Bible in 90 Days
Profeţie împotriva Moabului
48 Cu privire la Moab:
„Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel:
«Vai de Nebo, căci va fi distrus!
Chiriatayim va fi acoperit de ruşine şi cucerit!
Fortăreaţa[a] va fi acoperită de ruşine şi zdrobită!
2 Moab nu va mai fi lăudat;
la Heşbon[b] se pune la cale nimicirea lui:
‘Să mergem şi să-l distrugem dintre neamuri!’
Şi tu, Madmen[c], vei fi redus la tăcere,
căci sabia te va urmări!
3 Un strigăt se aude din Horonaim:
‘Este prăpăd şi mare distrugere!’
4 Moab va fi zdrobit;
chiar şi cei mici ai lui vor striga[d].
5 Ei merg pe urcuşul spre Luhit,
plângând fără încetare,
căci jos, în Horonaim,
au auzit strigătul de cotropire al duşmanilor.
6 Fugiţi! Scăpaţi-vă viaţa,
devenind ca un tufiş[e] din pustie!
7 Veţi fi capturaţi
pentru că vă încredeţi în lucrările şi în bogăţiile voastre.
Chemoş va merge în captivitate
împreună cu preoţii şi conducătorii lui.
8 Pustiitorul va veni împotriva fiecărei cetăţi
şi nici una nu va scăpa.
Valea va deveni o ruină
şi podişul va fi distrus,
căci Domnul a vorbit.
9 Presăraţi sare asupra Moabului,
căci va fi pustiit![f]
Cetăţile lui vor deveni o pustie
şi nimeni nu va mai locui în ele.
10 Blestemat să fie cel ce face cu neglijenţă lucrarea Domnului!
Blestemat să fie cel ce îşi opreşte sabia de la măcel!
11 Încă din tinereţea lui, Moabul a fost liniştit,
ca vinul lăsat în drojdia lui;
nu a fost vărsat dintr-un vas în altul,
nu a fost dus în captivitate.
De aceea i s-a păstrat gustul
şi nu i s-a schimbat aroma.
12 Dar, iată, vin zile, zice Domnul,
când voi trimite oameni să-l verse din vasul lui,
şi ei îl vor vărsa;
îi vor goli vasele
şi-i vor sparge ulcioarele.
13 Atunci Moabului îi va fi ruşine cu Chemoş, aşa cum şi Casei lui Israel i-a fost ruşine, când şi-a pus încrederea în viţelul de la Betel[g].
14 Cum puteţi să ziceţi: ‘Noi suntem viteji,
bărbaţi curajoşi în luptă!’?
15 Moabul va fi distrus şi cetăţile lui vor fi invadate.
Tinerii lui aleşi vor fi înjunghiaţi,
zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oştirilor.
16 Pieirea Moabului este aproape,
nenorocirea lui vine în grabă mare.
17 Bociţi-l, voi, toţi cei din jurul lui,
toţi aceia care-i cunoaşteţi faima!
Ziceţi: ‘Cum a fost sfărâmat sceptrul cel puternic,
toiagul cel glorios!’
18 Coboară-te din slava ta
şi aşază-te pe pământ uscat,
locuitor al fiicei Dibonului,
căci pustiitorul Moabului
se va ridica împotriva ta
şi-ţi va distruge fortăreţele!
19 Stai lângă drum şi pândeşte,
locuitoare a Aroerului!
Întreabă pe cel ce fuge şi pe cea care-şi scapă viaţa,
întreabă: ‘Ce se întâmplă?’
20 Moabul este acoperit de ruşine, căci este zdrobit.
Bociţi şi strigaţi tare!
Vestiţi de-a lungul Arnonului
că Moabul este distrus.
21 A venit judecata împotriva ţării din podiş, împotriva Holonului, Iahţei şi Mefaatului, 22 împotriva Dibonului, Neboului şi Bet-Diblataimului, 23 împotriva Chiriatayimului, Bet-Gamulului şi Bet-Meonului, 24 împotriva Cheriotului, împotriva Boţrei, împotriva tuturor cetăţilor din ţara Moabului, de departe sau de aproape. 25 Puterea[h] Moabului este tăiată şi braţul lui este zdrobit, zice Domnul.
26 Îmbătaţi-l, căci s-a fălit împotriva Domnului! Tăvălească-se Moab în vărsătura lui şi să ajungă o pricină de râs!
27 N-a fost Israel batjocorit de tine? A fost el prins printre hoţi de-ţi clatini capul în semn de batjocură ori de câte ori vorbeşti despre el?
28 Părăsiţi cetăţile şi locuiţi printre stânci,
locuitori ai Moabului!
Fiţi ca un porumbel care-şi face cuib
chiar la marginile unui defileu!
29 Noi am auzit de mândria lui Moab,
de aroganţa lui peste măsură de mare şi de înfumurarea lui,
de mândria, de semeţirea
şi de trufia inimii lui.
30 Cunosc neruşinarea lui, zice Domnul, dar este zadarnică,
şi lăudăroşenia lui nu duce la nimic.
31 De aceea, plâng pentru Moab,
plâng cu glas tare pentru întregul Moab
şi gem[i] pentru toţi oamenii din Chir-Hareset[j].
32 Plâng pentru tine, vie din Sibma,
mai mult decât pentru Iazer.
Ramurile tale se întindeau până dincolo de mare,
ajungând până la Iazer[k],
dar pustiitorul s-a năpustit
asupra fructelor tale de vară şi asupra strugurilor tăi.
33 S-a dus bucuria şi veselia
din livezile şi de pe câmpiile Moabului.
Am secat vinul din teascuri
şi nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie.
Se aud strigăte de război,
nu strigăte de bucurie.
34 Sunetul strigătelor lor răsună din Heşbon până la Eleale şi Iahaţ, din Ţoar până la Horonaim şi Eglat-Şelişia, căci până şi apele Nimrimului sunt secate. 35 În Moab voi face ca oamenii să înceteze să mai aducă jertfe pe înălţimi şi să mai ardă tămâie în cinstea zeilor lor, zice Domnul. 36 De aceea, inima mea jeleşte ca un fluier pentru Moab, jeleşte ca un fluier pentru oamenii din Chir-Hareset, căci averile pe care le-au strâns au pierit. 37 Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; toate mâinile au tăieturi şi toate coapsele sunt acoperite cu saci.
38 Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe este doar jale, căci am sfărâmat Moabul ca pe un vas, care nu mai place nimănui, zice Domnul. 39 Cât este de zdrobit Moabul! Cum jelesc cu toţii! Cum îşi apleacă Moab spatele plin de ruşine! Moab a devenit o pricină de râs şi de groază pentru toţi cei din jur.»“
40 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, un vultur se năpusteşte
şi îşi întinde aripile peste Moab.
41 Cheriotul[l] va fi cucerit
şi fortăreţele îi vor fi capturate.
În ziua aceea, inima vitejilor Moabului
va fi ca inima unei femei în durerile naşterii.
42 Moabul va fi nimicit dintre popoare
pentru că s-a semeţit împotriva Domnului.
43 Teroarea, groapa şi laţul te aşteaptă,
locuitor al Moabului, zice Domnul.
44 Cine va fugi de teroare
va cădea în groapă,
şi cine se va ridica din groapă
va fi prins în laţ,
căci Eu aduc asupra Moabului
anul pedepsei lui, zice Domnul.
45 Fugarii stau fără putere
la umbra Heşbonului,
căci un foc iese din Heşbon,
o flacără iese din mijlocul lui Sihon,
care mistuie fruntea Moabului
şi capetele fiilor tumultului.
46 Vai de tine, Moabule!
Poporul lui Chemoş este nimicit!
Fiii tăi sunt luaţi în captivitate
şi fiicele tale în exil.
47 Dar în zilele de pe urmă, îi voi aduce înapoi pe captivii Moabului, zice Domnul.»“
Aici se sfârşeşte judecata asupra Moabului.
Profeţie împotriva amoniţilor
49 Cu privire la amoniţi:
„Aşa vorbeşte Domnul:
«Oare nu mai are Israel fii?
Oare nu mai are moştenitori?
Atunci de ce a luat Moleh[m] în stăpânire Gadul,
iar poporul lui îi locuieşte cetăţile?
2 De aceea, vin zile,
zice Domnul,
când voi suna strigătul de război
împotriva Rabei amoniţilor;
ea va ajunge un morman de ruine
şi satelor dimprejurul ei li se vor da foc.
Atunci Israel îi va izgoni din ţară
pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul.
3 Gemi, Heşbonule, căci Ai este distrus!
Strigaţi, fiice ale Rabei!
Încingeţi-vă cu saci şi bociţi;
alergaţi încoace şi încolo de-a lungul zidurilor,
căci Moleh se duce în captivitate,
împreună cu preoţii şi conducătorii lui!
4 De ce te mândreşti cu văile tale,
cu văile tale care se revarsă de-atâta belşug?
O, fiică rătăcită,
tu te încrezi în bogăţiile tale şi zici:
‘Cine va veni împotriva mea?’
5 Iată, voi aduce împotriva ta groază
din partea tuturor celor din jurul tău, zice Stăpânul, Domnul Oştirilor.
Fiecare dintre voi va fi izgonit
şi nimeni nu-i va strânge pe fugari.
6 Dar după aceea, îi voi aduce înapoi pe captivii amoniţilor, zice Domnul.»“
Profeţie împotriva Edomului
7 Cu privire la Edom:
„Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Nu mai este înţelepciune în Teman?
Cei chibzuiţi nu mai au sfaturi?
A putrezit oare înţelepciunea lor?
8 Întoarceţi-vă şi fugiţi! Ascundeţi-vă în peşteri adânci,
voi, cei care locuiţi în Dedan,
căci voi aduce nenorocirea peste Esau,
la vremea când îl voi pedepsi.
9 Dacă ar veni nişte culegători de struguri la tine,
n-ar lăsa ei câţiva ciorchini neculeşi?
Dacă ar intra la tine nişte hoţi în timpul nopţii,
n-ar fura ei doar cât ar avea nevoie?
10 Eu Însumi îl voi despuia pe Esau,
îi voi descoperi toate ascunzătorile lui
şi nu se va mai putea ascunde.
Copiii, fraţii şi vecinii lui vor pieri,
iar el nu va mai fi.
11 Lasă-ţi orfanii, căci Eu îi voi ţine în viaţă,
iar văduvele tale să se încreadă în Mine.»“
12 „Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că cei care nu ar fi trebuit să bea din cupă, vor ajunge să bea! Iar tu să rămâi nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci vei bea şi tu! 13 Jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că Boţra va deveni o paragină şi o pricină de groază, de râs şi de blestem. Toate cetăţile ei vor deveni o ruină veşnică.»“
14 „Am auzit un mesaj de la Domnul.
Un mesager a fost trimis printre neamuri ca să zică:
«Adunaţi-vă şi atacaţi-o!
Ridicaţi-vă la luptă!»“
15 „Iată, te voi face mic între neamuri
şi dispreţuit printre oameni!
16 Groaza pe care o inspiri
şi aroganţa inimii tale te-au înşelat,
pe tine care locuieşti în crăpăturile stâncii
şi care stai pe vârfurile dealurilor.
Chiar dacă ţi-ai înălţa cuibul precum vulturul,
şi de acolo te voi doborî, zice Domnul.
17 Edomul va deveni o pricină de groază; toţi cei ce vor trece pe lângă el se vor îngrozi şi vor fluiera, din cauza tuturor rănilor lui. 18 Aşa cum au fost nimicite Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, zice Domnul,
tot astfel nici un om nu va mai locui acolo
şi nici un muritor nu se va mai stabili în el.
19 Iată, ca un leu care vine din desişul Iordanului
împotriva unui staul trainic,
aşa Mă voi repezi şi-l voi pune pe fugă pe Edom din locul unde este.
Cine este cel ales de Mine ca să facă aceasta?
Cine este ca Mine şi cine Mă va înfrunta?
Ce păstor Îmi poate sta împotrivă?“
20 „De aceea, ascultaţi hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului
şi planurile pe care le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman:
«Cu siguranţă vor fi târâţi ca nişte oi plăpânde;
cu siguranţă El le va distruge staulul.
21 La sunetul căderii lor se va cutremura pământul
şi răsunetul strigătului lor se va auzi până la Marea Roşie[n].
22 Iată, duşmanul înaintează ca un vultur care zboară
şi îşi întinde aripile deasupra Boţrei.
În ziua aceea, inima vitejilor Edomului
va fi ca inima unei femei în durerile naşterii.»“
Profeţie împotriva Damascului
23 Cu privire la Damasc:
„Hamatul şi Arpadul sunt tulburate
căci au auzit veşti rele.
Se topesc de spaimă;
sunt ca o mare învolburată care nu se mai poate potoli.
24 Damascul este descurajat.
Se întoarce să fugă,
dar îl cuprinde panica;
îl apucă neliniştea şi durerea,
ca pe o femeie în durerile naşterii.
25 De ce nu a fost abandonată cetatea aceasta renumită,
cetatea bucuriei mele?
26 De aceea, tinerii ei vor cădea în pieţe;
toţi ostaşii ei vor fi reduşi la tăcere în ziua aceea, zice Domnul Oştirilor.
27 Voi da foc zidurilor Damascului
şi el va mistui palatele Ben-Hadadului.“
Profeţie împotriva Chedarului şi Haţorului
28 Cu privire la Chedar şi la regatele Haţorului, pe care Nebucadneţar, împăratul Babilonului, le-a cucerit:
„Aşa vorbeşte Domnul:
«Ridicaţi-vă, înaintaţi împotriva Chedarului
şi distrugeţi poporul din răsărit.
29 Luaţi-le corturile şi turmele,
prădaţi-le ţesăturile,
toate bunurile şi cămilele.
Strigaţi-le:
‘Teroare din toate părţile!’
30 Fugiţi repede!
Ascundeţi-vă în peşteri adânci, locuitori ai Haţorului, zice Domnul.
Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a luat o hotărâre împotriva voastră
şi a făcut un plan împotriva voastră.
31 Ridicaţi-vă şi înaintaţi împotriva acelui neam liniştit,
care locuieşte fără grijă, zice Domnul;
el n-are nici porţi, nici zăvoare
şi locuieşte în singurătate.
32 Cămilele lor vor deveni pradă
şi mulţimea turmelor lor va fi jefuită.
Îi voi împrăştia în toate vânturile pe cei care îşi rad colţurile bărbii[o]
şi voi aduce dezastrul împotriva lor din toate părţile, zice Domnul.
33 Haţorul va deveni o vizuină de şacali,
un loc pustiu pe vecie.
Nici un om nu va mai locui acolo
şi nici un muritor nu se va mai stabili în el.»“
Profeţie împotriva Elamului
34 Iată Cuvântul Domnului care a venit la profetul Ieremia cu privire la Elam, la începutul domniei lui Zedechia, regele lui Iuda:
35 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Iată, voi sfărâma arcul Elamului,
sursa puterii lui.
36 Voi aduce împotriva Elamului cele patru vânturi
de la cele patru margini ale cerului.
Îi voi împrăştia în toate vânturile acestea
şi nu va fi nici un neam
la care să nu ajungă deportaţii Elamului.
37 Îi voi zdrobi pe elamiţi înaintea duşmanilor lor,
înaintea celor ce vor să le ia viaţa.
Voi aduce nenorocirea împotriva lor,
mânia Mea cea aprigă, zice Domnul.
Voi trimite după ei sabia
până le voi aduce sfârşitul.
38 Îmi voi aşeza tronul în Elam
şi voi nimici de acolo pe regele şi pe conducătorii lor, zice Domnul.
39 Dar în zilele de pe urmă,
îi voi aduce înapoi pe captivii Elamului, zice Domnul.»“
Profeţie împotriva Babilonului
50 Acesta este cuvântul rostit de Domnul prin profetul Ieremia, cu privire la Babilon şi la ţara caldeenilor[p]:
2 „Daţi de ştire şi vestiţi printre neamuri!
Înălţaţi un steag şi vestiţi!
Nu ascundeţi nimic, ci spuneţi
că Babilonul va fi cucerit,
Bel va fi dat de ruşine
şi Marduk[q] va fi umplut de spaimă!
Imaginile lui cioplite vor fi date de ruşine
şi idolii lui vor fi umpluţi de spaimă!
3 Un neam din nord îi va ataca
şi le va preface ţara într-un pustiu.
Nimeni nu va mai locui în ea!
Atât oamenii, cât şi animalele vor fugi din ea.
4 În zilele acelea şi în vremea aceea, zice Domnul,
israeliţii împreună cu cei din Iuda
vor veni şi vor umbla plângând
şi-L vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor.
5 Vor întreba care este drumul Sionului
şi îşi vor întoarce privirile spre el.
Vor veni şi se vor alipi de Domnul
printr-un legământ veşnic,
care nu va fi uitat niciodată!
6 Poporul Meu era ca o turmă de oi pierdute,
pe care păstorii lor le abăteau din cale
şi le făceau să rătăcească prin munţi.
Treceau de pe munţi pe dealuri
şi îşi uitaseră locul de odihnă.
7 Toţi cei ce le găseau le mâncau.
Duşmanii lor ziceau: «Noi nu suntem vinovaţi,
căci ele au păcătuit împotriva Domnului, staulul dreptăţii,
împotriva Domnului, nădejdea strămoşilor lor.»
8 Fugiţi din Babilon,
ieşiţi din ţara caldeenilor
şi fiţi ca ţapii care conduc turma,
9 căci, iată, voi stârni şi voi aduce împotriva Babilonului
o mulţime de neamuri mari din ţara de nord.
Ele se vor înşira la luptă împotriva lui
şi îl vor cuceri.
Săgeţile lor sunt ca ale unui viteaz priceput
care nu se întoarce cu mâna goală.
10 Astfel, Caldeea va fi prada lor
şi toţi jefuitorii ei se vor sătura, zice Domnul.
11 Pentru că v-aţi bucurat şi v-aţi veselit
când aţi jefuit moştenirea Mea,
pentru că aţi sărit ca o viţea pe păşune
şi aţi nechezat ca armăsarii,
12 mama voastră va fi într-o mare ruşine;
cea care v-a născut va fi făcută de ruşine.
Iată, ea va fi cea mai de pe urmă dintre neamuri –
un pustiu, un pământ uscat şi fără apă.
13 Din pricina mâniei Domnului, ea nu va mai fi locuită,
ci va deveni un pustiu.
Toţi cei ce vor trece prin Babilon se vor îngrozi şi vor fluiera
din cauza tuturor rănilor lui.
14 Aşezaţi-vă în linie de luptă împrejurul Babilonului,
voi toţi cei ce întindeţi arcul!
Trageţi împotriva lui, nu vă cruţaţi săgeţile,
căci a păcătuit împotriva Domnului.
15 Strigaţi împotriva lui din toate părţile!
El se predă, întăriturile îi cad
şi zidurile îi sunt dărâmate.
De vreme ce este răzbunarea Domnului,
răzbunaţi-vă pe el
şi faceţi-i cum a făcut şi el!
16 Nimiciţi din Babilon pe semănător
şi pe cel ce mânuieşte secera la vremea secerişului!
Din cauza sabiei pustiitorului,
fiecare să se întoarcă la poporul său,
fiecare să fugă în ţara sa!“
17 „Israel este o oaie rătăcită
pe care au vânat-o leii.
Primul care a mâncat-o
a fost împăratul Asiriei,
iar ultimul care i-a sfărâmat oasele
a fost Nebucadneţar, împăratul Babilonului.“
18 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel:
«Îl voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi ţara lui,
aşa cum l-am pedepsit şi pe împăratul Asiriei.
19 Pe Israel însă îl voi aduce înapoi la păşunea lui;
el va paşte pe Carmel şi pe Başan;
îşi va potoli foamea
pe dealurile Efraimului şi Ghiladului.
20 În zilele acelea şi în vremea aceea, zice Domnul,
se va căuta nelegiuirea lui Israel, dar aceasta nu va mai fi,
se va căuta păcatul lui Iuda, dar el nu se va mai găsi,
căci voi ierta rămăşiţa pe care am cruţat-o.
21 Înaintaţi împotriva ţării Meratayim[r]
şi împotriva celor ce locuiesc în Pekod[s].
Urmăriţi-i, ucideţi-i şi distrugeţi-i cu desăvârşire[t], zice Domnul!
Faceţi-le tot ceea ce v-am poruncit!
22 Zgomotul războiului răsună în ţară,
zgomotul unui mare prăpăd.
23 Cum s-a rupt şi s-a sfărâmat
ciocanul întregului pământ!
Cum a ajuns Babilonul o pricină de groază
printre neamuri!
24 Ţi-am întins o cursă, Babilonule,
şi ai fost prins fără să te aştepţi!
Ai fost găsit şi cucerit,
căci te-ai împotrivit Domnului.
25 Domnul Şi-a deschis odaia cu arme
şi a scos armele mâniei Lui,
căci Stăpânul, Domnul Oştirilor, are de lucru
în ţara caldeenilor.
26 Veniţi împotriva ei de departe,
deschideţi-i grânarele,
ridicaţi-o ca pe nişte snopi.
Distrugeţi-o cu desăvârşire
şi nu lăsaţi nici un supravieţuitor în ea.
27 Ucideţi-i toţi tăuraşii!
Să se ducă la înjunghiere!
Vai de ei, căci le-a venit ziua!
Le-a sosit vremea să fie pedepsiţi!
28 ‘Ascultaţi! Se aude glasul fugarilor şi al celor ce scapă din ţara Babilonului
ca să proclame în Sion
răzbunarea Domnului, Dumnezeul nostru,
răzbunarea pentru Templul Său.’
29 Chemaţi arcaşii împotriva Babilonului,
chemaţi-i pe toţi cei ce întind arcul.
Ridicaţi-vă tabăra de jur împrejurul lui;
nu lăsaţi pe nimeni să scape!
Răsplătiţi-i după faptele lui;
faceţi-i potrivit cu tot ce a făcut şi el,
căci s-a îngâmfat faţă de Domnul,
faţă de Sfântul lui Israel.
30 De aceea, tinerii lor vor cădea în pieţe;
toţi ostaşii lor vor fi reduşi la tăcere în ziua aceea, zice Domnul.
31 Iată, Eu sunt împotriva ta, trufaşule,
zice Stăpânul, Domnul Oştirilor,
căci ţi-a sosit ziua,
ţi-a venit vremea să fii pedepsit!
32 Trufaşul acela se va împiedica şi va cădea
şi nimeni nu-l va ajuta să se ridice.
Voi aprinde un foc în cetăţile lui,
care îi va mistui toate împrejurimile.»“
33 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Israeliţii sunt asupriţi
şi cei din Iuda la fel.
Toţi cei care i-au luat captivi îi ţin strâns
şi refuză să le dea drumul.
34 Dar Răscumpărătorul lor este puternic,
Domnul Oştirilor este Numele Lui.
El le va apăra cauza
ca să aducă odihnă ţării lor
şi să facă pe locuitorii Babilonului să se agite.
35 Sabie împotriva caldeenilor! zice Domnul –
împotriva celor ce locuiesc în Babilon,
împotriva conducătorilor şi înţelepţilor lor.
36 Sabie împotriva profeţilor mincinoşi!
Ei vor deveni nebuni.
Sabie împotriva vitejilor lor!
Ei vor fi umpluţi de spaimă.
37 Sabie împotriva cailor şi carelor lor
şi împotriva tuturor străinilor care sunt în mijlocul lor!
Ei se vor înfricoşa ca nişte femei.
Sabie împotriva comorilor lor!
Ele vor fi prădate.
38 Uscăciune[u] peste apele lor!
Ele vor seca.
Căci este o ţară de idoli,
au înnebunit cu idolii lor de care se tem[v].
39 De aceea, doar fiarele pustiei şi hienele vor locui acolo,
precum şi bufniţa de noapte.
Nu va mai fi locuit vreodată,
ci va rămâne nelocuit din generaţie în generaţie.
40 Aşa cum a distrus Dumnezeu Sodoma şi Gomora
şi cetăţile vecine, zice Domnul,
tot astfel nici un om nu va mai locui acolo
şi nici un muritor nu se va mai stabili în el.
41 Iată, un popor vine din nord!
Un mare neam şi regi mulţi
au fost stârniţi de la marginile pământului.
42 Ei sunt înarmaţi cu arcuri şi cu lănci;
sunt cruzi şi fără milă.
Vuietul lor este ca marea învolburată
când vin călare pe cai;
sunt pregătiţi de luptă
împotriva ta, fiică a Babilonului!
43 Împăratul Babilonului a auzit vestea
şi mâinile i-au slăbit.
L-a cuprins neputinţa,
durerea ca pe o femeie care naşte.
44 Iată, ca un leu care vine din desişul Iordanului
împotriva unui staul trainic,
aşa Mă voi repezi şi-l voi pune pe fugă din locul unde este.
Cine este cel ales de Mine ca să facă aceasta?
Cine este ca Mine şi cine Mă va înfrunta?
Ce păstor Îmi poate sta împotrivă?
45 De aceea, ascultaţi hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Babilonului
şi planurile pe care le-a făcut împotriva Caldeii:
Cu siguranţă vor fi târâţi ca nişte oi plăpânde;
cu siguranţă El le va distruge staulul.
46 La sunetul cuceririi Babilonului pământul se cutremură
şi un strigăt se aude printre neamuri.»“
51 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, voi stârni un duh nimicitor
împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor din Leb-Kamai[w].
2 Voi trimite împotriva Babilonului nişte străini
care îl vor vântura şi-i vor goli ţara.
Ei o vor ataca din toate părţile
în ziua nenorocirii.
3 Să se întindă arcul împotriva celui ce-şi întinde arcul
şi împotriva celui ce se mândreşte cu armura lui![x]
Nu-i cruţaţi pe tinerii lui!
Nimiciţi-i cu desăvârşire[y] toată oştirea!
4 Vor cădea ucişi în ţara caldeenilor,
străpunşi pe străzile ei.
5 Căci Israel şi Iuda nu sunt părăsite
de Dumnezeul lor, de Domnul Oştirilor,
deşi ţara lor[z] este plină de vină
înaintea Sfântului lui Israel.
6 Fugiţi din Babilon!
Scăpaţi-vă viaţa,
ca nu cumva să fiţi nimiciţi din cauza păcatelor lui,
căci vremea răzbunării Domnului a sosit
şi El îl va răsplăti după meritele lui!
7 Babilonul a fost o cupă de aur în mâna Domnului,
care îmbăta întregul pământ.
Neamurile au băut din vinul ei
şi de aceea au înnebunit.
8 Cetatea Babilonului va cădea dintr-odată şi va fi zdrobită!
Plângeţi pentru ea!
Aduceţi balsam pentru rana ei;
poate va putea fi vindecată!»“
9 „Am vrut să vindecăm Babilonul,
dar nu poate fi vindecat!
Să-l părăsim şi să mergem fiecare în ţara lui,
căci judecata lui ajunge până la ceruri
şi se înalţă până la nori.
10 Domnul scoate la lumină dreptatea cauzei noastre.
Să mergem şi să vestim în Sion
lucrarea Domnului, Dumnezeul nostru!“
11 „Ascuţiţi-vă săgeţile
şi umpleţi-vă tolbele!
Domnul a stârnit duhul regilor Mediei,
pentru că scopul Lui este să distrugă Babilonul.
Aceasta este răzbunarea Domnului,
răzbunarea pentru Templul Său.
12 Ridicaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului!
Întăriţi paza,
puneţi păzitori,
pregătiţi o ambuscadă!
Domnul Îşi va duce la îndeplinire hotărârea
pe care a rostit-o împotriva locuitorilor Babilonului.
13 Ţie, care locuieşti lângă ape multe
şi ai mari bogăţii,
ţi-a venit sfârşitul,
iar firul vieţii[aa] tale a ajuns la capăt!
14 Domnul Oştirilor a jurat pe Sine Însuşi:
«Te voi umple cu oameni, asemenea unui roi de lăcuste,
şi ei vor înălţa strigăte de biruinţă asupra ta.»“
15 „El a făcut pământul prin puterea Lui,
a pus temeliile lumii prin înţelepciunea Lui,
a întins cerurile prin priceperea Lui.
16 La glasul Lui urlă apele din ceruri.
El ridică norii de la marginile pământului.
El trimite fulgerele şi ploaia
şi scoate vântul din cămările Lui.
17 Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoaştere,
toţi aurarii sunt ruşinaţi de idolii lor,
căci sunt doar o minciună
şi nu au nici o suflare în ei.
18 Sunt o deşertăciune, o lucrare de batjocură.
La vremea pedepsei lor, vor pieri.
19 Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia,
căci El este Cel Ce a întocmit totul,
chiar şi seminţia moştenirii Lui –
Domnul Oştirilor este Numele Lui.“
20 „Tu eşti buzduganul Meu,
arma Mea de luptă!
Cu tine zdrobesc neamuri
şi distrug împărăţii!
21 Cu tine zdrobesc calul şi călăreţul!
Cu tine zdrobesc carul şi conducătorul lui!
22 Cu tine zdrobesc pe bărbat şi pe femeie,
pe bătrân şi pe copil,
pe tânăr şi pe fecioară!
23 Cu tine zdrobesc pe păstor şi turma lui,
pe plugar şi boii lui,
pe guvernatori şi pe conducători!
24 Înaintea ochilor voştri voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeii pentru tot răul pe care l-au făcut în Sion, zice Domnul.“
25 „Iată, sunt împotriva ta, munte nimicitor,
care distrugeai întregul pământ, zice Domnul.
Îmi voi întinde mâna împotriva ta,
te voi rostogoli de pe stânci
şi te voi preface într-un munte aprins.
26 Nimeni nu va mai lua din tine pietre pentru capul unghiului,
nici pietre pentru temelie,
căci vei fi un pustiu veşnic, zice Domnul!“
27 „Ridicaţi un steag în ţară!
Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri!
Pregătiţi neamurile de luptă împotriva lui!
Chemaţi împotriva lui regatele
Araratului[ab], Miniului şi Aşchenazului!
Numiţi un comandant împotriva lui!
Trimiteţi împotriva lui cai precum un roi de lăcuste!
28 Pregătiţi neamurile de luptă împotriva lui –
pe regii Mediei,
pe guvernatorii lor, pe toţi conducătorii lor
şi toate ţările aflate sub stăpânirea lor!
29 Pământul se cutremură şi se zvârcoleşte,
căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc –
El va preface ţara Babilonului într-un pustiu
şi nimeni nu va mai locui acolo.
30 Vitejii Babilonului au încetat lupta;
ei rămân în fortăreţele lor.
Puterea le este sleită
şi au ajuns ca nişte femei.
Locuinţele lor sunt arse
şi zăvoarele lor sunt sfărâmate.
31 Sol după sol,
mesager după mesager
aleargă să-l anunţe pe împăratul Babilonului
că cetatea lui este cucerită de la un capăt la celălalt,
32 că trecătorile râului sunt capturate,
că mlaştinile cu trestii sunt arse
şi că ostaşii sunt îngroziţi.“
33 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel:
«Fiica Babilonului este ca o arie de treierat
în perioada când a fost netezită:
încă puţin şi vine vremea secerişului.»“
34 „Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a devorat:
m-a zdrobit,
m-a făcut un vas gol.
M-a înghiţit ca un şarpe,
şi-a umplut pântecele cu bunătăţile mele
şi apoi m-a vărsat.
35 Fie ca violenţa folosită împotriva mea şi a rudelor mele[ac]
să se întoarcă împotriva Babilonului,
zice locuitoarea Sionului.
Fie ca sângele meu să se răsfrângă asupra locuitorilor Caldeii,
zice Ierusalimul.“
36 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, îţi voi apăra cauza
şi te voi răzbuna;
voi seca marea Babilonului
şi-i voi usca izvoarele.
37 Babilonul va ajunge un morman de dărâmături,
o vizuină de şacali,
o pricină de groază şi de batjocură,
un loc în care nu va mai locui nimeni.
38 Ei toţi vor rage ca nişte lei,
vor mârâi ca nişte pui de lei.
39 Dar când vor fi în călduri,
le voi pregăti un ospăţ
şi-i voi îmbăta,
ca să salte de veselie
şi să adoarmă apoi somnul cel de veci şi să nu se mai trezească, zice Domnul.
40 Îi voi doborî
ca pe nişte miei la măcelărie,
ca pe nişte berbeci şi ţapi.
41 Cum a fost cucerit Şeşakul[ad],
cum a fost capturată pricina de laudă a întregului pământ!
Cum a ajuns Babilonul o pricină de groază
printre neamuri!
42 Marea s-a înălţat peste Babilon;
a fost acoperit de valurile ei învolburate!
43 Cetăţile lui au devenit pustii,
un pământ fără apă şi deşertic,
o ţară în care nu mai locuieşte nimeni
şi pe unde nu mai trece nici un om.
44 Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon
şi îi voi smulge din gură ceea ce a înghiţit.
Neamurile nu vor mai curge spre el,
şi zidul Babilonului se va prăbuşi.
45 Ieşi din mijlocul lui, popor al Meu!
Fiecare să fugă
şi să-şi scape viaţa de mânia aprigă a Domnului!
46 Să nu vă slăbească inima
şi să nu vă fie frică când zvonurile se aud în ţară,
căci anul acesta vine un zvon şi anul următor un alt zvon:
‘Va fi violenţă în ţară,
un domnitor se va ridica împotriva altui domnitor!’
47 Cu siguranţă, iată, vin zile
când voi pedepsi idolii Babilonului.
Toată ţara va fi acoperită de ruşine
şi toţi cei răniţi vor cădea în mijlocul ei.
48 Atunci cerul şi pământul şi tot ce cuprind ele
vor striga de bucurie asupra Babilonului,
căci din nord,
îl vor ataca nimicitorii, zice Domnul.
49 Babilonul trebuie să cadă din cauza celor ucişi ai lui Israel,
tot aşa cum şi cei ucişi de pe întreg pământul
au căzut din cauza Babilonului.
50 Cei care aţi scăpat de sabie,
plecaţi şi nu întârziaţi!
Amintiţi-vă de Domnul într-o ţară îndepărtată
şi să-şi găsească loc Ierusalimul în inima voastră!»“
51 „Suntem ruşinaţi, căci am auzit batjocura
şi ne-am acoperit feţele din cauza ruşinii,
pentru că nişte străini au intrat
în locurile sfinte ale Casei Domnului.“
52 „Dar iată, vin zile, zice Domnul,
când îi voi pedepsi idolii,
şi toată ţara va fi plină
de gemetele răniţilor ei.
53 Chiar dacă Babilonul s-ar înălţa până la cer
şi chiar dacă şi-ar fortifica înălţimile,
tot voi trimite nimicitorii împotriva lui, zice Domnul.“
54 „Un strigăt răsună din Babilon.
Zgomotul unui mare prăpăd
se aude din ţara caldeenilor,
55 căci Domnul va distruge Babilonul
şi va face să înceteze în el zarva cea mare.
Valuri de nimicitori vor urla ca nişte ape mari
şi zgomotul strigătelor lor va răsuna.
56 Un nimicitor va veni împotriva Babilonului;
vitejii lui vor fi capturaţi
şi arcurile lor vor fi sfărâmate.
Căci Domnul este un Dumnezeu Care răsplăteşte!
El, cu siguranţă, va da fiecăruia plata cuvenită!
57 Eu îi voi îmbăta pe conducătorii şi pe înţelepţii lui,
pe guvernatori, pe ofiţeri şi pe viteji;
ei vor adormi pe vecie şi nu se vor mai trezi,
zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oştirilor.“
58 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi dărâmate,
iar porţile lui cele înalte vor fi arse în foc.
Popoarele se trudesc degeaba
şi neamurile muncesc doar pentru foc!»“
59 Iată care este mesajul pe care profetul Ieremia l-a încredinţat lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, când s-a dus în Babilon cu Zedechia, regele lui Iuda, în al patrulea an al domniei acestuia. (Seraia era căpetenia locului de odihnă). 60 Ieremia a scris într-un sul toate nenorocirile care vor veni asupra Babilonului – toate cuvintele acestea le-a scris cu privire la Babilon. 61 Ieremia i-a zis lui Seraia: „Când vei ajunge în Babilon, vezi să citeşti toate aceste cuvinte cu voce tare. 62 Apoi să zici: «Doamne, Tu ai spus că vei distruge acest loc şi că nu va mai fi locuit nici de oameni, nici de animale, ci va deveni un pustiu pe vecie!»
63 Când vei termina de citit acest sul, leagă-l de o piatră şi aruncă-l în mijlocul Eufratului. 64 Apoi să spui: «Aşa se va scufunda Babilonul şi nu se va mai ridica din cauza nenorocirilor pe care le voi aduce asupra lui, iar poporul lui va fi neputincios.»“
Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.
Căderea Ierusalimului
52 Zedechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse şi Iehoiachim. 3 Din pricina mâniei Domnului s-au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim şi în Iuda, pe care, în cele din urmă, le-a izgonit din prezenţa Sa. Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
4 În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată oştirea sa. Ei şi-au aşezat tabăra înaintea cetăţii şi au zidit întărituri de jur împrejurul ei. 5 Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de-al unsprezecelea an al domniei regelui Zedechia.
6 În ziua a noua a lunii a patra, foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul ţării nu mai avea nimic de mâncare. 7 Atunci s-a pătruns în cetate, astfel că toţi ostaşii au fugit. Ei au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii înconjurau cetatea. Ei au luat-o pe drumul spre Araba[ae], 8 însă oştirea caldeenilor l-a urmărit pe regele Zedechia şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată oştirea lui se împrăştiase de lângă el. 9 Ei l-au capturat pe rege şi l-au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, în ţara Hamatului. Acesta a rostit o sentinţă împotriva lui. 10 Acolo, la Ribla, împăratul Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. De asemenea i-a înjunghiat şi pe toţi conducătorii lui Iuda. 11 Apoi împăratul Babilonului i-a scos ochii lui Zedechia, l-a legat cu lanţuri de bronz şi l-a dus în Babilon, unde a stat în temniţă până în ziua morţii lui.
12 În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al domniei împăratului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, care era în slujba împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim. 13 El a dat foc Casei Domnului, palatului regelui şi tuturor caselor din Ierusalim. A dat foc tuturor caselor mari. 14 Toată oştirea caldeenilor, care era împreună cu căpetenia gărzilor, a dărâmat toate zidurile din jurul Ierusalimului. 15 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate o parte din cei mai săraci oameni, poporul[af] care mai rămăsese în cetate, dezertorii care fugiseră la împăratul Babilonului şi restul mulţimii. 16 Totuşi Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a lăsat în ţară câţiva oameni săraci ca să lucreze viile şi câmpurile.
17 Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în Casa Domnului, precum şi piedestalele şi „marea“[ag] de bronz care erau în Casa Domnului şi au dus tot bronzul la Babilon. 18 Au luat vasele, lopeţile, mucarniţele, potirele, farfuriile şi toate uneltele de bronz cu care se făcea slujba. 19 Căpetenia gărzilor a mai luat şi lighenele, cădelniţele, cupele, oalele, sfeşnicele, lingurile şi cupele folosite la jertfele de băutură – tot ce era de aur sau de argint. 20 Cei doi stâlpi, marea, cei doisprezece boi de bronz care erau sub mare şi piedestalele, toate aceste unelte de bronz pe care le făcuse regele Solomon pentru Casa Domnului, aveau o greutate care nu se putea cântări. 21 În ce priveşte stâlpii, fiecare stâlp era înalt de optsprezece coţi[ah], avea circumferinţa de doisprezece coţi[ai], grosimea de patru degete şi era gol pe dinăuntru. 22 Fiecare avea deasupra un capitel de bronz. Înălţimea unui capitel era de cinci coţi[aj], capitelul având de jur împrejur o reţea şi rodii, toate din bronz. Al doilea stâlp, cu rodiile lui, era la fel. 23 Erau nouăzeci şi şase de rodii pe fiecare parte; toate rodiile aflate de jur împrejurul reţelei erau în număr de o sută.
24 Căpetenia gărzilor i-a luat prizonieri pe Seraia, preotul conducător, pe Ţefania, următorul preot în rang şi pe cei trei paznici ai porţii. 25 Din cetate a luat un ofiţer care avea în subordine ostaşi şi încă şapte oameni dintre sfetnicii regelui, care, de asemenea, fuseseră găsiţi în cetate; l-a mai luat pe scribul conducătorului oştirii, care recruta bărbaţi din poporul ţării, şi pe încă şaizeci de bărbaţi din poporul ţării, care fuseseră găsiţi tot în cetate. 26 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. 27 Acolo, la Ribla, în ţara Hamat, împăratul Babilonului a pus să fie omorâţi. Astfel a fost dus Iuda în captivitate, departe de ţara lui. 28 Iată numărul celor din popor duşi de Nebucadneţar în captivitate:
în al şaptelea an: trei mii douăzeci şi trei de iudei;
29 în al optsprezecelea an al domniei lui Nebucadneţar,
a dus în captivitate din Ierusalim opt sute treizeci şi doi de oameni;
30 iar în al douăzeci şi treilea an al domniei lui Nebucadneţar,
Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a mai dus în captivitate şapte sute patruzeci şi cinci de iudei.
În total, au fost duşi în captivitate patru mii şase sute de oameni.
Bunătatea lui Evil-Merodak
31 În al treizeci şi şaptelea an de captivitate al lui Iehoiachin, regele lui Iuda, în a douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodak[ak], împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, l-a eliberat din temniţă pe Iehoiachin, regele lui Iuda. 32 I-a vorbit cu bunătate şi i-a dat un loc de cinste mai presus decât cel al regilor care erau cu el în Babilon. 33 Iehoiachin şi-a schimbat hainele de întemniţat şi pentru tot restul vieţii sale a mâncat la masa împăratului. 34 Împăratul Babilonului s-a îngrijit necurmat de hrana zilnică a lui Iehoiachin în toate zilele vieţii lui, până în ziua morţii acestuia.
Ierusalimul pustiit
1 Cum stă singură cetatea
care odinioară era plină de oameni!
Cum a ajuns asemenea văduvei,
ea, care era mare între neamuri!
Ea, care era prinţesa ţinuturilor,
a devenit o sclavă.
2 Plânge amarnic în noapte
şi lacrimile-i curg pe obraz.
Dintre toţi iubiţii ei,
nu mai există nici unul care să o aline.
Toţi prietenii au înşelat-o,
devenindu-i duşmani.
3 După multă asuprire şi muncă grea,
Iuda s-a dus în captivitate.
Locuieşte printre neamuri
şi nu găseşte un loc de odihnă.
Toţi prigonitorii lui l-au ajuns
chiar în toiul strâmtorării lui.
4 Drumurile Sionului jelesc,
căci nimeni nu mai vine la sărbători.
Toate porţile lui[al] sunt distruse,
iar preoţii săi suspină;
fecioarele lui sunt mâhnite
şi el însuşi este plin de amărăciune.
5 Duşmanii lui au devenit stăpâni
şi vrăjmaşii lui au parte de bine,
căci Domnul l-a făcut să sufere
din cauza mulţimii nelegiuirilor sale.
Copiii lui au mers în exil,
captivi înaintea duşmanului.
6 S-a dus de la fiica Sionului[am]
toată splendoarea ei!
Prinţii săi au ajuns ca cerbii
care nu găsesc păşune,
care fug, dar fără putere,
dinaintea urmăritorului.
7 În zilele necazului şi ale rătăcirii lui,
Ierusalimul îşi aduce aminte
de toate bogăţiile
pe care le-a avut în zilele de odinioară.
Când poporul lui a căzut în mâna duşmanului,
nimeni nu i-a sărit în ajutor!
Vrăjmaşii l-au privit şi au râs
pe seama prăbuşirii lui.
8 Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult
şi de aceea a ajuns murdară[an].
Toţi aceia care o cinsteau, acum o dispreţuiesc,
fiindcă i-au văzut goliciunea[ao].
Ea însuşi suspină
şi îşi întoarce faţa.
9 Necurăţia era pe rochia ei
şi nu s-a gândit la sfârşitul său.
Căderea ei a fost de neînţeles
şi n-a fost nimeni s-o consoleze.
„Priveşte-mi, Doamne, durerea,
căci vrăjmaşul a triumfat!”
10 Duşmanul a întins mâna
peste toate bogăţiile ei.
Mai mult, ea a văzut neamurile
intrând în Lăcaş,
când Tu le porunciseşi
să nu intre în adunarea Ta.
11 Toţi cei din popor suspină,
căutând după mâncare.
Ei şi-au dat bogăţiile pentru mâncare,
ca să-şi păstreze viaţa.
Priveşte, Doamne, şi ia aminte
la cât sunt de dispreţuită!
12 Nu înseamnă nimic pentru voi,
cei care treceţi pe lângă mine?
Priviţi şi vedeţi
dacă există vreo durere asemenea durerii mele,
cu care Domnul m-a făcut să sufăr
în ziua aprigei Lui mânii!
13 Din înălţimi a trimis un foc
care mi-a pătruns în oase.
A întins o plasă sub picioarele mele
şi m-a răsturnat.
M-a pustiit
şi m-a ostenit în tot timpul zilei.
14 Nelegiuirile mele au fost prinse[ap] într-un jug[aq]
şi împletite de mâna Sa.
Ele apasă asupra gâtului meu,
frângându-mi puterea.
Stăpânul m-a dat în mâinile duşmanilor,
fără ca eu să mă pot împotrivi.
15 Stăpânul i-a tratat cu dispreţ
pe toţi vitejii din mijlocul meu,
El a chemat o armată împotriva mea,
ca să-mi zdrobească tinerii.[ar]
Stăpânul a călcat-o ca în teasc
pe fiica fecioară a lui Iuda[as].
16 De aceea plâng,
iar ochii îmi sunt plini de lacrimi,
căci Mângâietorul meu S-a îndepărtat de mine,
El, Care îmi înviora viaţa.
Fiii mei sunt îngroziţi,
deoarece vrăjmaşul a învins.
17 Sionul îşi întinde mâinile rugător,
dar nu este nimeni să-l mângâie.
Domnul a poruncit pentru Iacov
ca vecinii lui să-i fie duşmani,
iar Ierusalimul a ajuns
ca ceva murdar printre ei.
18 Domnul este drept,
căci m-am răzvrătit împotriva Poruncii Lui.
Ascultaţi-mă, vă rog, toate popoarele!
Priviţi la durerea mea!
Fecioarele şi tinerii mei
au mers în captivitate.
19 Mi-am chemat aliaţii,
însă ei m-au trădat.
Preoţii şi bătrânii mei
au pierit în cetate,
căutând de mâncare
pentru a putea trăi.
20 Priveşte, Doamne, cât sunt de nenorocit!
Măruntaiele-mi fierb,
inima mi se zvârcoleşte înăuntrul meu,
căci am fost foarte răzvrătit!
Afară, sabia m-a lăsat fără copii,
iar în casă, ea este precum moartea.
21 Oamenii m-au auzit suspinând,
dar nimeni nu m-a mângâiat.
Toţi duşmanii mei au aflat de nenorocirea mea
şi s-au bucurat de ce ai făcut.
Adu însă ziua pe care ai vestit-o
pentru ca şi ei să ajungă ca mine!
22 Fie ca toată răutatea lor să vină înaintea Ta
şi poartă-te cu ei
la fel cum te-ai purtat cu mine
din cauza tuturor nelegiuirilor mele,
căci suspinele mele sunt multe,
iar inima-mi este sleită!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.