The Daily Audio Bible

Iminenţa dezastrului

7 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, aşa îi vorbeşte Stăpânul Domn ţării lui Israel: «Sfârşitul! A venit sfârşitul peste cele patru colţuri ale ţării! ³ Acum sfârşitul este peste tine! Voi trimite mânia Mea împotriva ta. Te voi judeca după cum ţi-e umbletul şi voi pune peste tine povara tuturor urâciunilor tale. ⁴ Nu mă voi uita cu milă la tine şi nu te voi cruţa, ci îţi voi răsplăti după cum ţi-e umbletul şi potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău. Şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul.»

⁵ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, vine dezastru peste dezastru^[a]! ⁶ Vine sfârşitul! Vine sfârşitul! S-a deşteptat împotriva ta! Iată-l venind! ⁷ Vine osânda peste tine, locuitor al ţării! Vine vremea! Ziua este aproape! Pe munţi este panică, nu strigăte de bucurie! ⁸ Acum sunt aproape să-Mi revărs furia asupra ta şi să-Mi consum mânia împotriva ta. Te voi judeca după cum ţi-e umbletul şi îţi voi face după toate urâciunile tale. ⁹ Nu mă voi uita cu milă la tine şi nu te voi cruţa, ci îţi voi răsplăti după cum ţi-e umbletul şi potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău. Şi vei şti astfel că Cel Ce loveşte sunt Eu, Domnul!

¹⁰ Iată ziua! Iat-o că vine! Vine osânda^[b]! Ramura a înmugurit! Aroganţa a înfrunzit! ¹¹ Violenţa s-a înălţat ca să slujească de toiag răutăţii: nu va mai rămâne nimic din ei, nici din mulţimea lor, nici din bogăţia lor; nu va mai rămâne nimic deosebit între ei. ¹² Vine vremea! Se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, iar vânzătorul să nu bocească, deoarece mânia se va revărsa peste toată mulţimea. ¹³ Căci vânzătorul nu se va mai întoarce la ceea ce a vândut^[c], cât timp trăiesc amândoi, fiindcă viziunea cu privire la mulţime nu se va schimba. Din cauza nelegiuirilor lor, nu-şi vor scăpa viaţa nici unul. ¹⁴ Sunaţi din trâmbiţă şi pregătiţi totul! Nici unul însă nu va merge la luptă, căci mânia Mea se va revărsa peste toată mulţimea. ¹⁵ Pe stradă va fi sabia, iar în casă – molima şi foametea. Cine va fi pe câmp va muri de sabie, iar pe cel ce va fi în cetate îl vor devora foametea şi molima. ¹⁶ Cei ce vor scăpa cu viaţă dintre ei se vor afla în munţi, ca porumbeii văilor, gemând cu toţii, fiecare pentru nelegiuirea lui. ¹⁷ Toate mâinile vor slăbi şi pe toţi genunchii se va scurge apă^[d]. ¹⁸ Se vor încinge cu saci şi tremurul îi va cuprinde pe toţi. Toate feţele vor fi acoperite de ruşine şi toate capetele vor fi rase. ¹⁹ Îşi vor arunca argintul pe străzi, iar aurul le va fi ca o necurăţie. Argintul şi aurul lor nu vor putea să-i scape în ziua furiei Domnului; nu vor putea nici să le sature sufletul, nici să le umple pântecele, căci ele au fost cauza care i-a făcut să cadă în nelegiuire. ²⁰ Se mândreau cu frumuseţea podoabelor lor, din care îşi făceau chipurile urâciunilor lor, ale idolilor lor respingători. De aceea le voi preface într-o necurăţie. ²¹ Le voi da ca pradă în mâna străinilor, vor fi de jaful celor răi de pe pământ şi ei le vor pângări. ²² Îmi voi întoarce faţa de la ei şi prădătorii vor întina preţiosul Meu Lăcaş; vor intra în el şi-l vor întina.

²³ Pregăteşte lanţul, căci ţara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de violenţă. ²⁴ Voi aduce cele mai rele neamuri ca să le ia în stăpânire casele; voi pune capăt mândriei celor puternici, iar sanctuarele lor vor fi pângărite. ²⁵ Când va veni teroarea, ei vor căuta pacea, dar nu o vor găsi. ²⁶ Va veni dezastru după dezastru, va sosi veste după veste. Atunci vor încerca să găsească o viziune din partea profetului, dar învăţătura din Lege a preotului va fi pierdută şi sfatul bătrânilor la fel. ²⁷ Regele va jeli, prinţul va fi îmbrăcat în disperare şi mâinile poporului din ţară vor tremura. Le voi face după umbletele lor şi-i voi judeca după legile lor. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.»“

Idolatria din Templu

8 În anul al şaselea, în luna a şasea, în a cincea zi a lunii^[e], în timp ce şedeam la mine în casă împreună cu cei din sfatul bătrânilor lui Iuda^[f], care şedeau înaintea mea, mâna Stăpânului Domn a venit peste mine. ² M-am uitat şi iată că era cineva care semăna la înfăţişare cu un om^[g]; de la ceea ce părea a fi brâul său în jos era foc, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în sus era ceva asemenea strălucirii metalului lustruit. ³ El a întins ceva ca o mână şi m-a luat de zulufii capului. Duhul m-a ridicat între pământ şi cer şi m-a dus la Ierusalim în vedenii dumnezeieşti, la intrarea dinspre nord a curţii interioare, acolo unde era aşezat idolul care stârnea gelozia lui Dumnezeu. ⁴ Dintr-odată a apărut slava Dumnezeului lui Israel, aşa cum am văzut-o în vale.

⁵ El mi-a zis: „Fiul omului, priveşte înspre nord!“ Am privit înspre nord şi am văzut în partea de nord a porţii altarului acest idol al geloziei, chiar la intrare. ⁶ El a continuat: „Fiul omului, vezi tu ce fac ei? Vezi marile urâciuni pe care le săvârşesc aici cei din Casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Lăcaşul Meu? Vei vedea însă urâciuni şi mai mari!“

⁷ Atunci m-a dus la intrarea curţii. M-am uitat şi am văzut o gaură în zid. ⁸ El mi-a zis: „Fiul omului, sapă în zid!“ Am săpat în zid până am dat de o intrare.

⁹ El a continuat: „Intră şi uită-te la urâciunile groaznice pe care le fac ei aici!“ ¹⁰ Am intrat, m-am uitat şi am văzut tot felul de chipuri de reptile şi de fiare urâcioase şi pe toţi idolii Casei lui Israel gravaţi pe zid, de jur împrejur. ¹¹ Înaintea lor stăteau şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii Casei lui Israel, iar în mijlocul lor stătea Iaazania, fiul lui Şafan. Fiecare avea în mână câte o cădelniţă din care se ridica un nor mirositor de tămâie.

¹² El mi-a zis: „Fiul omului, ai văzut ce fac bătrânii lui Israel în întuneric, fiecare în odaia idolului său? Căci ei zic: «Domnul nu ne vede! Domnul a părăsit ţara!»“ ¹³ Apoi mi-a mai zis: „Vei vedea însă urâciuni şi mai mari pe care le săvârşesc ei!“

¹⁴ El m-a dus la intrarea Casei Domnului dinspre nord. Şi iată că acolo stăteau nişte femei care-l plângeau pe Tamuz^[h]. ¹⁵ Mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Vei vedea însă urâciuni mai mari decât acestea!“

¹⁶ Apoi m-a dus în curtea interioară a Casei Domnului. Şi iată că la intrarea în Casa Domnului, între portic şi altar, erau în jur de douăzeci şi cinci de oameni, cu spatele spre Casa Domnului şi cu faţa spre răsărit; ei se închinau soarelui, plecându-se spre răsărit.

¹⁷ El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Este prea puţin oare pentru cei din Casa lui Iuda să săvârşească urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara de violenţă şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată-i apropiindu-şi ramura de nas^[i]! ¹⁸ De aceea şi Eu mă voi purta cu ei cu furie; nu voi avea milă de ei şi nu-i voi cruţa. Deşi vor striga la urechile Mele cu glas tare, nu-i voi auzi!“

Uciderea idolatrilor

9 După aceea a strigat cu glas tare în auzul urechilor mele, zicând: „Să se apropie străjerii cetăţii, fiecare cu arma lui de distrugere!“ ² Deodată au apărut şase bărbaţi, venind dinspre drumul Porţii de Sus, care este înspre nord, fiecare cu arma lui distrugătoare în mână. Între ei era un om îmbrăcat în haine de in, care avea la brâu o călimară. Ei au venit şi s-au oprit în apropierea altarului de bronz.

³ Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat dintre heruvimii de unde era şi a venit deasupra pragului Casei. Apoi El l-a chemat pe bărbatul care era îmbrăcat în haine de in şi care avea călimara la brâu. ⁴ Domnul i-a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul şi fă un semn pe frunţile celor ce suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârşesc în mijlocul ei.“

⁵ Iar celorlalţi le-a zis în auzul urechilor mele: „Străbateţi cetatea în urma lui şi ucideţi! Ochii voştri să nu arate milă şi să nu cruţaţi pe nimeni! ⁶ Bătrâni şi tineri, fecioare, copii şi femei, pe toţi să-i ucideţi! Însă de toţi aceia care au primit semnul să nu vă atingeţi! Începeţi chiar din Lăcaşul Meu!“ Aşa că ei au început cu bătrânii care erau înaintea Casei.

⁷ El le-a zis: „Pângăriţi Casa şi umpleţi-i curţile cu morţi! Porniţi!“ Ei au pornit şi au început să ucidă prin cetate. ⁸ În timp ce ucideau ei, eu am rămas singur. Atunci am căzut cu faţa la pământ şi am strigat, zicând:

– Ah, Stăpâne Doamne! Vei distruge Tu toată rămăşiţa lui Israel, revărsându-Ţi furia peste Ierusalim?

⁹ – Păcatul Casei lui Iuda şi al Casei lui Israel este mare, mi-a zis El, este foarte mare. Ţara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: „Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede!“ ¹⁰ De aceea nu voi avea milă de ei şi nu-i voi cruţa, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.

¹¹ Deodată bărbatul îmbrăcat în haine de in şi cu călimara la brâu s-a întors cu următorul mesaj: „Am făcut cum ai poruncit!“

5 Orice mare preot este ales dintre oameni şi desemnat să-I slujească lui Dumnezeu pentru ei, ca să aducă atât daruri, cât şi jertfe pentru păcate. ² El poate fi blând cu cei neştiutori şi rătăciţi, pentru că el însuşi este cuprins de slăbiciune. ³ Şi din pricina acestei slăbiciuni el trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale poporului. ⁴ Nu el îşi ia această onoare, ci este chemat de Dumnezeu, aşa cum a fost şi Aaron.

⁵ Tot astfel, nici Cristos nu S-a slăvit pe Sine, devenind Mare Preot, ci Dumnezeu I-a spus:

⁶ aşa cum spune şi în altă parte:

⁷ El, în timpul vieţii Lui pe pământ, s-a rugat şi a făcut cereri, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, către Cel Care a putut să-L scape de la moarte, şi a fost auzit datorită reverenţei Sale. ⁸ Chiar dacă era Fiu, a învăţat să asculte prin ceea ce a suferit ⁹ şi, fiind făcut desăvârşit, a devenit sursa unei mântuiri veşnice pentru toţi cei care ascultă de El, ¹⁰ fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, potrivit rânduielii lui Melhisedek.

Avertizare împotriva apostaziei

¹¹ Cu privire la aceasta avem multe să vă spunem, dar este greu de explicat, pentru că aţi ajuns greoi la pricepere. ¹² De fapt, cu toate că acum trebuia să fiţi învăţători, voi aveţi din nou nevoie de cineva care să vă înveţe adevărurile elementare despre cuvintele lui Dumnezeu; aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. ¹³ Oricine se hrăneşte cu lapte nu este obişnuit cu învăţătura despre dreptate, pentru că este copil. ¹⁴ Însă hrana tare este pentru cei maturi, care, prin practică, şi-au antrenat capacitatea de înţelegere pentru a distinge binele de rău.

Psalmul 105