Bible in 90 Days
Cei doi păstori
11 „Deschide-ţi porţile, Libanule,
ca să-ţi mănânce focul cedrii!
2 Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut,
cei falnici au fost distruşi!
Văitaţi-vă, stejari din Başan,
căci pădurea cea deasă a fost doborâtă!
3 Se aude vaietul păstorilor,
căci le-a fost distrusă gloria[a]!
Se aude răgetul puilor de lei,
căci a fost distrusă mândria[b] Iordanului.“
4 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul meu: „Păstoreşte oile care sunt pentru tăiere! 5 Cei ce le cumpără, le taie şi nu se simt vinovaţi, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie Domnul, căci ne-am îmbogăţit!» Nici chiar păstorii lor nu le cruţă! 6 Căci nu-i voi mai cruţa pe locuitorii ţării, zice Domnul, ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său şi pe mâna regelui său! Ei vor devasta ţara, iar Eu n-o voi izbăvi din mâna lor.“
7 Am început să păstoresc oile care erau pentru tăiere, da, pe cele mai nenorocite oi din turmă. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunăvoinţă[c]“, iar pe celălalt l-am numit „Unire“ – şi am păstorit turma. 8 Într-o lună m-am descotorosit de cei trei păstori.
Sufletul meu nu i-a[d] mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise şi el de mine! 9 Am zis: „Nu vă voi mai păstori! Cea care este pe moarte să moară, cea care este pentru tăiere să fie tăiată, iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“
10 Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoinţă“ şi l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele. 11 A fost rupt în ziua aceea, iar oile cele nenorocite din turmă, care au luat seama la mine, au ştiut că acesta era Cuvântul Domnului.
12 Atunci le-am zis: „Dacă găsiţi cu cale, daţi-mi plata, dacă nu, nu mi-o daţi!“ Mi-au cântărit ca plată treizeci de arginţi[e].
13 Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului[f] preţul aceasta «scump»[g] la care am fost apreciat de către ei!“ Am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat olarului[h], în Casa Domnului.
14 Apoi am rupt şi cel de-al doilea toiag, numit „Unire“ , ca să rup astfel frăţia dintre Iuda şi Israel. 15 Domnul mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun! 16 Căci iată, voi ridica în ţară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; pe cea tânără n-o va căuta, pe cea rănită n-o va vindeca şi pe cea sănătoasă n-o va hrăni, ci va mânca carnea celor grase şi le va smulge copitele.
17 Vai de păstorul de nimic,
care îşi părăseşte turma!
Să cadă sabia peste braţul lui
şi pe ochiul lui cel drept!
Să i se usuce braţul în întregime
şi să-i orbească de tot ochiul drept!“
Biruinţa Ierusalimului
12 O profeţie. Cuvântul Domnului cu privire la Israel, zice Domnul,
Cel Ce a întins cerurile şi a întemeiat pământul,
Cel Ce a întocmit duhul omului înăuntrul lui:
2 „Iată, voi preface Ierusalimul într-un potir ameţitor pentru toate popoarele dimprejur şi chiar şi pentru Iuda, atunci când Ierusalimul va fi asediat.
3 În ziua aceea, voi preface Ierusalimul într-o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce vor încerca să o mişte se vor răni; da, toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui.
4 În ziua aceea, zice Domnul, voi lovi toţi caii cu panică, iar pe călăreţi cu nebunie. Voi avea însă ochii deschişi asupra Casei lui Iuda, atunci când voi lovi cu orbire toţi caii popoarelor! 5 Atunci conducătorii lui Iuda îşi vor zice în inima lor: «Locuitorii Ierusalimului sunt puterea noastră, prin[i] Domnul Oştirilor, Dumnezeul lor!»
6 În ziua aceea, îi voi face pe conducătorii lui Iuda ca un vas cu jăratic sub o grămadă de lemne şi ca o torţă aprinsă într-un snop! Ei vor devora, în dreapta şi în stânga, toate popoarele din jur, în timp ce Ierusalimul va fi locuit din nou pe propriul lui loc[j].
7 Domnul va izbăvi mai întâi corturile lui Iuda, pentru ca măreţia Casei lui David şi măreţia locuitorilor Ierusalimului să nu se înalţe peste Iuda. 8 În ziua aceea, Domnul îi va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, astfel că cel mai neînsemnat dintre ei va fi, în acea zi, ca şi David, iar Casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor. 9 În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului.
Plânset pentru Cel pe Care L-au străpuns
10 Şi voi turna peste Casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh[k] de har şi de rugăciune. Vor privi la Mine, la Cel pe Care L-au străpuns şi Îl vor jeli cum jeleşte cineva pe singurul său fiu şi se vor tângui amarnic, cum se tânguie cineva după întâiul născut. 11 În ziua aceea, jalea va fi mare în Ierusalim, la fel ca jalea lui Hadad-Rimon[l], în valea Meghido. 12 Ţara va jeli, fiecare clan jelind în mod separat:
clanul casei lui David, separat, şi soţiile lor, separat;
clanul casei lui Natan, separat, şi soţiile lor, separat;
13 clanul casei lui Levi, separat, şi soţiile lor, separat;
clanul lui Şimei, separat, şi soţiile lor, separat;
14 toate celelalte clanuri rămase, adică fiecare clan, separat, şi soţiile lor, separat.
Îndepărtarea necurăţiei din ţară
13 În ziua aceea, se va deschide Casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor care să-i spele de păcat şi necurăţie.
2 În ziua aceea, zice Domnul Oştirilor, voi stârpi din ţară numele idolilor şi nu vor mai fi amintiţi! De asemenea, voi îndepărta din ţară profeţii şi duhul necurat. 3 Când cineva va mai profeţi, tatăl său şi mama sa, care l-au născut, îi vor zice: «Nu vei mai trăi, căci ai spus minciuni în Numele Domnului!» Şi înşişi tatăl său şi mama sa, cei care l-au născut, îl vor străpunge atunci când va profeţi![m]
4 În ziua aceea, fiecărui profet îi va fi ruşine, când va profeţi, de viziunea lui şi nu se va mai îmbrăca cu o mantie de păr ca să înşele, 5 ci fiecare va zice: «Eu nu sunt profet, ci sunt un lucrător al pământului, căci am lucrat[n] pământul încă din tinereţea mea!» 6 Şi dacă-l va întreba cineva: «De unde ai aceste răni pe piept[o]?», el va răspunde: «Sunt rănile primite în casa prietenilor mei!»“
Păstorul lovit, oile risipite
7 „Ridică-te, sabie, împotriva păstorului Meu
şi împotriva omului care-Mi este apropiat!
zice Domnul Oştirilor.
Loveşte păstorul,
şi oile vor fi risipite[p]!
Îmi voi întoarce mâna împotriva celor neînsemnaţi!
8 În toată ţara, zice Domnul,
două treimi vor fi tăiate şi vor pieri,
iar o treime va fi lăsată.
9 Dar pe treimea aceasta o voi pune în foc
şi o voi curăţa cum se curăţă argintul,
o voi încerca cum se încearcă aurul.
Ei vor striga în Numele Meu,
iar Eu le voi răspunde.
Eu voi zice: «Acesta este poporul Meu!»
şi fiecare va spune: «Domnul este Dumnezeul meu!»“
Confruntarea finală şi venirea Domnului ca Împărat
14 „Iată, vine o zi a Domnului, când prada ta va fi împărţită în mijlocul tău!
2 Voi aduna toate neamurile pentru a lupta împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi cucerită, casele vor fi jefuite, iar femeile vor fi necinstite. Jumătate din cetate va pleca în exil, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită din cetate.
3 Atunci Domnul va ieşi şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum s-a luptat în ziua bătăliei[q]. 4 În ziua aceea, picioarele Lui vor sta pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, în partea dinspre răsărit. Muntele Măslinilor va fi despicat în două părţi, de la răsărit la apus, şi se va forma o vale foarte mare. Jumătate din munte se va deplasa astfel înspre nord, iar cealaltă jumătate înspre sud. 5 Veţi fugi atunci prin valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde până la Aţel[r]. Veţi fugi la fel cum aţi fugit de cutremurul[s] din zilele lui Uzia, regele lui Iuda. Atunci va veni Domnul, Dumnezeul Meu, şi toţi cei sfinţi împreună cu Tine.
6 În ziua aceea, nu va mai fi lumină; cei strălucitori vor fi cuprinşi de îngheţ.[t] 7 Va fi o zi unică, cunoscută de Domnul! Nu va fi nici zi, nici noapte, iar seara va fi lumină.
8 În ziua aceea, vor ţâşni ape vii din Ierusalim, jumătate înspre Marea de Răsărit[u] şi jumătate înspre Marea de Apus[v], atât vara, cât şi iarna.
9 Domnul va fi Împărat peste tot pământul! În ziua aceea, va fi un singur Domn, iar Numele Lui va fi singurul Nume! 10 Întreaga ţară, de la Gheva până la Rimon, în sudul Ierusalimului, va ajunge ca Araba[w]. Ierusalimul însă va fi înălţat şi va rămâne pe locul lui, de la Poarta lui Beniamin până la locul Primei Porţi[x], până la Poarta Unghiului şi de la Turnul lui Hananel până la teascurile regelui. 11 Poporul va locui în el şi niciodată nu va mai fi sortit nimicirii[y]. Ierusalimul va fi locuit în siguranţă!
12 Iată care este molima cu care va lovi Domnul toate popoarele care au luptat împotriva Ierusalimului: le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în orbite şi le va putrezi limba în gură!
13 În ziua aceea, Domnul va provoca o mare panică printre ei. Fiecare va apuca mâna semenului său şi va ridica mâna împotriva semenului său. 14 Iuda va lupta şi el în Ierusalim şi bogăţia tuturor neamurilor din jur va fi strânsă: o mare cantitate de aur, argint şi haine. 15 Aceeaşi molimă va lovi şi caii, catârii, cămilele, măgarii şi toate animalele care vor fi în acele tabere.
16 Toţi cei rămaşi, din toate neamurile care au atacat Ierusalimul, se vor duce an de an să se închine Împăratului, Domnul Oştirilor, şi să celebreze Sărbătoarea Corturilor. 17 Iar dacă vreuna din neamurile[z] pământului nu se va duce la Ierusalim să se închine Împăratului, Domnul Oştirilor, atunci peste ei nu va cădea ploaie. 18 Dacă clanul Egiptului nu se va duce şi nu va intra în Ierusalim, atunci nu va mai cădea ploaia peste el, ci va fi lovit de molima[aa] cu care va lovi Domnul toate neamurile care nu vor veni să celebreze Sărbătoarea Corturilor. 19 Aceasta va fi pedeapsa[ab] Egiptului şi a tuturor neamurilor care nu vor veni să celebreze Sărbătoarea Corturilor!
20 În ziua aceea, inscripţia «Sfânt pentru Domnul» va fi până şi pe clopoţeii cailor, iar oalele din Casa Domnului vor fi asemenea cupelor din faţa altarului. 21 Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi sfântă pentru Domnul Oştirilor şi toţi cei care vor veni să aducă jertfe vor lua unele din aceste oale şi vor găti în ele. Şi nu va mai fi nici un canaanit[ac] în Casa Domnului Oştirilor, în ziua aceea!“
1 O profeţie. Cuvântul Domnului spus lui Israel prin Maleahi[ad].
Întâietatea lui Iacov
2 „V-am iubit! zice Domnul.
Dar voi întrebaţi: «Cum ne-ai iubit?»
N-a fost Esau fratele lui Iacov? zice Domnul. Şi totuşi pe Iacov l-am iubit, 3 dar pe Esau l-am urât! I-am prefăcut munţii într-o pustietate, iar moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustie.
4 Dacă cei din Edom ar zice: «Suntem doborâţi, dar ne vom întoarce şi vom rezidi ruinele!», atunci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor[ae]: «Ceea ce vor rezidi ei, voi dărâma Eu! Şi vor fi numiţi: ‘Teritoriul Răutăţii’, ‘Poporul pe care Domnul este indignat pentru totdeauna’.
5 Veţi vedea lucrul acesta cu ochii voştri şi veţi zice: ‘Mare este Domnul, până şi dincolo de hotarele lui Israel!’»“
Un cuvânt de mustrare pentru preoţi
6 „Un fiu îl cinsteşte pe tatăl său şi un sclav dă cinste stăpânului său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Şi dacă sunt Stăpân, unde este teama faţă de Mine? vă spune Domnul Oştirilor vouă, preoţilor, care dispreţuiţi Numele Meu.
Voi însă spuneţi: «Cum Ţi-am dispreţuit noi Numele?»
7 Aducând pe altarul Meu hrană pângărită!
Dar voi întrebaţi: «Cum Te-am pângărit[af]?»
Spunând că masa Domnului este de dispreţuit[ag]! 8 Când aduceţi ca jertfă animale oarbe, nu este acesta un lucru rău? Iar când aduceţi animale şchioape sau bolnave, nu este acesta un lucru rău?[ah] Încearcă să-i aduci astfel de daruri guvernatorului tău! Va fi el oare mulţumit de tine? Te va lua el în seamă? zice Domnul Oştirilor.“
9 Şi acum, imploraţi-L pe Dumnezeu să-Şi arate bunăvoinţa faţă de noi! „Vă va lua El în seamă de vreme ce mâinile voastre aduc astfel de daruri?[ai]“, zice Domnul Oştirilor.
10 „O, de ar închide careva dintre voi porţile Templului, ca să nu mai aprindeţi degeaba focul pe altarul Meu! Nu-Mi găsesc nici o plăcere în voi, zice Domnul Oştirilor, şi nu voi accepta nici un dar din mâinile voastre! 11 Căci de la răsăritul soarelui şi până la asfinţitul lui[aj] Numele Meu este mare printre neamuri! Şi în orice loc se arde tămâie în cinstea Numelui Meu, şi se aduc daruri curate, căci Numele Meu este[ak] mare printre neamuri, zice Domnul Oştirilor. 12 Dar voi Îl profanaţi spunând: «Masa Stăpânului este pângărită şi rodul ei este o hrană de dispreţuit![al]» 13 Voi ziceţi: «Ce osteneală!» şi vă strâmbaţi la ea[am], zice Domnul Oştirilor. Apoi aduceţi ce este furat, şchiop sau bolnav! Da, astfel de daruri aduceţi! Să le primesc Eu din mâinile voastre? zice Domnul. 14 Blestemat să fie înşelătorul care are în turma sa un mascul sănătos şi care, deşi jură că-l va aduce pe acesta, totuşi îl jertfeşte Stăpânului pe cel cu meteahnă! Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul Oştirilor, şi Numele Meu este de temut printre neamuri!“
2 „Iar acum, această poruncă este pentru voi, preoţilor! 2 Dacă nu veţi asculta şi dacă nu vă veţi pune la inimă să daţi slavă Numelui Meu, zice Domnul Oştirilor, voi trimite blestemul asupra voastră şi voi blestema binecuvântările voastre. Deja le-am şi blestemat, pentru că nu v-aţi pus la inimă să Mă cinstiţi!
3 Iată, îi voi mustra pe urmaşii[an] voştri[ao], vă voi împrăştia bălegarul pe faţă – bălegarul din măruntaiele jertfelor de la sărbătorile voastre – şi veţi fi duşi împreună cu ele! 4 Veţi şti atunci că Eu v-am trimis această poruncă, pentru ca legământul Meu cu Levi să continue, zice Domnul Oştirilor. 5 Legământul Meu cu el a fost un legământ al vieţii şi al păcii. I l-am dat ca să se teamă de Mine, iar el s-a temut de Mine, a fost îngrozit de Numele Meu! 6 Legea adevărului a fost în gura lui şi nici o nedreptate n-a fost găsită pe buzele lui. El a umblat cu Mine în pace şi onestitate şi i-a întors pe mulţi de la fărădelege. 7 Căci buzele unui preot trebuie să păzească cunoştinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului Oştirilor.
8 Dar voi v-aţi abătut de la cale, i-aţi făcut pe mulţi să cadă prin învăţătura voastră[ap] şi aţi distrus[aq] legământul Meu cu Levi, zice Domnul Oştirilor. 9 De aceea şi Eu v-am făcut de dispreţ şi v-am umilit înaintea întregului popor, tot aşa cum şi voi n-aţi păzit căile Mele şi aţi fost părtinitori în ce priveşte Legea!“
Necredincioşia lui Iuda
10 N-avem toţi un singur Tată[ar]? Nu ne-a creat un singur Dumnezeu? Atunci de ce suntem necredincioşi unul faţă de altul, pângărind legământul strămoşilor noştri? 11 Iuda a fost necredincios, iar în Israel şi în Ierusalim s-a săvârşit o urâciune, căci Iuda a pângărit Lăcaşul Domnului, pe care El îl iubeşte, şi s-a căsătorit cu fiica unui dumnezeu străin. 12 Domnul să-l nimicească din corturile lui Iacov pe cel ce a făcut lucrul acesta – pe cel treaz şi pe cel care răspunde[as] – chiar dacă I-ar aduce un dar Domnului Oştirilor.
13 Iată un alt lucru pe care-l mai faceţi: acoperiţi altarul Domnului cu lacrimi, cu plânsete şi cu gemete, pentru că El nu mai ţine seama de darurile voastre şi nu le mai primeşte cu plăcere din mâinile voastre. 14 Şi vă întrebaţi: „De ce?“ Pentru că Domnul a fost martor între tine şi soţia tinereţii tale, faţă de care ai fost necredincios, deşi ea este consoarta ta, soţia ta prin legământ. 15 Nu i-a făcut El una? În trup şi în duh sunt ai Lui[at]. De ce una? Pentru că El caută o sămânţă dumnezeiască.[au] Deci păziţi-vă în duhul vostru şi nici unul dintre voi să nu fie necredincios soţiei tinereţii sale! 16 „Căci Eu urăsc divorţul, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel. Eu urăsc pe cel ce se acoperă cu violenţă cum se acoperă cu o haină[av]“, zice Domnul Oştirilor. Deci păziţi-vă în duhul vostru şi nu fiţi necredincioşi!
Ziua judecăţii este aproape
17 L-aţi obosit pe Domnul prin cuvintele voastre. Şi totuşi întrebaţi: „Cum L-am obosit?“ L-aţi obosit spunând: „Toţi cei care fac răul sunt buni înaintea Domnului şi în ei Îşi găseşte El plăcerea!“ Sau spunând: „Unde este Dumnezeul dreptăţii?“
3 „Iată, îl trimit pe solul Meu, care va pregăti calea înaintea Mea! Şi deodată, va intra în Templul Său Stăpânul pe Care-L căutaţi! Solul Legământului, în Care voi vă găsiţi plăcerea, iată-L că vine! zice Domnul Oştirilor. 2 Dar cine va putea să suporte ziua venirii Lui? Cine va putea să rămână în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul rafinorului şi ca leşia înălbitorului! 3 Se va aşeza ca un rafinor şi ca cel ce curăţă argintul şi-i va curăţi pe urmaşii lui Levi. Îi va purifica aşa cum se purifică aurul şi argintul, iar ei vor fi pentru Domnul cei ce aduc daruri în dreptate. 4 Atunci darurile lui Iuda şi ale Ierusalimului vor fi plăcute Domnului ca în zilele din vechime, ca în anii de odinioară! 5 Atunci mă voi apropia de voi pentru judecată şi mă voi grăbi să fiu martor împotriva vrăjitorilor, a adulterilor, a celor ce jură fals, a celor ce opresc din plata simbriaşului, a celor ce asupresc pe văduvă şi pe orfan şi a celor ce nedreptăţesc pe străin şi care nu se tem de Mine, zice Domnul Oştirilor.
Chemarea la pocăinţă şi promisiunea binecuvântării
6 Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb! De aceea, voi, urmaşi ai lui Iacov, n-aţi pierit! 7 Încă de pe vremea strămoşilor voştri v-aţi abătut de la poruncile Mele şi nu le-aţi păzit! Întoarceţi-vă la Mine şi mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul Oştirilor.
Dar voi întrebaţi: «Cum să ne întoarcem?»
8 Se cade ca un om să-L jefuiască[aw] pe Dumnezeu? Şi totuşi voi Mă jefuiţi.
Dar voi întrebaţi: «Cum Te-am jefuit?»
Cu privire la zeciuială şi la contribuţii! 9 Sunteţi crunt blestemaţi, căci Eu sunt Cel pe Care îl jefuiţi voi, tot neamul! 10 Aduceţi însă toate zeciuielile în vistierie, ca să fie hrană în Casa Mea. Puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul Oştirilor, şi veţi vedea dacă nu voi deschide pentru voi stăvilarele cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi binecuvântare până nu veţi mai avea loc unde s-o ţineţi! 11 O voi mustra pentru voi pe cea care devorează, ca să nu mai distrugă recolta pământului vostru, iar viţa din câmpiile voastre nu va mai fi neroditoare, zice Domnul Oştirilor. 12 Atunci toate neamurile vă vor numi fericiţi, pentru că veţi fi o ţară plăcută, zice Domnul Oştirilor.
13 Aţi rostit cuvinte grele împotriva Mea, zice Domnul.
Cu toate acestea, voi întrebaţi: «Ce am spus împotriva Ta?»
14 Aţi spus: «Degeaba Îi slujim lui Dumnezeu! Ce-am câştigat dacă am păzit poruncile Sale şi am umblat căindu-ne[ax] înaintea Domnului Oştirilor? 15 Acum îi numim fericiţi pe cei aroganţi. Da, nu numai că cei ce săvârşesc răul prosperă, dar ei Îl şi ispitesc pe Dumnezeu şi scapă!»“
Răsplata celor drepţi
16 Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit unii cu alţii, iar Domnul a luat aminte şi a ascultat. Înaintea Lui a fost scrisă o carte de aducere-aminte despre cei ce se tem de Domnul şi se gândesc la Numele Lui. 17 „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul Oştirilor, în[ay] ziua în care Eu Îmi voi întemeia proprietatea preţioasă.[az] Îi voi cruţa aşa cum un părinte îşi cruţă fiul care-i slujeşte. 18 Şi veţi vedea încă o dată deosebirea dintre cel drept şi cel rău, dintre cel care Îi slujeşte lui Dumnezeu şi cel care nu-I slujeşte!
Ziua Domnului
4 Iată, vine ziua care arde ca un cuptor! Toţi cei aroganţi şi toţi cei ce trăiesc în răutate vor fi o mirişte. Ziua care vine îi va arde, zice Domnul Oştirilor, şi nu le va mai lăsa nici rădăcină, nici ramuri!
2 Dar pentru voi care vă temeţi de Numele Meu va răsări Soarele dreptăţii, aducând vindecare sub aripile Lui! Veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii scoşi din grajd. 3 Îi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi cenuşă sub tălpile picioarelor voastre în ziua pe care Eu o pregătesc, zice Domnul Oştirilor.
4 Aduceţi-vă aminte de Legea robului Meu Moise, de hotărârile şi rânduielile pe care i le-am poruncit la Horeb pentru tot Israelul!
5 Iată, vi-l voi trimite pe profetul Ilie înainte să vină ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului! 6 El va întoarce inimile taţilor spre copiii lor şi inimile copiilor spre taţii lor, ca nu cumva, atunci când voi veni, să lovesc ţara cu blestem[ba]!“
Cartea genealogiei lui Isus Cristos
1 Cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
2 Lui Avraam i s-a născut Isaac,
lui Isaac i s-a născut Iacov,
lui Iacov i s-au născut Iuda şi fraţii acestuia,
3 lui Iuda i s-au născut Pereţ şi Zerah, mama lor fiind Tamar,
lui Pereţ i s-a născut Heţron,
lui Heţron i s-a născut Ram,
4 lui Ram i s-a născut Aminadab,
lui Aminadab i s-a născut Nahşon,
lui Nahşon i s-a născut Salmon,
5 lui Salmon i s-a născut Boaz, mama acestuia fiind Rahab,
lui Boaz i s-a născut Obed, mama acestuia fiind Rut,
lui Obed i s-a născut Işai, 6 iar lui Işai i s-a născut regele David.
Lui David i s-a născut Solomon, a cărui mamă fusese înainte soţia lui Urie,
7 lui Solomon i s-a născut Roboam,
lui Roboam i s-a născut Abia,
lui Abia i s-a născut Asa,
8 lui Asa i s-a născut Iehoşafat,
lui Iehoşafat i s-a născut Iehoram,
lui Iehoram i s-a născut Uzia,
9 lui Uzia i s-a născut Iotam,
lui Iotam i s-a născut Ahaz,
lui Ahaz i s-a născut Ezechia,
10 lui Ezechia i s-a născut Manase,
lui Manase i s-a născut Amon,
lui Amon i s-a născut Iosia,
11 iar lui Iosia i s-a născut Iehonia şi fraţii acestuia, pe vremea exilului în Babilon.
12 După exilul în Babilon,
lui Iehonia i s-a născut Şealtiel,
lui Şealtiel i s-a născut Zerub-Babel,
13 lui Zerub-Babel i s-a născut Abiud,
lui Abiud i s-a născut Eliachim,
lui Eliachim i s-a născut Azor,
14 lui Azor i s-a născut Ţadok,
lui Ţadok i s-a născut Achim,
lui Achim i s-a născut Eliud,
15 lui Eliud i s-a născut Elazar,
lui Elazar i s-a născut Mattan,
lui Mattan i s-a născut Iacov,
16 iar lui Iacov i s-a născut Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, Cel Care este numit Cristos[bb].
17 Aşadar, de la Avraam până la David sunt în total paisprezece generaţii, de la David până la exilul în Babilon sunt paisprezece generaţii, iar de la exilul în Babilon până la Cristos sunt paisprezece generaţii.[bc]
Naşterea lui Isus Cristos
18 Iată însă cum a avut loc naşterea lui Isus Cristos: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif, dar înainte ca ei să locuiască împreună, ea a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt. 19 Iosif însă, soţul ei, era un om drept şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii. De aceea el şi-a propus s-o părăsească pe ascuns[bd].
20 Dar în timp ce se gândea el la aceste lucruri, iată că un înger al Domnului i s-a arătat în vis şi i-a zis: „Iosif, fiu al lui David, nu te teme s-o iei pe Maria de soţie, căci ce s-a conceput în ea este de la Duhul Sfânt! 21 Ea va naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus[be], pentru că El Îşi va mântui poporul de păcatele lui!“
22 Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ceea ce a spus Domnul prin profetul care zice: 23 „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi Îi vor pune numele Emanuel“[bf], nume care, tradus, înseamnă „Dumnezeu este cu noi“.
24 Când s-a trezit din somn, Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului. A luat-o pe Maria de soţie, 25 dar n-a cunoscut-o până când ea nu a dat naştere unui Fiu. Iar el I-a pus numele Isus.
Vizita magilor
2 După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele regelui Irod[bg], iată că nişte magi din Răsărit[bh] au venit la Ierusalim 2 şi au întrebat: „Unde este Împăratul Care li s-a născut de curând iudeilor? Căci I-am văzut steaua în Răsărit[bi] şi am venit să ne închinăm Lui!“
3 Regele Irod s-a tulburat auzind acest lucru şi, împreună cu el, s-a tulburat tot Ierusalimul. 4 El i-a adunat pe toţi preoţii conducători şi pe toţi cărturarii[bj] poporului şi i-a întrebat unde urma să se nască Cristosul. 5 Ei i-au răspuns: „În Betleemul Iudeii, căci iată ce a fost scris prin profetul care zice:
6 «Dar tu, Betleeme, ţinut al lui Iuda,
nu eşti nicidecum cel mai neînsemnat dintre conducătorii lui Iuda,
căci din tine va ieşi un Conducător
Care va păstori poporul Meu, Israel!»“[bk]
7 Atunci Irod i-a chemat în ascuns pe magi şi a aflat de la ei vremea când apăruse steaua. 8 Apoi i-a trimis la Betleem, spunându-le: „Duceţi-vă şi cercetaţi cu atenţie despre Copil, iar când Îl veţi găsi, anunţaţi-mă şi pe mine, ca să vin şi eu să mă închin Lui!“
9 După ce l-au ascultat pe rege, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit[bl] a mers înaintea lor până când a ajuns şi s-a oprit deasupra locului unde era Copilul. 10 Ei s-au bucurat nespus de mult la vederea stelei. 11 Când au intrat în casă şi L-au văzut pe Copil împreună cu Maria, mama Lui, s-au prosternat închinându-se înaintea Lui, şi-au deschis cuferele cu comori şi I-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. 12 Apoi, fiind înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu se mai întoarcă pe la Irod, au pornit înapoi spre ţara lor, pe un alt drum.
Fuga în Egipt
13 După ce au plecat ei, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a zis: „Scoală-te, ia Copilul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt! Să rămâi acolo până când îţi voi spune eu, căci Irod va căuta Copilul ca să-L omoare!“
14 Iosif s-a sculat, a luat Copilul şi pe mama Lui şi a plecat în timpul nopţii în Egipt, 15 unde a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce a spus Domnul prin profetul care zice: „L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt“[bm].
16 Irod s-a înfuriat foarte tare când a văzut că a fost înşelat de magi şi a trimis să fie ucişi toţi băieţii care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, de la vârsta de doi ani în jos, potrivit cu perioada pe care o aflase de la magi. 17 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice:
18 „Un ţipăt a fost auzit în Rama,
plânset şi bocet mult:
Rahela îşi plânge copiii
şi nu vrea să fie mângâiată, căci ei nu mai sunt“[bn].
Întoarcerea în Nazaret
19 După ce a murit Irod, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, 20 şi i-a zis: „Scoală-te, ia Copilul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci cei ce căutau să ia viaţa Copilului au murit!” 21 Iosif s-a sculat, a luat Copilul şi pe mama Lui şi a venit în Israel. 22 Dar când a auzit că în Iudeea domnea Arhelau[bo] în locul tatălui său Irod, Iosif s-a temut să se ducă acolo şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în ţinuturile Galileii. 23 S-a dus acolo şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce a fost spus prin profeţi, şi anume că El va fi numit nazarinean[bp].
Lucrarea lui Ioan Botezătorul
3 În acele zile, Ioan Botezătorul a venit în pustia Iudeii şi a început să predice. 2 El spunea: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor[bq] este aproape!“ 3 El este acela despre care s-a vorbit prin profetul Isaia care zice:
„Un glas strigă în pustie:
«Pregătiţi calea Domnului,
neteziţi-I cărările!»“[br]
4 Ioan purta o haină din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele. Hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică.
5 Cei din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toată regiunea Iordanului au început să vină la el 6 şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.
7 Dar când a văzut că mulţi farisei[bs] şi saduchei[bt] vin la botezul lui, Ioan le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiţi de pedeapsa care vine?! 8 Faceţi roade vrednice de pocăinţă! 9 Să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: «Îl avem ca tată pe Avraam!», căci vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice lui Avraam copii chiar şi din pietrele acestea! 10 Toporul este pus deja la rădăcina copacilor! Prin urmare, orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. 11 Eu vă botez cu[bu] apă spre pocăinţă, dar după Mine vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I duc sandalele! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. 12 El Îşi are în mână furca de treierat; Îşi va curăţi aria de treierat şi Îşi va strânge grâul în hambar; pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge“.
Botezul lui Isus
13 Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. 14 Însă Ioan încerca să-L oprească spunând:
– Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?
15 Isus i-a răspuns:
– Lasă să fie aşa acum, căci se cuvine să împlinim tot ce este drept.
Atunci Ioan a încuviinţat. 16 Imediat după ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi iată că cerurile (Îi)[bv] erau deschise şi L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind peste El[bw]. 17 Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!“[bx]
Ispitirile lui Isus
4 Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul[by]. 2 Isus a postit timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi[bz] şi apoi a flămânzit. 3 Atunci ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis:
– Dacă[ca] eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!
4 Însă Isus i-a răspuns:
– Este scris:
„Omul nu trăieşte numai cu pâine,
ci cu orice cuvânt
care iese din gura lui Dumnezeu“[cb].
5 Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streaşina Templului 6 şi I-a zis:
– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris:
„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine“
şi
„Ei Te vor purta pe braţele lor,
ca nu cumva să-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră!“[cc]
7 Isus i-a răspuns:
– De asemenea este scris: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“[cd]
8 Diavolul L-a mai dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate regatele lumii şi splendoarea lor. 9 Apoi I-a zis:
– Toate acestea Ţi le voi da Ţie dacă te vei prosterna şi mi te vei închina.
10 Atunci Isus i-a răspuns:
– Pleacă, Satan, căci este scris:
„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini
şi numai Lui să-I slujeşti!“[ce]
11 Atunci diavolul a plecat de la El. Şi iată că nişte îngeri au venit să-I slujească.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
12 Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. 13 A părăsit Nazaretul şi S-a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare[cf], în ţinutul lui Zabulon şi al lui Neftali, 14 ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
15 „Ţinut al lui Zabulon şi ţinut al lui Neftali,
calea spre mare[cg], dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor!
16 Poporul care locuia în întuneric
a văzut o mare lumină!
Peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii
a răsărit o lumină!“[ch]
17 De atunci încolo, Isus a început să predice şi să zică: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!“
Chemarea primilor apostoli
18 În timp ce mergea pe malul Mării Galileii, Isus a văzut doi fraţi, pe Simon, zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau un năvod în mare, căci erau pescari. 19 El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ 20 Ei şi-au lăsat imediat năvoadele şi L-au urmat.
21 Mergând mai departe de acolo, El a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, şi îşi cârpeau năvoadele. Isus i-a chemat, 22 iar ei au lăsat imediat barca şi pe tatăl lor şi L-au urmat.
Isus vindecă bolnavii
23 Isus călătorea prin toată Galileea, dând învăţătură în sinagogile[ci] lor, predicând Evanghelia[cj] Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă care erau în popor. 24 Vestea despre El s-a răspândit în toată Siria[ck]. Oamenii îi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de diferite boli sau dureri, pe cei demoniaci, pe cei epileptici[cl] şi pe cei paralizaţi, iar El îi vindeca. 25 Îl urmau mulţimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis[cm], din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.