Bible in 90 Days

Două feluri de înţelepciune

¹³ Cine este înţelept şi priceput între voi? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! ¹⁴ Însă dacă în inima voastră aveţi invidie, amărăciune şi ambiţie egoistă, nu vă lăudaţi cu aceasta şi nu minţiţi împotriva adevărului! ¹⁵ Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică. ¹⁶ Căci acolo unde este invidie şi ambiţie egoistă, acolo va fi dezordine şi răutate de orice fel. ¹⁷ Însă înţelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi paşnică, blândă, ascultătoare, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie. ¹⁸ Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de către^[a] cei ce fac pace.

Supuneţi-vă lui Dumnezeu!

4 De unde vin conflictele şi luptele între voi? Nu din acestea^[b], din dorinţele voastre care se luptă în mădularele voastre? ² Voi doriţi, dar nu aveţi; ucideţi şi râvniţi, dar nu puteţi obţine; vă certaţi şi vă luptaţi, dar nu aveţi, pentru că nu cereţi. ³ Sau cereţi, dar nu primiţi, pentru că cereţi ce este rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre. ⁴ Adulteri ce sunteţi! Nu ştiţi că prietenia cu lumea înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu? Aşa că oricine vrea să fie prieten cu lumea se face duşman al lui Dumnezeu. ⁵ Sau vi se pare că degeaba spune Scriptura: „Dumnezeu tânjeşte cu gelozie după duhul^[c] pe care l-a pus să locuiască în noi.“^[d]? ⁶ Însă El dă un har şi mai mare. De aceea Scriptura spune:

⁷ Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu! Împotriviţi-vă diavolului^[f], şi el va fugi de la voi. ⁸ Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi! Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor! Curăţiţi-vă inimile, oameni cu două feluri de gândire! ⁹ Întristaţi-vă, tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se transforme în jale, iar bucuria în întristare! ¹⁰ Smeriţi-vă înaintea Domnului, iar El vă va înălţa!

¹¹ Fraţilor, nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii! Cel care-l vorbeşte de rău sau îl judecă pe fratele lui vorbeşte împotriva Legii şi judecă Legea. Însă dacă tu judeci Legea, atunci nu eşti un împlinitor al Legii, ci un judecător. ¹² Unul singur este Dătătorul Legii şi Judecătorul, şi anume Cel Care poate să mântuiască şi să distrugă. Dar tu cine eşti să-l judeci pe semenul tău?!

¹³ Ascultaţi acum voi care spuneţi: „Azi sau mâine ne vom duce într-o anume cetate, vom sta acolo un an, vom face negoţ şi vom câştiga!“ ¹⁴ Şi nu ştiţi nici măcar ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Sunteţi un abur, care apare pentru puţin timp şi apoi dispare. ¹⁵ În schimb, ar trebui să spuneţi: „Dacă Domnul vrea, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.“ ¹⁶ Pe când acum vă mândriţi cu lăudăroşeniile voastre! Orice astfel de laudă este rea. ¹⁷ Aşadar, cine ştie să facă ce este bine, dar nu-l face, este vinovat de păcat.

Ascultaţi, bogaţilor!

5 Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi jeliţi-vă din pricina nenorocirilor care vin peste voi! ² Bogăţiile voastre au putrezit, iar hainele voastre sunt mâncate de molii. ³ Aurul şi argintul vostru au ruginit, iar rugina lor va fi o mărturie împotriva voastră şi vă va mânca trupurile ca focul. Aţi adunat bogăţii în zilele de pe urmă. ⁴ Iată că plata pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, lucrătorilor care v-au secerat câmpurile strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului Oştirilor^[g]! ⁵ Aţi trăit pe pământ în lux şi în plăceri, v-aţi hrănit inimile într-o zi de măcel. ⁶ L-aţi condamnat şi l-aţi omorât pe cel drept, care nu vi se împotrivea.

Răbdare în suferinţă

⁷ Prin urmare, fiţi răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului! Iată că fermierul aşteaptă rodul preţios al pământului, având răbdare cu el, până când primeşte ploaie timpurie şi târzie^[h]. ⁸ Fiţi şi voi răbdători, întăriţi-vă inimile, pentru că venirea Domnului este aproape! ⁹ Nu murmuraţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi! Iată, Judecătorul stă chiar la uşi! ¹⁰ Fraţilor, luaţi-i ca exemplu de suferinţă şi răbdare pe profeţii care au vorbit în Numele Domnului. ¹¹ Iată, noi îi considerăm fericiţi pe cei ce au perseverat. Aţi auzit de perseverenţa lui Iov şi aţi văzut care a fost scopul Domnului, căci Domnul este plin de îndurare şi milostiv.

¹² Mai presus de toate, fraţii mei, să nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici printr-un alt fel de jurământ, ci „Da“ al vostru să fie „Da“, iar „Nu“ să fie „Nu“^[i], ca să nu cădeţi sub judecată.

Rugăciunea făcută cu credinţă

¹³ Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul voios? Să cânte cântări de laudă! ¹⁴ Este vreunul dintre voi bolnav? Să-i cheme pe bătrânii^[j] bisericii, ei să se roage pentru el şi să-l ungă cu untdelemn în Numele Domnului. ¹⁵ Rugăciunea făcută cu credinţă îl va face bine pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi, iar dacă a săvârşit păcat, va fi iertat. ¹⁶ Aşadar, mărturisiţi-vă păcatele unii altora şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Rugăciunea fierbinte a celui drept este foarte puternică. ¹⁷ Ilie era un om de aceeaşi natură cu noi; el s-a rugat cu ardoare să nu plouă şi n-a plouat peste ţară timp de trei ani şi şase luni. ¹⁸ S-a rugat apoi din nou şi cerul a dat ploaie, iar pământul şi-a adus rodul.

¹⁹ Fraţii mei, dacă vreunul dintre voi se rătăceşte de la adevăr şi este adus înapoi de altul, ²⁰ să ştiţi că acela care aduce înapoi un păcătos din calea lui rătăcită îi va salva sufletul de la moarte şi va acoperi o mulţime de păcate.

1 Petru, apostol al lui Isus Cristos, către cei aleşi – care locuiesc ca peregrini, împrăştiaţi^[k] în Pont, Galatia, Capadocia, Asia^[l] şi Bitinia^[m] – ² după preştiinţa lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Cristos: harul şi pacea să vă fie înmulţite!

Născuţi din nou la o nădejde vie

³ Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Care, după marea Lui îndurare, ne-a născut din nou la o nădejde vie, prin învierea lui Isus Cristos din morţi, ⁴ şi la o moştenire nepieritoare şi nepângărită, care nu se ofileşte şi care este păstrată în ceruri pentru voi. ⁵ Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă. ⁶ În ea, voi vă bucuraţi nespus, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţin timp prin diferite încercări, ⁷ pentru ca testarea credinţei voastre, cu mult mai valoroasă decât aurul care piere şi care totuşi este testat prin foc, să aducă laudă, glorie şi onoare la descoperirea lui Isus Cristos. ⁸ Pe El voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, chiar dacă acum nu-L vedeţi, şi vă bucuraţi nespus, cu o bucurie de nedescris şi glorioasă, ⁹ pentru că primiţi, la capătul credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.

¹⁰ Cu privire la această mântuire, profeţii care au profeţit despre harul ce urma să fie al vostru, au căutat şi au cercetat cu atenţie, ¹¹ încercând să afle ce vreme sau ce împrejurări^[n] le arăta Duhul lui Cristos din ei, atunci când a prezis suferinţele lui Cristos şi slava care urma după acestea. ¹² Lor le-a fost descoperit că nu slujeau pentru ei înşişi, ci pentru voi, cu privire la lucrurile care v-au fost anunţate acum prin cei ce v-au vestit Evanghelia^[o] prin Duhul Sfânt trimis din cer – lucruri în care^[p] chiar şi îngerii doresc să privească.

Fiţi sfinţi!

¹³ Prin urmare, încingeţi-vă coapsele minţii^[q] voastre, fiind treji, puneţi-vă pe deplin nădejdea în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Cristos! ¹⁴ Ca nişte copii ascultători, să nu vă conformaţi poftelor pe care le aveaţi înainte, când eraţi în ignoranţă, ¹⁵ ci, aşa cum Cel Ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră, ¹⁶ deoarece este scris: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt!“^[r]

¹⁷ Şi dacă-L chemaţi ca Tată pe Cel Ce judecă cu nepărtinire pe fiecare după faptele lui, atunci trăiţi cu frică în timpul peregrinării voastre, ¹⁸ pentru că ştiţi că nu cu lucruri pieritoare – argint sau aur – aţi fost răscumpăraţi din felul vostru de viaţă fără rost, moştenit de la strămoşii voştri, ¹⁹ ci cu sângele preţios al lui Cristos^[s], ca al unui miel fără meteahnă şi fără pată. ²⁰ El a fost ales^[t] înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat în vremurile de pe urmă, pentru voi. ²¹ Prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu, Care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, astfel încât credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.

²² Acum că v-aţi curăţit sufletele prin ascultarea de adevăr, ca să aveţi o dragoste de fraţi fără ipocrizie, iubiţi-vă unii pe alţii cu căldură, dintr-o inimă curată^[u]! ²³ Aţi fost născuţi din nou, nu dintr-o sămânţă pieritoare, ci dintr-una nepieritoare, prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi care rămâne pe vecie. ²⁴ Căci,

Şi acesta este Cuvântul care v-a fost vestit prin Evanghelie.

2 Daţi deci la o parte orice răutate, orice înşelăciune, ipocrizie, gelozie şi orice fel de calomnii! ² Ca nişte copii nou-născuţi, să doriţi laptele duhovnicesc cel curat, pentru ca prin el să puteţi creşte spre mântuire, ³ dacă aţi gustat într-adevăr că Domnul este bun.

Piatra cea vie şi o spiţă aleasă

⁴ Veniţi la El, Piatra vie respinsă de oameni, dar aleasă şi preţioasă înaintea lui Dumnezeu. ⁵ Iar voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca o casă duhovnicească, pentru a fi o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos. ⁶ Căci în Scriptură este spus:

⁷ Aşadar, pentru voi, cei ce credeţi, El este Cel Preţios, dar pentru cei ce nu cred,

⁸ şi

Ei se poticnesc pentru că n-au ascultat Cuvântul spre care au fost şi ei destinaţi.

⁹ Însă voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. ¹⁰ Cândva nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu. Cândva nu primiserăţi îndurare, dar acum aţi primit îndurare.

¹¹ Preaiubiţilor, vă îndemn, ca pe nişte străini şi peregrini, să vă feriţi de poftele carnale, care se luptă împotriva sufletului! ¹² Să aveţi o purtare bună printre neamuri, pentru ca, deşi vă vorbesc de rău ca pe nişte răufăcători, totuşi, văzând faptele voastre bune, să-L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.

Supunere faţă de autorităţile omeneşti

¹³ Fiţi supuşi oricărei autorităţi omeneşti, pentru Domnul, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, ¹⁴ fie guvernatorilor, ca unii trimişi de el să-i pedepsească pe răufăcători şi să-i laude pe cei ce fac binele. ¹⁵ Căci este voia lui Dumnezeu ca, făcând lucruri bune, să reduceţi la tăcere ignoranţa oamenilor proşti. ¹⁶ Trăiţi ca nişte oameni liberi, dar fără a folosi libertatea drept acoperământ al răului, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu! ¹⁷ Daţi cinste tuturor oamenilor, iubiţi-i pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, onoraţi-l pe împărat!

¹⁸ Sclavilor, fiţi supuşi stăpânilor cu toată frica, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor aspri, ¹⁹ pentru că este o virtute^[aa] dacă, datorită conştiinţei faţă de Dumnezeu, cineva îndură întristarea, suferind pe nedrept. ²⁰ Căci ce onoare este să înduraţi dacă aţi păcătuit şi sunteţi loviţi? Dar dacă înduraţi atunci când aţi făcut binele şi astfel suferiţi, aceasta este o virtute înaintea lui Dumnezeu. ²¹ Şi la aceasta aţi fost chemaţi, deoarece şi Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un exemplu, astfel ca voi să călcaţi pe urmele Lui.

²³ Când a fost insultat, n-a insultat înapoi, când a suferit, n-a ameninţat, ci S-a încredinţat Celui Ce judecă drept. ²⁴ El a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn^[ac], pentru ca, murind faţă de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. ²⁵ Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la Păstorul^[ad] şi Supraveghetorul^[ae] sufletelor voastre.

Îndemnuri pentru soţii şi soţi

3 La fel şi voi, soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri, astfel încât, chiar dacă unii dintre ei sunt neascultători faţă de Cuvânt, să fie câştigaţi fără Cuvânt, prin purtarea soţiilor lor, ² văzând felul vostru de viaţă curat şi în reverenţă. ³ Frumuseţea voastră să nu constea în împodobirea exterioară prin împletirea părului, purtarea de bijuterii de aur sau îmbrăcarea de haine fine, ⁴ ci în omul ascuns al inimii, în caracterul nepieritor al unui duh blând şi liniştit, care este foarte preţios înaintea lui Dumnezeu. ⁵ Căci astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, fiind supuse soţilor lor, ⁶ precum Sara, care a ascultat de Avraam şi l-a numit „domn“. Copilele ei aţi devenit voi, când faceţi binele şi nu vă este frică de nici o intimidare.

⁷ La fel şi voi, soţilor, convieţuiţi cu înţelepciune cu acest vas mai slab, femeia, acordându-le onoare ca unora care vor fi moştenitoare ale harului vieţii împreună cu voi, pentru a nu fi împiedicate rugăciunile voastre.

A suferi din cauza dreptăţii

⁸ În cele din urmă, toţi să aveţi aceeaşi gândire, să simţiţi unii cu alţii, să aveţi dragoste de fraţi, să fiţi plini de compasiune, să aveţi o gândire smerită, ⁹ să nu întoarceţi rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, pentru că la aceasta aţi fost chemaţi, să moşteniţi binecuvântarea!

¹³ Şi cine vă va face rău, dacă voi sunteţi plini de râvnă pentru bine? ¹⁴ Dar, chiar dacă aţi suferi din cauza dreptăţii, este ferice de voi! „Să nu vă temeţi de ce se tem ei^[ag] şi nu vă tulburaţi“^[ah], ¹⁵ ci sfinţiţi-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn! Fiţi întotdeauna pregătiţi să răspundeţi oricui vă întreabă despre motivul nădejdii care este în voi, ¹⁶ dar cu blândeţe şi cu teamă, având o conştiinţă bună, pentru ca, în ceea ce sunteţi vorbiţi de rău, cei ce vă defăimează să fie făcuţi de ruşine datorită purtării voastre bune în Cristos. ¹⁷ Căci este mai bine, dacă aşa cere voia lui Dumnezeu, să suferiţi atunci când faceţi binele, decât atunci când faceţi răul. ¹⁸ Căci şi Cristos a suferit o dată pentru totdeauna pentru păcate – El, Cel Drept, pentru cei nedrepţi – ca să vă aducă la Dumnezeu. El a fost dat la moarte în trup, dar a fost făcut viu prin Duhul, ¹⁹ în Care, de asemenea, S-a dus şi le-a predicat duhurilor din închisoare, ²⁰ care odinioară nu ascultaseră, atunci când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când era construită arca, în care numai puţini, şi anume opt suflete, au fost salvate prin apă; ²¹ aceasta este o imagine a botezului, care vă mântuieşte acum – el nu este o îndepărtare a murdăriei de pe trup, ci răspunsul^[ai] unei conştiinţe bune înaintea lui Dumnezeu – prin învierea lui Isus Cristos, ²² Care este la dreapta lui Dumnezeu şi Căruia, după ce S-a dus la cer, I-au fost supuşi îngerii, autorităţile şi puterile.

Trăind după voia lui Dumnezeu

4 Aşadar, întrucât Cristos a suferit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire, căci cel ce a suferit în trup a sfârşit-o cu păcatul, ² pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. ³ Ajunge cât timp a trecut în care aţi lucrat după voia neamurilor, trăind în depravare, în pofte, în beţii, în petreceri, în orgii şi în idolatrii dezgustătoare. ⁴ De aceea sunt surprinşi ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de destrăbălare şi vă batjocoresc. ⁵ Ei vor da socoteală Celui Ce este gata să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi. ⁶ Căci pentru aceasta le-a fost vestită Evanghelia şi celor ce acum sunt morţi: ca şi ei să fie judecaţi ca oameni, în trup, dar să trăiască potrivit lui Dumnezeu, în duh.

⁷ Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi deci cu mintea limpede şi disciplinaţi-vă în vederea rugăciunii! ⁸ Înainte de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, pentru că dragostea acoperă o mulţime de păcate! ⁹ Fiţi ospitalieri unii cu alţii, fără cârtire! ¹⁰ Ca nişte buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare să slujească pe alţii potrivit cu darul pe care l-a primit! ¹¹ Dacă cineva vorbeşte^[aj], să vorbească cuvintele lui Dumnezeu! Dacă cineva slujeşte, să slujească după puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie slăvit în toate, prin Isus Cristos, a Căruia este slava şi puterea, în vecii vecilor! Amin.

Suferind pentru Cristos

¹² Preaiubiţilor, nu fiţi surprinşi de încercarea de foc care are loc în mijlocul vostru, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva ciudat, ¹³ ci, în măsura în care aveţi parte de suferinţele lui Cristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la descoperirea slavei Lui să vă bucuraţi nespus de mult. ¹⁴ Dacă sunteţi insultaţi din pricina Numelui lui Cristos, ferice de voi, pentru că Duhul slavei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi. ¹⁵ Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, hoţ, răufăcător sau ca unul care se amestecă în treburile altora. ¹⁶ Însă dacă vreunul din voi suferă din pricină că este creştin^[ak], să nu-i fie ruşine, ci să-L slăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta. ¹⁷ Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?!

¹⁹ Aşa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Creator, făcând în continuare binele!

Bătrâni şi tineri

5 Aşadar, eu, ca un bătrân^[am], martor al suferinţelor lui Cristos şi părtaş al slavei care urmează să fie descoperită, îi îndemn pe cei bătrâni dintre voi: ² păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este printre voi, supraveghind-o nu din obligaţie, ci de bunăvoie, aşa cum vrea Dumnezeu, nu fiind lacomi de câştig, ci dornici să slujiţi, ³ nu ca unii care stăpâniţi peste cei ce v-au fost încredinţaţi, ci fiind exemple pentru turmă. ⁴ Iar când Se va arăta Marele Păstor veţi primi o cunună glorioasă care nu se veştejeşte.

⁵ La fel şi voi, tinerilor, fiţi-le supuşi celor bătrâni! Şi toţi îmbrăcaţi-vă cu smerenie unii faţă de alţii, pentru că

⁶ Smeriţi-vă deci sub mâna tare a lui Dumnezeu pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalţe! ⁷ Aruncaţi toată îngrijorarea voastră asupra Lui, fiindcă Lui Îi pasă de voi!

⁸ Fiţi treji! Vegheaţi! Duşmanul vostru, diavolul^[ao], dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită. ⁹ Împotriviţi-vă lui fermi în credinţă, ştiind că fraţii voştri din toată lumea trec prin aceleaşi suferinţe! ¹⁰ După ce veţi fi suferit pentru puţin timp, Dumnezeul oricărui har, Care v-a chemat la slava Lui veşnică, în Cristos, vă va echipa El Însuşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face de neclintit. ¹¹ A Lui să fie puterea, în veci! Amin.

¹² V-am scris pe scurt aceste lucruri, prin Silvanus^[ap], pe care-l consider un frate credincios, pentru a vă încuraja şi pentru a depune mărturie că acesta^[aq] este adevăratul har al lui Dumnezeu. Rămâneţi în el! ¹³ Cea din Babilon,^[ar] aleasă împreună cu voi, vă salută şi, de asemenea, şi Marcu, fiul meu. ¹⁴ Salutaţi-vă unii pe alţii cu un sărut al dragostei. Pace vouă, tuturor celor care sunteţi în Cristos.

1 Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Cristos, către cei care, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră: ² harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru!

Chemarea şi alegerea creştinului

³ Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate lucrurile necesare pentru viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea Celui Ce ne-a chemat prin slava şi virtutea Lui. ⁴ Prin aceste lucruri, El ne-a dăruit promisiunile Lui preţioase şi foarte mari, pentru ca, prin acestea, scăpând de depravarea care este în lume din cauza poftelor, să deveniţi părtaşi ai naturii dumnezeieşti.

⁵ De aceea, daţi-vă toată silinţa să adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute – cunoaşterea, ⁶ la cunoaştere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia, ⁷ la evlavie – dragostea frăţească, iar la dragostea frăţească – dragostea de oameni. ⁸ Căci dacă aceste lucruri sunt într-adevăr ale voastre şi abundă printre voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici ineficienţi, nici neroditori în ce priveşte cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos. ⁹ Dar cel căruia îi lipsesc aceste lucruri este orb, sau cel puţin miop; a uitat că a primit curăţirea de vechile lui păcate. ¹⁰ De aceea, fraţilor, străduiţi-vă chiar mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, pentru că, făcând aceste lucruri, nu vă veţi împiedica niciodată! ¹¹ Căci astfel vă va fi acordată din belşug intrarea în Împărăţia^[as] veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Martori ai slavei lui Cristos

¹² De aceea voi fi gata să vă reamintesc întotdeauna aceste lucruri, măcar că le ştiţi şi sunteţi bine fundamentaţi în adevărul pe care-l deţineţi. ¹³ Dar consider că este drept ca, atâta timp cât sunt în cortul^[at] acesta, să vă reîmprospătez memoria, ¹⁴ întrucât ştiu că mutarea cortului meu este iminentă, după cum mi-a făcut clar Domnul nostru Isus Cristos. ¹⁵ Mă voi strădui deci să vă fac să păstraţi în amintire aceste lucruri şi după plecarea mea.

¹⁶ Căci v-am făcut cunoscută puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu urmând nişte mituri alcătuite cu îndemânare, ci noi am fost martori oculari ai măreţiei Lui. ¹⁷ El a primit onoare şi slavă de la Dumnezeu Tatăl, atunci când, din slava sublimă, I s-a adresat un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!“^{[au] 18} Noi înşine am auzit acest glas adresându-se din cer, în timp ce eram cu El pe muntele cel sfânt. ¹⁹ Şi avem, de asemenea, mesajul profetic demn de încredere, la care bine faceţi că luaţi aminte, pentru că este ca o lampă care luminează într-un loc întunecos, până când zorii şi steaua de dimineaţă vor răsări în inimile voastre. ²⁰ Înainte de toate, trebuie să ştiţi că nici o profeţie din Scriptură nu s-a născut din propria imaginaţie^[av] a cuiva. ²¹ Căci nici o profeţie n-a fost adusă vreodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, conduşi de Duhul Sfânt.

Învăţătorii falşi şi nimicirea lor

2 Însă, în popor, s-au şi ridicat profeţi falşi, cum şi între voi vor fi învăţători falşi, care vor strecura erezii^[aw] distrugătoare şi-L vor nega pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere năprasnică. ² Mulţi îi vor urma în depravările lor; din cauza lor calea adevărului va fi batjocorită. ³ În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvântări născocite. Dar condamnarea lor, dată cu mult timp în urmă, nu stă degeaba, iar distrugerea lor nu dormitează.

⁴ Căci dacă nu i-a cruţat Dumnezeu pe îngeri atunci când au păcătuit, ci i-a aruncat în Tartar^[ax] şi i-a lăsat în lanţurile beznei^[ay], unde sunt ţinuţi până la judecată, ⁵ dacă n-a cruţat El lumea din vechime, ci a adus potopul peste lumea celor neevlavioşi, însă l-a păzit pe Noe – un predicator al dreptăţii – împreună cu alţi şapte, ⁶ dacă a condamnat El cetăţile Sodoma şi Gomora la distrugere, transformându-le în cenuşă şi făcându-le astfel un exemplu cu privire la ce urmează pentru cei neevlavioşi, ⁷ însă l-a scăpat pe Lot, un om drept, care era necăjit de felul de viaţă depravat al celor nelegiuiţi ⁸ (căci omul acesta drept, în timp ce trăia în mijlocul lor, era chinuit zi de zi în sufletul său drept de faptele nelegiuite pe care le vedea şi auzea), ⁹ înseamnă că Domnul ştie cum să-i scape pe cei evlavioşi din încercare şi cum să-i ţină pe cei nedrepţi sub pedeapsă, până în^[az] ziua judecăţii, ¹⁰ mai ales pe cei ce umblă după pofta stricată a firii^[ba] şi dispreţuiesc autoritatea.

Ei sunt îndrăzneţi, aroganţi şi nu se tem să-i batjocorească pe cei glorioşi, ¹¹ pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc în prezenţa^[bb] Domnului vreo condamnare batjocoritoare împotriva acestora. ¹² Însă aceşti oameni, ca nişte vieţuitoare fără raţiune, care au doar instinctul, născute să fie prinse şi ucise, batjocoresc ceea ce nu cunosc, şi, prin urmare, vor fi nimiciţi în însăşi depravarea lor, ¹³ suferind astfel răsplata pentru nelegiuirea lor. Considerând ca fiind o plăcere să trăiască în chef în timpul zilei, ei sunt ca nişte pete şi defecte. Astfel, ei chefuiesc dedându-se la plăceri înşelătoare atunci când se ospătează împreună cu voi^[bc]. ¹⁴ Au ochii plini de adulter, sunt nesătuli în ce priveşte păcatul, momesc sufletele nestatornice, inima le este deprinsă la lăcomie, sunt nişte copii blestemaţi; ¹⁵ au părăsit calea cea dreaptă şi s-au rătăcit urmând calea lui Balaam, fiul lui Beor, care a iubit răsplata nedreptăţii. ¹⁶ Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriţă necuvântătoare i-a vorbit cu glas omenesc şi a împiedicat nebunia profetului.

¹⁷ Ei sunt nişte izvoare secate, nişte ceţuri alungate de furtună. Pentru ei a fost păstrat întunericul beznă. ¹⁸ Căci ei rostesc lăudăroşenii deşarte şi îi momesc cu poftele depravate ale firii pe cei ce tocmai au scăpat dintre cei ce trăiesc în rătăcire. ¹⁹ Le promit libertatea în timp ce ei înşişi sunt sclavi ai depravării. Căci fiecare este înrobit de ceea ce este învins. ²⁰ Dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă din nou în ele şi sunt învinşi, starea lor din urmă devine mai rea decât cea dintâi. ²¹ Era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost încredinţată. ²² Ceea ce li s-a întâmplat lor arată că este adevărat proverbul care spune:

şi

Ziua Domnului

3 Preaiubiţilor, aceasta este deja a doua scrisoare pe care v-o scriu. În amândouă încerc să vă trezesc mintea sinceră prin a vă atenţiona ² că trebuie să vă amintiţi de cuvintele spuse mai înainte de sfinţii profeţi şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, care v-a fost spusă prin apostoli. ³ Înainte de toate, trebuie să ştiţi că în zilele de pe urmă vor veni batjocoritori plini de batjocură, care vor umbla după poftele lor ⁴ şi vor zice: „Unde este promisiunea venirii Lui? Căci de când au adormit strămoşii noştri, toate rămân aşa cum au fost de la începutul creaţiei!“ ⁵ Ei înadins ignoră faptul că prin Cuvântul lui Dumnezeu au existat ceruri cu mult timp în urmă, precum şi un pământ scos din apă şi întreţinut prin apă ⁶ şi că lumea de atunci a fost distrusă tot prin ele, când a fost inundată de apă. ⁷ Însă cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc prin acelaşi Cuvânt, fiind ţinute până în ziua judecăţii şi a distrugerii oamenilor neevlavioşi.

⁸ Preaiubiţilor, nu ignoraţi faptul că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, iar o mie de ani sunt ca o zi! ⁹ Domnul nu este încet în a-Şi împlini promisiunea, aşa cum înţeleg unii încetineala, ci are răbdare cu voi şi nu doreşte să piară vreunul, ci toţi să ajungă la pocăinţă. ¹⁰ Ziua Domnului va veni ca un hoţ. În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, corpurile cereşti^[be] vor fi distruse prin ardere, iar pământul cu toate lucrările de pe el vor fi dezvăluite^[bf].

¹¹ Având în vedere că toate aceste lucruri vor fi distruse astfel, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, trăind nişte vieţi sfinte şi evlavioase, ¹² aşteptând şi grăbind venirea^[bg] zilei lui Dumnezeu, zi în urma căreia cerurile vor fi distruse prin foc, şi corpurile cereşti vor fi topite prin ardere. ¹³ Dar noi, după promisiunea Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea.

¹⁴ De aceea, preaiubiţilor, în timp ce aşteptaţi aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi de El în pace, fără pată şi fără vină! ¹⁵ Consideraţi răbdarea Domnului nostru ca fiind mântuire, aşa cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea care i-a fost dată, ¹⁶ căci aşa face în toate scrisorile lui, când vorbeşte despre aceste lucruri. În ele sunt lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le interpretează greşit, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor distrugere. ¹⁷ Voi deci, preaiubiţilor, pentru că ştiţi mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă, ca să nu fiţi duşi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să cădeţi din fermitatea voastră, ¹⁸ ci creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos! A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei! Amin.

Cuvântul vieţii

1 Ceea ce era de la început, ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noştri, ceea ce am privit şi ceea ce mâinile noastre au atins cu privire la Cuvântul vieţii ² – căci viaţa a fost arătată, iar noi am văzut-o şi depunem mărturie şi vă vestim viaţa veşnică care era cu Tatăl şi care ne-a fost arătată – ³ deci ceea ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos. ⁴ Scriem aceste lucruri pentru ca bucuria noastră^[bh] să fie deplină.

Umblând în lumină

⁵ Mesajul pe care l-am auzit de la El şi pe care vi-l vestim este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric deloc. ⁶ Dacă spunem că avem părtăşie cu El, dar umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. ⁷ Dacă însă umblăm în lumină, după cum El este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii, iar sângele lui Isus, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat. ⁸ Dacă zicem că nu avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. ⁹ Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate. ¹⁰ Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.

2 Copilaşii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva păcătuieşte, avem la Tatăl un Apărător^[bi], pe Isus Cristos cel Drept. ² El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. ³ Prin aceasta ştim că-L cunoaştem: dacă păzim poruncile Lui. ⁴ Cel ce zice: „Îl cunosc!“, dar nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, iar adevărul nu este în el. ⁵ Însă, în cel ce păzeşte Cuvântul Lui, dragostea lui^[bj] Dumnezeu a ajuns într-adevăr desăvârşită. Prin aceasta ştim că suntem în El. ⁶ Cel ce zice că rămâne în El este dator să umble^[bk] şi el aşa cum a umblat Isus.

⁷ Preaiubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care o aveţi de la început. Această poruncă veche este Cuvântul pe care l-aţi auzit. ⁸ Totuşi vă scriu o poruncă nouă, care este adevărată în El şi în voi, pentru că întunericul trece, iar lumina adevărată luminează deja. ⁹ Cel ce zice că este în lumină, dar îl urăşte pe fratele lui, este încă în întuneric. ¹⁰ Cel care-l iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi în el^[bl] nu este nici un prilej de poticnire. ¹¹ Dar cel care-l urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric şi nu ştie unde se duce, pentru că întunericul i-a orbit ochii.

¹² Vă scriu, copilaşilor,

pentru că păcatele vă sunt iertate datorită Numelui Său.

¹³ Vă scriu, părinţilor,

pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.

Vă scriu, tinerilor,

pentru că l-aţi învins pe cel rău.

¹⁴ V-am scris, copilaşilor,

pentru că L-aţi cunoscut pe Tatăl.

V-am scris, părinţilor,

pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.

V-am scris, tinerilor,

pentru că sunteţi tari,

iar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi

şi l-aţi învins pe cel rău.

Nu iubiţi lumea

¹⁵ Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. ¹⁶ Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. ¹⁷ Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

Ceasul de pe urmă şi venirea anticristului

¹⁸ Copilaşilor, este ceasul de pe urmă! Şi după cum aţi auzit că vine anticristul, să ştiţi că acum sunt mulţi anticrişti. Prin aceasta ştim că este ceasul de pe urmă. ¹⁹ Ei au ieşit dintre noi, dar nu erau dintre noi. Căci, dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi, dar, ieşind, au arătat că nu toţi sunt dintre noi. ²⁰ Voi aveţi ungerea^[bm] de la Cel Sfânt şi voi toţi aveţi cunoaştere^[bn]. ²¹ Nu v-am scris fiindcă nu cunoaşteţi adevărul, ci pentru că-l cunoaşteţi şi pentru că din adevăr nu iese nici o minciună. ²² Cine este mincinosul, dacă nu cel care neagă că Isus este Cristosul^[bo]? Acela este anticristul: cel care-I neagă pe Tatăl şi pe Fiul. ²³ Oricine-L neagă pe Fiul nu-L are nici pe Tatăl. Cel care-L mărturiseşte pe Fiul Îl are şi pe Tatăl. ²⁴ Ceea ce aţi auzit de la început, să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ceea ce aţi auzit de la început, atunci şi voi veţi rămâne în Fiul şi în Tatăl. ²⁵ Şi promisiunea pe care El ne-a făcut-o este aceasta: viaţa veşnică.

²⁶ V-am scris aceste lucruri cu privire la cei ce încearcă să vă ducă în rătăcire. ²⁷ Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi nu aveţi nevoie ca cineva să vă înveţe, ci, aşa cum ungerea Lui vă învaţă cu privire la toate lucrurile, iar ea este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, aşa cum v-a învăţat ea.

Copii ai lui Dumnezeu

²⁸ Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când El Se va arăta, să avem îndrăzneală şi să nu fim daţi de ruşine înaintea Lui, la arătarea Lui. ²⁹ Dacă ştiţi că El este drept, atunci ştiţi că oricine face ceea ce este drept este născut din El.

3 Vedeţi ce dragoste mare ne-a dăruit Tatăl: să fim numiţi copii ai lui Dumnezeu. Şi suntem! De aceea nu ne cunoaşte lumea: pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. ² Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, n-a fost arătat încă, dar ştim că, atunci când Se va arăta El^[bp], vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea aşa cum este. ³ Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, aşa cum şi El este curat.

⁴ Oricine comite păcatul, comite şi fărădelegea; iar păcatul este fărădelege. ⁵ Ştiţi că El a fost arătat ca să îndepărteze păcatele; şi în El nu este păcat. ⁶ Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. ⁷ Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cel ce înfăptuieşte dreptatea este drept, aşa cum El este drept. ⁸ Cel ce trăieşte în păcat este de la diavolul^[bq], pentru că diavolul păcătuieşte de la început. Tocmai pentru aceasta a fost arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să distrugă lucrările diavolului. ⁹ Oricine este născut din Dumnezeu nu mai trăieşte în păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el; şi el nu poate continua să păcătuiască, fiindcă a fost născut din Dumnezeu. ¹⁰ Prin aceasta sunt scoşi la iveală copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului: oricine nu înfăptuieşte dreptatea nu este de la Dumnezeu, şi nici cel ce nu-l iubeşte pe fratele său.

Să ne iubim unii pe alţii

¹¹ Acesta este mesajul pe care l-aţi auzit de la început: să ne iubim unii pe alţii, ¹² nu ca şi Cain, care era de la cel rău şi care l-a ucis pe fratele lui. Şi de ce l-a omorât? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. ¹³ Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte. ¹⁴ Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru că îi iubim pe fraţi; cine nu iubeşte rămâne în moarte. ¹⁵ Oricine îşi urăşte fratele este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţa veşnică rămânând^[br] în el. ¹⁶ Prin aceasta am cunoscut dragostea: că El Şi-a dat viaţa pentru noi. Şi noi deci suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi. ¹⁷ Dacă însă cineva are bunurile acestei lumi şi-l vede pe fratele său în nevoi, dar îşi închide inima faţă de el, atunci cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?! ¹⁸ Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci prin faptă şi adevăr!

¹⁹ Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom încredinţa inimile în prezenţa Lui, ²⁰ oricând ne-ar condamna inimile noastre. Căci Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre şi cunoaşte totul. ²¹ Preaiubiţilor, dacă nu ne condamnă inimile noastre, avem îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, ²² iar dacă cerem ceva, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui. ²³ Iar porunca Lui este aceasta: să credem în Numele Fiului Său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a poruncit. ²⁴ Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în El, iar El în acesta. Prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi: prin Duhul pe Care ni L-a dat.

Verificaţi duhurile

4 Preaiubiţilor, să nu credeţi orice duh, ci verificaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu sau nu, pentru că în lume au ieşit mulţi profeţi falşi. ² Prin aceasta cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu, ³ iar orice duh care nu-L mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care aţi auzit că vine; acum el este deja în lume. ⁴ Copilaşilor, voi sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi învins, pentru că Cel Ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. ⁵ Ei sunt din lume şi de aceea ce vorbesc ei este din lume, iar lumea îi ascultă. ⁶ Noi suntem din Dumnezeu; cel care Îl cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă, însă cel care nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem care este Duhul adevărului şi care este duhul rătăcirii.

Dragostea este din Dumnezeu

⁷ Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că dragostea este din Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-L cunoaşte pe Dumnezeu! ⁸ Cel ce nu iubeşte nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. ⁹ Prin aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu între noi: Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu^[bs], ca să trăim prin El. ¹⁰ Dragostea constă în aceasta: nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi şi L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. ¹¹ Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu, atunci şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii. ¹² Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui este făcută desăvârşită în noi.

¹³ Prin aceasta cunoaştem că rămânem în El, şi El în noi: pentru că ne-a dat din Duhul Său. ¹⁴ Iar noi am văzut şi depunem mărturie că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. ¹⁵ Dacă cineva mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el în Dumnezeu. ¹⁶ Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu în noi.

Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. ¹⁷ În felul acesta, dragostea lui Dumnezeu este făcută desăvârşită în noi, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecăţii, fiindcă, în lumea aceasta, cum este El, aşa suntem şi noi. ¹⁸ În dragoste nu există frică, ci dragostea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are de-a face cu pedeapsa. Cel ce se teme n-a fost făcut desăvârşit în dragoste. ¹⁹ Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi. ²⁰ Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar îşi urăşte fratele, este un mincinos; căci dacă nu-l iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut. ²¹ Şi porunca pe care o avem de la El este aceasta: cine-L iubeşte pe Dumnezeu, să-şi iubească şi fratele!

Credinţa în Fiul lui Dumnezeu

5 Oricine crede că Isus este Cristosul este născut din Dumnezeu şi oricine iubeşte pe Cel Ce l-a născut iubeşte şi pe cel născut din El. ² Prin aceasta cunoaştem că-i iubim pe copiii lui Dumnezeu: prin faptul că Îl iubim pe Dumnezeu şi ascultăm de poruncile Lui. ³ Căci aceasta este dragostea de Dumnezeu: să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele, ⁴ pentru că oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea. Şi ceea ce a adus victorie asupra lumii este credinţa noastră. ⁵ Cine este cel ce învinge lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?!

⁶ Isus Cristos este Cel Ce a venit cu apă şi sânge. Nu doar cu apă, ci cu apă şi cu sânge. Duhul este Cel Ce depune mărturie, pentru că Duhul este adevărul. ⁷ Căci trei sunt cei ce depun mărturie: ⁸ Duhul^[bt], apa şi sângele; iar cei trei sunt una în mărturisirea lor. ⁹ Dacă acceptăm mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, pentru că aceasta este mărturia lui Dumnezeu, pe care El a depus-o cu privire la Fiul Său. ¹⁰ Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturia în el; cel ce nu-L crede pe Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut mărturia pe care Dumnezeu a depus-o cu privire la Fiul Său. ¹¹ Şi mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. ¹² Cel care-L are pe Fiul, are viaţa; cel care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viaţa.

Epilog

¹³ V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, cei care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţă veşnică. ¹⁴ Şi aceasta este îndrăzneala pe care o avem înaintea Lui: dacă cerem ceva după voia Lui, El ne ascultă. ¹⁵ Iar dacă ştim că ne ascultă, atunci orice Îi cerem, ştim că avem lucrurile pe care le-am cerut de la El.

¹⁶ Dacă cineva îl vede pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să ceară, şi Dumnezeu îi va da viaţă – vorbesc despre cei al căror păcat nu duce la moarte. Există un păcat care duce la moarte; nu pentru acela spun să se roage. ¹⁷ Orice nedreptate este păcat, dar este păcat care nu duce la moarte.

¹⁸ Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu trăieşte în păcat, ci pe cel născut din Dumnezeu, Acesta îl apără^[bu], iar cel rău nu se atinge de el. ¹⁹ Ştim că suntem din Dumnezeu şi că lumea întreagă zace în cel rău. ²⁰ Şi ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere ca să-L cunoaştem pe Cel Adevărat. Şi noi suntem în Cel Adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos. El este adevăratul Dumnezeu şi viaţa veşnică. ²¹ Copilaşilor, feriţi-vă de idoli!

¹ Bătrânul^[bv], către aleasa doamnă^[bw] şi către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul –, ² datorită adevărului care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac: ³ harul, îndurarea şi pacea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, vor fi cu noi, în adevăr şi în dragoste!

⁴ M-am bucurat foarte mult că i-am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând^[bx] în adevăr, aşa cum am primit poruncă de la Tatăl.

⁵ Acum, te rog, doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alţii! ⁶ Iar dragostea este aceasta: să umblăm^[by] potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca; aşa cum aţi auzit de la început, să umblaţi^[bz] în ea! ⁷ Căci în lume au ieşit mulţi înşelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup. Acesta este înşelătorul şi anticristul. ⁸ Vegheaţi asupra voastră ca să nu pierdeţi lucrurile pentru care am^[ca] lucrat, ci să primiţi răsplată deplină. ⁹ Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos, nu-L are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învăţătura aceasta Îl are şi pe Tatăl, şi pe Fiul. ¹⁰ Dacă vine la voi cineva care nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i spuneţi „Bun venit!“ ¹¹ Căci cel ce-i spune „Bun venit!“ se face părtaş la lucrările lui rele.

¹² Am multe să vă scriu, dar n-aş vrea să vi le scriu pe hârtie^[cb] şi cu cerneală, ci sper să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. ¹³ Copiii surorii tale alese te salută.

¹ Bătrânul^[cc], către preaiubitul Gaius, pe care-l iubesc în adevăr.

² Preaiubitule, mă rog să-ţi meargă bine în toate şi să fii sănătos, aşa cum îi merge bine sufletului tău. ³ M-am bucurat mult când au venit fraţi şi au depus mărturie cu privire la credincioşia ta faţă de adevăr, şi anume despre cum umbli în adevăr. ⁴ Nu am bucurie mai mare decât aceasta: să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.

⁵ Preaiubitule, tu faci cu credincioşie ceea ce lucrezi pentru fraţi, şi chiar pentru străini. ⁶ Ei au depus mărturie înaintea bisericii cu privire la dragostea ta. Şi bine vei face să-i trimiţi mai departe în drumul lor, într-un mod vrednic de Dumnezeu. ⁷ Căci ei şi-au început călătoria de dragul Numelui Lui fără să primească nimic de la neamuri^[cd]. ⁸ Noi deci suntem datori să sprijinim astfel de oameni, ca să fim conlucrători cu adevărul.

⁹ Am scris ceva bisericii, dar Diotrefus, căruia îi place să fie primul între ei, nu ne bagă în seamă. ¹⁰ De aceea, dacă vin, îi voi reaminti faptele pe care le face, căci ne discreditează prin vorbe rele. Şi nu se mulţumeşte doar cu acestea, dar nu-i primeşte nici pe fraţi, iar pe cei ce vor să facă lucrul acesta îi împiedică şi-i alungă din biserică.

¹¹ Preaiubitule, nu imita răul, ci binele. Cel ce face binele este din Dumnezeu. Cel ce face răul nu L-a văzut pe Dumnezeu. ¹² Toţi depun o mărturie bună despre Demetrius, chiar şi adevărul. Dar şi noi depunem mărturie, şi ştii că mărturia noastră este adevărată.

¹³ Aveam multe să-ţi scriu, dar nu vreau să-ţi scriu cu cerneală şi condei, ¹⁴ ci sper să te văd curând şi atunci vom vorbi gură către gură. ¹⁵ Pace ţie! Prietenii de aici te salută. Salută-i pe prietenii de acolo, pe fiecare pe nume.