Bible in 90 Days
14 Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoştinţă;
orice aurar rămâne de ruşine cu idolii lui,
căci chipurile lui turnate sunt numai minciună
şi nu au nici o suflare în ele.
15 Sunt fără nici o valoare, sunt o lucrare de batjocură!
Când va veni vremea să fie pedepsiţi, vor pieri.
16 Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia,
căci El este Cel Ce a întocmit totul,
iar Israel este seminţia moştenirii Lui[a] –
Domnul Oştirilor este Numele Lui.“
Iminenţa exilului
17 „Adună-ţi lucrurile din ţară,
tu care eşti sub asediu,
18 căci aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, de data aceasta îi voi arunca departe
pe cei ce locuiesc în ţară;
voi aduce suferinţă peste ei
ca să poată fi prinşi.»“
19 „Vai de mine! Sunt zdrobit!
Rana mea este fără vindecare!
Dar îmi zic: «Aceasta îmi este boala
şi trebuie s-o îndur.»
20 Cortul meu este distrus;
toate funiile îmi sunt rupte.
Fiii mei s-au depărtat de la mine şi nu mai sunt;
nu a mai rămas nimeni să-mi întindă iarăşi cortul
şi să-mi ridice draperiile.
21 Păstorii s-au prostit
şi nu L-au căutat pe Domnul.
De aceea n-au propăşit
şi li s-au risipit toate turmele.
22 Iată, se aude o veste:
un mare cutremur se apropie din ţara de nord,
ca să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu,
într-o vizuină de şacali.
Rugăciunea lui Ieremia
23 Ştiu, Doamne, că viaţa unui om nu-i aparţine,
nici nu stă în puterea unui om ca atunci când umblă să-şi conducă paşii.
24 Disciplinează-mă, Doamne, dar numai cu măsură;
nu în mânia Ta,
ca nu cumva să mă reduci la nimic.
25 Varsă-Ţi furia asupra neamurilor
care nu Te cunosc
şi asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău,
căci ele l-au mâncat pe Iacov,
l-au devorat, i-au pus capăt
şi i-au distrus locuinţa.“
Legământul este încălcat
11 Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului:
2 – Ascultă cuvintele acestui legământ şi vorbeşte-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului. 3 Spune-le că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Blestemat este omul care nu ascultă de cuvintele acestui legământ, 4 pe care l-am poruncit strămoşilor voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul de fier. Eu le-am zis: «Ascultaţi de glasul Meu şi faceţi tot ce v-am poruncit şi astfel veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru; 5 atunci Îmi voi împlini jurământul pe care l-am făcut faţă de strămoşii voştri, potrivit căruia le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi.»“
Eu am răspuns:
– Amin, Doamne!
6 Domnul mi-a zis:
– Vesteşte toate aceste cuvinte în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului şi zi: „Ascultaţi de cuvintele acestui legământ şi împliniţi-le! 7 Din ziua când i-am scos pe strămoşii voştri din ţara Egiptului şi până în ziua de azi, i-am avertizat iarăşi şi iarăşi şi le-am zis: «Ascultaţi de glasul Meu!» 8 Dar ei nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci au umblat fiecare în încăpăţânarea inimii lor rele. De aceea am adus asupra lor toate cuvintele acestui legământ, pe care li le poruncisem să le împlinească şi nu le-au împlinit.“
9 Apoi Domnul mi-a zis:
– Este o uneltire între bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului. 10 Ei s-au întors la nelegiuirile cele dintâi ale strămoşilor lor, care au refuzat să asculte cuvintele Mele, şi s-au dus după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi Casa lui Iuda au rupt legământul Meu, pe care-l încheiasem cu strămoşii lor. 11 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi aduce peste ei o mare nenorocire de care nu vor putea scăpa. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta! 12 Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să-i cheme pe zeii cărora le aduc tămâie, dar aceştia nu-i vor izbăvi în timpul nenorocirii. 13 «Iuda, ai tot atâţia zei, câte cetăţi ai! Şi câte străzi are Ierusalimul, tot atâtea altare aţi înălţat şi voi ruşinii, altare de tămâiere în cinstea lui Baal[b]!» 14 Tu însă, nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru el, căci nu-i voi asculta când Mă vor chema în ziua nenorocirii lor.“
15 „Ce face preaiubitul Meu în Casa Mea,
în timp ce face[c] o mulţime de planuri[d] rele?
Ar putea oare carnea sfântă a jertfelor
să îndepărteze de la tine pedeapsa?
Căci atunci când faci răul, tu te bucuri!“
16 „Domnul te-a numit: «Măslin verde, înfloritor
şi cu fructe frumoase.»
Dar, prin vuietul unei mari trosnituri,
El îi va da foc,
şi ramurile lui vor fi zdrobite.
17 Domnul Oştirilor, Care te-a plantat, a decretat nenorocirea împotriva ta, din cauza răutăţii Casei lui Israel şi a Casei lui Iuda, care M-au provocat la mânie, arzând tămâie pentru Baal.“
Complot împotriva lui Ieremia
18 „Domnul m-a înştiinţat şi eu am ştiut. Tu mi-ai arătat atunci faptele lor. 19 Dar eu eram ca un miel blând, dus la măcelărie şi nu ştiam planurile rele pe care ei le făceau împotriva mea, când ziceau:
«Să distrugem pomul cu rodul lui,
să-l ştergem de pe pământul celor vii,
ca să nu i se mai amintească numele.»
20 Dar, Doamne al Oştirilor, Tu, Care judeci cu dreptate,
Care cercetezi inima[e] şi mintea,
lasă-mă să văd răzbunarea Ta asupra lor,
căci Ţie Ţi-am încredinţat cauza mea!“
21 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care caută să-ţi ia viaţa zicând: «Nu profeţi în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!» 22 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Îi voi pedepsi – tinerii lor vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foame. 23 Nici măcar o rămăşiţă nu le va fi lăsată, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot, în anul când vor fi pedepsiţi.»“
Plângerea lui Ieremia
12 „Tu eşti întotdeauna drept, Doamne,
când mă cert cu Tine.
Îţi voi vorbi totuşi cu privire la judecăţile Tale.
De ce prosperă calea celor nelegiuiţi?
De ce toţi ticăloşii au parte de bine?
2 Tu i-ai plantat, iar ei au prins rădăcină.
Cresc şi aduc rod.
Tu eşti întotdeauna pe buzele lor,
dar departe de inimile[f] lor.
3 Totuşi Tu, Doamne, mă cunoşti;
mă vezi şi îmi cercetezi inima cu privire la Tine.[g]
Înhaţă-i ca pe nişte oi care trebuie înjunghiate!
Pune-i deoparte pentru ziua măcelului!
4 Până când va zăcea pârjolită[h] ţara
şi se va usca iarba de pe câmpii?
Din cauza răutăţii locuitorilor ţării,
animalele şi păsările au pierit.
Căci ei zic:
«El[i] nu ne va vedea sfârşitul!»
Răspunsul Domnului
5 „Dacă ai alergat cu cei ce aleargă
iar ei te-au obosit,
cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai?
Într-o ţară liniştită te crezi în siguranţă,
dar ce[j] vei face la revărsarea[k] Iordanului?
6 Chiar şi fraţii tăi, propria ta familie,
te trădează;
ei înşişi strigă în gura mare după tine.
Nu te încrede în ei
chiar dacă te vorbesc de bine.
7 Mi-am părăsit Casa,
Mi-am abandonat moştenirea,
am dat-o pe iubita sufletului Meu
în mâinile duşmanilor ei.
8 Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine
ca un leu în pădure:
şi-a ridicat glasul împotriva Mea,
de aceea o urăsc.
9 N-a ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine
o pasăre de pradă pestriţă,
înconjurată de celelalte păsări de pradă?
«Duceţi-vă şi strângeţi toate fiarele câmpului,
aduceţi-le ca s-o mănânce!»
10 Mulţi păstori Mi-au distrus via
şi Mi-au călcat ogorul în picioare;
Mi-au prefăcut ogorul Meu cel plăcut
într-un deşert pustiit.
11 Au făcut din el un pustiu;
pustiit, el se jeleşte înaintea Mea.
Toată ţara a fost devastată,
căci[l] nimănui nu-i pasă.
12 Distrugătorii au sosit
pe toate înălţimile sterpe din pustie,
căci sabia Domnului mănâncă ţara
de la un capăt la celălalt
şi nimeni nu va avea pace.
13 Au semănat grâu, dar au cules spini;
s-au ostenit, dar nu au obţinut nimic.
Să vă fie ruşine de ceea ce culegeţi
în urma mâniei aprige a Domnului!“
14 „Aşa vorbeşte Domnul: «Cât despre toţi vecinii Mei cei răi, care se ating de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu, Israel, îi voi smulge din ţara lor şi voi smulge Casa lui Iuda din mijlocul lor. 15 Dar, după ce-i voi smulge, voi avea iarăşi milă de ei şi-i voi aduce pe fiecare la moştenirea lui şi în ţara lui. 16 Dacă vor învăţa bine căile poporului Meu şi vor jura pe Numele Meu, zicând ‘Viu este Domnul!’, aşa cum Mi-au învăţat şi ei poporul să jure pe Baal, atunci vor fi repuşi în drepturi în mijlocul poporului Meu. 17 Dar, dacă vreun neam nu va asculta, îl voi smulge cu desăvârşire şi îl voi distruge, zice Domnul.»“
Brâul de in
13 Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi cumpără-ţi un brâu de in şi pune-l în jurul coapselor, dar să nu-l înmoi în apă.“ 2 Am cumpărat brâul, după Cuvântul Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor.
3 Apoi Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: 4 „Ia brâul pe care l-ai cumpărat şi pe care-l porţi în jurul coapselor, du-te de îndată la Eufrat[m] şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.“ 5 M-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, după porunca pe care mi-o dăduse Domnul.
6 După mai multe zile, Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te la Eufrat şi ia din acel loc brâul pe care ţi-am poruncit să-l ascunzi acolo.“ 7 M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic.
8 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 9 „Aşa vorbeşte Domnul: «Tot aşa voi distruge mândria lui Iuda şi mândria cea foarte mare a Ierusalimului. 10 Poporul acesta rău refuză să asculte de cuvintele Mele. Ei umblă în încăpăţânarea inimii lor şi merg după alţi dumnezei ca să le slujească şi să li se închine. De aceea, el va ajunge ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic. 11 După cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem şi Eu întreaga casă a lui Israel şi întreaga casă a lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, onoarea Numelui Meu, lauda Mea şi slava Mea. Dar ei nu au ascultat.»“
Imaginea burdufurilor de vin
12 „Spune-le cuvintele acestea: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Toate burdufurile de vin trebuie umplute!’» Şi dacă ei îţi vor zice: «Nu ştim noi oare că toate burdufurile de vin trebuie umplute?», 13 să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe regii care stau pe tronul lui David, pe preoţi, pe profeţi şi pe toţi cei ce locuiesc în Ierusalim, îi voi umple de beţie. 14 Îi voi izbi unul de altul, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei şi nu mă voi îndura de ei, ci îi voi distruge.’»“
15 „Ascultaţi şi luaţi aminte!
Nu fiţi mândri,
căci Domnul vorbeşte.
16 Daţi slavă Domnului, Dumnezeul vostru,
înainte ca El să aducă întunericul,
înainte să vi se clatine picioarele
pe munţii întunecaţi.
Voi aşteptaţi lumina,
dar El o va schimba într-o umbră a morţii,
o va preface într-un întuneric adânc.
17 Dacă nu-L veţi asculta,
sufletul meu va plânge în ascuns
pentru mândria voastră;
ochii mei vor plânge
şi vor vărsa lacrimi
pentru că turma Domnului va fi dusă în captivitate.“
18 „Spune regelui şi reginei-mamă:
«Smeriţi-vă! Plecaţi-vă,
căci v-a căzut de pe cap
cununa de glorie!»
19 Cetăţile din Neghev[n] sunt închise
şi nu e nimeni să le deschidă.
Întreg Iuda este dus în captivitate,
este exilat în întregime.“
20 „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi-i
pe cei care vin din nord!
Unde este turma care-ţi fusese încredinţată,
turma ta cea frumoasă?
21 Ce vei spune când Domnul va[o] pune conducători peste tine
pe cei pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni apropiaţi?[p]
Nu te vor cuprinde durerile,
ca pe o femeie la naştere?
22 Tu te întrebi în inima ta:
«De ce mi se întâmplă toate acestea?»
Din cauza mulţimii nelegiuirilor tale
ţi s-a ridicat poala hainei
şi ţi-a fost dezgolit trupul.
23 Poate cuşitul[q] să-şi schimbe pielea
sau leopardul – petele?
Tot aşa nici voi nu puteţi înfăptui binele,
voi care sunteţi deprinşi să înfăptuiţi răul.
24 Vă voi risipi ca pleava
luată de vântul pustiei.
25 Aceasta îţi este soarta,
partea ta de la Mine, zice Domnul,
pentru că M-ai uitat
şi te-ai încrezut în minciuni[r].
26 Totodată îţi voi ridica poalele peste faţă,
ca să ţi se vadă ruşinea,
27 adulterele şi nechezaturile tale,
desfrânările tale neruşinate!
Am văzut scârboşeniile tale
de pe dealuri şi din câmpii.
Vai de tine, Ierusalime!
Cât timp vei mai sta în necurăţie?“
Secetă, foamete şi sabie
14 Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:
2 „Iuda jeleşte
iar porţile îi sunt slăbite;
ele se vaită pentru ţară,
iar strigătul Ierusalimului se înalţă în văzduh.
3 Cei măreţi îi trimit pe cei neînsemnaţi[s] să aducă apă;
ei se duc la fântâni,
dar nu găsesc apă.
Se întorc cu vasele goale;
ruşinaţi şi dezamăgiţi
îşi acoperă capul.
4 Pământul este crăpat
pentru că nu este ploaie în ţară.
Plugarii sunt dezamăgiţi
şi îşi acoperă capul.
5 Chiar şi cerboaica de pe câmp
naşte şi îşi părăseşte puii,
pentru că nu găseşte iarbă.
6 Măgarii sălbatici stau pe înălţimi
şi gâfâie ca şacalii;
li se topesc ochii
căci nu este iarbă.
7 Chiar dacă păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră,
lucrează, Doamne, pentru Numele Tău!
Căci răzvrătirile noastre sunt multe;
am păcătuit împotriva Ta.
8 O, Nădejde a lui Israel,
Izbăvitorul lui în vreme de necaz,
de ce eşti ca un străin în ţară
şi ca un trecător care se opreşte pentru o noapte?
9 De ce eşti ca un om înmărmurit,
ca un viteaz care nu poate izbăvi?
Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne,
şi Numele Tău este chemat peste noi!
Nu ne părăsi!“
10 Iată ce spune Domnul despre poporul acesta:
„Pentru că le place să hoinărească
şi nu îşi ţin în frâu picioarele,
Domnul nu-Şi găseşte plăcerea în ei;
acum El Îşi aduce aminte de fărădelegea lor
şi îi pedepseşte pentru păcatele lor.“
11 Domnul mi-a zis:
– Nu mijloci pentru binele acestui popor, 12 căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi nimici cu sabia, cu foametea şi cu molima.
13 Eu am răspuns:
– Ah! Stăpâne Doamne! Iată, profeţii lor le zic: „Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“
14 Dar Domnul mi-a zis:
– Profeţii lor profeţesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i-am trimis, nu Eu i-am împuternicit şi nu Eu le-am vorbit. Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, ghiciri, lucruri de nimic[t] şi înşelăciunile propriei lor inimi. 15 De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre profeţii care profeţesc în Numele Meu: „Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia şi foametea nu vor fi în ţara aceasta. Profeţii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete, 16 iar aceia cărora ei le profeţesc vor fi scoşi afară şi întinşi pe străzile Ierusalimului din cauza foametei şi a sabiei. Nu va fi nimeni să-i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soţiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.“
17 Spune-le cuvântul acesta:
„Ochii mei să verse lacrimi zi şi noapte
şi să nu se oprească,
căci fecioara – fiica poporului meu –
a suferit o rană cumplită,
o lovitură dureroasă.
18 Dacă ies pe câmp,
îi văd pe cei străpunşi de sabie.
Dacă intru în cetate,
văd ravagiile făcute de foamete.
Chiar şi profetul şi preotul
cutreieră ţara fără să ştie încotro merg[u].“
19 – Ai lepădat Tu de tot pe Iuda
şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul?
De ce ne-ai lovit
în aşa fel încât nu mai avem vindecare?
Noi aşteptam pacea,
dar nimic bun nu a venit;
aşteptam un timp de vindecare,
dar iată că a venit numai groaza!
20 Doamne, recunoaştem atât ticăloşia noastră,
cât şi vina strămoşilor noştri,
căci am păcătuit împotriva Ta.
21 Pentru Numele Tău, nu dispreţui
şi nu necinsti tronul slavei Tale!
Aminteşte-Ţi de legământul pe care l-ai făcut cu noi
şi nu-l rupe!
22 Este oare printre idolii de nimic ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie?
Sau poate cerul să dea averse?
Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru!
De aceea, nădejdea noastră este în Tine,
căci Tu eşti Cel Ce faci toate aceste lucruri.
15 Apoi Domnul mi-a zis:
– Chiar dacă Moise şi Samuel s-ar înfăţişa înaintea Mea, Eu tot n-aş fi binevoitor cu cei din poporul acesta. Izgoneşte-i dinaintea Mea! Să plece! 2 Dacă te vor întreba unde să se ducă, să le răspunzi că aşa vorbeşte Domnul:
„Cei destinaţi morţii – la moarte;
cei destinaţi sabiei – la sabie;
cei destinaţi foametei – la foamete;
şi cei destinaţi robiei – în robie.“
3 Voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să-i ucidă; câinii, ca să-i sfâşie; păsările cerului şi fiarele pământului – ca să-i mănânce şi să-i distrugă. 4 Îi voi face să fie dezgustători pentru toate regatele pământului, din cauza faptelor lui Manase, fiul lui Ezechia, regele lui Iuda, pe care le-a săvârşit în Ierusalim.
5 „Cui îi va fi milă de tine, Ierusalime?
Cine va plânge pentru tine?
Cine va veni să te întrebe de sănătate?
6 M-ai respins, zice Domnul,
continui să-Mi întorci spatele.
De aceea Îmi întind mâna împotriva ta şi te distrug.
M-am săturat să mai am milă de tine.“
7 Îi voi vântura cu furca
la porţile ţării;
îi voi lipsi de copii şi îi voi distruge pe cei din poporul Meu,
căci nu şi-au schimbat căile.
8 Văduvele lor vor fi mai numeroase
decât nisipul mării.
Ziua în amiaza mare voi aduce nimicitorul
peste mama celui tânăr[v];
voi face să cadă deodată peste ea
chinul şi groaza.
9 Cea care născuse şapte fii va fi slăbită,
îşi va da duhul.
Soarele ei va apune când este încă ziuă;
va fi ruşinată şi umilită.
Pe cei rămaşi în viaţă îi voi da pradă sabiei,
înaintea duşmanilor lor, zice Domnul.
10 – Vai de mine, mamă, pentru că m-ai născut!
Pe mine, om de ceartă şi de neînţelegere pentru toată ţara.
Nu dau împrumut, nici nu iau împrumut
şi totuşi toţi mă blestemă!
11 Domnul a zis:
– Cu siguranţă te voi elibera, ca să fii fericit.
Cu siguranţă îi voi face pe duşmanii tăi să te implore
în vremurile de nenorocire şi de necaz.
12 Poate cineva să frângă fierul –
fierul din nord – sau bronzul?[w]
13 Averile şi comorile tale
le voi da ca pradă, fără preţ,
din cauza tuturor păcatelor tale
săvârşite pe întreg ţinutul tău.
14 Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi[x],
într-o ţară pe care nu o cunoşti,
căci focul mâniei Mele s-a aprins
şi arde peste voi.
15 – Tu ştii totul, Doamne!
Adu-Ţi aminte de mine şi ai grijă de mine!
Răzbună-mă împotriva celor ce mă persecută!
Tu eşti îndelung răbdător – nu mă alunga!
Tu ştii cât dispreţ sufăr pentru Tine!
16 Când am găsit cuvintele Tale, le-am mâncat.
Cuvintele Tale au fost bucuria şi desfătarea inimii mele,
căci Numele Tău este chemat peste mine,
Doamne, Dumnezeul Oştirilor!
17 N-am şezut niciodată în compania petrecăreţilor,
ca să mă înveselesc cu ei.
Am stat singur, pentru că mâna Ta era peste mine
şi mă umpluseşi de indignare.
18 De ce durerea mea este fără sfârşit?
De ce rana mea este incurabilă şi refuză să se vindece?
Vei fi Tu pentru mine ca un izvor înşelător,
ca o apă care seacă?
19 – Aşa vorbeşte Domnul:
„Dacă te vei întoarce la Mine, te voi aduce din nou
să stai înaintea Mea.
Dacă vei rosti cuvinte de valoare, şi nu cuvinte de nimic,
vei fi ca gura Mea.
Ei să se întoarcă la tine,
şi nu tu să te întorci la ei!
20 Te voi face un zid pentru cei din poporul acesta,
un zid tare din bronz.
Ei vor lupta împotriva ta,
însă nu te vor învinge,
căci Eu sunt cu tine
ca să te eliberez şi să te izbăvesc, zice Domnul.
21 Te voi izbăvi din mâinile celor răi
şi te voi răscumpăra din palmele celor ce inspiră teamă.“
Nenorociri şi binecuvântări
16 După aceea, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Să nu-ţi iei soţie şi să nu ai în locul acesta nici fii, nici fiice! 3 Aşa vorbeşte Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre mamele care-i vor naşte şi despre taţii care-i vor concepe în ţara aceasta: 4 «Ei vor muri de boli ucigătoare. Nimeni nu-i va jeli, nici nu-i va îngropa, ci vor fi ca un gunoi întins pe faţa pământului; vor pieri de sabie şi de foamete, iar hoiturile lor vor deveni hrană pentru păsările cerului şi pentru fiarele pământului.»
5 Căci aşa vorbeşte Domnul: «Să nu intri în nici o casă de jale, să nu mergi să plângi şi să jeleşti cu ei, fiindcă Eu Mi-am retras de la poporul acesta pacea, îndurarea şi mila, zice Domnul. 6 Cei mari şi cei mici vor muri în ţara aceasta şi nu vor fi îngropaţi. Nimeni nu-i va jeli, nimeni nu-şi va face tăieturi din cauza lor şi nimeni nu-şi va rade capul pentru ei. 7 Nimeni nu va frânge pâine pentru cei ce jelesc, ca să-i mângâie pentru cel mort, nimeni nu le va întinde paharul mângâierii pentru tatăl sau pentru mama lor.
8 Să nu intri în nici o casă de petrecere ca să te aşezi cu ei, să mănânci sau să bei.» 9 Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, sub ochii voştri şi în zilele voastre, voi face să înceteze în locul acesta strigătele de bucurie şi de veselie, glasul mirelui şi al miresei.»
10 Când îi vei spune acestui popor toate aceste cuvinte, ei te vor întreba: «De ce a hotărât Domnul împotriva noastră toate aceste mari nenorociri? Care este nelegiuirea noastră? Ce păcat am săvârşit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru?» 11 Atunci să le răspunzi astfel: «Pentru că strămoşii voştri M-au părăsit, zice Domnul, s-au dus după alţi dumnezei, le-au slujit şi li s-au închinat. Ei M-au uitat şi nu au păzit Legea Mea. 12 Iar voi aţi făcut şi mai rău decât strămoşii voştri. Iată, fiecare dintre voi umblă după încăpăţânarea inimii lui rele şi nu Mă ascultaţi. 13 De aceea, vă voi arunca din ţara aceasta într-o ţară pe care n-aţi cunoscut-o, nici voi şi nici strămoşii voştri. Acolo veţi sluji altor dumnezei zi şi noapte, căci nu vă voi arăta îndurare.»
14 Totuşi, iată că vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, Care i-a scos pe israeliţi din ţara Egiptului!», 15 ci se va zice: «Viu este Domnul, Care i-a scos pe israeliţi din ţara de nord şi din toate ţările unde îi izgonise!», căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care le-am dat-o strămoşilor lor.
16 Iată, trimit o mulţime de pescari, zice Domnul, care îi vor pescui. După aceea, voi trimite o mulţime de vânători, care îi vor vâna pe toţi munţii, pe toate dealurile şi în crăpăturile stâncilor, 17 căci ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor; ele nu sunt ascunse dinaintea feţei Mele, iar vina lor nu este ascunsă de ochii Mei. 18 Mai întâi le voi răsplăti îndoit pentru vina şi păcatul lor, fiindcă Mi-au pângărit ţara cu formele fără viaţă ale idolilor[y] lor hidoşi şi mi-au umplut moştenirea cu urâciunile lor.“
19 „Doamne, Tăria mea, Cetăţuia mea
şi Refugiul meu în ziua necazului!
Neamurile vor veni la Tine
de la marginile pământului şi vor zice:
«Strămoşii noştri n-au moştenit decât minciună,
lucruri fără valoare[z], care nu le-au fost de nici un folos!»
20 Poate oare omul să-şi facă proprii lui zei?
Poate, dar aceştia nu sunt Dumnezeu!“
21 „De aceea, iată, îi voi învăţa,
de data aceasta îi voi face să cunoască
mâna Mea şi puterea Mea.
Atunci vor şti
că Numele Meu este Domnul!
Păcatul lui Iuda
17 Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
cu un vârf de diamant;
este gravat pe tăbliţa inimii lor
şi pe coarnele altarelor lor.
2 Chiar şi copiii lor îşi amintesc
de altarele lor şi de aşerele[aa],
de lângă copacii verzi
şi de pe dealurile înalte.
3 Muntele Meu din ţară,
bogăţia ta,[ab] toate comorile tale
le voi da ca pradă,
împreună cu înălţimile tale,
din cauza păcatelor de pe întreg ţinutul tău.
4 Din vina ta vei pierde
moştenirea pe care ţi-o dădusem.
Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi
într-o ţară pe care nu o cunoşti,
căci ai aprins focul mâniei Mele,
care va arde pentru totdeauna.“
5 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Blestemat este omul care se încrede în om,
care face din muritor tăria lui
şi a cărui inimă Îl părăseşte pe Domnul.
6 El este ca un tufiş în deşert,
care nu vede venind fericirea.
El locuieşte în locurile arse ale pustiei,
într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.
7 Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul
şi a cărui încredere este în Domnul.
8 El este ca un pom sădit lângă ape,
care îşi întinde rădăcinile spre râu.
Lui nu-i este frică de căldură
şi frunzişul lui este întotdeauna verde.
În anul secetei nu se îngrijorează
şi nu încetează să aducă rod.»“
9 „Inima este mai înşelătoare decât toate lucrurile
şi este fără vindecare.
Cine poate să o cunoască?“
10 „Eu, Domnul, cercetez inima
şi încerc adâncul fiinţei,
ca să dau fiecăruia după căile lui,
după rodul faptelor lui.“
11 „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu ea le-a ouat,
aşa este omul care câştigă bogăţii pe nedrept.
Ele îl vor părăsi la jumătatea vieţii lui,
iar la urmă nu va fi decât un nebun.
12 Tron glorios, înălţat de la început,
aşa este locul Sanctuarului nostru!
13 Doamne, Nădejdea lui Israel!
Toţi cei ce Te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine!
Cei care se abat de la Tine[ac] vor fi scrişi pe pământ[ad],
căci Îl părăsesc pe Domnul,
Izvorul apelor vii!“
14 „Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat!
Mântuieşte-mă, şi voi fi mântuit,
căci Tu eşti lauda mea!
15 Iată, ei îmi zic:
«Unde este Cuvântul Domnului?
Să se împlinească dar!»
16 Iar eu, ca să Te urmez, n-am refuzat să fiu păstor,
nici n-am dorit ziua nenorocirii, Tu ştii.
Ce a ieşit de pe buzele mele este descoperit înaintea Ta.
17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine,
căci Tu eşti refugiul meu în ziua nenorocirii.
18 Cei ce mă persecută să fie ruşinaţi,
nu eu!
Ei să se înspăimânte!
Pe mine însă păzeşte-mă de groază!
Adu peste ei ziua cea rea!
Zdrobeşte-i de două ori mai mult.“
Imperativul sfinţirii Sabatului
19 „Domnul mi-a zis astfel: «Du-te şi stai la Poarta Fiilor poporului, prin care intră şi ies regii lui Iuda, şi la toate celelalte porţi ale Ierusalimului 20 şi spune-le: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toţi cei din Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi! 21 Aşa vorbeşte Domnul: Luaţi seama în sufletele voastre să nu cumva să purtaţi vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului. 22 Să nu scoateţi din casele voastre vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu faceţi nici o lucrare, ci să sfinţiţi ziua de Sabat, aşa cum am poruncit strămoşilor voştri. 23 Ei nu au ascultat şi nu au luat aminte, ci s-au încăpăţânat să nu asculte şi să nu ia aminte la disciplinare. 24 Voi însă, dacă Mă veţi asculta cu atenţie, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o greutate pe porţile acestei cetăţi în ziua de Sabat, dacă veţi sfinţi ziua de Sabat şi nu veţi face nici o lucrare în timpul ei, 25 atunci, pe porţile acestei cetăţi vor intra regi şi prinţi care stau pe tronul lui David. Ei şi prinţii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor veni în care şi călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă[ae], din ţinutul muntos şi din Neghev[af], cei ce aduc la Casa Domnului arderi de tot şi jertfe, daruri de mâncare şi tămâie şi cei ce aduc jertfe de mulţumire. 27 Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua de Sabat, să nu purtaţi nici o greutate şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va mistui palatele Ierusalimului şi care nu va fi stins.’»“
În casa olarului
18 Acesta este Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului: 2 „Scoală-te şi coboară-te spre casa olarului! Acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“ 3 Am coborât spre casa olarului şi iată că el făcea o lucrare pe roată. 4 Însă vasul de lut pe care îl făcea olarul s-a stricat în mâna lui. Atunci el a făcut un alt vas, aşa cum i-a plăcut lui să-l facă.
5 Cuvântul Domnului a venit din nou la mine şi mi-a zis: 6 „Oare Eu nu pot face cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel, zice Domnul? Iată, ca lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel. 7 Dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că-l voi smulge, că-l voi dărâma şi că-l voi distruge, 8 însă neamul acela, despre care am vorbit, se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi va părea rău de răul pe care plănuisem să i-l fac. 9 Tot aşa, dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că-l voi zidi şi că-l voi planta, 10 însă poporul acela face ce este rău înaintea ochilor Mei şi nu ascultă de glasul Meu, atunci şi Mie Îmi va părea rău de binele pe care plănuisem să i-l fac.“
11 „Prin urmare, vorbeşte acum oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului şi zi-le că aşa vorbeşte Domnul: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea şi îndreptaţi-vă căile şi faptele!» 12 Ei însă zic: «În zadar! Noi ne vom urma în continuare gândurile şi fiecare va lucra după încăpăţânarea inimii lui rele.»
13 De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
«Întrebaţi printre neamuri:
‘Cine a mai auzit asemenea lucruri?
Fecioara Israel a făcut
cel mai îngrozitor lucru.
14 Oare zăpada Libanului
părăseşte vreodată stâncile versanţilor lui[ag]?
Oare seacă vreodată
apele reci care vin de departe?[ah]’
15 Cei din poporul Meu însă M-au uitat
şi aduc tămâie idolilor de nimic.
Aceştia i-au făcut să se împiedice pe căile lor,
pe vechile cărări,
pentru a umbla pe poteci
şi pe drumuri nebătătorite,
16 făcând astfel din ţara lor o pustietate
şi o veşnică batjocură.
Toţi cei ce trec prin ea sunt uimiţi
şi dau din cap.
17 Ca vântul din răsărit,
aşa îi voi împrăştia înaintea duşmanului.
În ziua necazului lor
le voi arăta spatele şi nu faţa.»“
18 Ei zic: „Veniţi! Să urzim planuri împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul – din lipsă de înţelepţi şi nici Cuvântul – din lipsă de profeţi. Haideţi să-l lovim cu vorba şi să nu luăm seama la toate cuvintele lui!“
19 „Ascultă-mă, Doamne!
Ascultă glasul adversarilor mei.
20 Se răsplăteşte oare binele cu rău?
Şi totuşi ei au săpat o groapă sufletului meu.
Adu-Ţi aminte că eu am stat în faţa Ta
ca să vorbesc în favoarea lor
şi să abat mânia Ta de la ei.
21 De aceea, dă-le copiii pradă foametei
şi lasă-i pe mâna sabiei!
Soţiile să le fie lipsite de copii şi să rămână văduve,
oamenii lor să fie daţi la moarte,
iar tinerii lor să fie ucişi cu sabia în luptă!
22 Un strigăt să fie auzit din casele lor,
atunci când vei aduce deodată cete peste ei,
căci au săpat o groapă să mă prindă
şi au ascuns laţuri pentru picioarele mele.
23 Dar Tu, Doamne, cunoşti
toate planurile lor de a mă ucide.
Nu le ierta nelegiuirea
şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta.
Să fie doborâţi înaintea Ta!
Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!“
Distrugerea Ierusalimului
19 Aşa vorbeşte Domnul: „Du-te şi cumpără de la un olar un vas de lut, după care ia cu tine pe câţiva din sfatul bătrânilor[ai] poporului şi din bătrânii preoţilor 2 şi du-te în valea Ben-Hinom, care este la intrarea Porţii Ciobului. Să vesteşti acolo cuvintele pe care ţi le spun. 3 Să spui astfel: «Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului! Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire care va face să ţiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea.’» 4 Căci M-au părăsit, au înstrăinat locul acesta, au adus în el jertfe altor dumnezei, pe care nu-i cunoşteau nici ei, nici strămoşii lor şi nici regii lui Iuda şi au umplut locul acesta cu sânge nevinovat. 5 Au zidit înălţimi lui Baal, ca să-şi ardă copiii în foc ca arderi de tot pentru Baal, lucru pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l menţionasem şi nici măcar nu-Mi trecuse prin minte.
6 De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului. 7 În locul acesta voi distruge[aj] planurile lui Iuda şi ale Ierusalimului. Îi voi face să cadă ucişi de sabie înaintea duşmanilor lor, ucişi de mâna celor ce caută să le ia viaţa. Hoiturile lor le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului. 8 Voi face din cetatea aceasta o groază şi o batjocură. Toţi cei ce vor trece pe lângă ea se vor îngrozi şi vor fluiera din cauza tuturor rănilor ei. 9 Îi voi face să mănânce carnea fiilor lor şi carnea fiicelor lor. Îşi vor mânca unii altora carnea în timpul asediului şi al strâmtorării impuse asupra lor de duşmanii care caută să le ia viaţa.
10 Să spargi apoi vasul sub ochii oamenilor care vor merge cu tine 11 şi să le spui că aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Voi zdrobi poporul acesta şi cetatea aceasta, întocmai cum se sparge vasul unui olar şi nu mai poate fi refăcut! Vor fi îngropaţi în Tofet, din lipsă de loc pentru îngropare. 12 Aşa voi face locului acestuia, zice Domnul, precum şi celor ce locuiesc aici. Voi face cetăţii acesteia ca şi Tofetului. 13 Casele Ierusalimului şi casele regilor lui Iuda vor deveni necurate ca acest loc, Tofet, şi anume toate casele pe acoperişul cărora se ardea tămâie întregii oştiri a cerului şi se turnau jertfe de băutură altor dumnezei.»“
14 Ieremia s-a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul să profeţească. Apoi a stat în curtea Casei Domnului şi a zis întregului popor: 15 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste cetatea aceasta şi peste toate cetăţile din jurul ei toate nenorocirile pe care le-am vestit împotriva lor, pentru că s-au încăpăţânat să nu asculte cuvintele Mele!»“
Ieremia şi Paşhur
20 Preotul Paşhur, fiul lui Imer, supraveghetor de seamă în Casa Domnului, l-a auzit pe Ieremia profeţind aceste lucruri. 2 Şi Paşhur l-a lovit pe profetul Ieremia şi l-a pus în butucii care se aflau la Poarta de Sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. 3 Totuşi, a doua zi, Paşhur l-a scos pe Ieremia din butuci. Ieremia i-a zis atunci: „Domnul nu te mai numeşte Paşhur, ci Magor-Misabib[ak], 4 căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată, te voi face să fii o groază atât pentru tine, cât şi pentru toţi prietenii tăi. Aceştia vor cădea ucişi de sabia duşmanilor lor şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Îi voi da, de asemenea, pe toţi cei din Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce captivi în Babilon şi-i va ucide cu sabia. 5 Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump şi toate bogăţiile regilor lui Iuda le voi da în mâinile duşmanilor lor. Aceştia le vor jefui, le vor lua şi le vor duce în Babilon. 6 Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta veţi merge în captivitate în Babilon. Acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai profeţit minciuni.»“
Plângerea lui Ieremia
7 „M-ai convins[al], Doamne, şi eu m-am lăsat convins[am].
Ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit.
Sunt o pricină de râs toată ziua;
toţi îşi bat joc de mine,
8 căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig,
să proclam: «Violenţă şi distrugere!».
Cuvântul Domnului îmi aduce
batjocură şi ruşine toată ziua.
9 Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El
şi să nu mai vorbesc în Numele Lui,
iată că în inima mea este ceva ca un foc mistuitor,
un foc închis în oasele mele[an].
Caut să-l opresc,
dar nu pot.
10 Căci aud şuşoteala multora,
«Teroare din toate părţile!
Învinuiţi-l! Haideţi să-l învinuim!»
Toţi cei ce trăiau în pace cu mine
pândesc acum să vadă dacă mă clatin şi zic:
«Poate că se va lăsa convins;
ne vom impune asupra lui
şi ne vom răzbuna pe el!»
11 Dar Domnul este cu mine ca un viteaz înfiorător!
De aceea, cei ce mă urmăresc se vor poticni şi nu vor birui.
Vor fi plini de ruşine, căci nu vor reuşi,
plini de o ruşine veşnică, care nu va fi uitată.
12 Şi acum, Doamne al Oştirilor, Care cercetezi pe cel drept,
Care pătrunzi inima şi mintea,
lasă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor!
Căci Ţie mi-am încredinţat cauza.
13 Cântaţi Domnului!
Lăudaţi pe Domnul,
căci El salvează sufletul celui nevoiaş
din mâinile răufăcătorilor.
14 Blestemată să fie ziua în care m-am născut!
Ziua în care m-a născut mama mea să nu fie binecuvântată!
15 Blestemat să fie omul care a adus vestea tatălui meu
şi i-a zis: «Ţi s-a născut un copil, un fiu!»,
umplându-l de bucurie cu ea!
16 Omul acela să fie ca cetăţile
pe care Domnul le-a distrus fără milă!
Să audă gemete dimineaţa
şi strigăte de război la amiază!
17 Căci nu m-a omorât în pântecele mamei,
ca să-mi fi fost ea mormântul
şi pântecele ei să mă fi păstrat pe vecie.
18 De ce am ieşit din pântecele mamei
ca să văd necazul şi suferinţa
şi să-mi sfârşesc zilele în durere?“
Mesaj către Zedechia şi către popor. Ieremia prevesteşte căderea Ierusalimului
21 Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului, atunci când regele Zedechia l-a trimis la el pe Paşhur, fiul lui Malchia, şi pe preotul Ţefania, fiul lui Maaseia, ca să-i zică: 2 „Întreabă-L pe Domnul pentru noi, căci Nebucadneţar[ao], împăratul Babilonului, a pornit la război împotriva noastră. Poate că Domnul va face pentru noi vreuna din minunile Sale, ca astfel acesta să se depărteze de la noi.“
3 Ieremia le-a răspuns: „Spuneţi-i lui Zedechia 4 că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi întoarce împotriva voastră armele de război care sunt în mâinile voastre şi pe care le folosiţi ca să luptaţi împotriva împăratului Babilonului şi a caldeenilor[ap] care vă asediază de dincolo de ziduri. Eu îi voi strânge în mijlocul cetăţii acesteia. 5 Eu Însumi voi lupta împotriva voastră cu mână întinsă şi cu braţ tare, cu mânie, cu furie şi cu o mare înverşunare. 6 Îi voi lovi pe locuitorii acestei cetăţi – atât pe oameni, cât şi pe animale – şi vor muri de o molimă cumplită. 7 După aceea, zice Domnul, voi da pe Zedechia, regele lui Iuda, precum şi pe slujitorii lui, pe popor, pe toţi cei din cetatea aceasta, care vor scăpa de molimă, de sabie şi de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în mâinile duşmanilor lor, în mâinile celor ce caută să le ia viaţa. Nebucadneţar îi va trece prin ascuţişul sabiei, nu-i va cruţa, nu-i va fi milă şi nu se va îndura de ei.»
8 Iar poporului acestuia să-i spui că aşa vorbeşte Domnul: «Iată, pun înaintea voastră calea vieţii şi calea morţii. 9 Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de molimă; dar cine va ieşi să se predea caldeenilor care vă asediază, va trăi şi viaţa lui îi va fi singura pradă. 10 Căci Eu Mi-am îndreptat faţa împotriva cetăţii acesteia, ca să-i fac rău, nu bine, zice Domnul, şi de aceea ea va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, care îi va da foc.»
Mesaj către dinastia lui David
11 De asemenea, Casei regelui lui Iuda să-i spui astfel: «Ascultaţi Cuvântul Domnului! 12 Casă a lui David, aşa vorbeşte Domnul:
‘Faceţi dreptate în fiecare dimineaţă!
Eliberaţi-l pe cel ce a fost jecmănit
din mâinile asupritorului!
Altfel, mânia Mea va izbucni ca un foc
şi va arde fără să mai poată fi stinsă,
din cauza răutăţii faptelor voastre.
13 Iată, sunt împotriva ta,
cetate aşezată în vale,
stâncă a podişului, zice Domnul.
Pe voi, care spuneţi: ‘Cine poate veni împotriva noastră?
Cine poate intra în adăposturile noastre?’,
14 vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul;
voi aprinde un foc în pădurea voastră,
care îi va arde toate împrejurimile.’»“
Mesaj către regii davidici
22 „Aşa vorbeşte Domnul: «Coboară-te la palatul regelui lui Iuda şi vesteşte acolo cuvintele următoare: 2 ‘Ascultă Cuvântul Domnului, rege al lui Iuda, care stai pe tronul lui David, tu, slujitorii tăi şi poporul care intră pe aceste porţi. 3 Aşa vorbeşte Domnul: ‘Faceţi dreptate şi judecată! Eliberaţi-l pe cel cel ce a fost jecmănit din mâinile asupritorului! Nu chinuiţi pe străin, pe orfan sau pe văduvă! Nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta! 4 Căci dacă veţi împlini poruncile acestea, atunci pe porţile acestui palat vor intra regi care stau pe tronul lui David, suiţi în care şi călare pe cai, atât ei, cât şi slujitorii şi poporul lor. 5 Dar dacă nu veţi asculta de poruncile acestea, jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că acest palat va ajunge o ruină.’»
6 Căci aşa vorbeşte Domnul cu privire la palatul regelui lui Iuda:
«Deşi eşti pentru Mine ca Ghiladul,
ca piscul Libanului,
te voi face asemenea unui pustiu,
asemenea unei cetăţi fără locuitori!
7 Voi trimite împotriva ta nişte nimicitori,
fiecare cu armele lui.
Ei îţi vor tăia cei mai frumoşi cedri
şi-i vor arunca în foc.
8 Multe neamuri vor trece pe lângă cetatea aceasta şi se vor întreba unul pe altul: ‘De ce a făcut Domnul astfel acestei mari cetăţi?’ 9 Şi li se va răspunde: ‘Pentru că a părăsit legământul cu Domnul, Dumnezeul său, s-a închinat altor dumnezei şi le-a slujit.’»“
10 „Nu-l plângeţi pe cel mort şi nu-l jeliţi,
ci plângeţi-l mai degrabă pe cel ce merge în captivitate,
care nu se va mai întoarce
şi nu-şi va mai vedea ţara natală.
Mesaj către Iehoahaz
11 Căci aşa vorbeşte Domnul despre Şalum[aq], fiul lui Iosia, regele lui Iuda, care a domnit în locul tatălui său Iosia şi care a plecat din locul acesta: «Nu se va mai întoarce niciodată, 12 ci va muri în locul în care l-au dus în captivitate şi nu va mai vedea ţara aceasta.»“
13 „Vai de cel care-şi zideşte palatul cu nedreptate
şi odăile de sus cu nelegiuire,
care-şi pune semenul să lucreze degeaba,
fără să-i dea plata.
14 El îşi zice: «Îmi voi zidi un palat mare,
care să aibă odăile de sus spaţioase!»
Şi astfel el îi face ferestre largi,
îl plachează cu cedru
şi îl vopseşte în purpuriu.
15 «Te face să fii rege
faptul că aduni fără încetare cedru?
Oare tatăl tău nu mânca şi nu bea şi el?
Şi totuşi el făcea judecată şi dreptate,
astfel încât toate îi mergeau bine.
16 El judeca pricina săracului şi a celui nevoiaş
şi toate îi mergeau bine.
Oare nu tocmai lucrul acesta înseamnă a Mă cunoaşte?
zice Domnul.
17 Dar tu nu ai ochi şi inimă
decât pentru câştigul necinstit,
pentru a vărsa sânge nevinovat,
pentru a asupri şi a tâlhări.»“
Mesaj către Iehoiachim
18 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
Nu-l vor jeli, zicând:
«Vai, fratele meu! Vai, sora mea!»
Nu-l vor jeli, zicând:
«Vai, stăpâne! Vai, Maiestate!»,
19 ci va fi înmormântat ca un măgar:
va fi târât afară şi aruncat
dincolo de porţile Ierusalimului.“
20 „Suie-te pe Liban şi strigă!
Înalţă-ţi glasul în Başan,
strigă de pe Abarim,
căci toţi iubiţii tăi[ar] sunt zdrobiţi.
21 Ţi-am vorbit când îţi mergea bine,
dar tu ai zis: «Nu voi asculta!»
Aceasta ţi-a fost umblarea încă din tinereţe,
căci nu ai ascultat de glasul Meu!
22 Vântul îi va împrăştia pe toţi păstorii tăi,
iar iubiţii tăi vor merge în captivitate.
Atunci vei fi dat de ruşine şi umilit
din cauza întregii tale răutăţi.
23 Tu, care locuieşti în Liban[as],
care îţi ai cuibul între cedri,
o, cum vei mai geme când te vor ajunge durerile,
dureri ca ale unei femei în chinurile naşterii!
Mesaj către Iehoiachin
24 Viu sunt Eu, zice Domnul, căci, chiar dacă tu, Iehoiachin[at], fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda, ai fi un inel cu sigiliu în mâna Mea cea dreaptă, şi de acolo te-aş scoate! 25 Te voi da în mâinile celor ce caută să-ţi ia viaţa, în mâinile celor de care ţi-e frică, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi în mâinile caldeenilor. 26 Te voi arunca împreună cu mama ta, care te-a născut, într-o altă ţară, unde nu v-aţi născut, şi acolo veţi muri. 27 Nu vă veţi mai întoarce în ţara în care doriţi să vă întoarceţi.“
28 „Este oare acest om, Iehoiachin, un vas dispreţuit şi sfărâmat,
pe care nu-l mai doreşte nimeni?
De ce sunt aruncaţi oare, el şi urmaşii[au] lui,
într-o ţară pe care n-o cunosc?
29 O, ţară, ţară, ţară,
ascultă Cuvântul Domnului!
30 Aşa vorbeşte Domnul:
«Înscrieţi-l în sul pe omul acesta ca pe unul lipsit de copii,
un om care nu va prospera de-a lungul vieţii lui,
căci nici unul din urmaşii lui nu va prospera;
nici unul nu va şedea pe tronul lui David
şi nu va mai domni în Iuda.»“
Vlăstarul Domnului
23 „Vai de păstorii care distrug şi risipesc turma păşunii Mele, zice Domnul. 2 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care pasc pe poporul Meu: «Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit şi nu le-aţi îngrijit, vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre, zice Domnul. 3 Eu Însumi voi aduna rămăşiţa turmei Mele din toate ţările în care am izgonit-o şi o voi aduce înapoi în păşunea ei, unde va rodi şi se va înmulţi. 4 Voi pune peste ea păstori care o vor paşte. Nu îi va mai fi teamă, nici groază şi nici o oaie nu va mai lipsi din ea, zice Domnul.»
5 «Iată, vin zile, zice Domnul,
când îi voi ridica lui David un Vlăstar drept,
un Împărat Care va împărăţi cu înţelepciune
şi Care va face judecată şi dreptate în ţară.
6 În zilele lui, Iuda va fi mântuit
şi Israel va locui în siguranţă.
Va fi cunoscut sub Numele de
Domnul, Dreptatea noastră!
7 De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, Care i-a scos pe israeliţi din ţara Egiptului’, 8 ci: ‘Viu este Domnul, Care a scos şi a adus înapoi pe urmaşii Casei lui Israel din nord şi din toate ţările în care îi risipise!’ Atunci ei vor locui în propria lor ţară.»“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.