The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.
Profeţie împotriva Egiptului
29 În anul al zecelea, în ziua a douăsprezecea a lunii a zecea,[a] Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre Faraon, monarhul Egiptului şi profeţeşte împotriva lui şi împotriva întregului Egipt. 3 Vorbeşte şi spune-le din partea Stăpânului Domn:
«Iată, sunt împotriva ta, Faraon,
monarh al Egiptului,
marele monstru
care te odihneşti în mijlocul râurilor tale!
Tu zici: ‘Nilul este al meu!
L-am făcut pentru mine însumi!’
4 Dar îţi voi pune cârlige în fălci
şi voi face ca peştii râurilor tale să se lipească de solzii tăi!
Te voi scoate din mijlocul râurilor tale
împreună cu toţi peştii care s-au lipit de solzii tăi.
5 Te voi lăsa în pustie,
pe tine şi pe toţi peştii din râurile tale.
Vei cădea pe suprafaţa câmpiei
şi nu vei fi luat sau ridicat,[b]
ci te voi da drept hrană
fiarelor pământului şi păsărilor cerului.
6 Atunci toţi locuitorii Egiptului vor şti că Eu sunt Domnul.
Ai fost un toiag de trestie pentru Casa lui Israel. 7 Când te-a luat în mână, te-ai sfărâmat şi i-ai străpuns tot umărul. Când s-a rezemat de tine, te-ai rupt şi i s-au scrântit şoldurile[c].»
8 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, voi aduce împotriva ta o sabie şi-ţi voi nimici oamenii şi animalele. 9 Ţara Egiptului va ajunge o pustietate şi o ruină şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul. Pentru că ai zis: ‘Râul este al meu! Eu l-am făcut!’, 10 iată, sunt împotriva ta şi a râurilor tale! Voi preface ţara Egiptului într-o mare ruină, într-o pustietate ce se va întinde de la Migdol la Syene[d] şi până la hotarul ţării Cuş[e]. 11 Nu va mai trece prin ea nici picior de om, nici picior de animal şi timp de patruzeci de ani[f] va rămâne nelocuită. 12 Voi preface ţara Egiptului într-o pustietate în mijlocul altor ţări pustiite şi, timp de patruzeci de ani, cetăţile ei vor face parte din rândul cetăţilor lăsate pustii. Îi voi împrăştia pe egipteni printre neamuri şi-i voi risipi în ţări străine.»
13 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «La sfârşitul celor patruzeci de ani, îi voi strânge pe egipteni dintre popoarele unde au fost împrăştiaţi. 14 Îi voi aduce înapoi pe captivii Egiptului, îi voi aduce înapoi în ţara Patros[g], în patria lor, şi acolo vor fi un regat neînsemnat. 15 Va fi cel mai neînsemnat dintre regate şi nu se va mai înălţa deasupra neamurilor. Îi voi împuţina ca să nu mai stăpânească peste neamuri. 16 Egiptul nu va mai fi o pricină de încredere pentru Casa lui Israel, ci îi va aduce aminte de nelegiuirea ei, când venea să-i ceară ajutorul. Şi vor şti astfel că Eu sunt Stăpânul Domn.»“
Egiptul, răsplata oferită lui Nebucadneţar
17 În anul al douăzeci şi şaptelea, în prima zi a lunii întâi,[h] Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 18 „Fiul omului, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-a pus oştirea să facă o lucrare grea împotriva Tirului. Fiecare cap a fost pleşuvit şi fiecare umăr a fost zdrelit, dar nici el, nici oştirea lui nu au căpătat nici o răsplată din Tir pentru lucrarea pe care au înfăptuit-o împotriva cetăţii.
19 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, îi dau ţara Egiptului lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului. El îi va duce bogăţia, va jefui ce este de jefuit şi va prăda ce este de prădat. Aceasta va fi plata oştirii sale. 20 Ca răsplată pentru ceea ce a lucrat împotriva Tirului îi dau ţara Egiptului, deoarece s-a ostenit pentru Mine, zice Stăpânul Domn.»
21 În ziua aceea voi înălţa puterea Casei lui Israel[i], iar ţie îţi voi deschide gura să vorbeşti în mijlocul lor. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.“
Bocet pentru Egipt
30 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, profeţeşte şi spune că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Bociţi şi ziceţi:
‘Vai ce zi va fi!’
3 Căci ziua este aproape,
ziua Domnului este aproape!
Va fi o zi plină de nori,
o vreme de osândă pentru neamuri!
4 O sabie va intra în Egipt
şi va fi teroare în Cuş[j].
Când cei înjunghiaţi vor cădea în Egipt,
i se vor lua bogăţiile
şi i se vor dărâma temeliile.
5 Cuş, Put[k], Lud[l], toată Arabia, Cub[m] şi fiii ţării legământului[n] vor cădea răpuşi de sabie!»
6 Aşa vorbeşte Domnul:
«Sprijinitorii Egiptului vor cădea,
şi mândria puterii lui se va prăbuşi.
Din Migdol până la Syene[o]
vor cădea răpuşi de sabie,
zice Stăpânul Domn.»
7 «Ţara va deveni una pustiită
printre alte ţări pustiite,
iar cetăţile ei se vor afla
printre celelalte cetăţi pustiite.
8 Şi vor şti că Eu sunt Domnul,
când voi da foc Egiptului
şi când toţi cei ce-l ajută vor fi zdrobiţi.
9 În ziua aceea nişte soli vor pleca dinaintea Mea pe corăbii ca să-l îngrozească pe Cuş, cel care se credea în siguranţă. Îl va cuprinde spaima în ziua căderii Egiptului, căci iată că ziua aceea vine!»
10 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Voi nimici mulţimea egiptenilor
prin mâna lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
11 El şi armata lui, cei mai înspăimântători dintre neamuri,
vor fi aduşi să distrugă ţara.
Îşi vor scoate săbiile împotriva Egiptului
şi vor umple ţara de morţi.
12 Voi preface râurile Nilului în pământ uscat
şi voi vinde ţara în mâinile celor răi.
Voi pustii ţara cu tot ce cuprinde ea
prin mâna străinului.
Eu, Domnul, am vorbit!»
13 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Voi distruge idolii
şi voi stârpi chipurile din Nof[p].
Nu va mai rămâne nici un prinţ în ţara Egiptului
şi voi răspândi frica în ţara Egiptului.
14 Voi pustii Patrosul[q],
voi da foc Ţoanului[r]
şi voi face judecată în No[s].
15 Îmi voi revărsa furia peste Sin[t],
fortăreaţa Egiptului,
şi voi nimici mulţimea din No.
16 Voi da foc Egiptului;
Sin va tremura de groază,
în No se va pătrunde printr-o spărtură,
iar Nof va fi cucerit de duşmani ziua în amiaza mare.
17 Tinerii din On[u] şi din Pi-Beset[v]
vor cădea răpuşi de sabie
şi înseşi cetăţile acestea vor merge în captivitate.
18 Întunecată va fi ziua în care, la Tahpanhes[w],
voi rupe jugurile Egiptului
iar mândria puterii lui se va sfârşi.
Un nor va acoperi Tahpanhesul,
iar fiicele lui[x] vor merge în captivitate.
19 Îmi voi împlini astfel judecăţile împotriva Egiptului
şi va şti că Eu sunt Domnul.»“
20 În anul al unsprezecelea, în ziua a şaptea a lunii întâi[y], Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 21 „Fiul omului, am frânt braţul lui Faraon, monarhul Egiptului. Şi iată că nu va fi legat ca să se poată vindeca, nici nu i se va pune o legătură ca să se prindă la loc, să se refacă şi să poată mânui din nou sabia.
22 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva lui Faraon, monarhul Egiptului; îi voi frânge amândouă braţele, atât pe cel puternic, cât şi pe cel rupt şi voi face să-i cadă sabia din mână. 23 Îi voi risipi pe egipteni printre neamuri şi-i voi împrăştia în ţări străine. 24 Voi întări braţele împăratului Babilonului şi-i voi pune sabia în mână, dar voi frânge braţele lui Faraon, iar acesta va geme înaintea lui cum gem cei loviţi de moarte. 25 Când voi întări braţele împăratului Babilonului, iar braţele lui Faraon vor cădea, vor şti că Eu sunt Domnul şi că Eu am pus sabia Mea în mâna împăratului Babilonului şi am întins-o împotriva ţării Egiptului. 26 Îi voi risipi pe egipteni printre neamuri şi-i voi împrăştia în ţări străine. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.»“
32 Şi ce-aş mai putea spune? N-am suficient timp să vorbesc despre Ghedeon, Barak, Samson, Iefta, David, Samuel şi despre profeţi. 33 Prin credinţă au cucerit ei regate, au administrat dreptatea, au obţinut promisiunile, au închis gurile leilor, 34 au stins furia flăcărilor, au scăpat de tăişul sabiei; din oameni slabi au fost făcuţi oameni puternici, au devenit tari în război, au alungat armatele străine; 35 femeile şi-au primit morţii înviaţi; unii au fost torturaţi şi au refuzat să fie eliberaţi, ca să obţină o înviere mai bună, 36 alţii au îndurat batjocură şi biciuire, şi chiar lanţuri şi închisoare, 37 au fost împroşcaţi cu pietre,[a] au fost tăiaţi în două cu fierăstrăul, au fost ucişi cu sabia, au umblat îmbrăcaţi în piei de oi şi de capre; săraci, persecutaţi, chinuiţi, 38 ei, de care lumea nu era vrednică, au pribegit prin pustie şi prin munţi, prin peşteri şi prin gropile pământului.
39 Ei toţi au fost vorbiţi de bine pentru credinţa lor, însă n-au primit ceea ce a fost promis, 40 întrucât Dumnezeu a ales dinainte un plan mai bun pentru noi, ca să nu fie ei făcuţi desăvârşiţi fără noi.
Dumnezeu Îşi disciplinează fiii
12 De aceea, întrucât suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne-ar putea împiedica şi păcatul care ne prinde atât de strâns şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne stă înainte. 2 Să ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel Care iniţiază şi desăvârşeşte credinţa, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, dispreţuindu-i ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! 3 Gândiţi-vă cu atenţie la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi.
4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului 5 şi aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii:
„Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului,
nu te descuraja când eşti mustrat de El,
6 pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte
şi pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte.“[b]
7 Răbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui? 8 Însă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii! 9 Mai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? 10 Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui. 11 Întotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinaţi prin ea adună rodul paşnic al dreptăţii.
12 De aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slăbiţi! 13 „Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“[c], pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!
Psalmul 112[a]
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Ferice de omul care se teme de Domnul
şi care găseşte o mare plăcere în poruncile Lui!
2 Urmaşii[b] lui vor fi puternici în ţară;
neamul celor integri va fi binecuvântat.
3 Bogăţie şi belşug sunt în casa lui,
iar dreptatea sa dăinuieşte pentru totdeauna.
4 O lumină străluceşte în întuneric pentru cei integri,
pentru cel ce este îndurător, milostiv şi drept.[c]
5 Îi merge bine omului care îşi face milă împrumutând
şi care îşi chiverniseşte lucrurile potrivit cu dreptatea.
6 Niciodată nu se va clătina.
Cel drept va fi amintit întotdeauna.
7 El nu se teme de veşti rele,
căci inima lui este tare şi se încrede în Domnul.
8 Inima lui este tare şi nu se teme;
el îşi va vedea împlinită dorinţa faţă de duşmanii săi.
9 A împărţit şi a dăruit celor nevoiaşi;
dreptatea lui rămâne pentru totdeauna,
iar puterea[d] îi va fi înălţată cu onoare[e].
10 Cel rău vede aceasta şi se mânie,
scrâşneşte din dinţi şi leşină;
dorinţele celor răi tot neîmplinite rămân.
17 După cum fierul ascute fierul,
tot astfel şi omul însuşi îl face mai ager[a] pe semenul său.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.