The Daily Audio Bible
Today's audio is from the EHV. Switch to the EHV to read along with the audio.
34 Elihu a continuat:
2 „ Ascultaţi cuvintele mele, înţelepţilor,
ascultaţi-mă, voi cei ce aveţi cunoştinţă!
3 Căci urechea analizează cuvintele,
aşa cum cerul gurii gustă mâncarea.
4 Să alegem ce este drept;
să învăţăm împreună ce este bine.
5 Căci Iov a zis: «Sunt nevinovat,
însă Dumnezeu nu-mi dă dreptate.
6 Deşi sunt drept, sunt considerat mincinos.
Deşi sunt fără vină, săgeţile Lui mă rănesc şi nu mă mai vindec.»
7 Este vreun alt om ca Iov,
care să bea batjocura ca pe apă,
8 care să umble cu cei ce fac răul
şi să se însoţească cu nelegiuiţii?
9 Căci el a zis: «Nu e de nici un folos omului
să-şi găsească desfătarea în Dumnezeu.»
10 De aceea voi, oameni pricepuţi, ascultaţi-mă!
Departe de Dumnezeu fărădelegea
şi de Cel Atotputernic nedreptatea!
11 El răsplăteşte omului după faptele lui
şi dă fiecăruia după purtarea lui.
12 Dumnezeu nu poate săvârşi fărădelegea,
Cel Atotputernic nu poate perverti dreptatea.
13 Cine I-a încredinţat pământul?
Cine I-a supus întreaga lume?
14 Dacă ar fi vrut
să-Şi retragă duhul[a] şi suflarea,
15 toată omenirea ar pieri
şi omul s-ar întoarce în ţărână.
16 Dacă ai pricepere, ascultă-mă,
ia aminte la ce îţi voi spune!
17 Poate stăpâni cel ce urăşte dreptatea?
Îl vei condamna tu pe Cel Drept şi Puternic,
18 Care zice împăraţilor: «Ticăloşilor!»,
Care zice prinţilor: «Răilor!»,
19 Care nu părtineşte pe domnitori,
nici nu face deosebire între bogat şi sărac,
pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Sale?
20 Ei îşi pierd viaţa într-o clipă, la miezul nopţii;
poporul se clatină şi piere.
Cel puternic piere fără amestecul vreunei mâini.
21 Ochii Săi cunosc căile oamenilor;
El le vede fiecare pas.
22 Nu există loc întunecos sau întuneric adânc
unde să se ascundă cei ce fac răul.
23 Căci nu de om depinde
vremea în care să vină la judecată înaintea lui Dumnezeu.[b]
24 Îi scutură pe cei puternici fără cercetare
şi-i pune pe alţii în locul lor.
25 Pentru că le cunoaşte faptele,
îi răstoarnă noaptea şi sunt zdrobiţi;
26 îi loveşte pentru răutatea lor
înaintea ochilor tuturor,
27 pentru că nu L-au mai urmat
şi nu le-a mai păsat de nici una din căile Lui.
28 Ei au făcut ca strigătul celui sărac să ajungă înaintea Lui,
aşa că El a auzit strigătul celui în necaz.
29 Când tace, cine-L poate condamna?
Când Îşi ascunde faţa, cine-L poate vedea?
La fel se poartă fie cu un neam, fie cu un om.
30 Aşa că cel lipsit de evlavie nu va domni, ca să nu fie o cursă pentru popor.
31 I-a spus cineva vreodată lui Dumnezeu:
«Am răbdat pedeapsa, dar nu voi mai păcătui.»?
32 Învaţă-mă ceea ce nu văd!
Dacă am făcut nedreptate, nu voi mai face!»
33 Ar trebui El să îndrepte ceea ce a făcut pentru că tu protestezi?
Tu trebuie să hotărăşti, nu eu!
Deci spune ceea ce ştii!
34 Oamenii pricepuţi vorbesc ca mine,
iar omul înţelept care mă aude, spune şi el:
35 «Iov vorbeşte fără să cunoască,
cuvintele lui sunt lipsite de chibzuinţă.»
36 Să fie încercat mai departe,
pentru că vorbeşte ca un om rău.
37 El adaugă răzvrătire la păcatul său,
bate din palme între noi
şi îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.“
35 Elihu a mai zis:
2 „Crezi că lucrul acesta este drept?
Tu zici: «Sunt drept înaintea lui Dumnezeu.»
3 Însă mai spui: «Ce folos am[c]
şi ce câştig dacă nu păcătuiesc?»
4 Îţi voi răspunde ţie
şi prietenilor tăi.
5 Uită-te la ceruri şi vezi;
priveşte cât sunt de sus norii faţă de tine!
6 Dacă ai păcătuit, ce rău Îi faci Lui?
Dacă ai greşit de multe ori, ce-I faci Lui?
7 Dacă eşti drept, ce-I dai Lui?
Ce primeşte El din mâna Ta?
8 Răutatea ta nu dăunează decât semenului tău
şi dreptatea ta nu e de folos decât fiilor oamenilor.
9 Oamenii strigă din cauza asupririlor grele;
ei cer izbăvire de sub mâna celui puternic,
10 dar nimeni nu zice: «Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu,
Care ne dă cântări de veselie noaptea,
11 Care ne învaţă prin[d] animalele pământului
şi ne face înţelepţi prin[e] păsările cerului?»
12 El nu răspunde când oamenii strigă,
din cauza mândriei celor răi.
13 Într-adevăr Dumnezeu nu ascultă strigătul lor în van;
Cel Atotputernic nu-i dă atenţie.
14 Cu atât mai mult deci când zici că nu-L vezi,
că pricina ta este înaintea Lui şi că trebuie să aştepţi,
15 că mânia Sa nu pedepseşte niciodată
şi că nu-I pasă prea mult de nelegiuire[f].
16 Prin urmare, Iov îşi deschide gura degeaba
şi spune o mulţime de vorbe fără cunoştinţă.“
36 Elihu a continuat:
2 „Mai rabdă-mă puţin şi-ţi voi arăta
că mai sunt lucruri de spus în favoarea lui Dumnezeu.
3 Îmi voi aduce cunoştinţa de departe
şi voi arăta dreptatea Făcătorului meu.
4 Fiţi siguri că vorbele mele nu sunt mincinoase;
unul desăvârşit în cunoaştere este cu voi.
5 Dumnezeu este puternic, dar nu dispreţuieşte pe nimeni;
este puternic, ferm în scopurile Sale.
6 Nu-l ţine în viaţă pe cel rău,
dar îi face dreptate celui în suferinţă.
7 Nu-Şi ia ochii de la cei drepţi,
ci îi aşază pe tron împreună cu împăraţii
şi îi înalţă pentru totdeauna.
8 Dacă oamenii sunt legaţi în lanţuri
şi ţinuţi în legăturile suferinţei,
9 El le spune ce-au făcut –
că s-au mândrit şi au păcătuit.
10 El le deschide urechile spre a se îndrepta
şi le porunceşte să se întoarcă de la nedreptate.
11 Dacă Îl ascultă şi-L slujesc,
îşi vor sfârşi zilele în fericire
şi anii lor în mulţumire sufletească.
12 Dar dacă ei nu ascultă, vor pieri de sabie[g]
şi vor muri fără cunoştinţă.
13 Cei nelegiuiţi nutresc mânie;
nu strigă după ajutor nici chiar atunci când El îi leagă.
14 Ei mor în tinereţe,
sfârşesc printre cei ce se prostituează[h].
15 Dar pe cei suferinzi El îi scapă prin suferinţa lor
şi le deschide urechea prin asuprire.
16 Tot aşa te-ar fi scos şi pe tine din necaz,
la un loc larg, departe de strâmtorare
şi ar fi pus pe masa ta bucate alese.
17 Dar tu te-ai umplut cu judecata celui rău;
judecata şi dreptatea te cuprind.
18 Fii atent ca nimeni să nu te amăgească prin bogăţii[i]
şi nu lăsa ca un dar bogat să te abată de pe cale!
19 Te-ar putea feri de necaz bogăţia
sau toate eforturile pe care le faci?
20 Nu tânji după noapte,
ca să smulgi popoarele din locul lor[j].[k]
21 Ai grijă! Nu te întoarce spre nedreptate;
căci se pare că ai ales-o mai degrabă pe aceasta decât suferinţa.
22 Iată, Dumnezeu este înălţat în puterea Sa;
care învăţător este ca El?
23 Cine I-a rânduit căile
sau cine-I poate spune: «Ai greşit!»
24 Nu uita să-I preamăreşti lucrarea
pe care oamenii au lăudat-o în cântare.
25 Toţi oamenii au văzut-o;
fiecare priveşte la ea de departe.
26 Ce mare este Dumnezeu, dincolo de înţelegerea noastră!
Numărul anilor Lui nu poate fi pătruns.
27 El ia picăturile din apă
şi preface ceaţa în ploaie,[l]
28 pe care norii o lasă să cadă
şi care picură din plin peste oameni.
29 Cine poate înţelege ruperea norilor,
tunetele cortului său?
30 El Îşi răspândeşte fulgerul în jurul Lui
şi acoperă adâncurile mării.
31 În acest fel judecă[m] El popoarele;
El le dă hrană din belşug.
32 Îşi umple mâinile cu un fulger
şi-i porunceşte unde să lovească.
33 Tunetul său Îi vesteşte sosirea,
iar furtuna anunţă mânia Sa aprinsă.[n]
Comori în nişte vase de lut
4 De aceea, întrucât prin îndurarea lui Dumnezeu avem această slujbă, nu suntem descurajaţi, 2 ci respingem lucrurile ascunse şi ruşinoase, nu ne purtăm cu viclenie, nici nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin arătarea deschisă a adevărului, ne recomandăm pe noi înşine în faţa conştiinţei oricărui om, înaintea lui Dumnezeu. 3 Iar dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce pier, 4 ale căror minţi necredincioase le-a orbit dumnezeul acestui veac, ca să nu strălucească lumina Evangheliei slavei lui Cristos, Care este chipul lui Dumnezeu. 5 Noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Isus Cristos ca Domn, iar pe noi înşine ca sclavii voştri, datorită lui Isus. 6 Dumnezeu, Care a spus: „Să lumineze lumina din întuneric!“[a], a luminat şi inimile noastre, pentru a ne da lumina cunoaşterii slavei lui Dumnezeu strălucind pe faţa lui Isus.
7 Dar noi avem această bogăţie în nişte vase de lut, pentru a arăta că această putere nemaipomenită Îi aparţine lui Dumnezeu şi nu vine de la noi. 8 Suntem asupriţi în orice fel, dar nu zdrobiţi, luaţi prin surprindere, dar nu disperaţi, 9 persecutaţi, dar nu părăsiţi, trântiţi la pământ, dar nu distruşi, 10 purtăm întotdeauna în trupul nostru moartea lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în trupurile noastre. 11 Căci noi, care suntem vii, suntem întotdeauna daţi la moarte datorită lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie văzută în trupul nostru muritor. 12 Astfel, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
Psalmul 44
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un maschil[a].
1 Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre,
părinţii noştri ne-au povestit
despre lucrarea pe care ai înfăptuit-o pe vremea lor,
în vremuri străvechi;
2 am auzit cum Tu, prin braţul Tău, ai dezrădăcinat neamuri, ca să-i plantezi pe ei,
ai izgonit noroade, ca să-i extinzi pe ei.
3 Nu prin sabia lor au moştenit ţara,
nu braţul lor i-a izbăvit,
ci dreapta Ta, braţul Tău,
lumina feţei Tale, fiindcă îi iubeai.
4 Dumnezeule, Tu eşti împăratul meu!
Porunceşte dar izbăvirea[b] lui Iacov!
5 Cu Tine ne doborâm duşmanii,
cu Numele Tău ne călcăm în picioare potrivnicii.
6 Nu mă încred în arcul meu,
sabia mea nu mă izbăveşte,
7 ci Tu ne vei izbăvi de duşmanii noştri,
iar pe cei ce ne urăsc, Tu îi vei face de ruşine!
8 Noi în Dumnezeu ne lăudăm mereu,
Numele Tău îl slăvim pe vecie.Sela
10 Izgoneşte-l pe batjocoritor şi cearta va înceta,
conflictele şi insultele se vor sfârşi.
11 Cine iubeşte curăţia inimii
şi are bunăvoinţa pe buze va fi prieten cu regele.
12 Ochii Domnului veghează asupra cunoştinţei,
dar înfruntă cuvintele celui necredincios.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.