Bible in 90 Days

Învierea lui Cristos

15 Fraţilor, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas ² şi prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneţi fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba. ³ Ceea ce v-am dat ca fiind de primă importanţă este ceea ce eu, la rândul meu, am primit: anume că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, ⁴ că a fost îngropat, că a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor, ⁵ că i S-a arătat lui Chifa şi apoi celor doisprezece ⁶ și că, după aceea, li S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi încă trăiesc, iar unii au adormit^[a]. ⁷ După aceea i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. ⁸ Ultimului dintre toţi, ca unuia născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. ⁹ Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu, ¹⁰ însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui faţă de mine n-a fost fără rezultat, ci am trudit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. ¹¹ Deci – fie eu, fie ei – noi aşa predicăm, iar voi aşa aţi crezut.

Învierea morţilor

¹² Dar dacă se predică faptul că Cristos a fost înviat din morţi, cum pot spune unii dintre voi că nu există învierea morţilor? ¹³ Dacă nu există o înviere a morţilor, nici Cristos nu a fost înviat. ¹⁴ Dar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică şi, de asemenea, şi credinţa voastră este zadarnică. ¹⁵ Mai mult decât atât, noi suntem găsiţi ca depunând o mărturie falsă despre Dumnezeu, pentru că am depus mărturie că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos, pe Care, dacă este adevărat că morţii nu învie, nu L-a înviat. ¹⁶ Dacă morţii nu învie, nici Cristos n-a fost înviat, ¹⁷ iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci credinţa voastră este zadarnică, iar voi sunteţi încă în păcatele voastre. ¹⁸ Atunci şi cei care au murit în Cristos sunt pierduţi. ¹⁹ Dacă numai pentru viaţa aceasta am nădăjduit în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!

²⁰ Dar Cristos a fost înviat din morţi, El fiind primul rod dintre cei care au adormit. ²¹ Întrucât moartea a venit printr-un om, învierea morţilor a venit tot printr-un Om. ²² Aşa cum în Adam toţi mor, la fel, în Cristos, toţi vor fi înviaţi, ²³ însă fiecare la rândul lui; primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ai lui Cristos. ²⁴ Apoi va veni sfârşitul, când El îi va încredinţa Împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducător, orice autoritate şi orice putere. ²⁵ Căci El trebuie să domnească până când îi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. ²⁶ Ultimul vrăjmaş care va fi distrus va fi moartea. ²⁷ Căci El „I-a pus totul sub picioare“^[b]. Dar când se spune că toate I-au fost supuse, este evident că aceasta nu-L include pe Cel Ce I le-a supus pe toate. ²⁸ Când toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuşi Fiul I Se va supune Celui Ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

²⁹ Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morţi^[c]? Dacă morţii nu sunt înviaţi nicidecum, de ce mai sunt botezaţi ei pentru cei morţi? ³⁰ Şi de ce suntem noi în pericol tot timpul? ³¹ Sunt în pericol de moarte în fiecare zi. Acest lucru este cert, fraţilor, întocmai ca lauda pe care o am cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru. ³² Dacă doar din motive omeneşti m-am luptat cu fiarele în Efes, ce-am câştigat, dacă morţii nu învie?

³³ Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.^[e]“

³⁴ Veniţi-vă în fire cum se cuvine şi nu mai păcătuiţi; căci sunt unii care trăiesc în ignoranţă faţă de Dumnezeu. Spre ruşinea voastră o spun.

Învierea în trup

³⁵ Cineva ar putea întreba: „Cum învie morţii? Cu ce fel de trup vor veni?“ ³⁶ Ce nebunie! Ceea ce tu semeni, nu vine la viaţă dacă nu moare, ³⁷ iar ceea ce semeni nu este trupul care va fi, ci doar o sămânţă simplă, ca una de grâu sau de altceva. ³⁸ Însă Dumnezeu îi dă fiecărei seminţe un trup, aşa cum doreşte; fiecărei seminţe îi dă trupul ei. ³⁹ Nu toate trupurile sunt la fel: unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul al păsărilor, altul al peştilor. ⁴⁰ Există trupuri cereşti şi trupuri pământeşti. Există o splendoare a celor cereşti şi un alt fel de splendoare a celor pământeşti. ⁴¹ Alta este splendoarea soarelui, alta este splendoarea lunii şi alta este splendoarea stelelor, iar o stea diferă de alta în splendoare.

⁴² La fel este şi cu învierea morţilor. Ceea ce este semănat în putrezire, este înviat în nemurire. ⁴³ Ceea ce este semănat în necinste, este înviat în slavă. Ceea ce este semănat în slăbiciune, este înviat în putere. ⁴⁴ Este semănat trup firesc şi este înviat trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există şi unul duhovnicesc. ⁴⁵ Aşa este şi scris: „Primul om, Adam, a devenit un suflet viu.“^[f] Ultimul Adam a devenit un duh care dă viaţă. ⁴⁶ Dar primul nu este cel duhovnicesc, ci este cel firesc; apoi vine cel duhovnicesc. ⁴⁷ Primul om a fost făcut din ţărâna pământului. Al doilea Om este din cer. ⁴⁸ Aşa cum era cel din ţărână, aşa sunt şi cei din ţărână; şi aşa cum este Cel Ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. ⁴⁹ Aşa cum suntem în asemănarea celui din ţărână, la fel vom fi^[g] şi în asemănarea Celui Ceresc.

⁵⁰ Ceea ce spun, fraţilor, sunt următoarele: carnea şi sângele nu pot să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi nici putrezirea nu poate moşteni nemurirea. ⁵¹ Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi^[h], dar toţi vom fi schimbaţi ⁵² într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Căci trâmbiţa va suna, iar cei morţi vor fi înviaţi ca nemuritori, şi noi vom fi schimbaţi. ⁵³ Căci ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire. ⁵⁴ Când ceea ce este supus putrezirii se va fi îmbrăcat în neputrezire, iar ceea ce este muritor se va fi îmbrăcat în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care a fost scris:

⁵⁶ Boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. ⁵⁷ Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. ⁵⁸ De aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi fermi, de neclintit, întotdeauna implicaţi din plin în lucrarea Domnului, pentru că ştiţi că în Domnul strădania voastră nu este zadarnică.

Strângerea de ajutoare pentru sfinţi

16 Cu privire la strângerea de ajutoare pentru sfinţi, faceţi şi voi ceea ce le-am spus şi bisericilor din Galatia să facă: ² în prima zi a fiecărei săptămâni, fiecare dintre voi să pună deoparte, din ceea ce a câştigat, pentru ca atunci când vin să nu mai fie necesar să se strângă nimic. ³ Când voi sosi, pe cei pe care-i consideraţi vrednici îi voi trimite cu scrisori să ducă darul vostru la Ierusalim. ⁴ Dacă mi se va părea potrivit să merg şi eu, vor merge cu mine.

Planuri de călătorie

⁵ Voi veni la voi după ce voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece. ⁶ Probabil voi petrece un timp cu voi, poate chiar toată iarna, pentru ca voi să mă puteţi trimite mai departe, oriunde aş merge. ⁷ Nu vreau să vă văd doar în treacăt. Sper să rămân un timp la voi, dacă Domnul îmi va permite. ⁸ Însă voi rămâne în Efes până la Cincizecime, ⁹ întrucât mi s-a deschis o uşă largă pentru o mare lucrare, dar sunt mulţi potrivnici.

¹⁰ Dacă vine Timotei, vedeţi să se simtă fără frică între voi, pentru că şi el face lucrarea Domnului, ca şi mine. ¹¹ De aceea, nimeni să nu-l dispreţuiască. Trimiteţi-l mai departe, ca să poată veni la mine, pentru că eu îl aştept împreună cu fraţii.

¹² Cu privire la fratele Apolos, l-am rugat stăruitor să vină la voi, împreună cu fraţii. El însă n-a dorit să vină acum, ci va veni atunci când va avea o ocazie potrivită.

Îndemnuri şi saluturi finale

¹³ Vegheaţi, staţi fermi în credinţă, fiţi bărbaţi, fiţi tari! ¹⁴ Tot ceea ce faceţi să faceţi cu dragoste.

¹⁵ Vă dau un îndemn, fraţilor: ştiţi despre cei din casa lui Stefanas, că ei sunt cel dintâi rod al Ahaiei^[k] şi că s-au dat pe ei înşişi pentru a-i sluji pe sfinţi. ¹⁶ Supuneţi-vă unor astfel de oameni şi fiecăruia care lucrează şi trudeşte împreună cu ei! ¹⁷ Mă bucur de venirea lui Ştefanas, a lui Fortunatus şi a lui Ahaicus, pentru că ei, în lipsa voastră, v-au ţinut locul. ¹⁸ Ei au înviorat duhul meu şi al vostru. Apreciaţi astfel de oameni!

¹⁹ Bisericile din Asia^[l] vă salută. Aquila şi Prisca^[m], împreună cu biserica din casa lor, vă salută călduros în Domnul. ²⁰ Toţi fraţii vă salută. Salutaţi-vă unul pe altul cu o sărutare sfântă!

²¹ Eu, Pavel, scriu acest salut cu mâna mea. ²² Dacă cineva nu-L iubeşte pe Domnul, să fie blestemat! Marana tha!^{[n] 23} Harul Domnului Isus să fie cu voi! ²⁴ Dragostea mea este cu voi toţi, în Cristos Isus. (Amin.)^[o]

1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia^[p]: ² har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumiri Dumnezeului oricărei încurajări

³ Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări, ⁴ Cel Care ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei ce sunt în orice necaz, cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu. ⁵ Aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel, prin Cristos, suntem încurajaţi din abundenţă. ⁶ Dacă noi avem necazuri, este pentru încurajarea şi mântuirea voastră; dacă noi suntem încurajaţi, este pentru încurajarea voastră, care vă ajută să răbdaţi aceleaşi suferinţe pe care le răbdăm şi noi. ⁷ Nădejdea noastră cu privire la voi este fermă, pentru că ştim că, aşa cum sunteţi părtaşi cu noi în suferinţă, tot aşa sunteţi şi în încurajare.

⁸ Fraţilor, nu vrem să nu ştiţi despre necazurile pe care le-am avut în Asia^[q], pentru că am avut greutăţi dincolo de puterea noastră, aşa încât pierduserăm şi nădejdea de a mai trăi. ⁹ Ne-am simţit ca şi cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe Dumnezeu, Care învie morţii; ¹⁰ El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte şi va continua să ne scape. În El nădăjduim că încă ne va mai scăpa. ¹¹ Uniţi-vă să ne ajutaţi prin rugăciunile voastre şi mulţi vor mulţumi pentru noi^[r] datorită darului dat nouă ca răspuns la rugăciunile multora.

Schimbarea unora dintre planurile lui Pavel

¹² Lauda noastră este mărturia conştiinţei noastre, potrivit căreia noi ne-am comportat în lume, şi chiar mai mult faţă de voi, în curăţia şi sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înţelepciune firească^[s], ci prin harul lui Dumnezeu. ¹³ Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce puteţi citi şi înţelege. Şi nădăjduiesc că până la sfârşit veţi înţelege, ¹⁴ aşa cum aţi şi înţeles, în parte, că lauda voastră suntem noi, după cum şi voi veţi fi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Isus.

¹⁵ Având această încredinţare, mi-am propus mai întâi să vin la voi, ca să aveţi parte de o a doua favoare. ¹⁶ Am vrut să vin la voi în drum spre Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi şi să fiu trimis de voi în Iudeea. ¹⁷ Deci, plănuind aceasta, m-am comportat eu oare cu uşurătate? Sau mi-am făcut planurile în mod firesc, gata să spun şi „da, da“ şi „nu, nu“? ¹⁸ Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră faţă de voi nu este şi „da“, şi „nu“. ¹⁹ Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L-am predicat printre voi, – eu, Silvanus^[t] şi Timotei (, nu este „da“ şi „nu“, ci El este întotdeauna „da“, ²⁰ pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea, prin El spunem „Amin!“, spre slava lui Dumnezeu. ²¹ Cel Care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi Care ne-a uns, este Dumnezeu. ²² El ne-a şi pecetluit şi ne-a dat în inimă Duhul ca pe o garanţie.

²³ Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, spunându-vă că n-am mai venit în Corint tocmai ca să vă cruţ. ²⁴ Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră, căci voi staţi fermi în credinţă.

2 Astfel, am hotărât să nu mai vin din nou la voi în durere, ² pentru că, dacă eu vă întristez, atunci cine mă va mai încuraja pe mine, dacă nu cel pe care l-am întristat? ³ Am scris aşa, pentru ca atunci când voi veni să nu fiu întristat de cei care ar trebui să mă bucure, căci sunt încredinţat cu privire la voi toţi că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor. ⁴ V-am scris din durerea şi din necazul inimii şi cu multe lacrimi, nu ca să vă întristez, ci ca să vă daţi seama de dragostea pe care o am din belşug faţă de voi.

Iertarea celui păcătos

⁵ Dacă cineva a fost o pricină de întristare, nu pe mine m-a întristat, ci, într-o oarecare măsură, ca să nu fiu prea sever, pe voi toţi. ⁶ Este suficient pentru acesta faptul că a fost pedepsit de cei mai mulţi dintre voi. ⁷ Astfel, acum ar trebui să-l iertaţi şi să-l încurajaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă întristare. ⁸ De aceea, vă îndemn să vă declaraţi iarăşi dragostea faţă de el. ⁹ Căci v-am scris şi ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în toate. ¹⁰ Pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. Ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, a fost de dragul vostru, în prezenţa lui Cristos, ¹¹ ca să nu dăm câştig de cauză lui Satan^[u], pentru că noi nu suntem în necunoştinţă de planurile lui.

¹² Când am venit la Troa pentru Evanghelia^[v] lui Cristos şi mi-a fost deschisă o uşă în Domnul, ¹³ n-am avut linişte în duhul meu, pentru că nu l-am găsit acolo pe Titus, fratele meu. Astfel, mi-am luat rămas bun de la ei şi m-am dus în Macedonia.

Lucrarea apostolică

¹⁴ Îi mulţumim însă lui Dumnezeu, Care ne conduce întotdeauna la biruinţă, în Cristos, şi răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoaşterii Lui. ¹⁵ Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem mireasma lui Cristos printre cei ce sunt mântuiţi şi printre cei ce pier; ¹⁶ pentru aceştia – o mireasmă de la moarte spre moarte, iar pentru aceia – o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este destoinic pentru aceste lucruri? ¹⁷ Spre deosebire de mulţi alţii, noi nu facem negustorie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim ca nişte oameni sinceri şi, ca unii trimişi de Dumnezeu, vorbim în prezenţa lui Dumnezeu, în Cristos.

3 Începem oare din nou să ne recomandăm singuri? Oare avem nevoie, aşa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? ² Voi înşivă sunteţi scrisoarea noastră de recomandare, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii, ³ arătând că sunteţi o scrisoare a lui Cristos, pregătită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.

⁴ O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu. ⁵ Nu că prin noi înşine suntem destoinici, pretinzând că ceva vine de la noi, ci destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, ⁶ Care ne-a şi făcut destoinici să fim slujitorii Noului Legământ, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viaţă.

Slava mai mare a Noului Legământ

⁷ Dar dacă slujba morţii, încrustată în litere, pe table de piatră, a fost cu slavă, astfel încât poporul Israel n-a putut privi la faţa lui Moise, din cauza strălucirii trecătoare a feţei lui, ⁸ cu cât mai mult este cu slavă slujba Duhului? ⁹ Căci, dacă în slujba aducătoare de condamnare era slavă, cu mult mai mult slujba aducătoare de dreptate va abunda de slavă! ¹⁰ Fiindcă ceea ce a fost slăvit, nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. ¹¹ Într-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne.

¹² Deci, întrucât avem o astfel de nădejde, lucrăm cu mare îndrăzneală, ¹³ nu ca Moise, care şi-a pus un văl peste faţă pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârşitul a ceea ce era trecător. ¹⁴ Însă minţile lor erau împietrite. Până în ziua de astăzi, acelaşi văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este dat la o parte. ¹⁵ Până astăzi, oricând este citit Moise, pe minţile lor este un văl, ¹⁶ dar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte. ¹⁷ Domnul este Duhul, iar acolo unde este Duhul Domnului este libertate. ¹⁸ Noi toţi, cu feţe neacoperite, reflectăm^[w] slava Domnului, ca într-o oglindă, şi suntem transformaţi în asemănarea Sa din slavă în slavă; aceasta vine de la Domnul, Care este Duhul.

Comori în nişte vase de lut

4 De aceea, întrucât prin îndurarea lui Dumnezeu avem această slujbă, nu suntem descurajaţi, ² ci respingem lucrurile ascunse şi ruşinoase, nu ne purtăm cu viclenie, nici nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin arătarea deschisă a adevărului, ne recomandăm pe noi înşine în faţa conştiinţei oricărui om, înaintea lui Dumnezeu. ³ Iar dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce pier, ⁴ ale căror minţi necredincioase le-a orbit dumnezeul acestui veac, ca să nu strălucească lumina Evangheliei slavei lui Cristos, Care este chipul lui Dumnezeu. ⁵ Noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Isus Cristos ca Domn, iar pe noi înşine ca sclavii voştri, datorită lui Isus. ⁶ Dumnezeu, Care a spus: „Să lumineze lumina din întuneric!“^[x], a luminat şi inimile noastre, pentru a ne da lumina cunoaşterii slavei lui Dumnezeu strălucind pe faţa lui Isus.

⁷ Dar noi avem această bogăţie în nişte vase de lut, pentru a arăta că această putere nemaipomenită Îi aparţine lui Dumnezeu şi nu vine de la noi. ⁸ Suntem asupriţi în orice fel, dar nu zdrobiţi, luaţi prin surprindere, dar nu disperaţi, ⁹ persecutaţi, dar nu părăsiţi, trântiţi la pământ, dar nu distruşi, ¹⁰ purtăm întotdeauna în trupul nostru moartea lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în trupurile noastre. ¹¹ Căci noi, care suntem vii, suntem întotdeauna daţi la moarte datorită lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în trupul nostru muritor. ¹² Astfel, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. ¹³ Însă, fiindcă avem acelaşi duh al credinţei, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“^[y], şi noi credem, şi de aceea vorbim. ¹⁴ Ştim că Cel Ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va duce împreună cu voi în prezenţa Sa. ¹⁵ Toate sunt pentru voi, pentru ca harul, atingând mulţi oameni, să facă să abunde mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.

¹⁶ De aceea, noi nu ne descurajăm ci, chiar dacă omul nostru din afară piere, totuşi omul nostru dinăuntru este înnoit din zi în zi. ¹⁷ Căci necazul nostru uşor de purtat şi temporar, lucrează în noi o greutate veşnică de slavă, dincolo de orice imaginaţie. ¹⁸ Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veşnice.

Lăcaşul nostru ceresc

5 Noi ştim într-adevăr că, dacă este distrusă casa cortului nostru pământesc, avem o locuinţă de la Dumnezeu, o casă veşnică în ceruri, care nu este făcută de mâini omenești. ² Căci gemem în cortul acesta, dorind să ne îmbrăcăm peste el cu lăcaşul nostru ceresc^[z], ³ negreşit dacă, după ce vom fi îmbrăcaţi, nu vom fi^[aa] găsiţi goi. ⁴ În timp ce suntem în acest cort, gemem şi suntem împovăraţi, nu pentru că dorim să fim dezbrăcaţi, ci pentru că dorim să fim îmbrăcaţi, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă. ⁵ Şi Cel Ce ne-a pregătit pentru aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat Duhul ca pe o garanţie.

⁶ De aceea, întotdeauna suntem plini de încredere, chiar dacă ştim că, atâta timp cât suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul. ⁷ Căci noi umblăm prin credinţă, nu prin vedere; ⁸ avem încredere şi ne place mult mai mult să fim departe de trup şi să fim acasă cu Domnul. ⁹ Astfel, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, scopul nostru este să-I fim plăcuţi, ¹⁰ fiindcă toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata pentru ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău.

Mesajul împăcării

¹¹ Aşadar, cunoscând frica de Domnul, încercăm să-i convingem pe oameni. Noi suntem pe deplin cunoscuţi de către Dumnezeu şi sper că, de asemenea, suntem cunoscuţi şi conştiinţelor voastre. ¹² Noi nu ne recomandăm din nou înaintea voastră, ci vă dăm o ocazie de a vă lăuda cu noi, ca să puteţi răspunde celor care se laudă cu înfăţişarea exterioară, şi nu cu inima. ¹³ Dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. ¹⁴ Căci dragostea lui Cristos ne constrânge, întrucât suntem convinşi că atunci când Unul a murit pentru toţi, toţi au murit. ¹⁵ El a murit pentru toţi, pentru ca cei vii să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel Ce a murit şi a fost înviat pentru ei.

¹⁶ Astfel, de acum, noi nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii. Chiar dacă odată L-am cunoscut pe Cristos în felul lumii, acum nu-L mai cunoaştem aşa. ¹⁷ Astfel, dacă cineva este în Cristos, este o nouă creaţie. Cele vechi s-au dus; iată, toate au devenit noi! ¹⁸ Toate acestea sunt de la Dumnezeu, Care, prin Cristos, ne-a împăcat cu Sine şi ne-a dat mesajul împăcării: ¹⁹ anume acela că Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, nemaiţinând în seamă păcatele oamenilor, şi ne-a încredinţat nouă Cuvântul împăcării. ²⁰ Deci noi suntem ambasadori ai lui Cristos şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm, în Numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu! ²¹ El, pentru noi, L-a făcut păcat^[ab] pe Cel Ce n-a cunoscut păcatul, pentru ca, în El, să devenim dreptatea lui Dumnezeu.

6 Lucrând împreună cu Dumnezeu, vă îndemnăm să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar. ² Căci El spune:

Iată că acum este vremea îndurării! Iată că acum este ziua mântuirii!

Slujitorii lui Dumnezeu

³ Nu punem nici un obstacol în calea nimănui, pentru ca slujba noastră să nu fie criticată, ⁴ ci în toate ne arătăm ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu, în îndelungă răbdare, în necazuri, în greutăţi, în strâmtorări, ⁵ în bătăi, în închisori, în răscoale, în osteneli, în nopţi nedormite, în posturi, ⁶ în curăţie, în cunoaştere, în răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, într-o dragoste fără ipocrizie, ⁷ în Cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, în mâna dreaptă şi în mâna stângă, ⁸ în glorie şi dezonoare, în defăimare şi vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte impostori, deşi suntem adevăraţi; ⁹ ca nişte necunoscuţi, deşi suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, deşi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, deşi nu suntem omorâţi; ¹⁰ ca nişte întristaţi, deşi suntem întotdeauna bucuroşi; ca nişte săraci, deşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, deşi avem toate lucrurile.

¹¹ Am vorbit deschis faţă de voi, corintienilor, iar inima ne este larg deschisă! ¹² Noi nu punem nici un fel de restricţii sentimentelor noastre faţă de voi, dar voi v-aţi oprit sentimentele faţă de noi. ¹³ Deci, la rândul vostru – vă vorbesc ca unor copii – deschideţi-vă şi voi larg inimile!

Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit!

¹⁴ Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce parteneriat poate fi între dreptate şi fărădelege? Sau ce părtăşie poate fi între lumină şi întuneric? ¹⁵ Ce armonie poate fi între Cristos şi Belial^[ad]? Sau ce parte au în comun cel credincios cu cel necredincios? ¹⁶ Ce înţelegere poate fi între Templul lui Dumnezeu şi idoli? Noi suntem Templul Dumnezeului celui Viu, aşa cum a spus Dumnezeu:

7 Preaiubiţilor, întrucât avem aceste promisiuni, să ne curăţim de orice pângăreşte trupul şi duhul, desăvârşind sfinţenia în frică de Dumnezeu.

Bucuria lui Pavel

² Deschideţi-vă inima faţă de noi! N-am făcut rău nimănui, n-am corupt^[ah] pe nimeni, n-am exploatat pe nimeni. ³ Nu spun aceasta ca să vă condamn, căci am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre, fie că murim împreună, fie că trăim împreună. ⁴ Am mare încredere în voi; sunt atât de mândru de voi, sunt încurajat şi foarte bucuros în fiecare dintre necazurile noastre.

⁵ Când am venit în Macedonia, trupurile noastre n-au avut odihnă, ci am fost necăjiți în toate felurile: lupte din afară, temeri dinăuntru. ⁶ Însă Dumnezeu, Care-i încurajează pe cei deznădăjduiţi, ne-a încurajat prin venirea lui Titus, ⁷ şi nu doar prin venirea sa, ci şi prin încurajarea pe care ne-a adus-o vorbindu-ne despre voi, când ne-a spus despre dorinţa voastră puternică, despre durerea voastră adâncă şi despre devotamentul vostru pentru mine. Astfel, m-am bucurat şi mai mult. ⁸ Chiar dacă scrisoarea mea v-a întristat, nu regret. Şi chiar dacă am regretat, căci văd că scrisoarea mea v-a întristat, măcar că numai pentru puţin timp, ⁹ totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a dus la pocăinţă, pentru că aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca nimeni să nu sufere nici o pierdere din cauza noastră. ¹⁰ Căci întristarea după voia lui Dumnezeu lucrează pocăinţa care duce la mântuire şi în ea nu este regret, dar întristarea lumii produce moarte. ¹¹ Vedeţi ce devotament a produs în voi această întristare după voia lui Dumnezeu, ce apărare, ce indignare, ce teamă, ce dorinţă, ce râvnă, ce dorinţă de dreptate! În toate v-aţi arătat fără vină în această problemă. ¹² Astfel, deşi v-am scris, n-am făcut-o din cauza celui ce a făcut răul sau din cauza celui ce a suferit răul, ci pentru a vă arăta cât de profund este devotamentul nostru faţă de voi, înaintea lui Dumnezeu. ¹³ Prin aceasta suntem încurajaţi.

Pe lângă încurajarea noastră, ne bucurăm şi mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toţi. ¹⁴ M-am lăudat lui cu voi şi nu m-aţi făcut de ruşine, ci, aşa cum tot ce v-am spus a fost adevărat, tot astfel şi lauda noastră cu voi înaintea lui Titus s-a dovedit adevărată. ¹⁵ Astfel, dragostea lui pentru voi se întăreşte când îşi reaminteşte de ascultarea voastră, a tuturor, de felul cum l-aţi primit cu frică şi cutremur. ¹⁶ Mă bucur că pot avea deplină încredere în voi.

Încurajarea generozităţii

8 Vreau să ştiţi, fraţilor, despre harul pe care Dumnezeu l-a dat în bisericile din Macedonia, ² pentru că, fiind încercaţi deosebit de mult prin necazuri, bucuria lor abundentă şi marea lor sărăcie au rezultat într-o manifestare de har abundentă. ³ Eu depun mărturie că ei au dat din proprie iniţiativă, după puterea lor şi chiar dincolo de puterea lor, ⁴ rugându-ne cu multă insistenţă pentru harul de a fi părtaşi la această slujire pentru sfinţi, ⁵ şi nu aşa cum ne-am aşteptat, ci s-au dedicat pe ei înşişi, mai întâi Domnului, iar apoi, prin voia lui Dumnezeu, nouă. ⁶ Astfel, l-am îndemnat pe Titus, pentru că el a început mai devreme această lucrare, să ducă la capăt această binefacere a harului din partea voastră. ⁷ Acum, aşa cum vă distingeţi în toate – în credinţă, în vorbire, în cunoaştere, într-o dedicare totală şi în dragostea pe care aţi învăţat-o de la noi – să vă distingeţi şi în această binefacere a harului.

⁸ Nu vă spun aceasta ca pe o poruncă, ci verific, prin dedicarea altora, cât de adevărată este dragostea voastră. ⁹ Voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, Care, deşi a fost bogat, de dragul vostru a devenit sărac, pentru ca voi să vă îmbogăţiţi prin sărăcia Lui. ¹⁰ Vă dau sfatul meu, pentru ceea ce este cel mai bine pentru voi în această problemă: anul trecut aţi fost primii nu doar în a face, ci şi în a dori să faceţi; ¹¹ acum deci terminaţi lucrarea, pentru ca, tot aşa cum aţi dorit, tot astfel să şi daţi, după posibilităţile pe care le aveţi. ¹² Dacă există dorinţă, darul este primit potrivit cu ceea ce are cineva, nu cu ceea ce nu are. ¹³ Aceasta nu este pentru ca alţii să fie uşuraţi, iar voi să fiţi împovăraţi, ci pentru a fi egalitate. ¹⁴ Abundenţa pe care voi o aveţi acum îi poate ridica pe cei care sunt în nevoi, pentru ca, la rândul lor, abundenţa lor să împlinească nevoia voastră. Astfel, va fi egalitate, ¹⁵ aşa cum este scris:

Misiunea lui Titus

¹⁶ Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, Care a pus în inima lui Titus aceeaşi dedicare pentru voi pe care o am şi eu. ¹⁷ Căci el nu numai că a primit bine apelul vostru, ci vine acum la voi din proprie iniţiativă şi cu mai mult entuziasm decât oricând. ¹⁸ Împreună cu el vi-l trimit şi pe fratele care este lăudat de toate bisericile, datorită Evangheliei. ¹⁹ Nu doar atât, dar el a fost desemnat de biserici să călătorească împreună cu noi în timp ce administrăm această binefacere a harului, pentru slava Domnului Însuşi şi pentru a ne arăta bunăvoinţa. ²⁰ Suntem atenţi, ca să nu stârnim vreo plângere cu privire la modul în care administrăm acest dar generos. ²¹ Căci avem grijă să facem ceea ce este bine nu doar înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. ²² Îl trimitem pe fratele nostru cu ei – frate pe care deseori l-am pus la încercare şi l-am găsit dedicat, dar care acum este mai dedicat decât oricând – pentru că are mare încredere în voi. ²³ În ce-l priveşte pe Titus, el este părtaş şi conlucrător cu mine pentru voi. În ce-i priveşte pe fraţii noştri, ei sunt trimişi ai bisericii, slava lui Cristos. ²⁴ De aceea, în mod deschis, înaintea bisericilor, arătaţi-le dovada dragostei voastre şi motivul nostru de laudă cu privire la voi.

Semănând generozitate

9 Nu este necesar să vă scriu despre această slujire pentru sfinţi, ² pentru că eu cunosc bunăvoinţa voastră, cu care mă laud înaintea celor din Macedonia, spunând că Ahaia^[aj] a fost gata încă de anul trecut. Râvna voastră i-a încurajat pe cei mai mulţi dintre ei. ³ Îi trimit însă pe fraţi pentru ca lauda noastră să nu fie dovedită ca fiind goală – în acest caz, aşa cum am spus, să fiţi pregătiţi. ⁴ Dacă cei din Macedonia ar veni cu mine şi v-ar găsi nepregătiţi, ce ruşine ne-ar fi – ca să nu mai vorbesc despre ruşinea voastră – pentru că am avut o astfel de încredere în voi! ⁵ Astfel, cred, fraţilor, că este necesar să vă îndemn, să vin la voi mai înainte, pentru a pregăti darul pe care l-aţi promis; atunci, el va fi gata ca un lucru pe care vreţi să-l daţi şi nu ca o constrângere.

⁶ Reamintiţi-vă: cine seamănă puţin va secera puţin, iar cine seamănă mult va secera mult. ⁷ Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu regret, nici din constrângere, pentru că Dumnezeu îl iubeşte pe dătătorul voios. ⁸ Dumnezeu poate să vă dea din abundenţă orice dar, pentru ca, având întotdeauna lucrurile de care aveţi nevoie, să faceţi cât mai multe fapte bune, ⁹ aşa cum este scris:

¹⁰ Cel Ce asigură sămânţă pentru semănător şi pâine pentru hrană va asigura şi va înmulţi şi sămânţa voastră pentru semănat şi va creşte roadele dreptăţii voastre. ¹¹ Astfel veţi fi îmbogăţiţi în orice privinţă, pentru întreaga voastră generozitate care, prin noi, va face să aducă mulţumiri lui Dumnezeu. ¹² Căci ajutorul acestei lucrări pe care o faceţi voi nu doar că împlineşte nevoile sfinţilor, ci şi abundă în mulţumiri aduse lui Dumnezeu. ¹³ În urma dovezii acestui ajutor, voi Îl slăviţi pe Dumnezeu prin ascultarea voastră faţă de mărturisirea Evangheliei lui Cristos şi prin generozitatea contribuţiei faţă de ei şi faţă de alţii, ¹⁴ iar ei se vor ruga pentru voi cu dragoste, datorită harului deosebit de mare al lui Dumnezeu, pe care El vi l-a dat vouă. ¹⁵ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Său nespus de mare!

Lucrarea şi autoritatea lui Pavel

10 Eu însumi, Pavel, vă îndemn, prin blândeţea şi bunătatea lui Cristos – eu, care sunt blând când sunt cu voi, dar plin de curaj când sunt departe de voi – ² vă rog ca, atunci când sunt prezent, să nu fie nevoie să-mi arăt curajul de a-i înfrunta pe cei ce consideră că noi trăim după fire^[al]! ³ Noi, deşi trăim în fire, nu ne luptăm potrivit cu firea. ⁴ Căci armele noastre de luptă nu sunt fireşti, ci sunt făcute puternice de Dumnezeu pentru a dărâma fortăreţe. Noi răsturnăm argumentele ⁵ şi orice înălţime semeaţă care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem sclav ascultării de Cristos. ⁶ Suntem gata să pedepsim orice act de neascultare, odată ce ascultarea voastră este deplină.

⁷ Voi vă uitaţi la înfăţişarea exterioară^[am]. Dacă cineva este convins că este al lui Cristos, el însuşi ar trebui să ia în considerare faptul că, aşa cum el este al lui Cristos, la fel suntem şi noi. ⁸ Chiar dacă mă laud ceva mai mult cu autoritatea noastră, pe care Domnul ne-a dat-o pentru zidirea şi nu pentru dărâmarea voastră, nu-mi va fi ruşine de ea, ⁹ pentru că nu vreau să par, prin scrisorile mele, ca unul care vrea să vă înspăimânte. ¹⁰ Unii spun: „Scrisorile lui sunt cu greutate şi puternice, dar când este prezent, este slab şi cuvântul lui este dispreţuit.“ ¹¹ Astfel de oameni ar trebui să ia în considerare că ceea ce spunem în scrisori, când suntem absenţi, este şi în faptă când suntem prezenţi.

¹² Noi n-ar trebui să îndrăznim să ne clasificăm sau să ne comparăm cu cei care se recomandă singuri, însă, când ei se măsoară unul cu altul şi se compară unul cu altul, nu dau dovadă de înţelepciune. ¹³ Noi însă nu ne lăudăm peste măsură, ci în măsura limitelor pe care ni le-a încredinţat Dumnezeu, măsură care se întinde chiar şi până la voi. ¹⁴ Nu ne întindem dincolo de ea, ca şi cum n-am fi ajuns până la voi, căci am venit primii la voi cu Evanghelia lui Cristos. ¹⁵ Nu ne lăudăm dincolo de limite, adică cu ostenelile altora, ci nădejdea noastră este că, aşa cum credinţa voastră creşte, sfera noastră de lucru între voi va fi lărgită şi mai mult, ¹⁶ ca să putem vesti Evanghelia în ţările de dincolo de voi, fără să ne lăudăm cu o lucrare deja făcută în sfera de lucru a altuia. ¹⁷ Însă „Cel ce se laudă să se laude în Domnul.“^{[an] 18} Fiindcă nu cel ce se recomandă singur este aprobat, ci cel pe care Domnul îl recomandă.

Pavel şi falşii profeţi

11 Vreau să acceptaţi puţină nebunie din partea mea şi să aveţi răbdare cu mine. ² Sunt gelos cu gelozia lui Dumnezeu, căci v-am logodit cu un bărbat, pentru a vă înfăţişa ca pe o fecioară curată lui Cristos. ³ Mi-e teamă însă că, aşa cum şarpele a înşelat-o pe Eva cu viclenia lui, gândurile voastre vor fi pervertite de la sinceritatea şi curăţia faţă de Cristos. ⁴ Căci dacă cineva vine şi vă predică un alt Isus decât Cel pe Care vi L-am predicat noi, sau dacă voi primiţi un alt duh decât Cel pe Care L-aţi primit, sau o altă evanghelie decât cea pe care aţi primit-o, voi îngăduiţi cu uşurinţă toate acestea! ⁵ Eu consider că nu le sunt inferior în nici o privinţă acelor „apostoli deosebiţi“. ⁶ Chiar dacă sunt neinstruit în vorbire, nu sunt însă şi în cunoaştere; şi v-am arătat aceasta în orice fel şi în toate lucrurile.

⁷ Sau am făcut oare un păcat, umilindu-mă pentru ca voi să fiţi înălţaţi, întrucât v-am vestit Evanghelia lui Dumnezeu în dar? ⁸ Am împovărat^[ao] alte biserici, primind plată de la ele, ca să vă slujesc vouă, ⁹ iar când am fost la voi şi eram în nevoi, n-am pus povară asupra nimănui, pentru că nevoile mele au fost împlinite de către fraţii care au venit din Macedonia. M-am abţinut şi mă voi abţine de la a fi o povară pentru voi. ¹⁰ Aşa cum adevărul lui Cristos este în mine, nimeni nu va opri această laudă a mea în regiunile Ahaiei^[ap]. ¹¹ De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie că vă iubesc.

¹² Voi continua să fac ceea ce fac, ca să distrug orice prilej al celor care vor să fie recunoscuţi ca egali ai noştri în lucrurile cu care se laudă, ¹³ pentru că astfel de oameni sunt apostoli falşi, lucrători care înşală, deghizându-se în apostoli ai lui Cristos. ¹⁴ Nu este de mirare, pentru că însuşi Satan se deghizează în înger de lumină. ¹⁵ Nu este mare lucru deci dacă slujitorii săi se deghizează în slujitori ai dreptăţii; sfârşitul lor va fi după faptele lor.

Suferinţele lui Pavel pentru Cristos

¹⁶ Vă spun din nou: nimeni să nu creadă că sunt nebun, dar, dacă o faceţi, atunci acceptaţi-mă ca şi cum aş fi nebun, ca să mă laud şi eu puţin! ¹⁷ În această încredere lăudăroasă, ceea ce spun nu este ceea ce Domnul ar vrea să spun, ci este ca o nebunie. ¹⁸ Întrucât mulţi se laudă potrivit firii, mă voi lăuda şi eu. ¹⁹ Căci voi sunteţi înţelepţi şi-i răbdaţi cu bucurie pe nebuni! ²⁰ Voi îngăduiţi dacă cineva vă înrobeşte, dacă cineva vă exploatează, dacă cineva vă abuzează, dacă cineva vă priveşte de sus, dacă cineva vă loveşte peste faţă. ²¹ O spun spre ruşinea mea, pentru că noi am fost prea slabi pentru aceasta. Dar cu orice altceva ar îndrăzni cineva să se laude – vorbesc ca un nebun – îndrăznesc şi eu să mă laud! ²² Sunt ei evrei? Şi eu sunt! Sunt ei israeliţi? Şi eu sunt! Sunt ei urmaşi ai lui Avraam? Şi eu sunt! ²³ Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi. Eu sunt şi mai mult! Am trudit mult mai mult, am fost în închisoare mult mai mult, am fost biciuit mult mai sever, deseori în pericol de moarte; ²⁴ de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, ²⁵ de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost împroşcat cu pietre, de trei ori am naufragiat, am fost o zi şi o noapte în largul mării, ²⁶ adesea în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din neamul meu, în pericole din cauza neamurilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole datorită fraţilor falşi, ²⁷ muncind şi trudind din greu, deseori neputând dormi, flămând şi însetat, deseori fără hrană, în frig şi fără haine ²⁸ şi, dincolo de alte lucruri, era şi preocuparea mea zilnică: îngrijorarea mea pentru toate bisericile. ²⁹ Cine este slab şi eu să nu mă simt slab? Cine cade în păcat şi eu să nu ard?

³⁰ Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu lucrurile care îmi arată slăbiciunea. ³¹ Dumnezeu şi Tatăl Domnului Isus, Care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint. ³² În Damasc, guvernatorul regelui Areta^[aq] a păzit cetatea Damasc ca să mă prindă, ³³ dar am fost coborât într-un coş, printr-o fereastră din zid, şi am scăpat din mâinile lui.

Viziunile şi ţepuşul lui Pavel

12 E nevoie să mă laud, măcar că nu este nimic de câştigat; voi recurge totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. ² Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani – dacă era în trup, nu ştiu; dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit în al treilea cer. ³ Ştiu că omul acesta – dacă era în trup sau dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu ştie – ⁴ a fost răpit în Rai şi a auzit lucruri care nu pot fi exprimate în cuvinte, lucruri care nu-i sunt permise omului să le spună. ⁵ Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar cu mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. ⁶ Însă dacă vreau să mă laud nu voi fi un nebun, pentru că voi spune adevărul; dar nu mă voi lăuda, pentru ca nimeni să nu mă considere mai sus decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine, ⁷ chiar având în vedere caracterul nemaipomenit al acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă îngâmf, mi-a fost dat un ţepuş în carne, un mesager al lui Satan, ca să-mi facă rău şi astfel să nu mă îngâmf. ⁸ De trei ori I-am cerut Domnului să mi-l ia. ⁹ Dar El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârşită în slăbiciune.“ Aşadar, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să poată locui în mine. ¹⁰ De aceea, eu sunt mulţumit în slăbiciuni, în insulte, în greutăţi, în persecuţii şi necazuri, de dragul lui Cristos, pentru că atunci când sunt slab, sunt puternic.

Grija lui Pavel pentru corintieni

¹¹ Am ajuns nebun; voi m-aţi forţat! Eu ar fi trebuit să fiu recomandat de voi, căci nu le sunt cu nimic inferior acestor „apostoli minunaţi“,^[ar] măcar că eu sunt nimic. ¹² Semnele care arată că sunt apostol au fost făcute între voi, cu toată răbdarea, atât semne, cât şi fapte puternice şi minuni. ¹³ Aţi fost trataţi mai rău decât alte biserici prin faptul că numai pentru voi n-am fost niciodată o povară? Iertaţi-mi această nedreptate! ¹⁴ Sunt gata să vin la voi pentru a treia oară; şi nu voi fi o povară, pentru că eu nu lucrurile voastre le vreau, ci pe voi. Nu copiii ar trebui să adune pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. ¹⁵ Voi cheltui bucuros tot ce am şi mă voi da pe mine însumi pentru sufletele voastre. Oare voi fi iubit mai puţin pentru că v-am iubit atât de mult? ¹⁶ Să presupunem că n-am pus greutăţi asupra voastră, dar, fiind un om viclean, v-am prins prin înşelare. ¹⁷ V-am exploatat prin vreunul dintre cei pe care vi i-am trimis? ¹⁸ L-am rugat pe Titus să meargă şi l-am trimis pe fratele cu el. Oare v-a exploatat Titus? N-am umblat noi în acelaşi Duh? N-am călcat noi pe aceleaşi urme?

¹⁹ Credeţi că în tot acest timp ne-am apărat pe noi înşine înaintea voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu, în Cristos. Preaiubiţilor, toate lucrurile pe care le facem sunt pentru zidirea voastră. ²⁰ Mă tem că, atunci când voi veni, nu vă voi găsi aşa cum aş vrea să fiţi şi nici voi nu mă veţi găsi aşa cum vreţi. Mi-e teamă că ar putea fi ceartă, invidie, mânii, ambiţii egoiste, calomnii, bârfe, îngâmfări, tulburări. ²¹ Mă tem că atunci când voi veni din nou, Dumnezeul meu mă va smeri în prezenţa voastră şi mă voi mâhni pentru mulţi care au păcătuit în trecut şi nu s-au pocăit de necurăţia, desfrâul şi depravarea pe care le-au practicat.

Îndemnuri finale

13 Aceasta este a treia oară când vin la voi. „Orice vorbă trebuie să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori.“^{[as] 2} Le-am spus mai dinainte celor ce au păcătuit în trecut şi tuturor celorlalţi, şi le spun mai dinainte şi acum, când sunt absent, aşa cum am făcut atunci când am fost a doua oară la voi, că, dacă voi veni din nou, nu voi cruţa deloc, ³ întrucât voi căutaţi o dovadă a faptului că Cristos vorbeşte prin mine. El nu este slab faţă de voi, ci este puternic între voi, ⁴ pentru că a fost răstignit în slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Noi suntem slabi în El, dar trăim împreună cu El, prin puterea lui Dumnezeu, pentru voi.

⁵ Puneţi-vă pe voi înşivă la încercare, pentru a vedea dacă sunteţi în credinţă! Verificaţi-vă pe voi înşivă! Nu vă daţi seama că Isus Cristos este în voi? – doar dacă nu cumva sunteţi respinşi la test. ⁶ Sper că vă veţi da seama că noi nu suntem respinşi la test. ⁷ Şi ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău, nu pentru ca noi să fim arătaţi că am trecut testul, ci pentru ca voi să faceţi ceea ce este bine, chiar dacă noi am părea ca fiind respinşi la test. ⁸ Căci noi nu putem face nimic împotriva adevărului, ci numai pentru adevăr. ⁹ Ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici. Şi ne rugăm pentru desăvârşirea voastră. ¹⁰ Motivul pentru care vă scriu acestea, când nu sunt cu voi, este ca atunci când voi veni să nu fiu aspru, ci să folosesc autoritatea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, nu pentru dărâmare.

Salutări finale

¹¹ În rest, fraţilor, bucuraţi-vă! Fiţi desăvârşiţi! Încurajaţi-vă unul pe altul! Fiţi de acord unul cu altul! Trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. ¹² Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă! Toţi sfinţii vă salută.

¹³ Harul Domnului Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Duhului Sfânt să fie cu voi cu toţi! (Amin.)^[at]

1 Pavel, apostol trimis nu de oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Cristos şi Dumnezeu Tatăl, Care L-a înviat din morţi, ² şi toţi fraţii care sunt cu mine, către bisericile^[au] Galatiei^[av]: ³ har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos, ⁴ Care S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne salveze din acest veac rău, potrivit cu voia lui Dumnezeu, Tatăl nostru. ⁵ A Lui să fie slava, în vecii vecilor! Amin.

Nici o altă Evanghelie

⁶ Sunt surprins că vă întoarceţi atât de repede de la Cel Care v-a chemat prin harul lui Cristos, la o altă Evanghelie^[aw]. ⁷ Nu că ar exista o altă Evanghelie, dar sunt unii care vă tulbură şi vor să schimbe Evanghelia lui Cristos. ⁸ Însă, chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti o altă Evanghelie decât cea pe care v-am vestit-o, să fie blestemat! ⁹ Aşa cum v-am spus înainte, vă spun din nou: dacă cineva vă vesteşte o altă Evanghelie decât cea pe care aţi primit-o, să fie blestemat!

¹⁰ Caut eu oare să câştig bunăvoinţa oamenilor, sau a lui Dumnezeu? Dacă aş mai încerca să plac oamenilor, atunci n-aş fi un rob al lui Cristos!

Pavel chemat de Dumnezeu

¹¹ Vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia vestită de mine nu este de origine umană, ¹² pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci mi-a fost descoperită de Isus Cristos.

¹³ Voi aţi auzit despre felul meu de viaţă pe când eram în iudaism, aţi auzit că am persecutat peste măsură biserica lui Dumnezeu, că am încercat s-o distrug ¹⁴ şi că eram mai înaintat în iudaism decât mulţi din neamul meu, din generaţia mea, fiind plin de râvnă pentru tradiţiile strămoşilor mei. ¹⁵ Dar când Dumnezeu, Care m-a pus deoparte încă din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său, ¹⁶ a dorit să-L descopere pe Fiul Său în mine, ca să-L vestesc printre neamuri, nu am cerut imediat sfatul unui om, ¹⁷ nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei care au fost apostoli înaintea mea, ci m-am dus în Arabia, iar după aceea m-am reîntors în Damasc.

¹⁸ Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim să-l vizitez pe Chifa^[ax] şi am rămas la el cincisprezece zile, ¹⁹ dar n-am văzut pe nici un alt apostol, în afară de Iacov, fratele Domnului. ²⁰ În legătură cu lucrurile pe care vi le scriu, iată, vă asigur înaintea lui Dumnezeu că nu mint. ²¹ M-am dus apoi în regiunile Siriei şi ale Ciliciei, ²² dar le eram încă necunoscut la faţă bisericilor din Iudeea, care sunt în Cristos. ²³ Ei doar au auzit spunându-se: „Cel care înainte ne persecuta, vesteşte acum credinţa pe care încerca s-o distrugă.“ ²⁴ Şi Îl slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.

Pavel acceptat de apostoli

2 Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim, cu Barnabas, luându-l şi pe Titus cu mine. ² M-am suit acolo, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o vestesc eu printre neamuri. Le-am arătat-o, în particular, celor recunoscuţi drept conducători, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. ³ Dar nici chiar Titus, care era cu mine, n-a fost obligat să se circumcidă, cu toate că era grec, ⁴ din cauza fraţilor mincinoşi strecuraţi printre noi, care s-au furişat printre noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Isus Cristos şi să ne poată înrobi. ⁵ Nu am cedat lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. ⁶ Cei ce păreau a fi ceva, – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă, pentru că Dumnezeu nu se uită la faţa omului –, ei, cei recunoscuţi drept conducători, nu mi-au adăugat nimic, ⁷ ci dimpotrivă, când au văzut că mie mi s-a încredinţat Evanghelia pentru cei necircumcişi, aşa cum lui Petru i s-a încredinţat Evanghelia pentru cei circumcişi ⁸ – fiindcă Cel Ce a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumcişi, a lucrat, de asemenea, şi în mine, trimiţându-mă la neamuri –, ⁹ deci, când Iacov, Chifa^[ay] şi Ioan, care erau priviţi ca stâlpi, au cunoscut harul care mi-a fost dat, au căzut la învoială cu mine şi cu Barnabas, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumcişi. ¹⁰ Au cerut doar un singur lucru: să ne amintim de săraci, lucru pe care m-am şi străduit să-l fac.

Pavel îl confruntă pe Petru

¹¹ Însă când Chifa a venit în Antiohia, m-am opus lui pe faţă, pentru că era de condamnat. ¹² Până când au venit nişte oameni din partea lui Iacov, el obişnuia să ia masa cu cei dintre neamuri, dar, când au venit ei, n-a mai făcut-o şi s-a separat, temându-se de cei circumcişi. ¹³ Şi ceilalţi iudei s-au unit cu el în această ipocrizie. Chiar şi Barnabas a fost dus în rătăcire prin ipocrizia lor. ¹⁴ Când am văzut că ei nu trăiesc după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca unul dintre neamuri şi nu ca un iudeu, cum de obligi neamurile să trăiască ca nişte iudei?“^[az]

¹⁵ Noi, care suntem iudei prin naştere, şi nu „păcătoşi“^[ba] dintre neamuri, ¹⁶ ştim că un om nu este îndreptăţit prin faptele Legii, ci prin credinţa în Cristos Isus. De aceea şi noi am crezut în Isus ca să fim îndreptăţiţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, deoarece nimeni nu va fi îndreptăţit prin faptele Legii. ¹⁷ Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptăţiţi în Cristos, noi înşine am fost găsiţi „păcătoşi“, este oare atunci Cristos Unul Care încurajează păcatul^[bb]? Nicidecum! ¹⁸ Însă, dacă eu zidesc din nou lucrurile pe care le-am dărâmat, mă arăt ca unul care încalcă Legea. ¹⁹ Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos ²⁰ şi nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. ²¹ Eu nu resping harul lui Dumnezeu, pentru că, dacă dreptatea se primeşte prin Lege, atunci Cristos a murit degeaba.

Prin credinţă

3 Galateni nesăbuiţi! Cine v-a fermecat? Înaintea ochilor voştri Isus Cristos a fost înfăţişat ca răstignit! ² Un singur lucru vreau să aflu de la voi: aţi primit Duhul prin faptele Legii sau crezând ceea ce aţi auzit? ³ Sunteţi chiar atât de nesăbuiţi? Aţi început prin Duhul, iar acum vreţi să sfârşiţi în fire? ⁴ Aţi suferit degeaba atâtea? – dacă într-adevăr a fost degeaba! ⁵ Aşadar, El v-a dat Duhul şi a făcut minuni între voi pentru că aţi făcut faptele Legii sau pentru că aţi crezut ceea ce aţi auzit? ⁶ Tot astfel, „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate.“^[bc]

⁷ Înţelegeţi deci că fii ai lui Avraam sunt aceia care cred! ⁸ Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăţi neamurile prin credinţă, i-a vestit mai dinainte lui Avraam Evanghelia: „Prin tine vor fi binecuvântate toate neamurile.“^{[bd] 9} Astfel, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. ¹⁰ Căci aceia care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte să împlinească toate lucrurile scrise în Cartea Legii!“^{[be] 11} Este clar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept va trăi prin credinţă“^[bf], ¹² iar Legea nu se bazează pe credinţă, ci ea spune: „Cel ce face aceste lucruri va trăi prin ele.“^{[bg] 13} Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn.“^[bh] – ¹⁴ pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea dată lui Avraam să vină asupra neamurilor, ca să primim, prin credinţă, Duhul promis.

Legea şi promisiunea

¹⁵ Fraţilor, să vorbesc în felul oamenilor: aşa cum nimeni nu poate anula sau adăuga ceva la un legământ o dată ce a fost stabilit, la fel este şi aici. ¹⁶ Promisiunile i-au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui; el nu spune „şi seminţelor“, ca şi cum ar fi mai multe, ci se referă la una: „şi seminţei lui“^[bi], care este Cristos. ¹⁷ Ceea ce vreau să spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desfiinţa autoritatea unui legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu, şi astfel să anuleze promisiunea. ¹⁸ Dacă moştenirea ar depinde de Lege, atunci nu ar mai depinde de promisiune; însă Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam prin promisiune. ¹⁹ Care este, atunci, scopul Legii? Ea a fost adăugată pentru a arăta ce este încălcarea Legii, până când va veni Sămânţa celui căruia i-a fost făcută promisiunea. Legea a fost dată prin îngeri, printr-un mijlocitor. ²⁰ Un mijlocitor nu reprezintă o singură parte, însă Dumnezeu este Unul.

²¹ Aceasta înseamnă oare că Legea este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viaţa, atunci dreptatea ar fi venit prin Lege, ²² însă Scriptura spune că întreaga lume este sub păcat, pentru ca promisiunea să le fie dată celor ce cred în Cristos Isus.

²³ Înainte de a veni credinţa, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care urma să fie descoperită. ²⁴ Astfel, Legea a fost îndrumătorul^[bj] nostru spre^[bk] Cristos, pentru ca noi să fim îndreptăţiţi prin credinţă. ²⁵ Dar acum, după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.