The Daily Audio Bible
Today's audio is from the EHV. Switch to the EHV to read along with the audio.
Răspunsul lui Iov
12 Iov a răspuns:
2 „Cu siguranţă, voi sunteţi glasul celor mulţi[a]
şi înţelepciunea va muri odată cu voi.
3 Dar ca şi voi am şi eu minte,
nu sunt mai prejos decât voi.
Cine nu ştie toate aceste lucruri?
4 Am ajuns de râsul prietenilor mei,
deşi L-am chemat pe Dumnezeu şi mi-a răspuns.
Sunt luat în derâdere, deşi sunt curat şi drept.
5 O nenorocire, de care râd cei ce o duc bine,
e pregătită pentru cei cărora le alunecă piciorul.
6 Corturile tâlharilor sunt în pace
şi cei ce-L mânie pe Dumnezeu sunt în siguranţă,
purtându-şi zeul în mâini[b].
7 Întreabă animalele şi te vor învăţa,
păsările văzduhului îţi vor spune;
8 întreabă pământul şi te va învăţa,
peştii mării îţi vor spune.
9 Care dintre toate acestea nu ştiu
că mâna Domnului[c] le-a făcut?
10 În mâna Sa e viaţa fiecărei creaturi
şi suflarea oricărui om.
11 Nu analizează urechea cuvintele,
aşa cum gustă cerul gurii mâncarea?
12 Nu se găseşte înţelepciunea la cei bătrâni?
Viaţa lungă nu aduce ea pricepere?
13 Ale lui Dumnezeu sunt înţelepciunea şi puterea,
sfatul şi priceperea sunt ale Lui.
14 Dacă El dărâmă, nimeni nu poate rezidi.
Pe cel închis de El, nimeni nu-l poate elibera.
15 Dacă El opreşte apele, vine seceta;
dacă El le dă drumul, acestea inundă ţara.
16 Ale Lui sunt puterea şi victoria;
cel înşelat şi cel ce înşală sunt sub stăpânirea Lui.
17 El îi face pe sfetnici să umble goi
şi îi face nebuni pe judecători.
18 El desface cingătorile împăraţilor
şi le leagă coapsele cu o frânghie.
19 El îi face pe preoţi să umble goi
şi îi răstoarnă pe cei puternici.
20 Închide gura sfătuitorilor
şi le ia mintea celor bătrâni.
21 El revarsă dispreţ asupra nobililor
şi îl dezarmează pe cel puternic.[d]
22 El descoperă adâncimile întunericului
şi aduce întunericul adânc la lumină.
23 El înalţă neamurile şi tot El le coboară,
El le face să crească şi tot El le împrăştie.
24 El ia mintea conducătorilor pământului
şi-i face să rătăcească printr-o pustietate fără drum.
25 Bâjbâie în întuneric fără lumină,
se clatină ca nişte oameni beţi.
13 Ochiul meu a văzut toate aceste lucruri,
urechile mele au auzit şi au înţeles.
2 Ce ştiţi voi ştiu şi eu;
nu sunt mai prejos decât voi.
3 Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic,
vreau să-mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!
4 Voi mă amăgiţi cu minciuni,
toţi sunteţi nişte doctori de nimic.
5 Mai bine aţi fi tăcut!
Aşa aţi fi arătat înţelepciune.
6 Ascultaţi-mi apărarea,
ascultaţi răspunsul buzelor mele!
7 Vreţi să vorbiţi cu răutate în Numele lui Dumnezeu
şi să spuneţi minciuni în favoarea Lui?
8 Vreţi să-I ţineţi partea
sau să fiţi apărători ai lui Dumnezeu?
9 Va fi oare bine de voi când vă va cerceta?
Îl puteţi oare înşela aşa cum înşală un om pe un altul?
10 Oare nu vă va mustra El,
dacă încercaţi să-I ţineţi partea pe ascuns?
11 Oare nu vă va înspăimânta măreţia Lui?
Nu va cădea peste voi groaza Lui?
12 Cugetările voastre sunt proverbe de cenuşă,
iar apărarea voastră e una de lut.
13 Tăceţi! şi vă voi vorbi;
apoi fie ce-o fi!
14 La ce bun să-mi iau carnea în dinţi
şi să-mi pun viaţa în propriile mâini?
15 Chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El.
Da, îmi voi apăra căile înaintea feţei Lui.[e]
16 Chiar şi lucrul acesta poate fi spre scăparea mea:
ştiu că cei lipsiţi de evlavie nu pot ajunge înaintea Lui.
17 Ascultaţi-mi cu atenţie cuvintele,
luaţi aminte la ceea ce vreau să vă spun!
18 Mi-am pregătit apărarea;
ştiu că am dreptate.
19 Cine poate să mă acuze?
Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea şi voi muri.
20 Dumnezeule, dă-mi doar două lucruri
şi nu mă voi ascunde de faţa Ta:
21 ridică-Ţi mâna de pe mine
şi nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.
22 Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde
sau lasă-mă să vorbesc şi răspunde-mi Tu.
23 Cât de multe sunt nelegiuirile şi păcatele mele?
Arată-mi fărădelegile şi păcatul meu!
24 De ce-Ţi ascunzi faţa
şi mă consideri un duşman?
25 Vrei să înspăimânţi o frunză suflată de vânt
şi să urmăreşti un pai uscat?
26 Căci scrii lucruri amare împotriva mea
şi mă faci să moştenesc păcatele tinereţii mele.
27 Îmi pui picioarele în butuci,
îmi urmăreşti toate căile
şi pui hotar paşilor mei.
28 În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred,
ca o haină mâncată de molii.
14 Omul născut din femeie
are zile puţine,
dar pline de necaz.
2 Răsare ca o floare şi se usucă;
fuge ca o umbră şi nu se mai vede.
3 Ai Tu ochii aţintiţi asupra unui astfel de om?
Îl[f] chemi Tu la judecată cu Tine?
4 Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat?
Nimeni!
5 Zilele omului sunt hotărâte.
Tu cunoşti numărul lunilor lui
şi i-ai pus hotare pe care nu le poate trece.
6 Aşa că nu te mai uita la el şi lasă-l singur
să se bucure ca un lucrător de ziua lui.
7 Pentru un copac tot mai este nădejde:
dacă este tăiat, el va răsări din nou
şi lăstarii lui nu încetează să reapară.
8 Deşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ
şi-i piere trunchiul în ţărână,
9 la mireasma apei va înmuguri
şi va da ramuri ca o plantă.
10 Fiinţa umană, însă, când moare, îşi pierde toată vlaga;
omul, după ce îşi dă ultima suflare, nu mai este.
11 După cum apele pier din mare,
iar râul seacă şi se usucă,
12 tot aşa omul se culcă şi nu se mai ridică,
cât vor fi cerurile nu se mai trezeşte,
nici nu se mai scoală din somnul lui.
13 O! de m-ai ascunde în Locuinţa Morţilor,
de m-ai acoperi până Îţi trece mânia
şi de mi-ai hotărî o vreme când să-Ţi aminteşti de mine!
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou?
În toate zilele trudei mele,
aş aştepta să-mi vină eliberarea.
15 Atunci mă vei chema şi-Ţi voi răspunde;
vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.
16 Atunci îmi vei număra paşii
şi nu-mi vei mai ţine în seamă păcatul;
17 vei pecetlui fărădelegile mele într-un sac
şi-mi vei acoperi nedreptatea.
18 Dar aşa cum munţii cad şi se surpă,
iar stânca e mutată din locul ei
19 şi aşa cum apa sapă în piatră,
iar torenţii spală pământul,
tot aşa distrugi Tu nădejdea omului.
20 Îl învingi pentru totdeauna şi el se duce;
îi schimbi înfăţişarea şi apoi îl izgoneşti.
21 Dacă fiii lui sunt onoraţi, el nu ştie,
dacă sunt înjosiţi, el nu vede.
22 El simte doar durerea trupului său
şi suferă doar pentru sine.“
Al doilea discurs al lui Elifaz din Teman
15 Atunci Elifaz din Teman i-a zis:
2 „Oare se cade să răspundă înţeleptul cu învăţături deşarte
şi să-şi umple stomacul cu vântul de răsărit?
3 Să se apere folosind cuvinte nefolositoare
sau o vorbire fără de folos?
4 Tu dai la o parte chiar şi frica de Dumnezeu
şi împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5 Nedreptatea ta te învaţă ce să spui,
iar limba ta e ca a unui om viclean.
6 Gura ta te condamnă, nu a mea,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Crezi că tu te-ai născut primul între oameni?
Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?
Tu eşti singurul care are înţelepciune?
9 Ce ştii tu, şi noi să nu ştim?
Ce cunoşti tu, şi noi să nu cunoaştem?
10 Între noi sunt oameni cu părul cărunt,
oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11 Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu
sau cuvintele care ţi-au fost spuse cu blândeţe?
12 De ce îţi îndepărtezi inima?
Şi ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13 de îţi întărâţi duhul împotriva lui Dumnezeu
şi laşi să-ţi iasă din gură astfel de cuvinte?
14 Ce este omul ca el să poată fi curat
sau ce este cel născut din femeie ca să poată fi drept?
15 Dacă Dumnezeu nu se încrede nici în sfinţii Săi,
dacă nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16 cu atât mai puţin omul care este mârşav şi corupt,
care bea nedreptatea ca pe apă.
17 Ascultă-mă! şi îţi voi face cunoscut,
îţi voi arăta ceea ce am văzut,
18 ceea ce-au povestit oamenii înţelepţi,
care nu au ascuns nimic din ce le-au spus părinţii lor,
19 pentru că doar lor le-a fost dată ţara
şi nici un străin n-a trecut printre ei.
20 Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale
şi are parte de cruzime în toţi anii lui.
21 Zgomote înspăimântătoare îi umplu urechile;
când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22 Nu speră că va scăpa de întuneric;
el este însemnat pentru sabie.
23 Aleargă încoace şi încolo după pâine, zicând: «Unde e?»[g]
Ştie că ziua întunericului e aproape.
24 Necazul şi neliniştea îl înspăimântă,
se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25 căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu
şi s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
26 pentru că a alergat cu încăpăţânare împotriva Lui,
cu un scut gros şi puternic.
27 Deşi faţa i s-a umflat de grăsime
şi i s-au îngrăşat şalele,
28 el va locui în cetăţi distruse
şi în case în care nu stă nimeni,
în case gata să ajungă o grămadă de ruine.
29 Nu se va mai îmbogăţi, nu-i va mai creşte averea
şi averea lui nu va mai împânzi ţara.
30 Nu va scăpa de întuneric,
o flacără îi va usca mlădiţele
şi suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31 Să nu se înşele încrezându-se în deşertăciune,
căci deşertăciunea îi va fi răsplata.
32 Va fi răsplătit înainte de vreme
şi mlădiţele lui nu vor înverzi.
33 El va fi ca o viţă ai cărei struguri au fost rupţi,
ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci gloata celor lipsiţi de evlavie va ajunge stearpă
şi focul va arde corturile celor ce iubesc mita.
35 Ei zămislesc necazul şi dau naştere la rău,
pântecele lor pregăteşte înşelătoria.“
29 Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morţi[a]? Dacă morţii nu sunt înviaţi nicidecum, de ce mai sunt botezaţi ei pentru cei morţi? 30 Şi de ce suntem noi în pericol tot timpul? 31 Sunt în pericol de moarte în fiecare zi. Acest lucru este cert, fraţilor, întocmai ca lauda pe care o am cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru. 32 Dacă doar din motive omeneşti m-am luptat cu fiarele în Efes, ce-am câştigat, dacă morţii nu învie?
„Să mâncăm şi să bem,
căci mâine vom muri!“[b]
33 Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.[c]“
34 Veniţi-vă în fire cum se cuvine şi nu mai păcătuiţi; căci sunt unii care trăiesc în ignoranţă faţă de Dumnezeu. Spre ruşinea voastră o spun.
Învierea în trup
35 Cineva ar putea întreba: „Cum învie morţii? Cu ce fel de trup vor veni?“ 36 Ce nebunie! Ceea ce tu semeni, nu vine la viaţă dacă nu moare, 37 iar ceea ce semeni nu este trupul care va fi, ci doar o sămânţă simplă, ca una de grâu sau de altceva. 38 Însă Dumnezeu îi dă fiecărei seminţe un trup, aşa cum doreşte; fiecărei seminţe îi dă trupul ei. 39 Nu toate trupurile sunt la fel: unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul al păsărilor, altul al peştilor. 40 Există trupuri cereşti şi trupuri pământeşti. Există o splendoare a celor cereşti şi un alt fel de splendoare a celor pământeşti. 41 Alta este splendoarea soarelui, alta este splendoarea lunii şi alta este splendoarea stelelor, iar o stea diferă de alta în splendoare.
42 La fel este şi cu învierea morţilor. Ceea ce este semănat în putrezire, este înviat în nemurire. 43 Ceea ce este semănat în necinste, este înviat în slavă. Ceea ce este semănat în slăbiciune, este înviat în putere. 44 Este semănat trup firesc şi este înviat trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există şi unul duhovnicesc. 45 Aşa este şi scris: „Primul om, Adam, a devenit un suflet viu.“[d] Ultimul Adam a devenit un duh care dă viaţă. 46 Dar primul nu este cel duhovnicesc, ci este cel firesc; apoi vine cel duhovnicesc. 47 Primul om a fost făcut din ţărâna pământului. Al doilea Om este din cer. 48 Aşa cum era cel din ţărână, aşa sunt şi cei din ţărână; şi aşa cum este Cel Ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. 49 Aşa cum suntem în asemănarea celui din ţărână, la fel vom fi[e] şi în asemănarea Celui Ceresc.
50 Ceea ce spun, fraţilor, sunt următoarele: carnea şi sângele nu pot să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi nici putrezirea nu poate moşteni nemurirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi[f], dar toţi vom fi schimbaţi 52 într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Căci trâmbiţa va suna, iar cei morţi vor fi înviaţi ca nemuritori, şi noi vom fi schimbaţi. 53 Căci ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire. 54 Când ceea ce este supus putrezirii se va fi îmbrăcat în neputrezire, iar ceea ce este muritor se va fi îmbrăcat în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care a fost scris:
„Moartea a fost înghiţită în victorie.[g]
55 Moarte, unde îţi este victoria?
Moarte, unde îţi este boldul?“[h]
56 Boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. 57 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. 58 De aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi fermi, de neclintit, întotdeauna implicaţi din plin în lucrarea Domnului, pentru că ştiţi că în Domnul strădania voastră nu este zadarnică.
Psalmul 39
Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Un psalm al lui David.
1 Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele
ca să nu păcătuiesc cu limba!
Îmi voi pune frâu gurii,
cât timp se va afla cel rău în prezenţa mea!“
2 Am rămas deci mut, în tăcere,
nerostind nici măcar o vorbă bună;
dar durerea mi-a fost răscolită.
3 Îmi ardea inima în piept
şi un foc îmi mistuia şoaptele!
Atunci mi-a venit cuvânt pe limbă:
4 „Doamne, descoperă-mi sfârşitul!
Care este măsura zilelor mele?
Fă-mă să ştiu cât sunt de trecător.
5 Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă,
iar lungimea vieţii mele este o nimica toată înaintea Ta.
Într-adevăr omul este doar o suflare. “Sela
6 Într-adevăr, omul călătoreşte ca umbra[b];
el se agită degeaba,
adunând comori pe care nu ştie cine le va moşteni.
7 Şi acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne?
Nădejdea mea este în Tine!
8 Izbăveşte-mă de toate nelegiuirile mele,
nu mă lăsa de batjocura nebunului!
9 Stau totuşi mut şi nu-mi deschid gura,
pentru că Tu ai îngăduit aceasta.
10 Abate-Ţi lovitura de la mine,
căci sunt zdrobit de lovitura mâinii Tale!
11 Pedepsind păcatul, tu disciplinezi pe fiecare
şi îi prăpădeşti ca molia, ce are mai scump.
Într-adevăr, omul este doar o suflare!Sela
12 Doamne, ascultă-mi rugăciunea
şi ia aminte la strigătul meu de ajutor!
Nu rămâne surd la plânsetul meu,
căci, faţă de Tine, sunt doar un pribeag,
un peregrin ca toţi strămoşii mei!
13 Abate-Ţi privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăşi,
până nu mă duc şi nu voi mai fi!
30 Nu există nici înţelepciune, nici pricepere
şi nici vreun plan care să reuşească împotriva Domnului.
31 Calul este pregătit pentru ziua luptei,
dar biruinţa este a Domnului.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.