Bible in 90 Days
Primul discurs al lui Bildad din Şuah
8 Atunci Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2 „Până când vei mai vorbi astfel
şi până când vor fi cuvintele tale ca un vânt năprasnic?
3 Oare va perverti Dumnezeu judecata dreaptă?
Va perverti Cel Atotputernic ce e drept?
4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui,
El i-a pedepsit pentru păcatul lor.
5 Dacă tu Îl cauţi pe Dumnezeu
şi te rogi Celui Atotputernic,
6 dacă eşti curat şi drept,
cu siguranţă, El Însuşi te va apăra
şi-ţi va da înapoi locuinţa dreptăţii tale.
7 Deşi începutul tău a fost neînsemnat,
zilele tale de pe urmă vor fi prospere.
8 Întreabă generaţiile anterioare
şi află ce-au învăţat părinţii lor,
9 pentru că noi suntem doar de ieri şi nu ştim nimic,
iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.
10 Oare nu te vor învăţa şi nu-ţi vor spune
şi nu vor scoate ei cuvinte din mintea lor?
11 Creşte papirusul unde nu este mlaştină?
Creşte trestia unde nu este apă?
12 Pe când este încă verde şi netăiată,
se usucă mai repede ca iarba.
13 Aşa sunt căile celor ce uită pe Dumnezeu;
aşa piere nădejdea celui lipsit de evlavie.
14 Încrederea lui este ca un fir subţire[a]
şi sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.
15 Se bizuie pe casa lui, dar ea nu este tare,
se prinde de ea, dar ea nu ţine.
16 El este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui,
care îşi întinde ramurile deasupra grădinii,
17 îşi ţese rădăcinile printre pietre,
caută un loc între stânci.
18 Dar când e smulsă din locul ei,
locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!»
19 Aceasta este bucuria căii ei[b],
iar din pământ vor răsări altele.[c]
20 Nu, Dumnezeu nu-l va respinge pe cel curat,
nici nu va întări mâinile celor ce fac rău.
21 El va umple din nou cu râsete gura ta,
şi va aşeza strigăte de bucurie pe buzele tale.
22 Cei ce te urăsc vor fi acoperiţi de ruşine
şi cortul celui rău nu va mai fi.“
Răspunsul lui Iov
9 Iov a răspuns:
2 „Da, ştiu că aşa e,
dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă s-ar certa cineva cu El,
din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.
4 El are o inimă înţeleaptă şi o putere mare.
Cine I se poate împotrivi şi să reuşească?
5 El mută munţii fără ca aceştia să ştie
când îi răstoarnă în mânia Sa.
6 El scutură pământul din locul său
şi face ca stâlpii să-i tremure.
7 El porunceşte soarelui şi nu mai răsare;
El acoperă lumina stelelor.
8 El singur întinde cerurile
şi calcă pe valurile mării.
9 El a făcut Ursul şi Orionul,
Pleiadele şi constelaţiile sudului.
10 El face lucruri mari şi nepătrunse,
minuni fără număr.
11 Iată, El trece pe lângă mine şi nu-L pot vedea,
trece şi nu-mi dau seama.
12 Dacă vrea să ia ceva, cine-L poate opri?
Cine-I poate spune: «Ce faci?»
13 Dumnezeu nu-Şi întoarce înapoi mânia;
chiar şi oştile lui Rahab[d] Îi sunt supuse.
14 Deci cum pot eu să-I răspund,
cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?
15 Chiar dacă aş fi drept, nu I-aş putea răspunde,
nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.
16 Dacă L-aş chema la judecată şi mi-ar răspunde,
n-aş crede că mi-a ascultat glasul.
17 El mă zdrobeşte printr-o furtună
şi-mi înmulţeşte rănile fără motiv.
18 Nu mă lasă să-mi trag suflarea,
ci mă umple de amărăciune.
19 Dacă e vorba de putere, El e puternic;
dacă e vorba de judecată, cine-L[e] poate convoca la judecată?
20 Chiar dacă aş fi drept, gura mea mă va condamna;
oricât de nevinovat aş fi, El mă va dovedi vinovat.
21 Sunt nevinovat, dar nu mai ţin la mine.
Îmi dispreţuiesc viaţa.
22 Îmi e tot una, de aceea zic:
«El îl nimiceşte şi pe cel nevinovat şi pe cel rău deopotrivă.»
23 Şi măcar de ar aduce biciul imediat moartea, …
dar El râde de durerea celui nevinovat.
24 Când o ţară e dată pe mâna celui rău,
El acoperă ochii judecătorilor lui.
Dacă nu El, atunci cine?
25 Zilele mele sunt mai iuţi decât alergătorul;
zboară fără să fi văzut fericirea.
26 Trec ca o luntre de papirus pe apă,
ca un vultur care se repede asupra prăzii.
27 Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,
îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi voios!»,
28 atunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele,
pentru că ştiu că nu mă vei găsi nevinovat.
29 Dacă tot voi fi condamnat,
de ce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacă m-aş spăla cu săpun[f]
şi mi-aş curăţa mâinile cu leşie,
31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi şi hainele de mine.
32 Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
şi să putem merge împreună la judecată.
33 Şi nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,
care să-şi pună mâinile peste noi amândoi,
34 ca astfel El să-Şi dea la o parte nuiaua
şi să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.
35 Atunci aş vorbi fără să mă mai tem de El,
însă nu aşa mi se întâmplă.
10 Sunt dezgustat de viaţa mea.
De aceea voi da frâu liber plângerii mele,
voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna!
Fă-mă să ştiu de ce te cerţi cu mine?
3 Îţi place să mă asupreşti,
să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale,
în timp ce faci să strălucească sfaturile celui rău?
4 Ai Tu ochi de carne?
Vezi Tu aşa cum văd oamenii?
5 Sunt zilele Tale ca zilele omului
sau anii Tăi ca anii lui,
6 ca să-mi cauţi nedreptatea
şi să-mi cercetezi păcatul,
7 deşi Tu ştii că sunt nevinovat
şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
8 Mâinile Tale m-au modelat şi m-au făcut,
iar acum te întorci să mă distrugi?
9 Adu-Ţi aminte că m-ai modelat ca pe lut!
Vrei acum să mă faci din nou ţărână?
10 N-ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele
şi închegat ca brânza?
11 M-ai îmbrăcat cu piele şi cu carne
şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane.
12 Mi-ai dat viaţă şi mi-ai arătat îndurare[g],
iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.
13 Iată totuşi ce ai ascuns în inima Ta
şi ce ştiu că aveai de gând:
14 ca, dacă păcătuiesc, să mă urmăreşti
şi să nu-mi ierţi vina.
15 Dacă sunt rău, vai de mine!
Dacă sunt drept, nu-mi pot înălţa capul,
pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în[h] necaz.
16 Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu
şi iarăşi Îţi arăţi marea Ta putere împotriva mea.
17 Aduci mai mulţi martori împotriva mea,
mânia Ta creşte faţă de mine
şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.
18 De ce m-ai scos din pântecele mamei mele?
O! de aş fi murit înainte să mă vadă cineva!
19 Aş fi ca şi cum n-aş fi fost,
purtat din pântece drept în mormânt.
20 Oare nu-mi sunt puţine zilele?
Opreşte-te şi lasă-mă singur, să pot afla puţină mângâiere
21 înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere,
în ţara întunericului şi a umbrei morţii,
22 în ţara nopţii întunecate,
a umbrei adânci[i] şi a dezordinii,
unde chiar şi lumina este precum întunericul!»“
Primul discurs al lui Ţofar din Naamat
11 Atunci Ţofar din Naamat a luat cuvântul şi a zis:
2 „Să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns
şi toate aceste vorbe multe să fie o dovadă a dreptăţii?
3 Crezi că flecăreala ta va închide gura altora
şi că-ţi vei bate joc de alţii fără să te mustre nimeni?
4 Tu zici: «Învăţătura mea e curată
şi sunt fără pată în ochii Tăi!»,
5 dar de-ar vorbi Dumnezeu,
de Şi-ar deschide gura împotriva ta
6 şi de ţi-ar arăta tainele înţelepciunii,
– căci adevărata înţelepciune are două feţe, –
ai şti atunci că Dumnezeu ţi-a iertat mai mult decât meriţi.
7 Poţi tu să descoperi misterele lui Dumnezeu?
Poţi tu să descoperi capătul Celui Atotputernic?
8 Ele sunt cât înălţimile cerurilor – ce poţi face?
Ele sunt mai adânci decât Locuinţa Morţilor – ce poţi şti?
9 Întinderea lor este mai lungă decât pământul
şi mai largă decât marea.
10 Dacă El trece şi întemniţează
şi cheamă la judecată, cine-L poate opri?
11 Pentru că El îi cunoaşte pe bărbaţii înşelători,
iar când vede răutatea, oare nu va lua seamă?
12 Dar un om nătâng nu poate deveni înţelept,
după cum nici măgarul sălbatic nu se poate naşte om.
13 Dacă îţi vei îndrepta inima
şi îţi vei ridica mâinile spre El,
14 dacă vei înlătura nedreptatea din mâna ta
şi nu vei lăsa ca în cortul tău să locuiască răutatea,
15 atunci îţi vei putea ridica faţa fără să te ruşinezi,
vei fi tare şi nu te vei teme.
16 Îţi vei uita necazul
şi-ţi vei aminti de ea ca de apele care au trecut.
17 Viaţa ta va fi mai strălucitoare ca amiaza
şi întunericul ei va fi ca dimineaţa.
18 Vei fi plin de încredere pentru că va fi nădejde,
vei fi păzit şi te vei odihni în siguranţă.
19 Te vei culca şi nimeni nu te va mai înspăimânta;
mulţi vor căuta bunăvoinţa ta.
20 Dar ochii celor răi vor cădea de oboseală,
orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei
şi nădejdea lor e să-şi dea ultima suflare.“
Răspunsul lui Iov
12 Iov a răspuns:
2 „Cu siguranţă, voi sunteţi glasul celor mulţi[j]
şi înţelepciunea va muri odată cu voi.
3 Dar ca şi voi am şi eu minte,
nu sunt mai prejos decât voi.
Cine nu ştie toate aceste lucruri?
4 Am ajuns de râsul prietenilor mei,
deşi L-am chemat pe Dumnezeu şi mi-a răspuns.
Sunt luat în derâdere, deşi sunt curat şi drept.
5 O nenorocire, de care râd cei ce o duc bine,
e pregătită pentru cei cărora le alunecă piciorul.
6 Corturile tâlharilor sunt în pace
şi cei ce-L mânie pe Dumnezeu sunt în siguranţă,
purtându-şi zeul în mâini[k].
7 Întreabă animalele şi te vor învăţa,
păsările văzduhului îţi vor spune;
8 întreabă pământul şi te va învăţa,
peştii mării îţi vor spune.
9 Care dintre toate acestea nu ştiu
că mâna Domnului[l] le-a făcut?
10 În mâna Sa e viaţa fiecărei creaturi
şi suflarea oricărui om.
11 Nu analizează urechea cuvintele,
aşa cum gustă cerul gurii mâncarea?
12 Nu se găseşte înţelepciunea la cei bătrâni?
Viaţa lungă nu aduce ea pricepere?
13 Ale lui Dumnezeu sunt înţelepciunea şi puterea,
sfatul şi priceperea sunt ale Lui.
14 Dacă El dărâmă, nimeni nu poate rezidi.
Pe cel închis de El, nimeni nu-l poate elibera.
15 Dacă El opreşte apele, vine seceta;
dacă El le dă drumul, acestea inundă ţara.
16 Ale Lui sunt puterea şi victoria;
cel înşelat şi cel ce înşală sunt sub stăpânirea Lui.
17 El îi face pe sfetnici să umble goi
şi îi face nebuni pe judecători.
18 El desface cingătorile împăraţilor
şi le leagă coapsele cu o frânghie.
19 El îi face pe preoţi să umble goi
şi îi răstoarnă pe cei puternici.
20 Închide gura sfătuitorilor
şi le ia mintea celor bătrâni.
21 El revarsă dispreţ asupra nobililor
şi îl dezarmează pe cel puternic.[m]
22 El descoperă adâncimile întunericului
şi aduce întunericul adânc la lumină.
23 El înalţă neamurile şi tot El le coboară,
El le face să crească şi tot El le împrăştie.
24 El ia mintea conducătorilor pământului
şi-i face să rătăcească printr-o pustietate fără drum.
25 Bâjbâie în întuneric fără lumină,
se clatină ca nişte oameni beţi.
13 Ochiul meu a văzut toate aceste lucruri,
urechile mele au auzit şi au înţeles.
2 Ce ştiţi voi ştiu şi eu;
nu sunt mai prejos decât voi.
3 Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic,
vreau să-mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!
4 Voi mă amăgiţi cu minciuni,
toţi sunteţi nişte doctori de nimic.
5 Mai bine aţi fi tăcut!
Aşa aţi fi arătat înţelepciune.
6 Ascultaţi-mi apărarea,
ascultaţi răspunsul buzelor mele!
7 Vreţi să vorbiţi cu răutate în Numele lui Dumnezeu
şi să spuneţi minciuni în favoarea Lui?
8 Vreţi să-I ţineţi partea
sau să fiţi apărători ai lui Dumnezeu?
9 Va fi oare bine de voi când vă va cerceta?
Îl puteţi oare înşela aşa cum înşală un om pe un altul?
10 Oare nu vă va mustra El,
dacă încercaţi să-I ţineţi partea pe ascuns?
11 Oare nu vă va înspăimânta măreţia Lui?
Nu va cădea peste voi groaza Lui?
12 Cugetările voastre sunt proverbe de cenuşă,
iar apărarea voastră e una de lut.
13 Tăceţi! şi vă voi vorbi;
apoi fie ce-o fi!
14 La ce bun să-mi iau carnea în dinţi
şi să-mi pun viaţa în propriile mâini?
15 Chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El.
Da, îmi voi apăra căile înaintea feţei Lui.[n]
16 Chiar şi lucrul acesta poate fi spre scăparea mea:
ştiu că cei lipsiţi de evlavie nu pot ajunge înaintea Lui.
17 Ascultaţi-mi cu atenţie cuvintele,
luaţi aminte la ceea ce vreau să vă spun!
18 Mi-am pregătit apărarea;
ştiu că am dreptate.
19 Cine poate să mă acuze?
Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea şi voi muri.
20 Dumnezeule, dă-mi doar două lucruri
şi nu mă voi ascunde de faţa Ta:
21 ridică-Ţi mâna de pe mine
şi nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.
22 Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde
sau lasă-mă să vorbesc şi răspunde-mi Tu.
23 Cât de multe sunt nelegiuirile şi păcatele mele?
Arată-mi fărădelegile şi păcatul meu!
24 De ce-Ţi ascunzi faţa
şi mă consideri un duşman?
25 Vrei să înspăimânţi o frunză suflată de vânt
şi să urmăreşti un pai uscat?
26 Căci scrii lucruri amare împotriva mea
şi mă faci să moştenesc păcatele tinereţii mele.
27 Îmi pui picioarele în butuci,
îmi urmăreşti toate căile
şi pui hotar paşilor mei.
28 În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred,
ca o haină mâncată de molii.
14 Omul născut din femeie
are zile puţine,
dar pline de necaz.
2 Răsare ca o floare şi se usucă;
fuge ca o umbră şi nu se mai vede.
3 Ai Tu ochii aţintiţi asupra unui astfel de om?
Îl[o] chemi Tu la judecată cu Tine?
4 Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat?
Nimeni!
5 Zilele omului sunt hotărâte.
Tu cunoşti numărul lunilor lui
şi i-ai pus hotare pe care nu le poate trece.
6 Aşa că nu te mai uita la el şi lasă-l singur
să se bucure ca un lucrător de ziua lui.
7 Pentru un copac tot mai este nădejde:
dacă este tăiat, el va răsări din nou
şi lăstarii lui nu încetează să reapară.
8 Deşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ
şi-i piere trunchiul în ţărână,
9 la mireasma apei va înmuguri
şi va da ramuri ca o plantă.
10 Fiinţa umană, însă, când moare, îşi pierde toată vlaga;
omul, după ce îşi dă ultima suflare, nu mai este.
11 După cum apele pier din mare,
iar râul seacă şi se usucă,
12 tot aşa omul se culcă şi nu se mai ridică,
cât vor fi cerurile nu se mai trezeşte,
nici nu se mai scoală din somnul lui.
13 O! de m-ai ascunde în Locuinţa Morţilor,
de m-ai acoperi până Îţi trece mânia
şi de mi-ai hotărî o vreme când să-Ţi aminteşti de mine!
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou?
În toate zilele trudei mele,
aş aştepta să-mi vină eliberarea.
15 Atunci mă vei chema şi-Ţi voi răspunde;
vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.
16 Atunci îmi vei număra paşii
şi nu-mi vei mai ţine în seamă păcatul;
17 vei pecetlui fărădelegile mele într-un sac
şi-mi vei acoperi nedreptatea.
18 Dar aşa cum munţii cad şi se surpă,
iar stânca e mutată din locul ei
19 şi aşa cum apa sapă în piatră,
iar torenţii spală pământul,
tot aşa distrugi Tu nădejdea omului.
20 Îl învingi pentru totdeauna şi el se duce;
îi schimbi înfăţişarea şi apoi îl izgoneşti.
21 Dacă fiii lui sunt onoraţi, el nu ştie,
dacă sunt înjosiţi, el nu vede.
22 El simte doar durerea trupului său
şi suferă doar pentru sine.“
Al doilea discurs al lui Elifaz din Teman
15 Atunci Elifaz din Teman i-a zis:
2 „Oare se cade să răspundă înţeleptul cu învăţături deşarte
şi să-şi umple stomacul cu vântul de răsărit?
3 Să se apere folosind cuvinte nefolositoare
sau o vorbire fără de folos?
4 Tu dai la o parte chiar şi frica de Dumnezeu
şi împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5 Nedreptatea ta te învaţă ce să spui,
iar limba ta e ca a unui om viclean.
6 Gura ta te condamnă, nu a mea,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Crezi că tu te-ai născut primul între oameni?
Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?
Tu eşti singurul care are înţelepciune?
9 Ce ştii tu, şi noi să nu ştim?
Ce cunoşti tu, şi noi să nu cunoaştem?
10 Între noi sunt oameni cu părul cărunt,
oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11 Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu
sau cuvintele care ţi-au fost spuse cu blândeţe?
12 De ce îţi îndepărtezi inima?
Şi ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13 de îţi întărâţi duhul împotriva lui Dumnezeu
şi laşi să-ţi iasă din gură astfel de cuvinte?
14 Ce este omul ca el să poată fi curat
sau ce este cel născut din femeie ca să poată fi drept?
15 Dacă Dumnezeu nu se încrede nici în sfinţii Săi,
dacă nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16 cu atât mai puţin omul care este mârşav şi corupt,
care bea nedreptatea ca pe apă.
17 Ascultă-mă! şi îţi voi face cunoscut,
îţi voi arăta ceea ce am văzut,
18 ceea ce-au povestit oamenii înţelepţi,
care nu au ascuns nimic din ce le-au spus părinţii lor,
19 pentru că doar lor le-a fost dată ţara
şi nici un străin n-a trecut printre ei.
20 Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale
şi are parte de cruzime în toţi anii lui.
21 Zgomote înspăimântătoare îi umplu urechile;
când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22 Nu speră că va scăpa de întuneric;
el este însemnat pentru sabie.
23 Aleargă încoace şi încolo după pâine, zicând: «Unde e?»[p]
Ştie că ziua întunericului e aproape.
24 Necazul şi neliniştea îl înspăimântă,
se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25 căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu
şi s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
26 pentru că a alergat cu încăpăţânare împotriva Lui,
cu un scut gros şi puternic.
27 Deşi faţa i s-a umflat de grăsime
şi i s-au îngrăşat şalele,
28 el va locui în cetăţi distruse
şi în case în care nu stă nimeni,
în case gata să ajungă o grămadă de ruine.
29 Nu se va mai îmbogăţi, nu-i va mai creşte averea
şi averea lui nu va mai împânzi ţara.
30 Nu va scăpa de întuneric,
o flacără îi va usca mlădiţele
şi suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31 Să nu se înşele încrezându-se în deşertăciune,
căci deşertăciunea îi va fi răsplata.
32 Va fi răsplătit înainte de vreme
şi mlădiţele lui nu vor înverzi.
33 El va fi ca o viţă ai cărei struguri au fost rupţi,
ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci gloata celor lipsiţi de evlavie va ajunge stearpă
şi focul va arde corturile celor ce iubesc mita.
35 Ei zămislesc necazul şi dau naştere la rău,
pântecele lor pregăteşte înşelătoria.“
Răspunsul lui Iov
16 Iov a răspuns:
2 „Am auzit multe lucruri ca acestea!
Sunteţi cu toţii nişte mângâietori jalnici!
3 Când se vor termina toate aceste vorbe în vânt?
Sau ce îţi dă imbold când răspunzi?
4 Şi eu aş putea vorbi ca voi,
dacă aţi fi în locul meu.
Aş ţine cuvântări alese împotriva voastră
şi aş da din cap înaintea voastră.
5 Dar gura mea v-ar încuraja,
iar mângâierea buzelor mele v-ar alina.
6 Totuşi dacă vorbesc, nu mi se micşorează durerea,
iar dacă tac, aş fi eu alinat?
7 Dar acum Tu m-ai lăsat fără puteri,
mi-ai distrus toată casa,
8 m-ai apucat şi toate acestea stau ca mărturie.
Slăbiciunea mea se ridică şi mă învinuieşte.
9 El mă sfâşie şi mă duşmăneşte în mânia Lui,
scrâşneşte din dinţi împotriva mea;
potrivnicul meu mă străpunge cu privirea lui.
10 Oamenii deschid gura să mă batjocorească,
mă bat peste obraji cu dispreţ
şi se unesc împotriva mea.
11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celui nelegiuit
şi mă aruncă în braţele celor răi.
12 Eram în pace, dar El m-a scuturat,
m-a prins de ceafă şi m-a zdrobit;
m-a luat drept ţintă.
13 Arcaşii Lui m-au înconjurat.
El îmi străpunge rărunchii fără milă
şi-mi varsă fierea pe pământ.
14 Mă frânge bucată cu bucată,
se năpusteşte asupra mea ca un războinic.
15 Mi-am cusut un sac pe piele
şi mi-am îngropat fruntea în ţărână.
16 Faţa îmi este roşie de plâns
şi pleoapele îmi sunt acoperite de întuneric,
17 deşi în mâinile mele nu este răutate
şi rugăciunea mea este curată.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele!
Vaietul meu să nu găsească loc de odihnă!
19 Chiar acum martorul meu este în cer;
apărătorul meu este în înălţimi.
20 Mijlocitorul meu este prietenul meu,
iar ochii mei varsă lacrimi către Dumnezeu.
21 El mijloceşte pentru un om la Dumnezeu,
aşa cum vorbeşte un om în apărarea prietenului său.
22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit
şi mă voi duce pe un drum fără întoarcere.
17 Duhul îmi este zdrobit,
mi se sting zilele,
mormântul mă aşteaptă.
2 Sunt înconjurat de batjocoritori,
ochii mei trebuie să privească la duşmănia lor.
3 Pune-Te zălog pentru mine!
Cine ar putea răspunde pentru mine?
4 Pentru că Tu le-ai închis minţile ca să nu înţeleagă,
de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.
5 Cel ce-şi trădează prietenii pentru câştig,
copiilor aceluia li se vor închide ochii.
6 El m-a făcut de pomină pentru oameni
şi am devenit unul în faţa căruia ceilalţi scuipă.
7 Ochii mi se-ntunecă de durere
şi toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8 Cei drepţi sunt înmărmuriţi când văd aceasta;
cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
9 Totuşi cei drepţi se ţin de calea lor
şi cei cu mâinile curate vor fi şi mai tari.
10 Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi să-mi vorbiţi!
Nu voi găsi însă nici un înţelept între voi.
11 Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit
şi chiar şi dorinţele inimii mele.
12 Oamenii aceştia fac din noapte zi
şi înaintea întunericului zic: «Lumina e aproape!»
13 Dacă mă uit la Locuinţa Morţilor ca la casa mea,
dacă îmi fac culcuşul în întuneric,
14 dacă zic gropii: «Eşti tatăl meu!»
şi viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
15 unde îmi mai este nădejdea?
Mai poate vedea cineva vreo nădejde pentru mine?
16 Se va pogorî ea la porţile Locuinţei Morţilor?
Vom coborî împreună în ţărână?“
Al doilea discurs al lui Bildad din Şuah
18 Atunci Bildad din Şuah i-a zis:
2 „Când vei înceta să mai vorbeşti?
Vino-ţi în fire! şi vom putea vorbi!
3 De ce suntem priviţi ca nişte vite?
De ce suntem proşti în ochii tăi?
4 Pentru tine, care te sfâşii în mânia ta,
să fie uitat pământul?
Sau să fie mutate stâncile din locul lor?
5 Cu siguranţă, lumina celui rău se va stinge
şi flacăra focului său nu va mai străluci.
6 În cortul lui lumina devine întuneric,
se stinge candela deasupra lui.
7 Puterea paşilor săi e slăbită.
Propriile-i planuri îl trântesc la pământ.
8 Picioarele îl împing în laţ
şi el umblă deasupra unei capcane.
9 O cursă îl prinde de călcâi,
o prinzătoare îl ţine tare.
10 Un laţ în care cade prins este ascuns în pământ,
o cursă este pe cărarea lui.
11 Spaime se năpustesc asupra lui din toate părţile
şi-l urmăresc la fiecare pas.
12 Puterea lui e slăbită de foame,
nenorocirea e pregătită pentru momentul căderii lui.
13 Ele îi mănâncă părţi din piele;
întâiul născut al morţii îi mănâncă mădularele.
14 E smuls din siguranţa cortului său
şi e târât spre împăratul spaimelor.
15 În cortul său locuieşte focul[q]
şi pucioasă este presărată peste locuinţa lui.
16 Jos i se usucă rădăcinile,
iar sus i se ofilesc ramurile.
17 Amintirea lui e ştearsă de pe pământ;
nu mai are nici un nume pe întinderea ţării.
18 E tras de la lumină în întuneric
şi este alungat din lume.
19 El nu mai lasă nici moştenitori, nici urmaşi
şi nici vreo altă rămăşiţă acolo unde a trăit.
20 Oamenii din apus sunt uimiţi de soarta lui;
oamenii din răsărit sunt cuprinşi de groază.
21 Aşa este locuinţa celui nelegiuit,
aşa este locul celui ce nu-L cunoaşte pe Dumnezeu.“
Răspunsul lui Iov
19 Iov a răspuns:
2 „Până când îmi veţi chinui sufletul
şi mă veţi zdrobi cu vorbe?
3 De zece ori[r] m-aţi batjocorit.
M-aţi ocărât fără ruşine.
4 Dacă e adevărat că m-am rătăcit,
greşeala aceasta este a mea.
5 Dacă voi vă înălţaţi deasupra mea
şi căutaţi să-mi dovediţi vinovăţia,
6 să ştiţi atunci că Dumnezeu mi-a făcut rău
şi m-a înconjurat cu laţul Lui.
7 Deşi strig: «Sunt nedreptăţit!», nu mi se răspunde;
strig tare, dar nu mi se face dreptate.
8 El mi-a tăiat calea şi nu mai pot trece,
El mi-a învăluit căile în întuneric.
9 M-a despuiat de slava mea
şi mi-a smuls coroana de pe cap.
10 Mă sfâşie din toate părţile până pier;
îmi smulge nădejdea ca pe un copac.
11 Mânia Lui arde împotriva mea;
mă consideră unul dintre duşmanii Săi.
12 Oştile Lui pornesc în forţă,
au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine,
şi-au aşezat tabăra în jurul cortului meu.
13 Mi-a îndepărtat fraţii de mine,
cunoscuţii mei s-au îndepărtat de mine.
14 Rudele mele m-au părăsit
şi prietenii m-au uitat.
15 Sunt un străin pentru oaspeţii şi slujitoarele mele;
în ochii lor sunt un necunoscut.
16 Îmi chem slujitorul, dar el nu-mi răspunde,
deşi mă rog de el cu gura mea.
17 Soţia mea nu poate suferi suflarea mea,
fiii mamei mele mă consideră dezgustător.
18 Chiar şi copiii mă dispreţuiesc;
când mă ridic, îşi bat joc de mine.
19 Toţi prietenii mei apropiaţi mă urăsc,
cei pe care-i iubesc s-au întors împotriva mea.
20 Nu sunt decât piele şi os;
n-am rămas decât cu pielea dinţilor mei.
21 Fie-vă milă de mine, prietenii mei, fie-vă milă,
pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!
22 De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu
şi nu vă mulţumiţi cu carnea mea?
23 O! aş vrea să-mi fie scrise cuvintele,
să fie scrise pe un sul.
24 Să fie săpate cu o daltă de fier şi pe plumb[s],
săpate-n stâncă pe vecie!
25 Ştiu că Răscumpărătorul[t] meu este viu
şi că, la sfârşit, se va ridica pe pământ.
26 Chiar după ce pielea mi-a fost nimicită,
în trup fiind[u], Îl voi vedea pe Dumnezeu.
27 Îl voi vedea de partea mea,
Îl voi vedea cu ochii mei, şi nu-mi va mai fi un străin![v]
Inima îmi tânjeşte înăuntrul meu.[w]
28 Veţi spune atunci: «De ce îl urmăream?»
Şi astfel rădăcina adevărului va fi găsită în mine[x].
29 Temeţi-vă de sabie,
căci mânia aduce pedeapsa sabiei,
ca să ştiţi că există o judecată.“
Al doilea discurs al lui Ţofar din Naamat
20 Atunci Ţofar din Naamat i-a zis:
2 „Gândurile mele mă silesc să-ţi răspund,
pentru că sunt tare frământat.
3 Am auzit o mustrare care mă umple de ruşine
şi duhul meu mă face să răspund prin priceperea mea.
4 Nu ştii că încă din vechime,
de când a fost pus omul[y] pe pământ,
5 veselia celui rău este scurtă
şi bucuria celui lipsit de evlavie ţine pentru o clipă?
6 Chiar dacă trufia lui se înalţă până la cer
şi capul lui atinge norii,
7 va pieri pentru totdeauna, la fel ca murdăria lui;
iar cei ce l-au văzut vor întreba: «Unde este?»
8 Va fugi ca un vis, nu va mai putea fi găsit,
va pieri ca o vedenie de noapte.
9 Ochiul care l-a văzut nu-l va mai vedea;
locul său nu se va mai uita la el niciodată.
10 Copiii săi vor căuta bunăvoinţa celui sărac;
mâinile lui vor da înapoi bogăţia sa.
11 Oasele lui, odată pline de puterea tinereţii,
vor şedea cu el în ţărână.
12 Deşi răutatea este dulce în gura sa
şi el o ascunde sub limbă,
13 deşi nu vrea s-o lase să plece
şi o ţine în gură,
14 mâncarea i se va strica în stomac,
va fi pentru el ca veninul unui şarpe.
15 El va da afară bogăţiile pe care le-a înghiţit;
Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
16 El va suge otravă de şarpe;
limba viperei îl va ucide.
17 Nu se va mai bucura de pâraie,
de râuri de miere şi smântână.
18 El va da înapoi, neatins, câştigul său
şi nu se va bucura de câştigul negoţului său,
19 pentru că l-a asuprit şi l-a lăsat lipsit pe cel sărac
şi a luat cu forţa case pe care nu le-a zidit.
20 Este nesăţios în lăcomia lui.
Comoara sa nu poate însă să-l salveze[z].
21 Nu i-a rămas nimic să mai mănânce,
de aceea bunăstarea lui nu va dura.
22 În mijlocul belşugului va fi în necaz;
toată puterea nenorocirii se va năpusti asupra lui.
23 Când îşi va fi umplut pântecele,
Dumnezeu Îşi va trimite mânia împotriva lui
şi îl va atinge cu o ploaie de lovituri.
24 Deşi fuge de o armă de fier,
o săgeată de bronz îl va străpunge.
25 El şi-o va smulge din spate;
va străluci când va ieşi din fierea lui.
Spaimele îl vor cuprinde.
26 Întunericul deplin e pregătit pentru bogăţiile lui.
Un foc neaprins de nimeni le va mistui
şi va distruge ce a rămas în cortul lui.
27 Cerurile vor arăta nedreptatea lui
şi pământul se va ridica împotriva lui.
28 Câştigul casei sale se va pierde,
va fi dus de ape[aa] în ziua mâniei lui Dumnezeu.
29 Aceasta este partea dată de Dumnezeu celui rău,
moştenirea pe care i-o hotăreşte Dumnezeu.“
Răspunsul lui Iov
21 Iov a răspuns:
2 „Ascultaţi cu atenţie cuvintele mele!
Aceasta este mângâierea pe care v-o cer.
3 Lăsaţi-mă să vorbesc,
iar atunci când voi termina, vă puteţi bate joc.
4 Este plângerea mea adresată unui om?
Şi de ce n-aş fi nerăbdător?
5 Priviţi-mă, miraţi-vă
şi puneţi-vă mâna la gură!
6 Când mă gândesc la acestea mă înspăimânt
şi un tremur îmi cuprinde trupul.
7 De ce trăiesc cei răi,
de ce ajung la bătrâneţe şi se întăresc în putere?
8 Îşi văd copiii aşezaţi în jurul lor
şi urmaşii cum propăşesc sub ochii lor.
9 Casele lor sunt în siguranţă, fără teamă,
nici o nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.
10 Taurii lor sunt întotdeauna prăsitori,
vacile lor zămislesc şi niciodată nu leapădă.
11 Îşi lasă copilaşii să se împrăştie ca o turmă
şi copiii lor zburdă pe lângă ei.
12 Ei cântă la tamburină şi harfă
şi se bucură la sunetul fluierului.
13 Ei îşi trăiesc zilele în bunăstare
şi se coboară în Locuinţa Morţilor în pace[ab].
14 Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Nu vrem să cunoaştem căile Tale.
15 Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim?
Ce câştigăm dacă ne rugăm Lui?»
16 Nu se bucură ei de bunăstarea lor?[ac]
Departe de mine însă sfatul celor răi!
17 De câte ori li se stinge candela celor răi
şi vine nenorocirea peste cei ca ei?
Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?
18 Sunt ei ca paiul înaintea vântului
şi ca pleava luată de furtună?[ad]
19 Voi ziceţi: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!»
Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să-şi dea seama!
20 Ochii lui să vadă nimicirea lui
şi el să bea din mânia Celui Atotputernic.
21 Căci ce-i pasă lui de familia pe care o lasă în urmă,
când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?
22 Îl va învăţa cineva pe Dumnezeu cunoştinţa,
pe El, Cel Care judecă pe cei înălţaţi?
23 Un om moare în plină putere,
în deplină siguranţă şi fără greutăţi,
24 cu trupul[ae] plin de grăsime
şi cu măduva mustind în oasele lui.
25 Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,
fără să fi gustat niciodată fericirea.
26 Totuşi amândoi stau în ţărână
şi viermii îi acoperă.
27 Ştiu bine ce gândiţi,
planurile prin care vreţi să-mi faceţi rău.
28 Voi ziceţi: «Unde este casa celui mare?
Unde este cortul locuinţei celor răi?»
29 Nu i-aţi întrebat pe cei ce călătoresc
şi n-aţi luat voi aminte la mărturia lor,
30 potrivit căreia cel rău e cruţat în ziua nenorocirii
şi scăpat în ziua mâniei?[af]
31 Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui?
Cine îl răsplăteşte pentru ce a făcut?
32 Când e dus în groapă,
i se pune o strajă la mormânt.
33 Bulgării din vale îi sunt dulci;
toţi oamenii merg după el
şi o mulţime fără număr merge înaintea lui.[ag]
34 Deci cum mă veţi mângâia voi cu vorbe deşarte?
Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“
Al treilea discurs al lui Elifaz din Teman
22 Atunci Elifaz din Teman i-a zis:
2 „Poate un om să-i fie de folos lui Dumnezeu?
Chiar cel mai înţelept Îi poate sluji la ceva?
3 Ce bucurie are Cel Atotputernic dacă trăieşti drept?
Ce câştigă El dacă sunt curate căile tale?
4 Pentru evlavia ta te mustră El
şi intră la judecată cu tine?
5 Nu e mare răutatea ta?
Nu sunt fără sfârşit nedreptăţile tale?
6 N-ai luat tu garanţii de la fraţii tăi fără temei?
Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor.
7 N-ai dat apă celui însetat
şi n-ai vrut să dai pâine celui flămând,
8 deşi erai un om puternic şi ţara era a ta,
erai un om onorat; trăiai în ea.
9 Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale
şi ai zdrobit puterea celor orfani.
10 De aceea eşti înconjurat de curse
şi eşti cuprins brusc de spaimă.
11 De aceea e atât de întuneric, că nu poţi vedea
şi te acoperă un şuvoi de ape.
12 Nu este Dumnezeu în înălţimile cerului?
Priveşte cât de măreţe sunt cele mai înalte stele!
13 Totuşi tu zici: «Ce ştie Dumnezeu?
Poate El judeca prin întunericul adânc?
14 Nori groşi Îl înfăşoară şi astfel nu ne vede,
atunci când El umblă pe bolta cerului.»
15 Te vei ţine de calea veche
pe care au urmat-o cei răi?
16 Ei au fost smulşi înainte de vreme;
temelia le-a fost spălată de un şuvoi de apă.
17 Ei I-au zis lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Ce ne poate face Cel Atotputernic?»
18 Totuşi El le-a umplut casele de bunătăţi.
Dar departe de mine sfatul celor răi!
19 Cei drepţi văd căderea lor şi se bucură
şi cel nevinovat râde de ei, zicând:
20 «Duşmanii noştri sunt nimiciţi,
focul le mistuie bogăţia!»
21 Supune-te Lui şi fă pace cu El
şi aşa vei avea parte de bine.
22 Primeşte învăţătura din gura Sa,
aşterne-ţi în inimă cuvintele Lui.
23 Dacă te întorci la Cel Atotputernic, vei fi repus în drepturi;
dacă izgoneşti răutatea departe de cortul tău,
24 dacă vei arunca aurul în ţărână
şi aurul de Ofir în albia pâraielor,
25 dacă Cel Atotputernic va fi aurul tău
şi argintul tău cel mai preţios,
26 atunci te vei bucura în Cel Atotputernic
şi-ţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
27 Te vei ruga Lui şi El te va auzi
şi tu îţi vei ţine jurămintele.
28 Ce vei hotărî se va împlini,
lumina va străluci pe căile tale.
29 Când oamenii sunt smeriţi Tu spui: «Să fie ridicaţi!»
El va izbăvi pe cel cu privirea plecată.
30 El va elibera chiar şi pe cei vinovaţi;
ei vor scăpa datorită curăţiei mâinilor tale.“
Răspunsul lui Iov
23 Iov a răspuns:
2 „Şi azi plângerea mea este amară!
În ciuda geamătului[ah] meu, mâna Lui mă apasă greu[ai].
3 O! de-aş şti unde să-L găsesc,
de m-aş putea apropia de locuinţa Lui!
4 Mi-aş aduce cauza înaintea Lui,
mi-aş umple gura cu dovezi.
5 Aş afla ce mi-ar răspunde
şi aş înţelege ce mi-ar spune.
6 Mi se va opune oare cu marea Sa putere[aj]?
Nu! El va asculta când Îi vorbesc.
7 Un om drept îşi poate aduce cauza înaintea Lui
şi voi fi eliberat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8 Dacă m-aş duce spre răsărit, El nu e acolo,
dacă aş merge spre apus, nu-L voi găsi.
9 Când El lucrează în nord, nu-L zăresc,
când se întoarce spre sud, nu-L pot vedea.
10 Dar El ştie calea pe care o urmez;
când mă va încerca voi ieşi ca aurul.
11 Piciorul meu a urmat îndeaproape paşii Săi,
m-am ţinut de calea Sa, fără să mă abat de pe ea.
12 Nu m-am îndepărtat de porunca buzelor Sale.
Am adunat cuvintele gurii Sale mai mult decât hrana mea zilnică.
13 Dar El rămâne Acelaşi; cine I se poate împotrivi?
El face ce-I doreşte sufletul.
14 El va împlini ce a hotărât pentru mine
şi va mai face multe altele.
15 De aceea mă înspăimânt înaintea Lui;
sunt îngrozit când mă gândesc la toate acestea.
16 Dumnezeu mi-a înfricoşat inima,
Cel Atotputernic m-a înspăimântat.
17 Totuşi nu sunt redus la tăcere de întuneric,
de întunericul gros care-mi acoperă faţa.
24 De ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată?
De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?
2 Oamenii mută pietrele de hotar,
pasc turme pe care le-au furat.
3 Iau măgarul orfanului,
iau ca zălog boul văduvei.
4 Îmbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie
şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.
5 Asemenea măgarilor sălbatici din deşert,
aşa ies cei săraci la lucru
ca să caute hrană,
iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.
6 Ei îşi adună nutreţul de pe câmp[ak]
şi culeg struguri în via celui rău.
7 Îşi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte
şi fără învelitoare împotriva frigului.
8 Sunt pătrunşi de ploaia munţilor
şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.
9 Orfanul este smuls de la sân,
iar copilul săracului este luat drept zălog.
10 Neavând haine, umblă goi;
strâng snopi, dar sunt flămânzi.
11 Zdrobesc măsline între pietre[al],
calcă struguri, dar suferă de sete.
12 Din cetate se aud gemete de moarte
şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor …
Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni[am].
13 Sunt alţii care se răscoală împotriva luminii,
care nu cunosc căile ei
şi nu rămân pe cărările ei.
14 Ucigaşul se scoală în amurgul zilei
şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş,
iar noaptea fură.
15 Ochii celui adulter pândeşte amurgul;
el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!»
şi îşi acoperă faţa.
16 Noaptea sparg case,
iar în timpul zilei stau închişi.
Ei nu cunosc lumina.
17 Pentru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă[an],
sunt prieteni cu spaimele întunecimilor[ao].
18 Ei sunt iuţi ca spuma apelor,
partea lor de pământ este blestemată.
Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.
19 Aşa cum seceta şi căldura
sorb apele zăpezii,
tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.
20 Pântecele mamei îi uită
şi viermele îi găseşte gustoşi.
Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei.
Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.
21 Ei pradă femeia fără copii
şi nu fac nici un bine văduvei.
22 Totuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi;
când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.[ap]
23 El le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi;
ochii Lui sunt asupra căilor lor.
24 Sunt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec.
Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi,
sunt tăiaţi ca spicele de grâu.
25 Dacă nu este aşa, cine poate dovedi că mint
şi cine-mi poate nimici vorbele?“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.