pentru familia mea?

³¹ Laban a întrebat:

– Ce să-ţi dau?

– Nu trebuie să-mi dai nimic, a răspuns Iacov. Dacă vrei să continui să-ţi păstoresc şi să-ţi păzesc turma, fă următorul lucru pentru mine: ³² lasă-mă să trec astăzi prin turma ta şi să pun deoparte toţi mieii pestriţi şi cu pete, toţi mieii negri şi toţi iezii cu pete şi pestriţi; aceasta să-mi fie plata. ³³ În viitor, dreptatea mea va vorbi pentru mine atunci când îmi vei vedea plata: tot ce nu va fi pătat sau pestriţ între capre şi negru între miei, dar care va fi găsit la mine, să fie socotit ca furat.

³⁴ – Bine! a spus Laban. Fie aşa cum ai zis.

³⁵ În acea zi, el a pus deoparte ţapii vărgaţi şi cu pete, toate caprele pestriţe şi cu pete, toate cele care aveau alb pe ele, şi toţi mieii negri şi le-a dat în grija fiilor săi. ³⁶ Apoi a pus o distanţă de trei zile între el şi Iacov, în timp ce Iacov continua să păstorească restul turmelor lui Laban.

³⁷ Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan şi le-a descojit, astfel încât să se poată vedea lemnul alb al acestora. ³⁸ Apoi a pus nuielele pe care le-a descojit înaintea oilor, în jgheaburi, adică în adăpătoare, de unde veneau oile să bea, pentru ca ele să zămislească atunci când veneau să bea. ³⁹ Oile au zămislit înaintea nuielelor şi au fătat miei vărgaţi, pestriţi şi cu pete. ⁴⁰ Iacov a despărţit mieii, iar oile lui Laban le-a pus cu faţa spre oile negre şi pestriţe. El şi-a pus deoparte turmele lui şi nu le-a amestecat cu cele ale lui Laban. ⁴¹ Ori de câte ori oile mai puternice erau în călduri, Iacov punea nuiele înaintea lor, în jgheaburi, pentru ca ele să zămislească lângă acestea. ⁴² Dar când oile erau slabe, nu punea nuiele, astfel încât cele slabe erau pentru Laban, iar cele puternice, pentru Iacov. ⁴³ Acest om s-a îmbogăţit foarte mult şi avea multe turme, sclave şi sclavi, cămile şi măgari.

Fuga lui Iacov de la Laban

31 Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; el a câştigat toată această bogăţie din averea tatălui nostru.“ ² Iacov a observat, de asemenea, că Laban nu-l mai privea cu bunăvoinţă, aşa cum o făcuse înainte. ³ Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Intoarce-te în ţara strămoşilor tăi, la rudele tale, iar Eu voi fi cu tine.“ ⁴ Iacov a trimis pe cineva să le cheme pe Rahela şi pe Lea pe câmp, unde se afla turma sa ⁵ şi le-a zis:

– Văd că tatăl vostru nu mă mai priveşte cu bunăvoinţă, aşa cum a făcut-o înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. ⁶ Voi ştiţi că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea; ⁷ totuşi tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori, dar Dumnezeu nu i-a permis să-mi facă rău. ⁸ Dacă el spunea: „Mieii pestriţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei pestriţi; dacă el spunea: „Mieii vărgaţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei vărgaţi. ⁹ Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru şi mi le-a dat mie. ¹⁰ Pe vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgaţi, pestriţi şi cu pete. ¹¹ Apoi Îngerul lui Dumnezeu m-a chemat pe nume în vis. „Iată-mă!“ i-am răspuns eu. ¹² El mi-a spus: „Ridică-ţi ochii şi priveşte că toţi berbecii care sar pe oi sunt vărgaţi, pestriţi şi cu pete, pentru că am văzut tot ceea ce ţi-a făcut Laban. ¹³ Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp şi Mi-ai făcut un jurământ. Acum scoală-te, ieşi din această ţară şi întoarce-te în ţara ta natală.“

¹⁴ Atunci Rahela şi Lea i-au răspuns:

– Mai este vreo parte de moştenire pentru noi în familia tatălui nostru? ¹⁵ Din moment ce ne-a vândut şi a şi folosit argintul luat pe noi, nu suntem văzute de către el ca nişte străine? ¹⁶ De fapt, toate bogăţiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru ne aparţin nouă şi copiilor noştri; prin urmare fă tot ceea ce ţi-a spus Dumnezeu.

¹⁷ Iacov s-a sculat, şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile ¹⁸ şi şi-a luat toate turmele şi toate lucrurile pe care le-a acumulat în Padan-Aram, ca să meargă la tatăl său, Isaac, în Canaan. ¹⁹ În timp ce Laban s-a dus să-şi tundă oile, Rahela a furat terafimii^[r] care-i aparţineau tatălui ei. ²⁰ Iacov l-a înşelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că pleacă. ²¹ Astfel, el a fugit cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul^[s] şi s-a îndreptat spre regiunea muntoasă a Ghiladului.

Laban îl urmăreşte pe Iacov

²² După trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit. ²³ Atunci, Laban, însoţit de rudele sale, l-a urmărit pe Iacov timp de şapte zile şi l-a ajuns în regiunea muntoasă a Ghiladului. ²⁴ Dar Dumnezeu i S-a arătat arameului Laban noaptea într-un vis şi i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov^[t]!“ ²⁵ Iacov îşi aşezase cortul în regiunea muntoasă a Ghiladului când l-a ajuns Laban, iar acesta şi-a aşezat tabăra împreună cu rudele sale tot acolo. ²⁶ Laban i-a zis lui Iacov:

– Ce-ai făcut? M-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte captive de război. ²⁷ De ce ai fugit pe ascuns, de ce m-ai înşelat şi nu mi-ai spus nimic? Te-aş fi lăsat să pleci cu bucurie şi cu cântece de tamburină şi liră. ²⁸ Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fiicele?! Te-ai purtat nechibzuit. ²⁹ Am putere să-ţi fac rău, dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov!“ ³⁰ Dar acum că ai plecat, pentru că ţi-era tare dor de familia tatălui tău, de ce mi-ai furat terafimii?

³¹ Iacov i-a răspuns lui Laban:

– Eu am plecat pentru că m-am temut gândindu-mă că îţi vei lua fiicele de la mine cu forţa. ³² Dar cel la care-ţi vei găsi terafimii nu va rămâne în viaţă. Caută, înaintea rudelor noastre, ce ai la mine şi ia.

Iacov nu ştia însă că Rahela furase terafimii. ³³ Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave, dar n-a găsit nimic. După ce a ieşit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. ³⁴ Rahela luase terafimii, îi pusese sub şaua cămilei şi se aşezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit. ³⁵ Rahela i-a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi-a venit rânduiala femeilor.“ El a căutat, dar nu a găsit terafimii. ³⁶ Atunci Iacov s-a mâniat şi l-a mustrat pe Laban, spunându-i:

– Care este greşeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta înverşunare? ³⁷ Deşi ai căutat prin toate bunurile mele, ai găsit ceva care să aparţină gospodăriei tale? Pune-l aici, înaintea rudelor mele şi înaintea rudelor tale, pentru ca ele să judece între noi doi! ³⁸ Am stat la tine timp de douăzeci de ani; oile şi caprele tale au fătat la vreme, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta. ³⁹ Nu ţi-am adus animale sfâşiate de fiare sălbatice, ci eu însumi sufeream pierderea; o cereai din mâna mea, fie că era furată ziua, fie noaptea. ⁴⁰ Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea îngheţam de frig, astfel încât îmi pierea somnul. ⁴¹ Aşa am petrecut douăzeci de ani în gospodăria ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta, dar tu mi-ai schimbat plata de zece ori. ⁴² Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranţă m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi truda mâinilor mele şi te-a mustrat azi noapte.

⁴³ Laban i-a răspuns lui Iacov:

– Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparţine. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut? ⁴⁴ Haide să încheiem un legământ care să fie mărturie între mine şi tine.

⁴⁵ Astfel, Iacov a luat o piatră şi a aşezat-o în picioare. ⁴⁶ Laban le-a zis rudelor sale: „Adunaţi nişte pietre“; ei au adunat nişte pietre, au făcut din ele o movilă şi au mâncat pe ea. ⁴⁷ Laban a numit-o Iegar-Sahaduta^[u], iar Iacov a numit-o Galed^[v]. ⁴⁸ Laban a zis:

– Această movilă este astăzi martoră între mine şi tine.

De aceea a fost numită Galed. ⁴⁹ Ea a mai fost numită şi Miţpa^[w], pentru că el a zis:

– Domnul să vegheze între mine şi tine chiar şi atunci când suntem departe unul de celălalt. ⁵⁰ Dacă te vei purta rău cu fiicele mele sau dacă îţi vei mai lua şi alte soţii pe lângă fiicele mele, deşi nimeni altcineva nu va fi cu noi, adu-ţi aminte că Dumnezeu este martor între mine şi tine.

⁵¹ Laban i-a mai zis lui Iacov:

– Iată această movilă şi stâlpul pe care l-am aşezat între mine şi tine! ⁵² Această movilă şi stâlpul sunt martori că nu voi trece de această movilă la tine, pentru ca să-ţi fac rău şi că nici tu nu vei trece de această movilă şi de acest stâlp la mine, pentru ca să-mi faci rău. ⁵³ Fie ca Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi.

Iacov a jurat pe Cel de Care se temea tatăl său, Isaac; ⁵⁴ apoi a adus o jertfă pe munte şi şi-a invitat rudele să mănânce; după ce au mâncat, au petrecut noaptea pe munte. ⁵⁵ A doua zi, dimineaţa, Laban s-a sculat devreme, şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat; apoi a plecat şi s-a întors acasă.

32 Iacov şi-a continuat drumul şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. ² Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ Şi a numit acel loc Mahanayim^[x].

Iacov se pregăteşte să-l întâlnească pe Esau

³ Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ţinutul lui Edom, ⁴ poruncindu-le să-i spună stăpânului său, Esau, următoarele: „Aşa vorbeşte slujitorul tău, Iacov: «Până acum am locuit la Laban; ⁵ am viţei, măgari, oi, sclavi şi sclave şi am trimis acest mesaj stăpânului meu, pentru ca să găsesc bunăvoinţă la tine.»“

⁶ Mesagerii s-au întors la Iacov, spunând: „Ne-am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbaţi.“ ⁷ Iacov s-a înspăimântat foarte tare şi era frământat; a împărţit în două tabere oamenii care erau cu el, oile, vitele şi cămilele, ⁸ gândindu-se că, dacă Esau va ataca una dintre tabere şi o va nimici, cealaltă va putea scăpa.

⁹ Apoi Iacov s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, şi Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi-ai spus: «Întoarce-te în ţara ta, la rudele tale, pentru ca să te fac să prosperi», ¹⁰ nu sunt vrednic de toată îndurarea şi credincioşia pe care le-ai arătat faţă de slujitorul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. ¹¹ Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, Esau, deoarece mă tem că va veni şi ne va omorî pe mine, pe mame şi pe copii. ¹² Totuşi Tu ai promis: «Te voi face să prosperi şi-ţi voi face urmaşii^[y] la fel de numeroşi precum nisipul mării care nu poate fi numărat.»“

¹³ El a rămas acolo peste noapte şi a pregătit din averea sa un dar pentru fratele său, Esau: ¹⁴ două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, ¹⁵ treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, precum şi douăzeci de măgăriţe şi zece măgari. ¹⁶ El le-a dat sclavilor săi câte o turmă la fiecare, şi le-a spus: „Mergeţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între fiecare turmă.“ ¹⁷ El i-a poruncit celui dintâi: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», ¹⁸ tu să-i răspunzi: «Sunt ale slujitorului tău, Iacov; sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau, iar el însuşi vine în urma noastră.»“ ¹⁹ Iacov le-a poruncit celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor celor care mânau turmele, astfel: „Să-i spuneţi acelaşi lucru lui Esau, când îl veţi întâlni. ²⁰ Spuneţi-i, de asemenea: «Slujitorul tău, Iacov, vine în urma noastr㻓, pentru că îşi zicea: „Îl voi potoli cu darul care este înaintea mea, iar când îl voi vedea faţă în faţă, poate mă va accepta.“ ²¹ Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel

²² În aceeaşi noapte, Iacov s-a sculat, şi-a luat cele două soţii, cele două sclave şi cei unsprezece copii şi a trecut vadul Iabok. ²³ I-a luat, i-a trecut vadul, apoi şi-a trecut şi toată averea.

²⁴ Iacov a fost lăsat singur şi un bărbat s-a luptat^[z] cu el până în revărsatul zorilor. ²⁵ Când bărbatul acela a văzut că

nu-l poate învinge, l-a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit de la loc, în timp ce se lupta cu El. ²⁶ Apoi a zis:

– Lasă-Mă să plec pentru că se ivesc zorile.

Dar Iacov I-a răspuns:

– Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.

²⁷ Şi El l-a întrebat:

– Cum te cheamă?

– Iacov, a răspuns el.

²⁸ Atunci bărbatul acela i-a zis:

– Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel^[aa], pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai învins.

²⁹ – Te rog, spune-mi care este Numele Tău? L-a întrebat Iacov.

El i-a răspuns:

– De ce Îmi ceri Numele?

Şi l-a binecuvântat acolo. ³⁰ Iacov a numit acel loc Peniel^[ab], zicând: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi viaţa mi-a fost cruţată.“ ³¹ Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel^[ac] şchiopătând din coapsă. ³² Până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.

Întâlnirea dintre Iacov şi Esau

33 La un moment dat, Iacov şi-a ridicat privirea şi l-a văzut pe Esau venind cu patru sute de bărbaţi. Atunci el şi-a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două sclave. ² Le-a pus pe cele două sclave împreună cu copiii lor în faţă, apoi pe Lea împreună cu copiii ei, iar la urmă de tot pe Rahela cu Iosif. ³ El însuşi s-a aşezat înaintea lor şi s-a plecat până la pământ de şapte ori în timp ce se apropia de fratele său. ⁴ Dar Esau a alergat să-l întâmpine şi l-a îmbrăţişat; şi-a pus mâinile în jurul gâtului său, l-a sărutat, apoi au plâns împreună. ⁵ Când Esau şi-a ridicat privirea şi a văzut femeile şi copiii, a întrebat:

– Cine sunt aceştia care vin în urma ta?

– Sunt copiii cu care Dumnezeu l-a binecuvântat pe slujitorul tău, a răspuns Iacov.

⁶ Apoi sclavele şi copiii lor s-au apropiat şi s-au plecat înaintea lui Esau; ⁷ de asemenea, Lea şi copiii ei s-au apropiat şi s-au plecat înaintea lui; iar în cele din urmă, Iosif şi Rahela s-au apropiat şi s-au plecat şi ei înaintea lui.

⁸ Esau a întrebat:

– Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?

– Să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu, a răspuns Iacov.

⁹ – Eu am destul, frate, i-a spus Esau; păstrează ce ai pentru tine.

¹⁰ Dar Iacov i-a răspuns:

– Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, primeşte darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ţi-am văzut faţa, parcă aş fi văzut faţa lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine. ¹¹ Te rog, primeşte binecuvântarea mea, care ţi-a fost adusă, pentru că Dumnezeu a fost bun cu mine şi am de toate. Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit.

¹² Apoi Esau a zis:

– Hai să pornim şi să ne continuăm călătoria; eu voi merge înaintea ta.

¹³ Însă Iacov i-a răspuns:

– Stăpânul meu ştie că pruncii sunt plăpânzi şi că trebuie să am grijă de oile şi vitele care alăptează; dacă sunt silite la drum o singură zi, toate vor muri. ¹⁴ Să meargă stăpânul meu înaintea slujitorului său, iar eu voi veni încet, la pas cu turma care este înaintea mea şi cu copiii, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir.

¹⁵ Esau i-a zis:

– Atunci, dă-mi voie să las câţiva dintre oamenii mei cu tine.

– Pentru ce asta? a răspuns Iacov. Mi-ajunge să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu.

¹⁶ În aceeaşi zi, Esau s-a întors în Seir. ¹⁷ Însă Iacov a călătorit spre Sucot unde şi-a zidit o casă şi a făcut adăposturi pentru turmele sale; de aceea acel loc se numeşte Sucot^[ad].

¹⁸ Întorcându-se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în siguranţă în cetatea Şehem^[ae], care se află în Canaan, şi şi-a aşezat tabăra în faţa cetăţii. ¹⁹ Cu o sută de chesita^[af], el a cumpărat de la fiii lui Hamor, tatăl lui Şehem, partea de teren pe care şi-a întins cortul. ²⁰ Acolo a ridicat un altar şi l-a numit El-Elohe-Israel^[ag].

Dina şi hiviţii

34 Dina, fiica pe care Lea i-o născuse lui Iacov, a ieşit să vadă fetele ţării. ² Când a văzut-o, Şehem, fiul hivitului Hamor, prinţul ţării, a luat-o, s-a culcat cu ea şi astfel a necinstit-o. ³ El s-a îndrăgostit de Dina, fiica lui Iacov, a îndrăgit-o şi i-a vorbit frumos. ⁴ Apoi i-a zis tatălui său, Hamor: „Ia-mi pe această fată de soţie!“ ⁵ Iacov a aflat că Şehem a necinstit-o pe fiica sa, Dina, însă pentru că fiii săi erau cu animalele la câmp, a tăcut până când s-au întors ei. ⁶ Hamor, tatăl lui Şehem, a venit la Iacov să-i vorbească. ⁷ Imediat ce-au auzit cele întâmplate, fiii lui Iacov s-au întors de la câmp. Ei s-au supărat şi s-au mâniat foarte tare, pentru că Şehem a făcut un lucru ruşinos în^[ah] Israel, culcându-se cu fiica lui Iacov; un astfel de lucru nu trebuia făcut. ⁸ Însă Hamor le-a vorbit astfel:

– Fiul meu, Şehem, s-a îndrăgostit de fiica voastră; vă rog, daţi-i-o de soţie. ⁹ Încuscriţi-vă cu noi: daţi-ne fiicele voastre şi luaţi fiicele noastre pentru voi. ¹⁰ Locuiţi împreună cu noi; întrucât ţara este înaintea voastră, locuiţi în ea, faceţi negoţ^[ai] şi dobândiţi proprietăţi în ea.

¹¹ Şehem le-a mai spus tatălui şi fraţilor Dinei:

– Să găsesc bunăvoinţă la voi şi vă voi da orice îmi veţi cere. ¹² Cereţi-mi o zestre şi un dar cât de mari vreţi, iar eu vă voi da orice îmi veţi cere; doar daţi-mi fata de soţie.

¹³ Fiii lui Iacov le-au răspuns cu viclenie lui Şehem şi tatălui său, Hamor, pentru că Şehem a necinstit-o pe sora lor, Dina, ¹⁴ zicând:

– Nu putem face acest lucru; nu putem s-o dăm pe sora noastră unui bărbat necircumcis, pentru că aceasta ar fi o ocară pentru noi. ¹⁵ Vom fi de acord doar dacă voi vă veţi face ca noi, adică doar dacă fiecare bărbat dintre voi va fi circumcis. ¹⁶ Apoi vă vom da fiicele noastre şi le vom lua pentru noi pe fiicele voastre; vom locui împreună cu voi şi vom alcătui un singur popor. ¹⁷ Dar dacă nu ne veţi asculta ca să vă circumcideţi, ne vom lua fata şi vom pleca.

¹⁸ Lui Hamor şi lui Şehem, fiul acestuia, le-a plăcut cererea. ¹⁹ Tânărul, care era cel mai respectat în familia tatălui său, n-a întârziat să facă lucrul cerut, pentru că îi plăcea de fiica lui Iacov. ²⁰ Astfel, Hamor şi fiul său, Şehem, au venit la poarta cetăţii lor şi le-au vorbit bărbaţilor din cetate astfel: ²¹ „Aceşti bărbaţi sunt paşnici cu noi; să locuiască în ţară şi să facă negoţ în ea, pentru că ţara este suficient de mare pentru ei; să ne luăm soţii dintre fiicele lor, iar noi să le dăm pe fiicele noastre, lor. ²² Ei vor să locuiască împreună cu noi şi să alcătuim un singur popor doar dacă fiecare bărbat dintre noi va fi circumcis, aşa cum sunt şi ei. ²³ Nu vor fi atunci vitele, bogăţiile şi toate animalele lor ale noastre? Deci să fim de acord şi să-i lăsăm să locuiască împreună cu noi.“ ²⁴ Toţi cei care au ieşit la poarta cetăţii au ascultat de Hamor şi de fiul său, Şehem, astfel că toţi bărbaţii care au ieşit la poarta cetăţii au fost circumcişi.

²⁵ A treia zi, pe când sufereau ei încă, doi dintre fiii lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat săbiile, au atacat cetatea care se credea în siguranţă şi i-au ucis pe toţi bărbaţii. ²⁶ Ei i-au ucis cu sabia pe Hamor şi pe fiul său, Şehem, au luat-o pe Dina din casa lui Şehem şi au plecat. ²⁷ Fiii lui Iacov s-au năpustit asupra celor înjunghiaţi şi au jefuit cetatea, pentru că^[aj] o necinstiseră pe sora lor. ²⁸ Le-au luat oile, vitele, măgarii şi tot ce era în cetate şi pe câmp. ²⁹ Le-au luat ca pradă toată bogăţia, toţi copiii şi soţiile şi au jefuit tot ce era în case. ³⁰ Atunci Iacov le-a zis lui Simeon şi lui Levi:

– M-aţi nenorocit făcându-mă urât canaaniţilor şi periziţilor, locuitorii ţării; eu am puţini oameni în subordine, iar ei se vor strânge împotriva mea şi mă vor omorî, astfel încât voi fi nimicit eu şi familia mea.

³¹ Dar ei i-au răspuns:

– Se cuvenea ca el să se poarte cu sora noastră ca şi cu o prostituată?

Întoarcerea lui Iacov la Betel

35 Dumnezeu i-a vorbit lui Iacov astfel: „Scoală-te, du-te la Betel, locuieşte acolo şi zideşte un altar pentru Dumnezeul Care ţi S-a arătat pe când fugeai de fratele tău, Esau.“ ² Iacov le-a spus celor din familia sa şi tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtaţi zeii care sunt în mijlocul vostru, curăţaţi-vă şi schimbaţi-vă hainele, ³ pentru ca să ne sculăm şi să mergem la Betel unde voi zidi un altar pentru Dumnezeul Care mi-a răspuns în ziua necazului meu şi Care a fost cu mine pe oriunde am umblat.“ ⁴ Ei i-au dat lui Iacov toţi zeii pe care-i aveau şi cerceii^[ak] pe care-i purtau în urechi. După ce i-a îngropat sub terebintul care se afla lângă Şehem, ⁵ au pornit la drum. Groaza lui Dumnezeu a cuprins cetăţile din împrejurimi, astfel încât nimeni nu i-a urmărit. ⁶ Iacov a ajuns la Luz, adică Betel, care se află în Canaan, împreună cu toţi cei care erau cu el. ⁷ Acolo a zidit un altar şi a pus acelui loc numele El-Betel^[al], pentru că Dumnezeu Însuşi i Se arătase acolo, pe când fugea de fratele său, Esau. ⁸ Debora, doica Rebecăi, a murit şi a fost îngropată sub un stejar, mai jos de Betel; de aceea stejarul a fost numit Alon-Bakut^[am].

⁹ După ce Iacov s-a întors din Padan-Aram, Dumnezeu i S-a arătat din nou, l-a binecuvântat ¹⁰ şi i-a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov^[an], ci numele tău va fi Israel^[ao].“ Şi l-a numit Israel. ¹¹ Dumnezeu i-a mai zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atoputernic^[ap]: fii roditor şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri vor ieşi din tine, chiar regi vor ieşi din coapsele tale. ¹² Ţara pe care le-am dat-o lui Avraam şi Isaac ţi-o voi da ţie şi seminţei^[aq] tale după tine.“ ¹³ Apoi Dumnezeu S-a înălţat de la el, din locul în care îi vorbise. ¹⁴ Iacov a aşezat un stâlp de piatră în locul în care Dumnezeu îi vorbise şi a turnat o jertfă de băutură şi untdelemn pe el. ¹⁵ Iacov a numit locul în care Dumnezeu îi vorbise, Betel^[ar].

Moartea Rahelei şi a lui Isaac

¹⁶ După aceea au plecat din Betel şi, înainte de a ajunge la Efrata, pe Rahela au apucat-o durerile naşterii. A avut o naştere grea. ¹⁷ Pe când era în durerile naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, pentru că mai ai un fiu.“ ¹⁸ În timp ce îşi dădea sufletul, pentru că era pe moarte, Rahela i-a pus băiatului numele Ben-Oni^[as]; însă tatăl său i-a pus numele Beniamin^[at]. ¹⁹ Rahela a murit şi a fost îngropată pe drumul spre Efrata, adică Betleem. ²⁰ Iacov a aşezat un stâlp pe mormântul ei, stâlp care se află pe mormântul Rahelei şi astăzi. ²¹ Israel şi-a continuat călătoria şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder.

²² În timp ce Israel locuia în acel ţinut, Ruben s-a dus şi s-a culcat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său, dar Israel a aflat despre acest lucru. Iacov avea doisprezece fii.

Aceştia au fost fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.

Moartea lui Isaac

²⁷ Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, în Mamre, lângă Chiriat-Arba, adică Hebron, unde au locuit ca străini Avraam şi Isaac. ²⁸ Isaac a trăit o sută optzeci de ani. ²⁹ El şi-a dat ultima suflare şi astfel a murit bătrân şi sătul de zile, fiind adăugat la poporul său; iar Esau şi Iacov, fiii săi, l-au îngropat.

Urmaşii lui Esau

36 Aceştia au fost urmaşii^[au] lui Esau, adică Edom:

² Esau şi-a luat soţii dintre canaanite: pe Ada, fiica hititului Elon, pe Oholibama, fiica lui Ana, fiul hivitului Ţivon, ³ şi pe Basmat, fiica lui Ismael şi sora lui Nebaiot. ⁴ Ada i l-a născut lui Esau pe Elifaz, Basmat i l-a născut pe Reuel, ⁵ iar Oholibama i-a născut pe Ieuş, pe Ialam şi pe Korah. Aceştia au fost fiii lui Esau, care i s-au născut în Canaan. ⁶ Esau şi-a luat soţiile, fiii, fiicele, pe toţi cei din casa lui, vitele, toate animalele şi averile pe care le-a strâns în Canaan şi s-a mutat de lângă fratele său, Iacov, într-o altă ţară, ⁷ pentru că proprietăţile lor erau prea mari ca ei să locuiască împreună; ţara în care locuiau nu mai avea loc pentru turmele lor. ⁸ Astfel, Esau, adică Edom, s-a aşezat în regiunea muntoasă a Seirului.

⁹ Aceştia au fost urmaşii lui Esau, tatăl edomiţilor din regiunea muntoasă a Seirului.

¹⁰ Iată care au fost numele fiilor lui Esau:

¹⁵ Iată care au fost căpeteniile fiilor lui Esau:

fiii lui Elifaz, întâiul născut al lui Esau au fost:

¹⁹ Aceştia au fost fiii lui Esau, adică Edom, şi acestea au fost căpeteniile lor.

Regii Edomului

³¹ Regii care au domnit în Edom, înainte ca vreun rege să domnească peste Israel^[az], au fost:

⁴⁰ Numele căpeteniilor care provin din Esau, după clanurile şi regiunile lor, sunt următoarele:

Acestea au fost căpeteniile Edomului, potrivit teritoriilor lor în ţara pe care o stăpâneau. Esau a fost strămoşul edomiţilor.

Iosif şi fraţii săi

37 Iacov s-a aşezat în ţara în care a locuit tatăl său, în Canaan.

² Aceasta este istoria^[bc] lui Iacov.

La vârsta de şaptesprezece ani, Iosif păştea turma împreună cu fraţii săi, fiii Bilhei şi ai Zilpei, soţiile tatălui său; el îi spunea tatălui lor lucrurile rele pe care aceştia le făceau. ³ Israel îl îndrăgea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrâneţe şi i-a făcut o tunică decorată^[bd]. ⁴ Când fraţii săi au văzut că tatăl lor îl îndrăgea mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif şi n-au putut să-i vorbească prieteneşte. ⁵ Iosif a avut un vis pe care l-a istorisit fraţilor săi, dar aceştia l-au urât şi mai mult. ⁶ El le-a zis:

– Ascultaţi visul pe care l-am avut! ⁷ Se făcea că eram la legatul snopilor pe câmp. Deodată, snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voştri s-au adunat în jurul lui şi s-au plecat înaintea snopului meu.

⁸ Fraţii săi i-au răspuns:

– Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?!

Şi l-au urât şi mai mult din cauza viselor şi a cuvintelor sale. ⁹ Iosif a mai avut un vis şi l-a istorisit şi pe acesta fraţilor săi:

– Am mai avut un vis, a spus el. Se făcea că soarele, luna şi unsprezece stele se plecau înaintea mea.

¹⁰ Dar când le-a istorisit acest vis tatălui şi fraţilor săi, tatăl său l-a mustrat zicându-i:

– Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi ca să ne prosternăm înaintea ta?

¹¹ Fraţii săi l-au invidiat, dar tatăl său a ţinut minte acest vis.

¹² Fraţii săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Şehem. ¹³ Israel i-a zis lui Iosif:

– Ştii că fraţii tăi pasc oile lângă Şehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei.

– Sunt gata, a răspuns el.

¹⁴ – Du-te, vezi dacă fraţii tăi şi turma sunt bine şi adu-mi veşti! i-a zis Israel.

Apoi l-a trimis din valea Hebron. Când a ajuns la Şehem, ¹⁵ un om l-a găsit rătăcind pe câmp şi l-a întrebat:

– Ce cauţi?

¹⁶ – Îi caut pe fraţii mei, a răspuns el; spune-mi, te rog, unde pasc ei turma?

¹⁷ Omul acela i-a răspuns:

– Au plecat de aici. I-am auzit sfătuindu-se să meargă la Dotan.

Iosif s-a dus pe urma fraţilor săi şi i-a găsit la Dotan. ¹⁸ Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să-l omoare. ¹⁹ Ei s-au sfătuit astfel:

– Vine „visătorul“! ²⁰ Haideţi să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a mâncat un animal sălbatic şi vom vedea ce se va alege de visele lui.

²¹ Dar când Ruben a auzit lucrul acesta, a încercat să-l scape din mâinile lor, zicând:

– Să nu-i luăm viaţa! ²² Fără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncaţi-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeţi mâna asupra lui.

Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său. ²³ Când Iosif a ajuns la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta, ²⁴ l-au luat şi l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea. ²⁵ Apoi s-au aşezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliţilor venind din Ghilad şi ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam şi smirnă. ²⁶ Iuda le-a zis fraţilor săi: „Ce câştigăm dacă ne omorâm fratele şi-i ascundem sângele? ²⁷ Haideţi să-l vindem ismaeliţilor şi să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuşi este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Fraţii săi au fost de acord. ²⁸ Când s-au apropiat negustorii midianiţi, fraţii săi l-au scos pe Iosif afară din fântână şi l-au vândut ismaeliţilor cu douăzeci de şecheli^[be] de argint. Aceştia l-au dus pe Iosif în Egipt. ²⁹ Când Ruben s-a întors la fântână şi a văzut că Iosif nu mai era acolo, şi-a sfâşiat hainele. ³⁰ Apoi s-a dus la fraţii săi şi le-a zis: „Copilul a dispărut; ce mă fac?“ ³¹ Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un ţap şi au înmuiat tunica în sânge. ³² I-au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta; vezi dacă nu este tunica fiului tău.“ ³³ El a recunoscut-o şi a zis: „Este tunica fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic; fără îndoială, Iosif a fost sfâşiat în bucăţi.“ ³⁴ Atunci Iacov şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile. ³⁵ Toţi fiii şi fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el n-a vrut să fie mângâiat, ci l-a bocit zicând: „Jelind voi coborî la fiul meu în Locuinţa Morţilor^[bf].“ ³⁶ Midianiţii^[bg] l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, unul dintre demnitarii lui Faraon şi conducător al gărzii^[bh].

Iuda şi Tamar

38 În vremea aceea, Iuda a plecat de la fraţii săi şi s-a aşezat în vecinătatea unui adulamit pe care îl chema Hira. ² Iuda a întâlnit-o acolo pe fiica unui canaanit pe care-l chema Şua, s-a căsătorit cu ea şi a intrat la ea. ³ Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu căruia Iuda i-a pus numele Er. ⁴ Ea a rămas din nou însărcinată şi a născut un fiu căruia i-a pus numele Onan. ⁵ A născut un alt fiu şi i-a pus numele Şela. Ea l-a născut în Chezib.

⁶ Iuda i-a luat o soţie lui Er, întâiul său născut; numele ei era Tamar. ⁷ Dar Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului, astfel că Domnul l-a omorât. ⁸ Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Căsătoreşte-te cu soţia fratelui tău şi împlineşte-ţi faţă de ea datoria de cumnat^[bi]: ridică-i un urmaş fratelui tău.“ ⁹ Dar pentru că ştia că urmaşul nu va fi al său, Onan vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori intra la soţia fratelui său, pentru a nu-i da un urmaş fratelui său. ¹⁰ Ceea ce făcea Onan era o nelegiuire înaintea Domnului, aşa că Domnul l-a omorât şi pe el. ¹¹ Atunci Iuda i-a zis nurorii sale, Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va creşte fiul meu Şela.“ El spunea însă aşa, de teamă ca nu cumva şi acesta să moară, ca şi fraţii săi. Astfel, Tamar s-a întors în casa tatălui ei.

¹² După mai multă vreme, soţia lui Iuda, fiica lui Şua, a murit. După ce a depăşit durerea pierderii ei, Iuda s-a dus împreună cu adulamitul Hira, prietenul său, la Timna, la cei care-i tundeau oile. ¹³ Tamarei i s-a spus: „Socrul tău se duce la Timna, ca să-şi tundă oile.“ ¹⁴ Atunci ea şi-a schimbat hainele de văduvă, s-a acoperit cu un văl şi s-a înfăşurat cu un şal, apoi s-a aşezat la intrarea în Enayim, care se află în drum spre Timna. Îşi dăduse seama că, deşi Şela crescuse, ea nu-i fusese dată de soţie. ¹⁵ Când Iuda a văzut-o, a crezut că este o prostituată, pentru că avea faţa acoperită. ¹⁶ El s-a îndreptat către ea pe marginea drumului şi, fără să ştie că era nora sa, i-a zis:

– Lasă-mă să intru la tine!

– Ce-mi vei da, dacă intri la mine? a întrebat ea.

¹⁷ – Îţi voi trimite un ied din turmă, a răspuns el.

– Doar dacă îmi dai o garanţie până îl vei trimite, a spus ea.

¹⁸ – Ce garanţie să-ţi dau? a întrebat el.

– Sigiliul^[bj] tău, şnurul tău şi toiagul din mâna ta, a răspuns ea.

El i le-a dat şi a intrat la ea, iar ea a rămas însărcinată de la el. ¹⁹ După aceea ea a plecat îndată, şi-a dat jos vălul şi s-a schimbat în hainele de văduvă. ²⁰ Când Iuda a trimis iedul prin prietenul său adulamit, ca să recupereze garanţia de la femeie, acesta n-a mai găsit-o. ²¹ El i-a întrebat pe localnici:

– Unde este prostituata^[bk] care stătea lângă drum, la Enayim?

– N-a fost aici nici o prostituată, au răspuns ei.

²² El s-a întors la Iuda şi i-a zis:

– N-am găsit-o; mai mult, localnicii au zis că n-a fost nici o prostituată acolo.

²³ Iuda a răspuns:

– Să ţină ce a luat, numai să nu ne facem de râs; am trimis acest ied, dar n-ai mai găsit-o.

²⁴ După trei luni, lui Iuda i s-a spus:

– Nora ta, Tamar, s-a prostituat şi chiar a rămas însărcinată în urma desfrânării ei.

– Scoateţi-o afară ca să fie arsă! a spus Iuda.

²⁵ Pe când era scoasă afară, ea i-a trimis vorbă socrului ei: „Proprietarul acestor lucruri m-a lăsat însărcinată; vezi dacă recunoşti ale cui sunt acest sigiliu, şnur şi toiag.“ ²⁶ Iuda le-a recunoscut şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată decât mine, pentru că nu i-am dat-o de soţie fiului meu Şela.“ De atunci nu s-a mai apropiat de ea. ²⁷ Când i-a venit vremea să nască, în pântecele ei se aflau gemeni. ²⁸ În timpul naşterii, unul dintre ei a scos mâna; moaşa i-a apucat-o şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: „Acesta a ieşit primul!“ ²⁹ Dar el şi-a tras mâna înapoi şi a ieşit fratele său; atunci ea a zis: „Ce spărtură ai făcut!“ De aceea i s-a pus numele Pereţ^[bl]. ³⁰ După aceea a ieşit fratele său, cel cu firul roşu legat la mână şi i s-a pus numele Zerah^[bm].

Iosif şi soţia lui Potifar

39 Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, conducător al gărzii^[bn] şi unul dintre demnitarii lui Faraon, l-a cumpărat de la ismaeliţii care l-au adus acolo. ² Domnul a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat şi a locuit în palatul stăpânului său egiptean. ³ Stăpânul său a observat că Domnul era cu Iosif şi că făcea ca toate să prospere în mâna lui. ⁴ Iosif a găsit bunăvoinţă la el şi i-a slujit, iar stăpânul său l-a rânduit supraveghetor al palatului său şi i-a dat în grijă toată gospodăria sa. ⁵ De când l-a făcut supraveghetor peste palatul său şi peste toată gospodăria sa, Domnul a binecuvântat palatul egipteanului de dragul lui Iosif; binecuvântarea Domnului era peste toată gospodăria sa, inclusiv peste ce avea pe câmp. ⁶ Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce. Iosif era chipeş şi arătos. ⁷ După o vreme, soţia stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi i-a zis:

– Culcă-te cu mine!

⁸ Dar el a refuzat şi i-a răspuns:

– Stăpânul meu n-are nici o grijă în ce priveşte gospodăria, dându-mi în grijă tot ce are. ⁹ Nimeni nu este mai mare în această gospodărie decât mine, iar el nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că eşti soţia lui. Deci cum aş putea să fac răul acesta mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

¹⁰ Deşi ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n-a ascultat-o nici ca să se culce cu ea, nici să stea în prezenţa ei. ¹¹ Într-o zi însă, când Iosif a intrat în palat ca să-şi îndeplinească slujba şi nimeni altcineva dintre sclavii palatului nu era acolo, ¹² ea l-a prins de haină, poruncindu-i: „Culcă-te cu mine!“ Dar el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară. ¹³ Când a văzut că el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară, ¹⁴ i-a chemat pe sclavii palatului şi le-a zis: „Vedeţi, soţul meu ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat cât am putut, ¹⁵ iar când el a auzit că ţip cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“ ¹⁶ Ea i-a ţinut haina lângă ea, până când a venit stăpânul său acasă ¹⁷ şi i-a spus şi lui aceleaşi lucruri: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca şă-şi bată joc de mine, ¹⁸ dar, când am ţipat cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“

¹⁹ Când stăpânul său a auzit acuzele soţiei sale, care spunea: „Aşa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a aprins de mânie, ²⁰ l-a luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă, în locul în care erau închişi prizonierii regelui; şi acolo a rămas. ²¹ Dar Domnul a fost cu Iosif, i-a arătat îndurare şi a făcut ca el să găsească bunăvoinţă la comandantul temniţei. ²² Comandantul temniţei i-a dat în grija lui Iosif pe toţi cei închişi în temniţă; tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el. ²³ Comandantul temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ceea ce era în responsabilitatea lui Iosif, pentru că Domnul era cu el şi îl ajuta să prospere în tot ceea ce făcea.

Visele celor doi demnitari ai lui Faraon

40 După toate acestea, paharnicul şi brutarul monarhului Egiptului au păcătuit împotriva stăpânului lor, monarhul Egiptului. ² Faraon s-a mâniat pe cei doi demnitari ai săi, pe căpetenia paharnicilor şi pe căpetenia brutarilor, ³ şi i-a pus sub pază în palatul conducătorului gărzii^[bo], în aceeaşi temniţă în care era închis şi Iosif. ⁴ Conducătorul gărzii i-a dat în grija lui Iosif şi el i-a slujit, iar aceştia au rămas sub pază pentru o vreme. ⁵ Într-o noapte, amândoi, atât paharnicul, cât şi brutarul monarhului Egiptului, care erau întemniţaţi, au avut câte un vis, fiecare vis cu semnificaţia lui. ⁶ Dimineaţa, când a venit la ei, Iosif a observat că erau tulburaţi. ⁷ El i-a întrebat pe demnitarii lui Faraon, care erau sub pază împreună cu el în palatul stăpânului său:

– De ce sunteţi atât de abătuţi astăzi?

⁸ – Am avut nişte vise, dar nu este nimeni care să ni le poată interpreta, au răspuns ei.

Atunci Iosif le-a zis:

– Oare nu lui Dumnezeu Îi aparţin interpretările viselor? Istorisiţi-mi mie visele.

⁹ Căpetenia paharnicilor i-a istorisit visul său lui Iosif:

– În visul meu am văzut o viţă ¹⁰ care avea trei ramuri. Imediat după ce a înmugurit, i s-a deschis floarea, iar ciorchinii s-au făcut struguri copţi. ¹¹ Eu aveam cupa lui Faraon în mână, am luat strugurii, apoi i-am stors în cupă şi am pus cupa în mâna lui Faraon.