The Daily Audio Bible

¹⁵ Şalum, fiul lui Col-Hoze, conducătorul ţinutului Miţpei, a restaurat Poarta Izvorului. El a rezidit-o, i-a făcut acoperiş şi i-a pus porţile, încuietorile şi zăvoarele. A mai restaurat şi zidul Iazului Siloamului^[a] aflat în apropierea grădinii regelui, până la treptele care coboară din Cetatea lui David. ¹⁶ După el, Neemia, fiul lui Azbuk, conducător peste jumătate din ţinutul Bet-Ţurului, a restaurat partea care se întinde până în dreptul mormintelor^[b] lui David, până la iazul artificial şi până la Casa Vitejilor. ¹⁷ După el, leviţii, conduşi de Rehum, fiul lui Bani, au restaurat următoarea parte a zidului; a urmat apoi, pentru ţinutul său, Haşabia, conducător peste jumătate din ţinutul Cheilei, ¹⁸ iar după aceea rudele lor împreună cu Binui^[c], fiul lui Henadad, conducător peste cealaltă jumătate din ţinutul Cheilei. ¹⁹ Ezer, fiul lui Iosua, conducătorul Miţpei, a restaurat o altă parte a zidului, cea din faţa drumului care duce la depozitul de arme, la contrafortul din unghiul zidului. ²⁰ A urmat Baruc, fiul lui Zabai, care a restaurat cu multă râvnă o altă parte a zidului, adică de la unghi până la poarta casei marelui preot Eliaşib.

²¹ A urmat Meremot, fiul lui Uria, fiul lui Hakoţ, care a restaurat o altă parte a zidului, adică de la poarta casei lui Eliaşib până la capătul casei lui Eliaşib. ²² După el, preoţii din împrejurimile Ierusalimului au restaurat următoarea parte. ²³ Apoi următoarea parte a fost restaurată de Beniamin şi Haşub, chiar în dreptul caselor lor, iar Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a restaurat zidul de lângă casa sa. ²⁴ După ei, o altă parte a zidului a restaurat-o Binui, fiul lui Henadad, cea din dreptul casei lui Azaria până la unghi şi până la colţ. ²⁵ Palal, fiul lui Uzai, a restaurat următoarea parte în dreptul unghiului şi a turnului care iese în afară din palatul de sus al regelui, aproape de curtea temniţei. După el, Pedaia, fiul lui Paroş, ²⁶ şi slujitorii de la Templu, care locuiau în Ofel^[d], au restaurat zidul până în dreptul Porţii Apelor, înspre răsărit şi până la turnul care iese în afară. ²⁷ Au urmat oamenii din Tekoa care au restaurat o altă parte a zidului, începând din dreptul marelui turn care iese în afară şi până la zidul Ofelului.

²⁸ Preoţii au restaurat partea de deasupra a Porţii Cailor, fiecare în dreptul casei sale. ²⁹ A urmat Ţadok, fiul lui Imer, care a restaurat în dreptul casei lui, după care Şemaia, fiul lui Şecania, păzitorul Porţii de Răsărit, a restaurat şi el. ³⁰ Au urmat Hanania, fiul lui Şelemia, şi Hanun, al şaselea fiu al lui Ţalaf, care au restaurat o altă parte a zidului. După ei a urmat Meşulam, fiul lui Berechia, care a restaurat în dreptul chiliei lui. ³¹ A urmat Malchia, unul dintre aurari, care a restaurat până în dreptul caselor slujitorilor de la Templu şi ale negustorilor, până în dreptul Porţii de Control şi până la odaia de deasupra colţului, ³² iar de la odaia de deasupra colţului până la Poarta Oilor au restaurat aurarii şi negustorii.

Reacţii duşmănoase

4 Când Sanbalat a auzit că reconstruim zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. I-a batjocorit pe iudei, ² zicând rudelor sale şi oştirii Samariei:

– Ce fac amărâţii aceştia de iudei? Vor reface ei zidul? Vor aduce ei jertfe? Vor isprăvi ei vreodată? Vor da ei viaţă unor pietre acoperite de grămezi de moloz şi arse de foc?

³ Amonitul Tobia, care era în preajma lui, a zis:

– Şi chiar dacă zidesc, până şi o vulpe, dacă se va sui pe el, le va putea dărâma zidul lor de piatră!

⁴ „Ascultă-ne, Dumnezeul nostru, căci suntem dispreţuiţi! Fă să cadă jignirile lor asupra capului lor şi dă-i pradă unei ţări în care să fie captivi! ⁵ Nu le acoperi vina şi nu le şterge păcatele dinaintea Ta, căci i-au jignit^[e] pe cei ce zidesc!“ ⁶ Am continuat să reconstruim zidul şi l-am ridicat până la jumătate din înălţimea lui, iar poporul lucra cu inimă.

⁷ Când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniţii şi aşdodiţii au auzit că restaurarea zidurilor Ierusalimului avansează şi că spărturile începeau să fie astupate, s-au mâniat foarte tare. ⁸ S-au aliat cu toţii ca să vină să lupte împotriva Ierusalimului şi să-i facă stricăciuni. ⁹ Ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus o strajă ca să ne apere de ei zi şi noapte. ¹⁰ Însă cei din Iuda ziceau: „Puterea cărăuşilor slăbeşte, iar molozul este mult. Nu vom putea să reconstruim zidul!“

¹¹ Totodată duşmanii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până în clipa când vom ajunge în mijlocul lor! Îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea!“ ¹² Iudeii care locuiau în preajma lor au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile prin care aceştia urmau să vină împotriva noastră. ¹³ Prin urmare, i-am pus pe unii din popor de-a lungul porţiunii mai joase a zidului, în locurile libere din spatele lui, aşezându-i, potrivit clanurilor lor, cu săbiile, suliţele şi arcurile în mâini. ¹⁴ După ce m-am uitat la toate acestea, m-am ridicat şi le-am zis nobililor, dregătorilor şi celorlalţi din popor astfel: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Stăpânul, Cel Care este mare şi înfricoşător, şi luptaţi pentru rudele voastre, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru soţiile voastre şi pentru casele voastre.“

¹⁵ Când duşmanii noştri au auzit că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a zădărnicit planurile, astfel încât ne-am putut întoarce cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui. ¹⁶ Din ziua aceea, jumătate din slujitorii mei lucrau, iar cealaltă jumătate dintre ei erau înarmaţi cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Conducătorii se aşezaseră înapoia întregii case a lui Iuda, ¹⁷ care reconstruia zidul. Cei ce purtau poverile, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă ţineau arma. ¹⁸ Fiecare ziditor îşi avea sabia încinsă la brâu în timp ce zidea. Cel ce suna din trâmbiţă stătea lângă mine. ¹⁹ Le-am zis nobililor, dregătorilor şi celorlalţi din popor: „Lucrarea este mare şi întinsă, iar noi suntem împrăştiaţi pe zid, departe unii de ceilalţi. ²⁰ În locul în care veţi auzi sunetul trâmbiţei, acolo să vă alăturaţi nouă. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi!“

²¹ Am continuat să facem lucrarea cu jumătate dintre ei înarmaţi cu suliţe, din zorii zilei până la ivirea stelelor. ²² Tot în perioada aceea am mai zis poporului: „Fiecare om să înnopteze la Ierusalim împreună cu sluga lui, ca să ne slujească drept strajă noaptea, iar ziua să poată lucra!“ ²³ Şi nu ne-am mai dezbrăcat de haine, nici eu, nici rudele mele, nici slujitorii mei şi nici bărbaţii care stăteau de strajă înapoia mea. Iar când mergeau la apă, fiecare avea arma la el.^[f]

Criza socială şi economică

5 Cei din popor şi soţiile lor au avut o mare plângere împotriva fraţilor lor iudei. ² Erau unii care spuneau astfel:

– Noi, fiii şi fiicele noastre suntem mulţi. Să ni se dea grâne, ca să avem ce mânca şi să putem trăi!

³ Alţii ziceau:

– Ne punem garanţie ogoarele, viile şi casele, ca să avem grâne în timpul foametei!

⁴ Mai erau încă unii care ziceau:

– A trebuit să împrumutăm argint, dându-ne ogoarele şi viile în schimbul birului imperial. ⁵ Deşi suntem carne din carnea fraţilor noştri, iar fiii noştri sunt ca şi fiii lor, iată că suntem pe cale să ne dăm fiii şi fiicele în sclavie. Câteva din fetele noastre au şi fost luate în sclavie. Suntem fără putere, iar ogoarele şi viile noastre aparţin altora!

⁶ M-am mâniat foarte tare când le-am auzit plângerea şi cuvintele acestea. ⁷ După ce m-am gândit, i-am mustrat pe nobili şi pe dregători, spunându-le:

– Voi împrumutaţi cu dobândă pe fraţii voştri?!

Am strâns o mare adunare împotriva lor ⁸ şi le-am zis:

– Noi, după puterile noastre, am răscumpărat pe fraţii noştri iudei, care fuseseră vânduţi neamurilor! Iar acum voi vă vindeţi fraţii, ca apoi să ne fie daţi chiar nouă de vânzare?

Ei tăceau, neavând ce să răspundă.

⁹ – Ce faceţi voi nu este bine, am mai zis eu. N-ar trebui voi să umblaţi în frică de Dumnezeul nostru, ca să nu fiţi de ruşinea neamurilor vrăjmaşe nouă? ¹⁰ Atât eu, cât şi fraţii şi slujitorii mei le-am împrumutat argint şi grâne. Să le iertăm datoria aceasta! ¹¹ Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, precum şi a suta parte din argintul, din grânele, din mustul şi din uleiul pe care le-aţi cerut de la ei ca dobândă.

¹² – Le vom da înapoi, au răspuns ei, şi nu vom mai cere nimic de la ei! Vom face întocmai precum ai zis.

Atunci am chemat preoţii şi i-am pus să jure înaintea lor că vor face precum au promis. ¹³ Mi-am scuturat mantaua şi am zis:

– Aşa să scuture Dumnezeu din familia lui şi din proprietatea lui pe orice om care nu se va ţine de cuvânt! Aşa să fie scuturat şi lăsat fără nimic!

– Amin! a răspuns toată adunarea şi L-au lăudat pe Domnul. Poporul a făcut întocmai cum a promis.

²⁵ Cu privire la fecioare, n-am nici o poruncă de la Domnul, dar îmi spun părerea, ca unul care, prin îndurarea Domnului, este vrednic de încredere: ²⁶ eu cred că, din cauza necazurilor de acum, este mai bine ca fiecare să rămână în starea în care este. ²⁷ Eşti căsătorit? Nu căuta divorţul! Eşti necăsătorit? Nu căuta soţie! ²⁸ Însă, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. De asemenea, dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Însă cei care se căsătoresc vor avea necazuri ce ţin de această viaţă, iar eu vreau să vă feresc de ele. ²⁹ Fraţilor, ceea ce vreau să spun este că vremea s-a scurtat. De acum, cei ce au soţii ar trebui să trăiască ca şi cum n-ar avea soţii; ³⁰ cei ce plâng – ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură – ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără – ca şi cum n-ar fi al lor; ³¹ iar cei ce se folosesc de lumea aceasta – ca şi cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul acestei lumi trece. ³² Eu doresc să fiţi fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să-I placă Domnului, ³³ însă cel căsătorit este preocupat de lucrurile acestei lumi, de cum anume să-i placă soţiei, ³⁴ astfel că el este împărţit. Femeia necăsătorită şi fecioara sunt preocupate de lucrurile Domnului, de cum să fie sfinte în trup şi în duh; dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum să-i placă soţului. ³⁵ Vă spun acestea pentru binele vostru, nu ca să pun peste voi un laţ, ci ca să trăiţi corect, într-un devotament neîmpărţit faţă de Domnul.

³⁶ Însă dacă cineva crede că se comportă nepotrivit faţă de logodnica lui^[a] şi dacă ea a trecut de vârsta căsătoriei^[b], iar el simte că ar trebui să se căsătorească^[c], atunci să facă după cum vrea – nu păcătuieşte, să se căsătorească^[d]! ³⁷ Însă oricine este convins în inima lui şi nu este constrâns, ci îşi ţine dorinţele sub control şi a hotărât în inima lui să nu se căsătorească cu logodnica sa^[e] – şi acesta face bine. ³⁸ Deci cel care se căsătoreşte cu logodnica^[f] sa^[g] face bine, iar cel care nu se căsătoreşte^[h] face şi mai bine.

³⁹ O femeie nu este liberă atâta timp cât trăieşte soţul ei, dar, dacă soţul ei moare, ea este liberă să se căsătorească cu cine doreşte, dar în Domnul. ⁴⁰ Însă, după părerea mea, ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Psalmul 32

Al lui David. Un maschil^[a].