Bible in 90 Days

¹⁹ Când caii, carele şi călăreţii^[a] lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; israeliţii însă au mers prin mare ca pe pământ uscat.

²⁰ Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână şi toate femeile au ieşit după ea având tamburine în mâini şi dansând. ²¹ Miriam le cânta:

Apele de la Mara şi Elim

²² După aceea, Moise l-a luat pe Israel de lângă Marea Roşie şi au intrat împreună în pustia Şur. Au mers trei zile prin pustie, fără să găsească apă. ²³ Au ajuns într-un loc unde, deşi era apă, n-au putut să o bea pentru că era amară, motiv pentru care au numit locul acela Mara^[b]. ²⁴ Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“ ²⁵ El a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat o bucată de lemn; Moise a aruncat lemnul în apă şi apa s-a făcut dulce. Acolo le-a dat Domnul legi şi porunci şi i-a pus la încercare. ²⁶ El le-a zis: „Dacă veţi asculta cu atenţie glasul Domnului, Dumnezeul vostru, dacă veţi face ce este drept înaintea Lui, dacă veţi lua aminte la poruncile Lui şi veţi păzi toate legile Lui, nu voi aduce peste voi nici una din bolile pe care le-am adus peste egipteni. Căci Eu sunt Domnul Care vă vindecă.“ ²⁷ În cele din urmă au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare şi şaptezeci de palmieri; ei şi-au aşezat tabăra lângă apă.

Mana şi prepeliţele

16 Întreaga adunare a israeliţilor a plecat de la Elim şi a ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, după ce a ieşit din ţara Egiptului. ² În pustie, întreaga adunare a israeliţilor a cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron. ³ Israeliţii le-au zis: „O, de-am fi fost omorâţi de mâna Domnului în ţara Egiptului! Cel puţin acolo stăteam lângă oalele de carne şi mâncam pâine din belşug. Ne-aţi adus aici, în pustia aceasta, ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta!“

⁴ Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Voi face să plouă pâine din cer; în fiecare zi poporul să iasă şi să adune pâine pentru ziua aceea. În acea zi, îi voi pune la încercare ca să văd dacă vor trăi după Legea Mea sau nu. ⁵ În ziua a şasea să pregătească ce au adunat, într-o cantitate dublă faţă de ce au adunat în fiecare zi.“

⁶ Moise şi Aaron le-au zis tuturor israeliţilor: „În seara aceasta veţi şti că Domnul v-a scos din ţara Egiptului, ⁷ iar dimineaţă veţi vedea slava Domnului, pentru că El aude cârtirile voastre împotriva Lui. Căci cine suntem noi, ca să vă plângeţi împotriva noastră?“ ⁸ Moise a mai zis: „Veţi şti că a fost Domnul, atunci când, seara, vă va da carne, iar dimineaţa – pâine din belşug, pentru că Domnul v-a auzit cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui, căci noi nu suntem nimic; cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului.“

⁹ După aceea, Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a israeliţilor: «Apropiaţi-vă de Domnul, căci El a auzit cârtirile voastre.»“ ¹⁰ În timp ce Aaron vorbea întregii adunări, ei s-au uitat înspre pustie şi slava Domnului s-a arătat în nor. ¹¹ Domnul i-a vorbit lui Moise astfel: ¹² „Am auzit cârtirile israeliţilor; de aceea spune-le: «Între cele două seri^[c] veţi avea carne, iar dimineaţa – pâine din belşug; atunci veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“ ¹³ Seara au venit nişte prepeliţe care au acoperit tabăra; dimineaţa, în jurul taberei, se afla un strat de rouă. ¹⁴ Când stratul de rouă s-a ridicat, pe suprafaţa pustiei au rămas nişte boabe mici, ca boabele de gheaţă pe pământ. ¹⁵ Când le-au văzut, neştiind ce sunt, israeliţii şi-au zis unii altora: „Oare ce sunt acestea?“ Moise le-a zis: „Este pâinea pe care Domnul v-a dat-o s-o mâncaţi. ¹⁶ Domnul a poruncit ca fiecare om să adune cât îi trebuie pentru hrană şi anume un omer^[d] de fiecare persoană, după numărul celor din cortul lui. Să adunaţi pentru fiecare persoană din cortul vostru.“ ¹⁷ Israeliţii au făcut astfel: unii au adunat mai mult, alţii mai puţin. ¹⁸ După ce au măsurat-o cu omerul, au văzut că celui ce a adunat mai mult nu i-a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puţin nu a dus lipsă; fiecare om a adunat după nevoile lui. ¹⁹ Deşi Moise le-a zis să nu lase nimic din ea până dimineaţa, ²⁰ ei nu l-au ascultat; unii au lăsat o parte din ea până dimineaţa, astfel că aceasta a făcut viermi şi s-a împuţit, iar Moise s-a mâniat pe ei. ²¹ În fiecare dimineaţă israeliţii adunau după cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte, pâinea se topea. ²² În ziua a şasea ei au adunat de două ori mai mult, doi omeri^[e] pentru fiecare persoană. Când toţi conducătorii adunării au venit şi i-au spus acest lucru lui Moise, ²³ el le-a răspuns: „Domnul a poruncit astfel: «Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt pentru Domnul; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi tot ce vă rămâne păstraţi până dimineaţa.»“ ²⁴ Ei au păstrat-o aşa cum a poruncit Moise; ea nu s-a împuţit şi n-a făcut viermi. ²⁵ Moise le-a zis: „Mâncaţi-o azi, pentru că azi este Sabatul Domnului; azi nu veţi găsi pâine pe câmp. ²⁶ S-o adunaţi timp de şase zile, căci în a şaptea zi, Sabatul, ea nu va fi.“ ²⁷ În ziua a şaptea însă unii oameni din popor au ieşit să adune pâine, dar n-au găsit nimic. ²⁸ Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veţi refuza să păziţi poruncile şi legile Mele? ²⁹ Ştiţi că Domnul v-a dat Sabatul şi de aceea în a şasea zi vă dă hrană pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Nici unul să nu iasă din locul său în ziua a şaptea.“ ³⁰ Şi astfel, în ziua a şaptea poporul s-a odihnit. ³¹ Casa lui Israel a numit pâinea venită din cer „mană“^[f]; ea era albă, ca bobul de coriandru, iar la gust era ca o turtă cu miere.

³² Moise le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Puneţi deoparte un omer de mană, ca să fie păstrat pentru toate generaţiile, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în pustie, când v-am scos din ţara Egiptului.»“ ³³ Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană şi aşază-l înaintea Domnului ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.“ ³⁴ Aaron l-a pus înaintea Mărturiei ca să fie păstrat acolo, după cum îi poruncise Domnul lui Moise. ³⁵ Israeliţii au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până au ajuns într-o ţară locuită; au mâncat mană până au ajuns la hotarul Canaanului. ³⁶ (Un omer este a zecea parte dintr-o efă^[g].)

Apa din stâncă şi victoria împotriva lui Amalek

17 Întreaga adunare a israeliţilor a plecat din pustia Sin, călătorind din loc în loc^[h], după cum le-a poruncit Domnul. Ei şi-au aşezat tabăra la Refidim; acolo nu era apă de băut pentru popor. ² Poporul s-a certat cu Moise şi i-a zis:

– Dă-ne apă să bem!

Moise le-a răspuns:

– De ce vă certaţi cu mine? De ce Îl ispitiţi pe Domnul?

³ Poporul stătea acolo însetat şi cârtea împotriva lui Moise, zicându-i:

– De ce ne-ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim aici de sete cu tot cu copii şi cu vite?

⁴ Moise a strigat către Domnul, zicându-I:

– Ce să fac cu acest popor? Sunt gata să mă omoare cu pietre!

⁵ Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Du-te înaintea poporului şi ia cu tine pe câţiva din sfatul bătrânilor lui Israel; ia în mână toiagul cu care ai lovit Nilul şi du-te. ⁶ Eu voi sta acolo, înaintea ta, la stâncă, în Horeb. Loveşte stânca şi din ea va ieşi apă; astfel, poporul va putea să bea.

Moise a făcut întocmai înaintea sfatului bătrânilor lui Israel. ⁷ El a numit locul acela „Masa şi Meriba“^[i], pentru că acolo israeliţii s-au certat şi L­au testat pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul cu noi sau nu?“

⁸ După aceea a venit Amalek şi s-a luptat cu Israel la Refidim. ⁹ Moise i-a zis lui Iosua: „Alege câţiva oameni dintre noi şi du-te să te lupţi cu Amalek. Mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.“ ¹⁰ Iosua a făcut precum i-a zis Moise şi s-a luptat cu Amalek, în timp ce Moise, Aaron şi Hur s-au urcat pe vârful dealului. ¹¹ Când Moise îşi ţinea mâinile sus, Israel era mai tare; când el îşi lăsa mâinile jos, era mai tare Amalek. ¹² La un moment dat mâinile lui Moise au obosit; atunci Aaron şi Hur au luat o piatră, l­au aşezat pe ea, după care au început să-i sprijine mâinile, unul de-o parte, iar altul de cealaltă parte. Mâinile lui au rămas întinse până la apusul soarelui. ¹³ Şi Iosua l-a biruit cu ajutorul sabiei pe Amalek şi pe poporul acestuia. ¹⁴ Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta într-un sul ca o aducere-aminte şi citeşte-l în auzul lui Iosua: «Voi şterge pomenirea lui Amalek de sub ceruri.»“ ¹⁵ Moise a zidit un altar şi l-a numit „Domnul este steagul meu“^[j], ¹⁶ zicând: „Pentru că o mână s-a ridicat spre tronul Domnului,^[k] Domnul va purta război împotriva lui Amalek din generaţie în generaţie.“

Vizita lui Ietro şi organizarea juridică a poporului

18 Ietro, preotul din Midian, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi pentru poporul Său, Israel; a aflat cum l-a scos Domnul pe Israel din Egipt. ² Ietro a adus-o înapoi pe Sefora, soţia lui Moise, care fusese trimisă acasă. ³ I-a adus şi pe cei doi fii ai Seforei. Unul se numea Gherşom^[l] (căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o ţară străină“), ⁴ iar celălalt se numea Eliezer^[m] (căci Moise zisese: „Dumnezeul tatălui meu a fost ajutorul meu şi m-a scăpat de sabia lui Faraon“). ⁵ Ietro, socrul lui Moise, a venit în pustia unde aşezase Moise tabăra, lângă muntele lui Dumnezeu, aducându-i cu el pe fiii lui Moise şi pe soţia acestuia. ⁶ Ietro i-a trimis vorbă lui Moise, zicându-i: „Eu, socrul tău, Ietro, vin la tine cu soţia şi cu fiii ei.“ ⁷ Moise a ieşit să-l întâlnească pe socrul său; s-a plecat înaintea lui şi l-a sărutat. S-au întrebat unul pe celălalt de sănătate şi împreună au intrat în cort. ⁸ Apoi Moise i-a istorisit socrului său tot ceea ce le-a făcut Domnul lui Faraon şi egiptenilor de dragul lui Israel, toate greutăţile care veniseră peste ei pe drum şi cum i-a eliberat Domnul. ⁹ Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care Domnul îl făcuse lui Israel, scăpându-l din mâna egiptenilor. ¹⁰ Ietro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Care v-a scăpat din mâna egiptenilor şi a lui Faraon. ¹¹ Acum ştiu că Domnul este mai mare decât toţi zeii, căci în fiecare lucru în care ei s-au purtat cu trufie faţă de Israel, El a fost mai presus de ei.“^{[n] 12} Ietro, socrul lui Moise, a adus^[o] o ardere de tot şi jertfe lui Dumnezeu. Aaron a venit împreună cu toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel, ca să ia masa împreună cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.

¹³ În ziua următoare, Moise s-a aşezat ca să judece poporul şi poporul a stat în jurul lui de dimineaţa până seara. ¹⁴ Când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, l-a întrebat:

– Ce faci tu acolo pentru popor? De ce stai singur şi tot poporul stă în jurul tău de dimineaţa până seara?

¹⁵ Moise i-a răspuns socrului său:

– Pentru că poporul vine la mine să ceară sfatul lui Dumnezeu. ¹⁶ Când au vreo problemă, vin la mine ca să-i judec, iar eu le fac cunoscute poruncile şi legile lui Dumnezeu.

¹⁷ Socrul lui Moise i-a zis:

– Ceea ce faci tu nu este bine. ¹⁸ Te istoveşti singur şi istoveşti şi poporul care este cu tine. Sarcina este prea grea pentru tine, ca să o poţi purta singur. ¹⁹ Ascultă-mă: îţi voi da un sfat şi Dumnezeu va fi cu tine! Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor şi adu problemele înaintea Sa; ²⁰ învaţă-i poruncile şi legile şi arată-le calea pe care trebuie să meargă şi lucrurile pe care trebuie să le facă. ²¹ Caută oameni destoinici în popor, oameni care se tem de Dumnezeu, care sunt vrednici de încredere şi urăsc câştigul necinstit. Pune-i pe aceşti oameni conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni. ²² Ei să slujească ca judecători ai poporului în orice vreme; să aducă înaintea ta orice caz greu, însă cazurile uşoare să le judece ei înşişi. În felul acesta va fi mai uşor pentru tine şi ei vor duce povara împreună cu tine. ²³ Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă sarcinilor şi tot poporul va merge la locul lui în pace.

²⁴ Moise a ascultat de socrul său şi a făcut tot ceea ce acesta i-a zis. ²⁵ A ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus conducători peste popor: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni. ²⁶ Ei judecau poporul tot timpul; cazurile grele i le aduceau lui Moise, iar cele uşoare le judecau ei înşişi. ²⁷ Apoi Moise şi-a lăsat socrul să plece în ţara lui.

Israel în pustia Sinai

19 Chiar în ziua în care se împlineau trei luni de la ieşirea israeliţilor din ţara Egiptului, ei au ajuns în pustia Sinai. ² După ce părăsiseră Refidimul, au intrat în pustia Sinai şi şi-au aşezat tabăra în pustie, înaintea muntelui. ³ Acolo Moise s-a suit la Dumnezeu. Domnul l-a chemat de pe munte şi i-a zis: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov; iată ce să le spui israeliţilor: ⁴ «Aţi văzut ce le-am făcut egiptenilor, cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus la Mine. ⁵ De aceea, acum, dacă veţi asculta de glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea^[p] dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. ⁶ Voi^[q] Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi^[r] şi un neam sfânt.» Acestea sunt cuvintele pe care să le spui israeliţilor.“ ⁷ Moise s-a întors, a convocat sfatul bătrânilor şi le-a zis toate cuvintele pe care Domnul i le-a poruncit. ⁸ Şi tot poporul i-a răspuns într-un singur glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“ Moise I-a spus Domnului răspunsul poporului.

Sfinţirea poporului

⁹ Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca poporul să audă când îţi vorbesc şi să aibă întotdeauna încredere în tine.“ Tot atunci, când Moise I-a spus Domnului răspunsul poporului, ¹⁰ Domnul i-a mai zis: „Du-te la popor şi sfinţeşte-l azi şi mâine. Să-şi spele hainele ¹¹ şi să se pregătească pentru a treia zi, pentru că atunci Domnul Se va coborî pe muntele Sinai în faţa întregului popor. ¹² Să pui de jur împrejur limite pentru popor şi să-i zici: «Aveţi grijă să nu vă urcaţi pe munte, nici să nu-i atingeţi poalele, pentru că, oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea.» ¹³ Nici măcar o mână să nu-l atingă; dacă-l va atinge cineva, să fie omorât cu pietre sau străpuns cu săgeţi; indiferent ce va fi, om sau animal, să nu trăiască! Când trâmbiţa va suna, poporul să se apropie de munte.“ ¹⁴ Moise s-a coborât de pe munte la popor. A sfinţit poporul şi acesta şi-a spălat hainele. ¹⁵ Moise le-a zis celor din popor: „Fiecare din voi să fie pregătit pentru a treia zi; până atunci nimeni să nu se apropie de soţia lui!“

¹⁶ În dimineaţa celei de-a treia zi au fost tunete şi fulgere; un nor gros acoperea muntele şi un sunet de trâmbiţă se auzea foarte puternic. Tot poporul din tabără tremura. ¹⁷ Moise a scos poporul din tabără ca să-L întâlnească pe Dumnezeu. Oamenii au stat la poalele muntelui. ¹⁸ Muntele Sinai era acoperit cu fum, pentru că Domnul S-a coborât pe el în foc. Fumul se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele^[s] se cutremura cu putere. ¹⁹ În timp ce trâmbiţa suna din ce în ce mai tare, Moise vorbea, şi glasul lui Dumnezeu îi răspundea^[t]. ²⁰ Când Domnul S-a coborât pe vârful muntelui Sinai, El l-a chemat pe Moise pe vârful muntelui, iar Moise s-a suit acolo. ²¹ Apoi Domnul i-a zis:

– Coboară şi avertizează poporul să nu se apropie să se uite la Domnul, pentru ca nu cumva să piară mulţi dintre ei. ²² Chiar şi preoţii care se apropie de Domnul trebuie să se sfinţească, căci doar aşa Domnul nu-i va nimici^[u].

²³ Moise I-a răspuns Domnului:

– Poporul nu are voie să se apropie de muntele Sinai, pentru că Tu Însuţi ne-ai avertizat zicând: „Pune limite în jurul muntelui şi păstrează-l sfânt.“

²⁴ Domnul i-a zis:

– Coboară şi adu-l cu tine pe Aaron, dar nu lăsa nici preoţii, nici poporul să se apropie şi să se suie la Domnul, ca să nu-i nimicească^[v].

²⁵ Moise s-a coborât la popor şi a vorbit cu ei.

Cele Zece Porunci

20 Apoi Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte:

¹⁸ Tot poporul vedea tunetele şi fulgerele care aveau loc, vedea muntele fumegând şi auzea sunetul trâmbiţei; poporul tremura de frică şi stătea la depărtare. ¹⁹ Ei i-au zis lui Moise:

– Vorbeşte-ne tu însuţi şi vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu căci vom muri!

²⁰ Moise a răspuns poporului:

– Nu vă temeţi, pentru că Dumnezeu a venit doar ca să vă pună la încercare şi să aveţi în voi frica de El, pentru ca să nu păcătuiţi.

²¹ Poporul stătea la depărtare, iar Moise s-a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu. ²² Domnul i-a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti israeliţilor: «Voi înşivă aţi văzut că v-am vorbit din ceruri. ²³ Să nu vă faceţi zei de argint şi nici zei de aur pe care să-i puneţi alături de Mine. ²⁴ Să-Mi faceţi un altar de pământ şi să aduceţi pe el arderile voastre de tot şi jertfele de pace^[y], oile şi boii. Oriunde voi face ca Numele Meu să fie pomenit, voi veni şi vă voi binecuvânta. ²⁵ Dacă-Mi veţi face un altar de piatră, să nu-l zidiţi din pietre cioplite, pentru că, atunci când veţi pune dalta pe piatră, o veţi pângări.^{[z] 26} Să nu vă urcaţi la altarul Meu pe trepte, pentru ca să nu vi se descopere goliciunea înaintea lui.»“

Cartea Legământului – legi privind sclavia

21 „Acestea sunt legile pe care trebuie să le pui înaintea lor: ² «Dacă vei cumpăra un sclav evreu, el să te slujească timp de şase ani, iar în al şaptelea an să iasă liber, fără să plătească nimic. ³ Dacă a intrat singur, va putea să plece singur. Dacă era căsătorit, să plece şi soţia lui împreună cu el. ⁴ Dacă stăpânul lui i-a dat o soţie şi ea i-a născut fii sau fiice, soţia şi copiii ei să rămână ai stăpânului, iar el să plece singur. ⁵ Dar dacă sclavul va zice: ‘Îmi iubesc stăpânul, soţia şi copiii, şi nu doresc să plec ca să fiu liber’, ⁶ atunci stăpânul să-l apropie de uşă sau de uşori şi, în prezenţa judecătorilor^[aa], să-i străpungă lobul urechii cu o andrea. Astfel, el îi va sluji toată viaţa.

⁷ Dacă cineva îşi vinde fata ca slujitoare, ea nu va fi eliberată asemenea sclavilor^[ab]. ⁸ De asemenea, dacă ea nu-i va plăcea stăpânului ei, care şi-a luat-o pentru el^[ac], acesta trebuie să permită a fi răscumpărată. Nu va avea dreptul s-o vândă unui străin, pentru că a fost nedrept cu ea. ⁹ Dacă o va da fiului său, va trebui să se poarte cu ea ca şi cu o fiică. ¹⁰ Dacă îşi va lua altă soţie, nu va avea voie să-i scadă nimic din hrana, îmbrăcămintea şi drepturile ei de soţie^[ad]. ¹¹ Dacă-i va scădea din aceste trei lucruri, atunci ea va putea să plece de la el fără nici o despăgubire, fără să plătească argint.

Legi privind violenţa fizică

¹² Oricine loveşte mortal un om trebuie să fie pedepsit cu moartea. ¹³ Dacă n-a făcut-o intenţionat, ci Dumnezeu a îngăduit să se întâmple asta, îi voi pregăti un loc unde să poată fugi. ¹⁴ Dacă cineva va merge până acolo încât să-l ucidă pe semenul său folosindu-se de vicleşug, chiar şi de la altarul Meu să-l iei şi să-l omori!

¹⁵ Oricine îşi loveşte tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea.

¹⁶ Cine răpeşte un om şi-l vinde – sau chiar dacă omul este găsit în mâna răpitorului – trebuie să fie pedepsit cu moartea.

¹⁷ Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea.

¹⁸ În cazul în care doi oameni se vor certa şi unul îl va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul^[ae], iar acesta din urmă nu va muri, ci va fi nevoit să stea la pat, ¹⁹ cel care l-a lovit să nu fie pedepsit, deoarece rănitul va putea să se ridice după o vreme şi să umble afară cu ajutorul toiagului lui; va trebui însă să-l despăgubească pe cel rănit pentru tot timpul pierdut şi să-l îngrijească până când acesta se va vindeca.

²⁰ Dacă un stăpân va lovi cu băţul un sclav sau o sclavă, iar unul din aceştia va muri pe loc, stăpânul va trebui să fie pedepsit, ²¹ dar dacă sclavul îşi revine după o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit, căci este argintul său.

²² Dacă se vor lupta doi oameni şi vor lovi o femeie însărcinată, făcând-o să nască înainte de vreme^[af], fără nici o altă nenorocire, cel responsabil trebuie să fie pedepsit aşa cum cere soţul femeii, plătind atât cât au hotărât judecătorii. ²³ Dar, dacă se va întâmpla vreo nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ²⁴ ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, ²⁵ arsură pentru arsură, rană pentru rană şi vânătaie pentru vânătaie.

²⁶ Dacă un stăpân va lovi ochiul vreunui sclav sau al vreunei sclave şi-l face pe acesta sau pe aceasta să-şi piardă ochiul, sclavul, respectiv sclava, să fie lăsaţi să plece liberi ca despăgubire pentru ochi. ²⁷ Dacă stăpânul va face să cadă un dinte de-al vreunui sclav sau de-al vreunei sclave, sclavul, respectiv sclava, să fie eliberaţi ca despăgubire pentru dinte.

²⁸ Dacă un bou va împunge şi va omorî un bărbat sau o femeie, boul să fie omorât cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar proprietarul boului să nu fie pedepsit. ²⁹ Dar, dacă se ştia că boul obişnuieşte să împungă şi proprietarul său a fost avertizat, însă nu l-a închis, atunci, în momentul în care boul va omorî un bărbat sau o femeie, acesta să fie omorât cu pietre, iar proprietarul său să fie pedepsit cu moartea. ³⁰ Dacă proprietarului i se va cere un preţ de răscumpărare, el să plătească tot ce i se va cere pentru răscumpărarea vieţii lui.

³¹ Dacă boul va împunge un băiat sau o fată, proprietarului i se va cere după aceeaşi lege. ³² Dacă boul va împunge un sclav sau o sclavă, proprietarul să plătească stăpânului sclavilor treizeci de şecheli^[ag] de argint, iar boul să fie omorât cu pietre.

³³ Dacă un om va face o groapă şi nu o va acoperi, iar un bou sau un măgar va cădea în ea, ³⁴ cel ce a făcut groapa va trebui să-l despăgubească cu argint pe proprietarul animalelor moarte, iar acestea să-i rămână celui dintâi.

³⁵ Dacă boul unui om va împunge boul altuia şi cel din urmă moare, atunci proprietarii lor vor trebui să vândă boul viu, să împartă argintul şi să împartă şi boul mort. ³⁶ Dar, dacă se ştia că boul obişnuieşte să împungă şi proprietarul său nu l-a închis, atunci proprietarul să dea un bou viu în schimbul boului mort, iar boul mort să-i rămână lui.

Legi privind proprietatea

22 Dacă un om fură un bou sau o oaie şi taie animalul sau îl vinde, să restituie cinci boi pentru fiecare bou furat şi patru oi pentru fiecare oaie.

² Dacă hoţul este prins spărgând şi este lovit, iar în cele din urmă moare, cel care l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui. ³ Dar, dacă primeşte lovitura după răsăritul soarelui, atunci cel care l-a lovit va fi vinovat de moartea sa.

Hoţul prins trebuie să restituie ceea ce este dator să dea; dacă nu are ce să dea, să fie vândut ca sclav pentru a plăti ceea ce a furat.

⁴ Când animalul – fie el bou, măgar sau oaie – este găsit viu în proprietatea hoţului, acesta să plătească dublu.

⁵ Dacă un om îşi lasă turma să pască într-un ogor sau într-o vie ori îşi lasă vitele să facă stricăciuni în ogorul altuia, să dea ca despăgubire din ce are mai bun în ogorul sau în via sa.

⁶ Dacă izbucneşte un foc care cuprinde spinii şi incendiază grânele adunate în snopi, grânele aflate încă în picioare sau întreg ogorul, cel ce a aprins focul să plătească întreaga despăgubire.

⁷ Dacă un om încredinţează semenului său argint sau bunuri spre păstrare şi acestea sunt furate din casa celui din urmă, dacă este prins, hoţul trebuie să plătească dublu. ⁸ Dacă hoţul nu este prins, stăpânul casei să fie cercetat de judecători^[ah], ca să se vadă dacă nu cumva şi-a însuşit el bunurile semenului său. ⁹ În orice dispută cu privire la vreun bou, măgar, îmbrăcăminte sau orice altă pierdere despre care una din părţi spune: ‘Este a mea’, cauza ambelor părţi să fie cercetată de judecători; cel pe care-l vor condamna judecătorii^[ai] să plătească celuilalt dublu.

¹⁰ Când cineva încredinţează altcuiva un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal spre păstrare şi animalul moare, este vătămat sau este luat de la el fără să vadă cineva, ¹¹ să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părţi. Cel căruia i se încredinţase animalul va mărturisi că n-a pus mâna pe bunurile celuilalt; stăpânul va accepta jurământul şi celălalt nu va fi dator să-i restituie nimic. ¹² Dacă animalul a fost furat de la el, trebuie să-l restituie stăpânului. ¹³ Dacă a fost sfâşiat de fiare, hoitul animalului să fie adus ca dovadă, iar cel căruia i-a fost încredinţat nu va trebui să restituie nimic pentru rămăşiţele sfâşiate.

¹⁴ Când cineva împrumută un animal de la semenul său, iar animalul se loveşte sau moare în lipsa stăpânului, cel ce l-a împrumutat va trebui să-l înlocuiască. ¹⁵ Dacă stăpânul a fost de faţă, nu va trebui să-l înlocuiască; dacă animalul a fost închiriat, preţul chiriei va acoperi pierderea.

Legi privind relaţiile sociale şi respectul faţă de Dumnezeu

¹⁶ Dacă un om înşală o fecioară care nu este logodită şi se culcă cu ea, va trebui să-i plătească zestrea şi să o ia de soţie. ¹⁷ Dacă tatăl ei refuză să i-o dea de soţie, el îi va plăti în argint preţul zestrei unei fecioare.

¹⁸ Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.

¹⁹ Oricine se culcă cu un animal să fie imediat pedepsit cu moartea.

²⁰ Oricine aduce jertfe zeilor, şi nu Domnului, să fie nimicit^[aj].

²¹ Să nu-l asupreşti pe străin şi să nu-i faci rău, pentru că şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

²² Să nu îi asupreşti pe văduvă sau pe orfan. ²³ Dacă îi asupreşti şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi asculta strigătul; ²⁴ mânia Mea se va aprinde şi vă voi omorî cu sabia, soţiile voastre vor ajunge văduve, iar copiii voştri, orfani.

²⁵ Dacă împrumuţi argint vreunuia din poporul Meu care este în nevoie, să nu te porţi cu el ca un cămătar şi să nu ceri de la el dobândă. ²⁶ Dacă iei haina semenului tău drept garanţie, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, ²⁷ căci este singura lui învelitoare, este mantaua cu care îşi înveleşte trupul. Altfel, cu ce se va culca? Dacă semenul tău strigă către Mine, Eu îl voi asculta, căci sunt milostiv.

²⁸ Să nu-L huleşti pe Dumnezeu^[ak] şi să nu-l blestemi pe conducătorul poporului tău.

²⁹ Să nu întârzii să-Mi aduci jertfe din pârga secerişului tău şi a viei tale.^[al] De asemenea, să-Mi dai pe întâiul născut dintre fiii tăi. ³⁰ Să faci la fel cu boii şi cu oile tale: şapte zile să rămână cu mama sa, iar în a opta zi să Mi-l dai Mie.

³¹ Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mâncaţi nici un fel de carne sfâşiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la câini.

Legi privind dreptatea şi mila

23 Să nu răspândiţi minciuni. Să nu te alături celui rău pentru a fi un martor mincinos.

² Să nu te iei după mulţime, când aceasta săvârşeşte răul; când depui mărturie la judecată, să nu treci de partea celor mulţi ca să perverteşti dreptatea ³ şi nici să nu-l favorizezi pe cel sărac la judecată.

⁴ Dacă întâlneşti boul sau măgarul rătăcit al duşmanului tău, să i-l duci înapoi. ⁵ Dacă vezi măgarul celui ce te urăşte căzut sub povară, să nu-l laşi acolo, ci să-l ajuţi să o ia de pe el.

⁶ Să nu calci în picioare dreptatea săracului la judecată. ⁷ Păzeşte-te de sentinţe greşite şi nu-l ucide pe cel nevinovat sau pe cel drept, căci Eu oricum nu-l voi considera drept pe cel vinovat.

⁸ Să nu iei mită, pentru că mita orbeşte pe cei ce văd şi suceşte cuvintele celor drepţi.

⁹ Să nu-l asupreşti pe străin, căci voi înţelegeţi starea străinului, deoarece şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

¹⁰ Timp de şase ani să semeni pământul şi să-i aduni rodul, ¹¹ dar în al şaptelea an să-l laşi să se odihnească nesemănat, pentru ca săracul din poporul tău să poată mânca, iar ceea ce mai rămâne să fie mâncat de animalele sălbatice. Să faci la fel cu via şi cu măslinii.

¹² Şase zile să lucrezi, iar în a şaptea zi să te odihneşti, pentru ca astfel şi boul, şi măgarul tău să se poată odihni, precum şi sclavul născut în casa ta, şi străinul.

¹³ Să păzeşti tot ceea ce ţi-am spus. Să nu invoci numele altor dumnezei: numele lor să nu fie auzite pe buzele tale.

Cele trei sărbători anuale

¹⁴ De trei ori pe an să ţii sărbători în cinstea Mea. ¹⁵ Să ţii Sărbătoarea Azimelor; aşa cum ţi-am poruncit, să mănânci azime timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, şi anume în luna Abib^[am], pentru că atunci ai ieşit din Egipt. Nimeni să nu vină înaintea Mea cu mâinile goale. ¹⁶ Să ţii Sărbătoarea Recoltei^[an], a primelor roade ale muncii tale, din ceea ce ai semănat în ogor. Să ţii Sărbătoarea Culesului^[ao] la sfârşitul anului, atunci când strângi de pe câmp rodul muncii tale. ¹⁷ De trei ori pe an toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Stăpânului Domn.

¹⁸ Să nu aduci sângele jertfei Mele împreună cu pâine dospită, nici să nu laşi ca grăsimea de la sărbătoarea Mea să rămână până dimineaţa.

¹⁹ Primele roade ale pământului să le aduci în Casa Domnului, Dumnezeul tău.

Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale.^[ap]

Promisiunea ocupării Canaanului

²⁰ Voi trimite un Înger^[aq] înaintea ta, ca să te păzească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit. ²¹ Fii cu luare aminte la El şi ascultă-I glasul. Nu te răzvrăti împotriva Lui, pentru că nu îţi va ierta nelegiuirea, căci Numele Meu este în El. ²² Dacă Îl vei asculta şi vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi duşmanul duşmanilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi. ²³ Când Îngerul Meu va merge înaintea ta şi te va conduce la amoriţi, la hitiţi, la periziţi, la canaaniţi, la hiviţi şi la iebusiţi, Eu îi voi nimici, ²⁴ dar tu să nu te pleci înaintea zeilor lor şi să nu li te închini. Să nu urmezi faptele lor, ci să-i nimiceşti cu desăvârşire şi să le dărâmi stâlpii sacri^[ar]. ²⁵ Tu să te închini Domnului, Dumnezeul tău, iar Eu îţi voi binecuvânta pâinea şi apa şi voi îndepărta boala din mijlocul tău. ²⁶ Nici o femeie din ţară nu va pierde sarcina şi nici una nu va fi stearpă. Voi face să fie deplin numărul zilelor tale.

²⁷ Voi trimite groaza Mea înaintea ta, voi distruge toate popoarele la care vei ajunge şi voi face ca toţi duşmanii tăi să fugă dinaintea ta. ²⁸ Voi trimite viespi^[as] înaintea ta care îi vor izgoni pe hiviţi, pe canaaniţi şi pe hitiţi. ²⁹ Totuşi nu-i voi izgoni într-un singur an, pentru că ţara ar rămâne pustie şi vieţuitoarele de pe câmp s-ar înmulţi. ³⁰ Puţin câte puţin, îi voi izgoni dinaintea ta până vei creşte la număr şi vei stăpâni ţara. ³¹ Îţi voi întinde hotarele de la Marea Roşie^[at] până la Marea Filistenilor^[au] şi de la pustie până la râu^[av], căci Eu îi voi da în mâinile tale pe locuitorii ţării şi tu îi vei izgoni dinaintea ta. ³² Tu însă să nu închei legământ cu ei şi cu zeii lor. ³³ Să nu le dai voie să locuiască în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva Mea, căci dacă te vei închina înaintea zeilor lor, aceasta va fi o cursă pentru tine.»“

Confirmarea legământului

24 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Suiţi-vă la Domnul, tu, Aaron, Nadab, Abihu şi şaptezeci de bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel, şi închinaţi-vă de departe. ² Doar Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.“

³ Moise s-a întors şi a zis poporului toate cuvintele şi toate poruncile Domnului. Întreg poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“ ⁴ Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui şi a ridicat doisprezece stâlpi după cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. ⁵ A trimis nişte tineri israeliţi care au adus arderi de tot şi au înjunghiat boi ca jertfe de pace^[aw] în cinstea Domnului. ⁶ Moise a luat jumătate din cantitatea de sânge şi a turnat-o într-un vas, jumătatea cealaltă stropind-o pe altar. ⁷ Apoi Moise a luat Cartea Legământului şi a citit-o în auzul întregului popor. Israeliţii au zis: „Vom face tot ce a spus Domnul şi-L vom asculta!“ ⁸ Atunci Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: „Acesta este sângele legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.“

Moise pe muntele Sinai

⁹ După aceea, Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab, Abihu şi cei şaptezeci de bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel; ¹⁰ ei L-au văzut pe Dumnezeul lui Israel. Sub picioarele Lui era ceva ca un fel de lucrare de piatră de safir^[ax], ca cerul senin. ¹¹ Dumnezeu nu Şi-a întins mâna împotriva conducătorilor israeliţilor; ei L-au văzut pe Dumnezeu şi totuşi au mâncat şi au băut. ¹² Domnul i-a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte şi aşteaptă acolo; îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru ca ei să poată fi învăţaţi.“ ¹³ Moise, împreună cu Iosua care-i slujea, s-a ridicat şi s-a urcat pe muntele lui Dumnezeu. ¹⁴ Moise le-a zis celor din sfatul bătrânilor: „Aşteptaţi-ne aici până ne vom întoarce. Aaron şi Hur vor rămâne cu voi, aşa că, dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.“ ¹⁵ Moise s-a suit pe munte şi norul a acoperit muntele. ¹⁶ Slava Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai şi norul l-a acoperit pentru şase zile; în ziua a şaptea, Domnul l-a chemat pe Moise din nor. ¹⁷ Înfăţişarea slavei Domnului le apărea israeliţilor ca un foc mistuitor pe vârful muntelui. ¹⁸ Moise a intrat în nor şi s-a suit pe munte. El a rămas acolo timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

Contribuţii pentru construirea Tabernaculului

25 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Spune-le israeliţilor să-Mi aducă o contribuţie; s-o primiţi pentru Mine de la fiecare om care o va da cu dragă inimă. ³ Aceasta este contribuţia pe care va trebui să o primeşti de la ei: aur, argint, bronz, ⁴ fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, fir de in subţire, păr de capră, ⁵ piei de berbeci, vopsite în roşu, piei de viţel de mare, lemn de salcâm, ⁶ ulei pentru luminat, mirodenii pentru untdelemnul folosit la ungere şi pentru tămâia mirositoare, ⁷ pietre de onix şi pietre pentru efod şi pieptar. ⁸ Să-Mi facă un Lăcaş şi Eu voi locui în mijlocul lor. ⁹ Să faceţi Tabernaculul şi toate obiectele lui după modelul pe care ţi-l voi arăta.

Instrucţiuni privind Chivotul

¹⁰ Să facă un chivot^[ay] din lemn de salcâm; acesta să aibă lungimea de doi coţi şi jumătate, iar lăţimea şi înălţimea de un cot şi jumătate^[az]. ¹¹ Să-l poleieşti cu aur curat pe dinăuntru şi pe dinafară şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. ¹² Să torni patru inele de aur pentru el şi să le fixezi la cele patru colţuri ale sale, două inele de o parte şi două inele de cealaltă parte. ¹³ Să faci nişte drugi din lemn de salcâm şi să-i poleieşti cu aur. ¹⁴ Să introduci drugii prin inelele de pe cele două părţi ale Chivotului pentru ca acesta să poată fi dus cu ajutorul lor. ¹⁵ Drugii să rămână în inelele Chivotului şi să nu fie scoşi din ele. ¹⁶ Să pui în Chivot Mărturia^[ba] pe care ţi-o voi da.

¹⁷ Apoi să faci un capac al ispăşirii din aur curat, lung de doi coţi şi jumătate şi lat de un cot şi jumătate^[bb]. ¹⁸ Să faci şi doi heruvimi din aur bătut, la cele două capete ale Capacului Ispăşirii. ¹⁹ Să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt. Să-i faci, la cele două capete ale Capacului Ispăşirii, dintr-o singură bucată cu el. ²⁰ Heruvimii să fie cu aripile întinse deasupra, umbrind astfel Capacul Ispăşirii cu aripile lor. Ei să stea faţă în faţă; feţele heruvimilor să fie întoarse înspre Capacul Ispăşirii. ²¹ Să pui Capacul Ispăşirii deasupra Chivotului, iar în Chivot să pui Mărturia pe care ţi-o voi da. ²² Acolo, deasupra Capacului Ispăşirii, între cei doi heruvimi care sunt pe Chivotul Mărturiei, mă voi întâlni cu tine şi îţi voi da toate poruncile pentru israeliţi.

Instrucţiuni privind masa pentru pâinea prezentării

²³ Să faci o masă din lemn de salcâm, lungă de doi coţi, lată de un cot şi înaltă de un cot şi jumătate^[bc]. ²⁴ Să o poleieşti cu aur curat şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. ²⁵ Să-i faci împrejur un pervaz cu lăţimea de o palmă^[bd] şi un chenar de aur de jur împrejurul pervazului. ²⁶ Să-i faci mesei patru inele de aur şi să le fixezi în cele patru colţuri, în dreptul celor patru picioare ale ei. ²⁷ Inelele care ţin drugii folosiţi la ducerea mesei să se afle în apropierea pervazului. ²⁸ Să faci drugii pentru ducerea mesei din lemn de salcâm şi să-i poleieşti cu aur. ²⁹ Să-i faci farfurii şi vase pentru tămâie, ulcioare şi boluri cu care să torni jertfele de băutură; să le faci din aur curat. ³⁰ Să pui pe masă pâinea prezentării, ca să fie continuu înaintea Mea.

Instrucţiuni privind sfeşnicul

³¹ Apoi să faci un sfeşnic din aur curat. Piciorul şi arborele să fie din aur bătut. Cupele, bobocii şi petalele să fie dintr-o singură bucată cu el. ³² Din laturile lui să iasă şase ramuri, trei ramuri ale sfeşnicului într-o parte şi trei ramuri ale sfeşnicului în cealaltă parte. ³³ Să fie făcute trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare cu boboc şi petale pe o ramură, şi trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare cu boboc şi petale pe o altă ramură; aşa vor trebui făcute toate cele şase ramuri care ies din sfeşnic. ³⁴ Pe sfeşnic să fie patru cupe făcute în formă de floare de migdal cu boboci şi petale. ³⁵ Sub fiecare pereche de ramuri dintre cele şase care ies din sfeşnic să fie câte un boboc. ³⁶ Bobocii şi ramurile să fie dintr-o singură bucată cu sfeşnicul; totul să fie din aur bătut, din aur curat. ³⁷ Să faci şapte candele pentru sfeşnic; ele să fie fixate deasupra, în aşa fel încât să lumineze în faţă. ³⁸ Mucarniţele şi tăviţele să fie din aur curat. ³⁹ Sfeşnicul cu toate uneltele lui să fie făcute dintr-un talant^[be] de aur curat. ⁴⁰ Vezi să faci totul după modelul care ţi-a fost arătat pe munte.

Instrucţiuni privind cortul Tabernaculului

26 Tabernaculul să-l faci din zece draperii din fir de in subţire răsucit şi din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie; să le brodezi cu heruvimi, lucraţi cu măiestrie. ² Fiecare draperie să fie lungă de douăzeci şi opt de coţi şi lată de patru coţi^[bf]. Toate draperiile să fie de aceeaşi mărime. ³ Cinci din aceste draperii să fie prinse laolaltă, iar celelalte cinci să fie prinse şi ele laolaltă. ⁴ La marginea draperiei exterioare din primul set, să faci nişte cheotori din fir de culoare albastră; la fel să faci şi la marginea draperiei exterioare a celui de-al doilea set. ⁵ Să faci cincizeci de cheotori pe marginea draperiei din primul set şi cincizeci de cheotori pe marginea draperiei celui de-al doilea set, astfel încât cheotorile să se potrivească unele cu celelalte. ⁶ Să faci cincizeci de cârlige de aur şi cu acestea să prinzi draperiile unele de altele, astfel încât Tabernaculul să alcătuiască un întreg.

⁷ Să faci şi unsprezece draperii din păr de capră pentru acoperişul Tabernaculului. ⁸ Fiecare draperie să fie lungă de treizeci de coţi şi lată de patru coţi^[bg]; toate cele unsprezece draperii să fie de aceeaşi mărime. ⁹ Să prinzi laolaltă cinci dintre draperii ca să alcătuiască un set, iar cu celelalte şase să faci un alt set. A şasea draperie s-o îndoi în faţa cortului. ¹⁰ Să faci cincizeci de cheotori pe marginea draperiei exterioare din primul set şi cincizeci de cheotori pe marginea draperiei exterioare a celui de-al doilea set. ¹¹ Să faci cincizeci de cârlige de bronz pe care să le introduci prin cheotori şi să îmbini părţile cortului, astfel încât acesta să alcătuiască un întreg. ¹² Partea care rămâne din draperiile cortului, mai exact jumătatea care rămâne, să atârne în partea din spate a Tabernaculului. ¹³ Un cot^[bh] într-o parte şi un cot în cealaltă parte, astfel încât, ceea ce mai rămâne din lungimea draperiilor cortului, să atârne peste marginile Tabernaculului, într-o parte şi în cealaltă şi să îl acopere. ¹⁴ Să mai faci pentru cort o învelitoare din piei de berbeci vopsite în roşu şi o acoperitoare exterioară din piele de viţel de mare.

¹⁵ Să faci pentru Tabernacul nişte scânduri drepte din lemn de salcâm. ¹⁶ Fiecare scândură să fie lungă de zece coţi şi lată de un cot şi jumătate^[bi]; ¹⁷ fiecare să aibă câte două cepuri prin care să fie îmbinate. Să faci la fel toate scândurile Tabernaculului. ¹⁸ Să faci douăzeci de scânduri pentru partea de sud a Tabernaculului. ¹⁹ Sub cele douăzeci de scânduri să faci patruzeci de piedestale de argint, din care două să fie sub prima scândură cu cele două cepuri ale ei şi două sub următoarea scândură cu cele două cepuri ale ei. ²⁰ Pentru partea de nord a Tabernaculului să faci douăzeci de scânduri ²¹ şi patruzeci de piedestale de argint, câte două sub fiecare scândură. ²² Pentru partea din spate a Tabernaculului, orientată spre apus, să faci şase scânduri. ²³ Apoi să faci încă două scânduri pentru colţurile din spate ale Tabernaculului. ²⁴ Acestea trebuie făcute din câte două bucăţi, unite de sus până jos; în partea de sus trebuie prinse cu un inel de metal; să faci la fel pentru scândurile din ambele colţuri. ²⁵ Vor fi astfel opt scânduri cu piedestalele lor de argint, în total şaisprezece piedestale, câte două sub fiecare scândură. ²⁶ Să faci apoi drugi din lemn de salcâm, cinci drugi pentru cadrul primei părţi a Tabernaculului, ²⁷ cinci pentru cadrul celei de-a doua părţi a Tabernaculului şi cinci pentru cadrul din spate al Tabernaculului, orientat spre apus. ²⁸ Drugul din centru să treacă prin mijlocul cadrului, de la un capăt la celălalt. ²⁹ Să poleieşti cadrul cu aur şi să faci din aur inelele care ţin drugii poleiţi cu aur.

³⁰ Să ridici Tabernaculul după modelul care ţi-a fost arătat pe munte.

Cele două draperii

³¹ Să faci o draperie din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi din fir de in subţire răsucit, cu heruvimi brodaţi pe ea cu măiestrie. ³² Să o prinzi pe patru stâlpi din lemn de salcâm poleiţi cu aur, care au cârlige de aur şi care sunt fixaţi pe patru piedestale de argint. ³³ Să atârni draperia de cârlige şi să aduci Chivotul Mărturiei înăuntru, în spatele draperiei. Draperia va despărţi Locul Sfânt de Locul Preasfânt. ³⁴ Să pui Capacul Ispăşirii peste Chivotul Mărturiei în Locul Preasfânt. ³⁵ Să pui masa dincoace de draperie, în partea de nord a Tabernaculului, iar sfeşnicul în partea de sud, faţă în faţă cu masa.

³⁶ Pentru intrarea în cort să faci o draperie de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, din fir de in subţire răsucit, lucrată la gherghef. ³⁷ Pentru această draperie să faci cinci stâlpi din lemn de salcâm pe care să-i poleieşti cu aur. Cârligele să le fie de aur şi să torni pentru ei cinci piedestale de bronz.

Instrucţiuni privind altarul arderii de tot

27 Să faci un altar din lemn de salcâm, lung de cinci coţi şi lat de cinci coţi^[bj]; suprafaţa altarului să fie pătrată, iar înălţimea lui să fie de trei coţi^[bk]. ² La cele patru colţuri să-i faci nişte coarne care să fie din aceeaşi bucată cu el, după care să-l poleieşti cu bronz. ³ Să-i faci oale pentru scos cenuşa, lopeţi, vase, furculiţe şi făraşe pentru cărbuni; toate uneltele lui să i le faci din bronz. ⁴ Să-i faci un grătar din bronz, ca o reţea şi pe el să torni patru inele de bronz, la cele patru colţuri ale sale. ⁵ Să-l pui sub pervazul altarului, astfel încât grătarul să fie la jumătatea înălţimii altarului. ⁶ Apoi să faci drugi pentru altar, drugi din lemn de salcâm pe care să-i poleieşti cu bronz. ⁷ Drugii să fie introduşi prin inelele de pe laturile altarului, pentru ca acesta să poată fi dus. ⁸ Altarul să fie făcut din scânduri, gol pe dinăuntru, aşa cum ţi-a fost arătat pe munte.

Instrucţiuni privind curtea Tabernaculului

⁹ Curtea Tabernaculului să o faci astfel: în partea de sud, pe o lungime de o sută de coţi^[bl], să pui draperii din fir de in subţire răsucit. ¹⁰ Cei douăzeci de stâlpi cu cele douăzeci de piedestale ale lor să fie din bronz, iar cârligele stâlpilor şi legăturile lor să fie din argint. ¹¹ În partea de nord, pe o lungime de o sută de coţi, să pui draperiile cu cei douăzeci de stâlpi ai lor şi cele douăzeci de piedestale din bronz ale acestora; cârligele stâlpilor şi legăturile lor să fie din argint. ¹² Pe lăţimea curţii, în partea de apus, să pui draperii pe o lungime de cincizeci de coţi^[bm], cu cei zece stâlpi ai lor şi cele zece piedestale ale acestora. ¹³ În partea de răsărit, lăţimea curţii să fie de cincizeci de coţi. ¹⁴ Draperiile pentru una din părţile intrării să fie pe o lungime de cincisprezece coţi^[bn], cu cei trei stâlpi ai lor şi cele trei piedestale ale acestora. ¹⁵ În cealaltă parte să fie puse draperii pe o lungime de cincisprezece coţi, cu cei trei stâlpi ai lor şi cele trei piedestale ale acestora. ¹⁶ Pentru intrarea curţii să fie o draperie lungă de douăzeci de coţi^[bo], din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, din fir de in subţire răsucit, lucrată la gherghef, cu cei patru stâlpi ai ei şi cele patru piedestale ale acestora. ¹⁷ Toţi stâlpii curţii să aibă legăturile şi cârligele din argint, iar piedestalele din bronz. ¹⁸ Curtea să fie lungă de o sută de coţi, lată de cincizeci de coţi şi înaltă de cinci coţi^[bp], având draperii din fir de in subţire răsucit şi piedestale din bronz. ¹⁹ Toate uneltele rânduite pentru slujba în Tabernacul, toţi ţăruşii lui şi toţi ţăruşii curţii să fie din bronz.

Instrucţiuni privind uleiul pentru sfeşnic

²⁰ Să porunceşti israeliţilor să-ţi aducă pentru luminat ulei pur din măsline presate, ca să ardă în candele şi astfel sfeşnicul să lumineze continuu. ²¹ Aaron şi fiii lui să-l pregătească în Cortul Întâlnirii, dincoace de draperia care este în faţa Mărturiei, ca să ardă de seara până dimineaţa înaintea Domnului. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru toate generaţiile israeliţilor.

Instrucţiuni privind veşmintele preoţilor

28 Apoi adu-i lângă tine, dintre israeliţi, pe fratele tău, Aaron, şi pe fiii săi, Nadab şi Abihu, Elazar şi Itamar, ca să-Mi împlinească slujba de preoţi. ² Fratelui tău, Aaron, să-i faci veşminte sfinte, ca acestea să-i confere demnitate şi să-i servească drept podoabă; ³ să vorbeşti cu toţi acei oameni pricepuţi, pe care i-am umplut cu un duh de înţelepciune, să facă veşmintele lui Aaron, ca să fie sfinţit şi să-Mi împlinească slujba de preot. ⁴ Acestea sunt veşmintele pe care trebuie să le facă: un pieptar, un efod, o mantie, o tunică ţesută, o mitră şi un brâu. Atunci când vor face aceste veşminte sfinte pentru fratele tău, Aaron, şi pentru fiii săi, ca aceştia să-Mi împlinească slujba de preoţi, ⁵ să folosească aur, fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi fir de in subţire.

Instrucţiuni privind efodul

⁶ Să facă un efod din aur, din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi din fir de in subţire răsucit, lucrat cu măiestrie. ⁷ Acesta să aibă doi umerari prinşi la cele două margini ale sale, în aşa fel încât să fie unit cu ei. ⁸ Brâul efodului, care este prins de el, să fie lucrat la fel şi din aceleaşi materiale: din aur, din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi din fir de in subţire răsucit.

⁹ Să iei două pietre de onix şi să gravezi pe ele numele israeliţilor: ¹⁰ şase din numele lor pe o piatră, iar celelalte şase pe cealaltă piatră, în ordinea naşterii lor. ¹¹ Aşa cum este lucrătura gravorului pe o piatră sau aşa cum este gravura unui sigiliu, tot aşa să gravezi pe cele două pietre numele israeliţilor şi să fixezi apoi aceste pietre în monturi de aur. ¹² Să pui cele două pietre pe umerarii efodului, ca să fie pietre de aducere-aminte pentru israeliţi. Aaron să poarte numele lor înaintea Domnului, pe umerii săi, ca aducere-aminte. ¹³ Monturile să le faci din aur; ¹⁴ să faci şi două lănţişoare din aur curat, împletite ca nişte funii şi să prinzi aceste lănţişoare de monturi.

Instrucţiuni privind pieptarul

¹⁵ Să faci pieptarul judecăţii, lucrându-l cu măiestrie; să-l faci la fel ca efodul, din aur, din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi din fir de in subţire răsucit. ¹⁶ Să aibă suprafaţa pătrată şi să fie făcut din material dublu; lungimea şi lăţimea să fie de o palmă^[bq]. ¹⁷ Să fixezi pe el patru şiruri de pietre: pe primul şir – un sard, un topaz şi un smarald, ¹⁸ pe al doilea şir – un turcoaz, un safir^[br] şi un diamant, ¹⁹ pe al treilea şir – un iacint, un agat şi un ametist, iar ²⁰ pe al patrulea şir – un crisolit, un onix şi un jasp.^[bs] Acestea să fie fixate în monturi de aur. ²¹ Să aveţi douăsprezece pietre cu numele israeliţilor; pe fiecare dintre acestea să fie gravate, asemenea sigiliilor, numele uneia din cele douăsprezece seminţii.

²² Pentru pieptar să faci lănţişoare din aur curat, răsucite ca nişte funii; ²³ tot pentru pieptar să mai faci două inele din aur şi să fixezi ambele inele la cele două margini ale pieptarului. ²⁴ Să treci cele două lănţişoare de aur prin cele două inele de la marginile pieptarului, ²⁵ iar celelalte două capete ale lănţişoarelor să le prinzi în cele două monturi şi să le pui peste umerarii efodului, în partea din faţă. ²⁶ Să mai faci două inele de aur şi să le pui la celelalte două margini ale pieptarului, pe partea interioară, în apropierea efodului. ²⁷ Apoi să mai faci încă două inele de aur şi să le pui în partea inferioară a umerarilor efodului, la nivelul legăturilor sale, deasupra brâului efodului. ²⁸ Pieptarul cu inelele lui să fie legat de inelele efodului cu o sfoară albastră, astfel încât să fie fixat peste brâul efodului fără să se mişte de pe efod.^[bt]

²⁹ Astfel, atunci când va intra în Locul Sfânt, Aaron va purta numele israeliţilor pe inima sa, fixate pe pieptarul judecăţii, pentru o aducere-aminte continuă înaintea Domnului. ³⁰ Pe pieptarul judecăţii să fixezi Urimul şi Tumimul^[bu]; ele vor fi pe inima lui Aaron atunci când va merge înaintea Domnului. În acest fel, Aaron va purta întotdeauna pe inima sa judecata israeliţilor când va fi înaintea Domnului.

Instrucţiuni cu privire la alte veşminte ale preoţilor

³¹ Mantia efodului să o faci din fir de culoare albastră. ³² Să aibă o deschizătură pentru cap ca şi deschizătura unei cămăşi cu zale^[bv], cu un tiv ţesut de jur împrejurul ei, ca să nu se rupă. ³³ Pe marginea de jos, de jur împrejur, să-i faci rodii din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, cu clopoţei din aur între ele; ³⁴ să fie câte un clopoţel de aur şi o rodie, un clopoţel de aur şi o rodie, pe marginea de jos a mantiei, de jur împrejur. ³⁵ Aaron să poarte mantia atunci când va face slujba; când va intra în Locul Sfânt, înaintea Domnului şi când va ieşi de acolo, se va auzi sunetul clopoţeilor şi astfel el nu va muri.

³⁶ Să faci apoi o plăcuţă din aur curat şi să gravezi pe ea, aşa cum se gravează un sigiliu: «Sfânt pentru Domnul.» ³⁷ Să o prinzi pe mitră cu o sfoară albastră; ea să se afle în partea din faţă a mitrei. ³⁸ Să fie pe fruntea lui Aaron, iar Aaron va purta asupra lui fărădelegile israeliţilor, când ei îşi vor aduce darurile sfinte; să fie întotdeauna pe fruntea sa, pentru ca ei să fie acceptaţi înaintea Domnului.

³⁹ Să ţeşi apoi o tunică din fir de in subţire şi să faci o mitră tot din fir de in subţire; brâul să fie lucrat la gherghef. ⁴⁰ Pentru fiii lui Aaron să faci tunici, brâie şi scufii, ca acestea să le confere demnitate şi să le servească drept podoabe. ⁴¹ Să-i îmbraci cu ele pe Aaron şi pe fiii lui, după care să-i ungi, să-i învesteşti în slujire şi să-i sfinţeşti, căci ei Îmi vor sluji ca preoţi. ⁴² Să le faci izmene de in, ca să le acopere goliciunea, de la şold până la coapse. ⁴³ Aaron şi fiii săi să le poarte când intră în Cortul Întâlnirii sau în momentul în care se apropie de altar, ca să slujească în Locul Sfânt; dacă nu vor face aşa, vor aduce vina asupra lor şi vor muri. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru el şi pentru urmaşii lui după el.