The Daily Audio Bible
Today's audio is from the GNT. Switch to the GNT to read along with the audio.
42 Apoi voi da odihnă furiei Mele îndreptate împotriva ta şi voi îndepărta de la tine gelozia Mea; Mă voi linişti şi nu voi mai fi mânios.
43 Pentru că nu ţi-ai amintit de zilele tinereţii tale, ci M-ai stârnit prin toate aceste lucruri, iată că şi Eu voi face ca purtarea ta să cadă asupra capului tău, zice Stăpânul Domn, şi nu vei mai săvârşi nelegiuiri cu toate urâciunile tale.
44 Iată că toţi cei ce spun zicători, vor spune despre tine următoarea zicală: ‘Precum e mama, aşa e şi fiica!’ 45 Tu semeni cu mama ta, care s-a scârbit de soţul şi de fiii ei, şi semeni cu surorile tale, care s-au scârbit de soţii şi de fiii lor. Mama voastră a fost hitită, iar tatăl vostru – amorit. 46 Sora ta cea mare a fost Samaria. Ea locuia la nord de tine împreună cu fiicele ei. Sora ta cea mică a fost Sodoma. Ea locuia la sud de tine împreună cu fiicele ei. 47 Tu nu numai că ai umblat pe căile lor şi ai săvârşit urâciunile lor, ci, ca şi cum atât ar fi fost prea puţin, te-ai stricat mai mult decât ele în toate umbletele tale. 48 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că sora ta, Sodoma, şi fiicele ei n-au făcut ceea ce tu şi fiicele tale aţi făcut.
49 Iată care a fost nelegiuirea surorii tale, Sodoma: era mândră, îmbuibată de hrană, ea şi fiicele ei trăind în lâncezeală şi nepăsare. Ele nu sprijineau mâna săracului şi a nevoiaşului. 50 S-au îngâmfat şi au săvârşit urâciuni înaintea Mea. Când am văzut ce fac, le-am îndepărtat.
51 Iar Samaria nu a păcătuit nici pe jumătate din cât ai păcătuit tu. Urâciunile tale au fost mai multe decât ale lor. De fapt prin toate urâciunile pe care le-ai săvârşit, le-ai făcut pe surorile tale să pară drepte. 52 De aceea poartă-ţi şi tu ruşinea cu care le-ai făcut pe surorile tale să pară drepte! Căci păcatele tale, care te-au făcut mai vrednică de dispreţ decât ele, le-au făcut pe ele să pară mai drepte decât tine! Acum, fii şi tu ruşinată şi poartă-ţi ruşinea care le-a făcut pe surorile tale să pară drepte!
53 Îi voi aduce însă înapoi atât pe captivii lor – pe captivii Sodomei şi ai fiicelor ei şi pe captivii Samariei şi ai fiicelor ei – cât şi pe captivii tăi alături de ei, 54 ca şi tu să-ţi porţi ruşinea şi să fii umilită pentru tot ce ai făcut! Le vei fi astfel o pricină de mângâiere. 55 Când sora ta, Sodoma, împreună cu fiicele ei, se vor întoarce la starea lor de dinainte şi sora ta, Samaria, împreună cu fiicele ei, se vor întoarce la starea lor de dinainte, atunci te vei întoarce şi tu împreună cu fiicele tale, la starea voastră de dinainte. 56 Nu aminteai nimic de Sodoma, sora ta,[a] în ziua înălţării tale, 57 înainte de a ţi se descoperi răutatea. Acum însă tu eşti de batjocura fiicelor Edomului[b] şi a tuturor vecinelor lor, a fiicelor filistenilor, a celor ce te dispreţuiesc de pretutindeni! 58 Vei purta acum pedeapsa pentru desfrânarea ta şi pentru urâciunile tale, zice Domnul.»
Promisiunea unui legământ veşnic
59 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Îţi voi face la fel cum ai făcut şi tu, tu care ai dispreţuit jurământul, rupând legământul. 60 Dar Îmi voi aminti de legământul făcut cu tine în tinereţea ta şi voi încheia cu tine un legământ veşnic. 61 Atunci îţi vei aminti de umbletele tale şi-ţi va fi ruşine când le vei primi pe sora ta cea mare şi pe sora ta cea mică. Ţi le voi da ca surori, dar nu pe temeiul legământului Meu făcut cu tine. 62 Eu voi încheia legământul Meu cu tine şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul. 63 Când voi face ispăşire pentru tot ce ai făcut, îţi vei aduce aminte de trecutul tău, îţi va fi ruşine şi nu vei mai deschide niciodată gura din cauza umilinţei în care te vei afla, zice Stăpânul Domn.»“
Alegoria viţei şi a celor doi vulturi
17 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, rosteşte o pildă, spune-i o parabolă Casei lui Israel!
3 Spune-i: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
‘Un vultur măreţ,
cu aripi mari,
cu pene lungi,
cu penaj bogat şi
divers colorat,
a venit în Liban şi,
prinzând vârful unui cedru,
4 i-a rupt cea mai de sus rămurea,
a dus-o într-o ţară de negustori
şi a sădit-o într-o cetate de negoţ.
5 Apoi a luat sămânţă din ţară
şi a semănat-o într-un pământ roditor.
A pus-o lângă o apă mare
şi a sădit-o ca pe o salcie.
6 Sămânţa a încolţit şi s-a făcut o viţă
întinsă, dar nu prea înaltă;
ramurile îi erau întoarse spre vultur,
iar rădăcinile erau sub el.
Astfel ea a ajuns o viţă
care a dat lăstari
şi a făcut mlădiţe.
7 Mai era însă un alt vultur măreţ,
cu aripi mari
şi cu penaj bogat.
Şi iată că viţa aceasta
şi-a îndreptat cu lăcomie rădăcinile spre el
şi şi-a întins mlădiţele spre el
ca să i se dea mai multă apă
decât pe terasa unde fusese sădită,
8 cu toate că fusese plantată
pe un teren bun
şi lângă o apă mare,
în aşa fel încât să facă ramuri,
să dea rod
şi să devină o viţă minunată.’
9 Prin urmare, spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
‘Oare-i va merge bine?
Oare nu-i vor fi smulse rădăcinile
şi nu-i vor fi tăiate roadele?!
I se vor veşteji toate frunzele, i se va usca butucul
şi nu va fi nevoie nici de braţ puternic, nici de oameni mulţi
pentru ca rădăcinile să-i fie îndepărtate!
10 Iată că este sădită! Îi va merge bine oare?
Când vântul de răsărit
va sufla împotriva ei,
oare nu se va usca ea de tot?
Oare nu se va usca chiar pe terasa unde a încolţit?’»“
11 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 12 „Întreabă această Casă răzvrătită: «Nu ştiţi ce înseamnă aceste lucruri?» Apoi spune-le: «Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, i-a luat regele şi prinţii şi i-a dus cu el în Babilon. 13 Apoi a luat un membru al casei regale şi a încheiat un legământ cu el, punându-l sub jurământ. Totodată i-a luat şi pe conducătorii ţării, 14 ca să slăbească regatul, aşa încât să nu se mai ridice, ci să păzească legământul, rămânându-i loial. 15 Dar regele s-a răzvrătit împotriva lui şi a trimis un sol în Egipt, ca să-i dea cai şi un mare număr de oameni. Va reuşi el oare? Cel ce a făcut aceste lucruri va scăpa el oare? Să rupă el legământul şi să scape?
16 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că regele va muri în Babilon, acolo unde locuieşte împăratul care l-a pus să domnească, al cărui jurământ l-a dispreţuit şi al cărui legământ l-a rupt. 17 Oştirea cea mare şi poporul cel numeros al lui Faraon nu va putea face nimic în război, când se vor înălţa rampe de asalt şi se vor zidi întărituri pentru nimicirea multor vieţi. 18 Pentru că a dispreţuit jurământul, rupând legământul, pentru că, deşi a încheiat un legământ, a făcut totuşi toate aceste lucruri, nu va scăpa!
19 De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi întoarce împotriva lui jurământul Meu pe care l-a dispreţuit şi legământul Meu pe care l-a rupt. 20 Îmi voi arunca asupra lui plasa şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce în Babilon şi îl voi judeca acolo pentru necredincioşia arătată faţă de Mine. 21 Toţi fugarii din trupele lui vor cădea loviţi de sabie, iar pe cei ce vor rămâne îi voi împrăştia în toate vânturile. Şi veţi şti astfel că Eu, Domnul, am vorbit.»
22 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Eu Însumi voi rupe o rămurea din vârful măreţ al unui cedru şi o voi sădi. Din vârful ramurilor lui voi rupe o mlădiţă firavă pe care Eu Însumi o voi planta pe un munte înalt şi măreţ. 23 O voi planta pe muntele cel mai înalt al lui Israel. Acesteia îi vor creşte ramuri, va da roade şi va deveni un cedru maiestuos. Păsări de tot felul se vor aşeza în el şi la umbra ramurilor lui vor locui tot felul de înaripate. 24 Şi toţi copacii câmpiei vor şti că Eu, Domnul, pot să smeresc un copac înalt şi pot să înalţ un copac neînsemnat, pot să usuc un copac plin de viaţă şi pot face să înflorească un copac uscat.» Eu, Domnul, am vorbit şi aşa voi face.“
8 Lucrul cel mai important din ceea ce am spus este că avem un astfel de Mare Preot, Care S-a aşezat la dreapta tronului Măreţiei, în ceruri, 2 slujitor în Locul Sfânt şi în adevăratul Cort, ridicat de Domnul, nu de oameni. 3 Fiecare preot este desemnat să aducă atât daruri, cât şi jertfe. Astfel, a trebuit ca şi Acesta să aibă ceva să aducă. 4 Aşadar, dacă era pe pământ, atunci nu mai era preot, întrucât există preoţi care aduc daruri potrivit cu Legea. 5 Ei slujesc într-un sanctuar care este o copie şi o umbră a celui ceresc – aşa cum i-a fost arătat lui Moise atunci când urma să ridice cortul. Lui i-a spus: „Vezi să faci totul după modelul care ţi-a fost arătat pe munte!“[a] 6 Însă acum El a obţinut o lucrare mult mai deosebită, în aceeaşi măsură în care şi legământul pe care El îl mijloceşte este mai bun, legământ care a fost dat ca o lege, bazat pe promisiuni mai bune.
7 Dacă primul legământ ar fi fost fără cusur, atunci nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea. 8 Dar El i-a acuzat, zicând:
„Iată, vin zile, zice Domnul,
când voi încheia cu Casa lui Israel
şi cu Casa lui Iuda
un nou legământ,
9 nu ca legământul pe care l-am încheiat cu strămoşii lor,
în ziua când i-am luat de mână
ca să-i scot din Egipt;
pentru că n-au rămas în legământul Meu,
nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.
10 Ci acesta este legământul pe care-l voi încheia cu Casa lui Israel,
după acele zile, zice Domnul:
voi pune legile Mele în mintea lor
şi le voi scrie în inimile lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.
11 Şi nici unul nu va mai învăţa pe semenul
sau pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!»,
pentru că toţi Mă vor cunoaşte,
de la cel mai mic până la cel mai mare,
12 căci voi fi îndurător în ce priveşte fărădelegile lor
şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor.“[b]
13 Vorbind despre un nou legământ, l-a făcut pe primul învechit, iar ceea ce este învechit şi îmbătrânit va dispărea în curând.
13 Dar au uitat curând lucrările Lui;
ei nu I-au aşteptat sfatul.
14 Li s-au aprins poftele în pustie
şi L-au ispitit pe Dumnezeu în pustietăţi.
15 El le-a dat ce ceruseră,
dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.
16 Unii din tabără au fost geloşi pe Moise
şi pe Aaron, cel sfinţit Domnului.
17 Pământul s-a deschis, l-a înghiţit pe Datan
şi a acoperit ceata lui Abiram.
18 Focul le-a consumat ceata;
flăcările i-au mistuit pe cei răi.
19 La Horeb şi-au făcut un viţel
şi s-au închinat chipului turnat.
20 Au schimbat Slava lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 L-au uitat pe Dumnezeu, Izbăvitorul lor,
pe Cel Ce făcuse mari lucrări în Egipt,
22 pe Cel Ce înfăptuise minuni în ţara lui Ham
şi lucruri înfricoşătoare la Marea Roşie.
23 Astfel El a spus că o să-i nimicească,
însă Moise, alesul Său,
a stat în spărtură înaintea Lui,
ca să-I abată mânia de la nimicire.
24 Apoi au respins ţara cea plăcută;
ei nu au crezut în promisiunea Lui.
25 Au cârtit în corturile lor
şi nu au ascultat de glasul Domnului.
26 Atunci, El a jurat solemn
că îi va face să cadă în pustie,
27 că le va face urmaşii să cadă printre neamuri
şi-i va împrăştia printre popoare.
28 S-au alipit de Baal-Peor
şi au mâncat jertfe închinate morţilor[a].
29 L-au mâniat prin faptele lor,
astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.
30 Dar s-a ridicat Fineas, a făcut judecată
şi urgia s-a oprit.
31 Lucrul acesta i-a fost socotit dreptate,
din generaţie în generaţie, pe vecie.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.