The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NET. Switch to the NET to read along with the audio.
Prolog
1 În ţara Uţ, trăia odată un om al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru şi drept; el se temea de Dumnezeu şi se ferea de rău. 2 I s-au născut şapte fii şi trei fiice. 3 El avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgari şi un număr mare de slujitori. Era cel mai însemnat om dintre toţi locuitorii Răsăritului. 4 Fiii lui obişnuiau să meargă şi să ţină, pe rând, câte un ospăţ în casa fiecăruia în parte; ei le chemau şi pe cele trei surori ale lor ca să mănânce şi să bea împreună cu ei. 5 Când se termina câte un şir de ospeţe, Iov îi chema şi îi sfinţea. El se trezea dimineaţa devreme şi aducea arderi-de-tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate fiii mei au păcătuit şi l-au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor.“ Aşa obişnuia Iov să facă.
Prima încercare a lui Iov
6 Într-o zi, fiii[a] lui Dumnezeu au venit pentru a se înfăţişa înaintea Domnului. Satan[b] a venit şi el în mijlocul lor. 7 Domnul l-a întrebat pe Satan:
– De unde vii?
Satan i-a răspuns Domnului:
– De la cutreieratul pământului şi de la plimbarea ce am făcut-o pe el.
8 Domnul l-a întrebat pe Satan:
– L-ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai e nimeni ca el pe pământ, un om curat la suflet, drept, care se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău.
9 Atunci Satan I-a răspuns Domnului:
– Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10 Nu l-ai împrejmuit Tu pe el, casa lui şi tot ceea ce are cu ocrotirea Ta? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi averile lui i s-au înmulţit în ţară. 11 Dar ia întinde-Ţi mâna acum şi atinge-te de tot ce are şi vei vedea că Te va blestema în faţă.
12 Domnul i-a răspuns lui Satan:
– Iată, îţi dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu-ţi întinzi mâna!
Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.
13 Într-o zi, în timp ce fiii şi fiicele sale mâncau şi beau vin în casa fiului cel mare, întâiul născut, 14 a venit la Iov un mesager care i-a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgăriţele păşteau lângă ei, 15 nişte sabeeni[c] s-au năpustit asupra lor, i-au luat, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 16 În timp ce acesta încă vorbea, un altul a venit şi i-a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile şi slujitorii, i-a ars de tot. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 17 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul şi i-a zis: „Nişte caldeeni[d], împărţiţi în trei cete, au năvălit, ţi-au luat cămilele, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 18 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul şi i-a zis: „Fiii şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19 Dintr-odată un vânt puternic a suflat dinspre pustie, a izbit în cele patru colţuri ale casei şi astfel casa s-a prăbuşit peste tineri şi au murit. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“
20 Atunci Iov s-a ridicat, şi-a sfâşiat mantia şi şi-a ras capul. A căzut la pământ, s-a închinat 21 şi a zis:
„Gol am ieşit din pântecele mamei mele
şi gol mă voi întoarce în pământ[e]!
Domnul a dat, Domnul a luat,
fie Numele Domnului binecuvântat!“
22 În toate acestea Iov n-a păcătuit, n-a aruncat vina asupra lui Dumnezeu.
A doua încercare a lui Iov
2 Într-o altă zi, fiii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului. Satan a venit şi el în mijlocul lor pentru a se înfăţişa înaintea Domnului. 2 Domnul l-a întrebat pe Satan:
– De unde vii?
Satan I-a răspuns:
– De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea ce am făcut-o pe el.
3 Domnul i-a zis lui Satan:
– L-ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru şi drept, care se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău. Chiar şi acum, el rămâne neclintit în curăţia lui, deşi M-ai stârnit împotriva lui ca să-l distrug fără motiv.
4 Atunci Satan I-a răspuns Domnului:
– Piele pentru piele[f]! Omul dă tot ce are pentru viaţa sa. 5 Ia întinde-Ţi mâna şi atinge-te de carnea lui şi de oasele lui şi vei vedea că Te va blestema în faţă!
6 Domnul i-a răspuns lui Satan:
– Iată, ţi-l dau pe mână, numai cruţă-i viaţa!
7 Satan a ieşit din prezenţa Domnului şi l-a umplut pe Iov de bube dureroase din talpa piciorului până-n creştetul capului. 8 Iov a luat un ciob de lut cu care să se scarpine şi s-a aşezat în cenuşă.
9 Atunci soţia lui i-a zis:
– Încă rămâi neclintit în curăţia ta? Blestemă-L pe Dumnezeu şi mori!
10 El i-a răspuns:
– Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele şi să nu primim şi răul?
În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc prin vorbele sale.
Cei trei prieteni ai lui Iov
11 Trei prieteni de-ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamat, au auzit de nenorocirea care s-a abătut asupra lui şi s-au înţeles să meargă împreună la el, pentru a-l mângâia sufleteşte şi a-l îmbărbăta. 12 Când şi-au ridicat privirea de departe, abia l-au mai recunoscut. Ei au început să se tânguie şi să plângă. Şi-au sfâşiat mantiile şi şi-au presărat ţărână pe cap. 13 S-au aşezat lângă el pe pământ şi au rămas aşa vreme de şapte zile şi şapte nopţi. Aceştia n-au scos nici un cuvânt, căci vedeau cât de mare îi era durerea.
Plângerea lui Iov
3 După toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut. 2 Iov a zis:
3 „Să piară ziua în care m-am născut
şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»
4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea!
Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri,
iar lumina să nu strălucească peste ea!
5 Negura şi bezna[g] să o cuprindă,
norii să o acopere,
întunecimea zilei să o înspăimânte!
6 Întunericul să stăpânească noaptea aceea!
Să nu se bucure între zilele din an,
să nu fie numărată între luni!
7 Da, noaptea aceea să fie stearpă,
să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele[h],
de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul[i]!
9 Stelele zorilor ei să fie întunecate,
să dorească lumina, dar să nu o primească!
Să nu vadă pleoapele dimineţii,
10 pentru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele
şi n-a ascuns necazul de ochii mei.
11 De ce n-am murit la naştere
şi n-am pierit când am ieşit din pântece?
12 De ce au fost genunchi care să mă primească
şi sâni care să mă alăpteze?
13 Acum aş fi stat culcat şi liniştit,
aş fi dormit şi m-aş fi odihnit
14 cu împăraţii şi sfetnicii pământului,
care şi-au zidit falnice morminte,
15 cu prinţii care au avut aur,
care şi-au umplut casele cu argint.
16 Sau de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură,
ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?
17 Acolo cei răi nu te mai necăjesc
şi acolo cei obosiţi se odihnesc.
18 Acolo prizonierii se bucură,
nu mai aud glasul asupritorului.
19 Şi cel mic şi cel mare sunt acolo,
iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.
20 De ce i se dă lumină celui nenorocit
şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,
21 celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,
care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22 celor care nu mai pot de bucurie
şi de veselie când găsesc mormântul,
23 omului a cărui cale este ascunsă
şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?
24 Gemetele îmi sunt pâinea,
şi suspinele mi se varsă ca apa.
25 Lucrul de care mă temeam a venit asupra mea
şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.
26 N-am nici pace, nici tihnă,
n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“
Darul profeţiei şi al vorbirii în alte limbi
14 Urmăriţi dragostea şi fiţi plini de râvnă după darurile duhovniceşti, în special după darul profeţiei. 2 Căci cel ce vorbeşte într-o limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, întrucât nimeni nu-l înţelege, iar cu duhul[a] spune taine. 3 Dar cel ce profeţeşte le vorbeşte oamenilor, pentru zidire, încurajare şi mângâiere. 4 Cel ce vorbeşte într-o limbă se zideşte pe sine, dar cel ce profeţeşte zideşte biserica. 5 Eu vreau ca toţi să vorbiţi în limbi, şi încă şi mai mult – să profeţiţi. Cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce vorbeşte în limbi, afară numai dacă nu este cineva să traducă, pentru ca biserica să poată fi zidită.
6 Acum, fraţilor, dacă eu vin la voi, vorbind în limbi, cu ce vă voi ajuta, dacă nu vă aduc o descoperire sau o cunoaştere sau o profeţie, sau o învăţătură? 7 La fel este şi cu lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier, fie o harfă: dacă notele nu se disting clar, cum va şti cineva ce se cântă la fluier sau la harfă? 8 Dacă trâmbiţa dă un sunet neclar, cine va fi gata pentru bătălie? 9 Aşa este şi cu voi: dacă nu spuneţi cuvinte care să fie înţelese în limba voastră, cum va înţelege cineva ce spuneţi? Veţi vorbi în vânt! 10 Fără îndoială, există în lume tot felul de limbi diferite şi nici una nu este fără sens. 11 Aşadar, dacă eu nu înţeleg ceea ce se spune, eu voi fi un barbar[b] pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un barbar pentru mine. 12 La fel şi cu voi: întrucât sunteţi plini de râvnă pentru daruri duhovniceşti, căutaţi să le manifestaţi pe deplin, pentru zidirea bisericii. 13 De aceea, cel care vorbeşte într-o limbă să se roage şi pentru puterea de a o traduce. 14 Căci, dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, însă mintea mea este neroditoare. 15 Aşadar, ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea, voi cânta laude cu duhul, dar voi cânta laude şi cu mintea. 16 Când tu mulţumeşti doar cu duhul, cum poate cineva, care nu înţelege[c], să ia parte la întâlnire şi să spună „Amin!“ la mulţumirea ta, dacă el nu ştie ce spui? 17 Tu poţi mulţumi bine, însă celălalt nu este zidit.
12 Cel rău unelteşte împotriva celui drept,
scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
13 Dar Stăpânul râde de el,
căci ştie că-i soseşte şi lui ziua.
14 Cei răi îşi scot sabia,
îşi încordează arcul,
ca să-l doboare pe cel sărman şi pe cel nevoiaş,
să-i înjunghie pe cei ale căror căi sunt drepte.
15 Cu săbiile lor însă îşi vor străpunge propriile inimi,
iar arcurile le vor fi zdrobite.
16 Mai bun este puţinul celui drept,
decât belşugul multor răi,
17 căci braţele celor răi vor fi frânte,
dar Domnul îi sprijină pe cei drepţi.
18 Domnul cunoaşte zilele celor integri.
Moştenirea lor va fi pe vecie.
19 Ei nu sunt făcuţi de ruşine în vreme rea,
iar în zile de foamete vor fi săturaţi.
20 Cei răi vor pieri însă,
iar duşmanii Domnului vor fi
ca cele mai frumoase păşuni;
vor trece, ca fumul vor trece.
21 Cel rău împrumută, dar nu mai dă înapoi;
cel drept însă este milos şi înapoiază.
22 Cei ce sunt binecuvântaţi de El vor moşteni ţara,
dar cei ce sunt blestemaţi de El vor fi stârpiţi.
23 Domnul întăreşte paşii omului,
atunci când Îşi găseşte plăcere în calea lui.
24 Când acesta cade, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl sprijină cu mâna Sa.
25 Din tinereţea mea şi până la bătrâneţe
nu am văzut vreun om drept părăsit,
nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.
26 El este milos în fiecare zi şi dă cu împrumut,
iar urmaşii lui vor fi o binecuvântare[a].
27 Deci depărtează-te de rău şi fă binele!
Atunci vei putea locui în ţară pentru totdeauna!
28 Domnului Îi place să facă dreptate
şi nu-Şi părăseşte credincioşii!
Totdeauna ei sunt păziţi,
dar urmaşii celor răi vor fi stârpiţi.
29 Cei drepţi vor moşteni ţara,
o vor locui pe vecie.
25 Pofta leneşului îl omoară
pentru că mâinile lui refuză să lucreze.
26 Toată ziua pofteşte mai mult,
dar cel drept dă fără reţinere.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.