The Daily Audio Bible

Jertfele continue din Cortul Întâlnirii

24 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Porunceşte israeliţilor să-ţi aducă pentru luminat ulei pur din măsline presate, ca să ardă în candele şi astfel sfeşnicul să lumineze continuu. ³ Aaron să-l pregătească în Cortul Întâlnirii, dincoace de draperia Mărturiei, ca să ardă continuu înaintea Domnului, de seara până dimineaţa. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru toate generaţiile voastre. ⁴ Să aşeze candelele în sfeşnicul de aur curat, ca să fie întotdeauna înaintea Domnului.

⁵ Să iei făină aleasă şi să faci din ea douăsprezece pâini; pentru fiecare pâine să foloseşti două zecimi

dintr-o efă^[a]. ⁶ Să le pui în două şiruri pe masa de aur curat, câte şase pe fiecare şir, înaintea Domnului. ⁷ Să pui tămâie curată pe fiecare şir, ca aceasta să poată fi pe pâine o aducere-aminte, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. ⁸ În fiecare zi de Sabat să se aducă continuu aceste pâini înaintea Domnului, fiind luate de la israeliţi printr-un legământ veşnic. ⁹ Ele vor rămâne ale lui Aaron şi ale fiilor săi, care vor trebui să le mănânce într-un loc sfânt, căci ele sunt pentru ei un lucru preasfânt, o parte din jertfele mistuite de foc pentru Domnul. Aceasta este o poruncă veşnică.“

Pedeapsa pentru hulă şi Legea Talionului

¹⁰ Fiul unei femei israelite şi al unui bărbat egiptean a ieşit printre israeliţi. Acest fiu al femeii israelite s-a luat la luptă, în tabără, cu un bărbat israelit. ¹¹ Fiul femeii israelite a hulit Numele lui Dumnezeu şi L-a blestemat. L-au adus la Moise – pe mama lui o chema Şelomit, fiica lui Dibri, din seminţia lui Dan – ¹² şi l-au închis până avea să le fie arătată hotărârea Domnului.

¹³ Domnul i-a zis lui Moise: ¹⁴ „Scoateţi-l pe cel ce a hulit în afara taberei; toţi aceia care l-au auzit să-şi pună mâinile pe capul lui şi întreaga adunare să-l omoare cu pietre. ¹⁵ Apoi să le spui israeliţilor: «Oricine Îl va blestema pe Dumnezeul lui îşi va purta pedeapsa pentru păcatul lui. ¹⁶ Cine va huli Numele Domnului va fi omorât; toată adunarea să-l omoare cu pietre. Atât străinii, cât şi băştinaşii care vor huli Numele Meu, să fie omorâţi.

¹⁷ Cine va ucide un om să fie pedepsit cu moartea. ¹⁸ Cine va omorî un animal va trebui să dea altul în loc: viaţă pentru viaţă. ¹⁹ Dacă un om va răni pe semenul său, să i se facă aşa cum a făcut el: ²⁰ rană pentru rană, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; să i se facă aceeaşi rană pe care a făcut-o el semenului său. ²¹ Cel ce va omorî un animal va trebui să dea altul în loc, însă cel ce va ucide un om să fie pedepsit cu moartea. ²² Să aveţi aceeaşi lege atât pentru străin, cât şi pentru băştinaş, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“

²³ Moise le-a spus israeliţilor aceste cuvinte; ei au scos în afara taberei pe cel ce hulise şi l-au omorât cu pietre. Israeliţii au făcut aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise.

Reglementări privind celebrarea anului sabatic

25 Domnul i-a zis lui Moise pe muntele Sinai: ² „Spune-le israeliţilor: «Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să ţină un Sabat în cinstea Domnului. ³ Şase ani să-ţi semeni ogorul şi şase ani să-ţi tai via şi să-i strângi roadele, ⁴ dar în al şaptelea an să ţii un Sabat deplin pentru pământ, un Sabat în cinstea Domnului: să nu-ţi semeni ogorul şi să nu-ţi tai via. ⁵ Să nu culegi ce va ieşi după seceriş şi să nu aduni strugurii viei tale netăiate^[b]; să fie un an de odihnă pentru pământ. ⁶ Să mănânci ceea ce va ieşi de la sine din pământ în timpul anului de odihnă, atât tu, cât şi sclavul sau sclava ta, zilerul, peregrinul, ⁷ vitele tale şi animalele sălbatice din ţară; tot ce va ieşi din pământ să vă slujească drept hrană.

Reglementări privind celebrarea anului de veselie

⁸ Să numeri şapte rânduri de sabat al anilor, adică de şapte ori şapte ani; aşadar şapte rânduri de sabat al anilor sunt patruzeci şi nouă de ani. ⁹ Apoi să pui să se sune tare din trâmbiţă; în ziua a zecea a lunii a şaptea, în Ziua Ispăşirii, să se sune din trâmbiţă în toată ţara. ¹⁰ Să sfinţiţi cel de-al cincizecilea an şi să vestiţi libertatea în ţară pentru toţi locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi anul de veselie^[c]: fiecare din voi să se întoarcă la proprietatea lui şi fiecare din voi să se întoarcă la clanul lui. ¹¹ Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie: să nu semănaţi, să nu culegeţi ce creşte după seceriş şi să nu culegeţi viile netăiate. ¹² Acesta este anul de veselie – să fie sfânt pentru voi; să mâncaţi doar ceea ce va creşte de la sine pe ogor.

¹³ În acest an de veselie să vă întoarceţi, fiecare din voi, la proprietatea voastră.

¹⁴ Când veţi vinde ceva semenului vostru sau când veţi cumpăra de la semenul vostru, să nu vă înşelaţi unul pe altul. ¹⁵ Când veţi cumpăra de la semenul vostru, să plătiţi socotind anii de la anul de veselie, iar cel care vă va vinde să ceară un preţ, ţinând cont de anii care mai rămân pentru cules. ¹⁶ Dacă anii sunt mulţi, atunci să ridici preţul, iar dacă anii sunt puţini, să scazi preţul, pentru că ţi se vinde un anumit număr de secerişuri. ¹⁷ Să nu vă înşelaţi unul pe altul, ci să vă temeţi de Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

¹⁸ Să împliniţi poruncile Mele, să păziţi legile Mele şi să le înfăptuiţi, ca să trăiţi în siguranţă în ţară. ¹⁹ Ţara îşi va da rodul, iar voi veţi mânca şi veţi trăi în siguranţă în ea. ²⁰ Dacă vă veţi întreba ce veţi mânca în al şaptelea an, deoarece nu semănaţi şi nu vă strângeţi roadele, ²¹ atunci să ştiţi că Eu vă voi da binecuvântarea Mea în al şaselea an într-o asemenea măsură, încât pământul va da roade pentru trei ani. ²² Când veţi semăna în al optulea an, veţi mânca tot din roadele vechi; până în al nouălea an, până la noile roade, veţi mânca tot din cele vechi.

²³ Pământul să nu fie vândut pe veci, pentru că ţara este a Mea, iar voi sunteţi străini şi peregrini înaintea Mea. ²⁴ De aceea, în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri.

²⁵ Dacă unul dintre cei din poporul tău va sărăci şi îşi va vinde o parte din proprietatea lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, va trebui să vină şi să răscumpere ceea ce el a vândut. ²⁶ Dacă omul nu are pe nimeni care să răscumpere, dar ajunge el însuşi în stare să poată face răscumpărarea, ²⁷ atunci să socotească anii de la vânzare şi să dea înapoi cumpărătorului diferenţa, după care se poate întoarce la proprietatea lui. ²⁸ Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, atunci ceea ce a vândut să rămână la cumpărător până la anul de veselie; în anul de veselie cumpărătorul va trebui să iasă din ea şi astfel el se va putea întoarce la proprietatea lui.

²⁹ Dacă cineva va vinde o casă de locuit, aflată într-o cetate înconjurată cu ziduri, aceasta va putea fi răscumpărată în timp de un an de la vânzare; dreptul de răscumpărare este de un an. ³⁰ Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa din cetatea înconjurată cu ziduri să rămână pentru totdeauna a cumpărătorului şi a urmaşilor lui; să nu iasă din ea în anul de veselie. ³¹ Casele din satele care nu sunt înconjurate cu ziduri vor fi privite la fel ca şi ogoarele ţării; ele vor putea fi răscumpărate, iar cumpărătorul va trebui să le restituie în anul de veselie.

³² Cât despre cetăţile leviţilor, leviţii vor avea pentru totdeauna dreptul de răscumpărare asupra caselor din cetăţile lor. ³³ Dacă un om cumpără o casă de la leviţi, casa care a fost vândută în cetatea lor să fie restituită în anul de veselie, întrucât casele din cetăţile leviţilor sunt proprietatea lor în mijlocul israeliţilor. ³⁴ Dar ogoarele din jurul cetăţilor leviţilor nu pot fi vândute, pentru că sunt proprietatea lor pentru totdeauna.

³⁵ Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi devine dependent de tine, tu să-l ajuţi ca şi cum ar fi un străin sau un peregrin; să-l laşi să locuiască la tine. ³⁶ Să nu iei nici un fel de dobândă de la el, ci teme-te de Dumnezeu; lasă-l pe fratele tău să locuiască împreună cu tine. ³⁷ Să nu-i împrumuţi argint cu dobândă şi să nu-i dai mâncare pe camătă. ³⁸ Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din ţara Egiptului ca să-ţi dau Canaanul şi să fiu Dumnezeul tău.

³⁹ Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi ţi se vinde, să nu-l obligi să lucreze ca sclav. ⁴⁰ Să rămână la tine ca ziler sau ca peregrin. Să te slujească până la anul de veselie. ⁴¹ Atunci va putea pleca de la tine împreună cu copiii lui şi astfel se va putea întoarce la clanul lui şi la proprietatea părinţilor lui. ⁴² Căci ei sunt sclavii Mei pe care i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vânduţi cum se vând sclavii. ⁴³ Să nu-i stăpâneşti cu asprime, ci teme-te de Dumnezeul tău.

⁴⁴ Cât despre sclavii şi sclavele pe care poate vrei să îi ai, îi poţi cumpăra dintre neamurile din jur. ⁴⁵ Poţi să-i iei şi dintre fiii peregrinilor care vor locui la tine sau dintre cei din clanurile lor care se vor naşte în ţara voastră; ei pot fi proprietatea voastră. ⁴⁶ Îi puteţi lăsa ca moştenire copiilor voştri, iar aceştia să-i moştenească ca pe o proprietate. Ei vor fi sclavii voştri pe viaţă. Cât despre israeliţi, fraţii voştri, nici unul din voi să nu stăpânească peste altul cu asprime.

Isus şi copilaşii

¹³ I-au adus nişte copilaşi, ca să se atingă de ei, dar ucenicii i-au mustrat pe cei care i-au adus. ¹⁴ Isus însă, când a văzut acest lucru, s-a indignat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! ¹⁵ Adevărat vă spun că oricine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“ ¹⁶ Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat punându-Şi mâinile peste ei.

Isus şi tânărul bogat

¹⁷ Chiar când pornea la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat:

– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?

¹⁸ Isus i-a răspuns:

– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu. ¹⁹ Cunoşti poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu înşeli“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“^[a]

²⁰ El I-a spus:

– Învăţătorule, pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea.

²¹ Privindu-l, Isus l-a iubit şi i-a zis:

– Îţi lipseşte un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!

²² Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni.

²³ Isus a privit în jur şi le-a zis ucenicilor Săi:

– Cât de greu va fi pentru cei bogaţi să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

²⁴ Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus le-a zis iarăşi:

– Copii, cât de greu este (pentru cei ce se încred în bogăţii)^[b] să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.

²⁶ Ei au rămas foarte uimiţi şi se întrebau între ei: „Atunci cine poate fi mântuit?“

²⁷ Isus i-a privit şi a zis:

– Este imposibil pentru oameni, dar nu şi pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

²⁸ Petru a început să-I zică:

– Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.

²⁹ Isus a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii sau ogorul de dragul Meu şi de dragul Evangheliei ³⁰ şi care să nu primească de o sută de ori mai mult acum, în vremea aceasta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, împreună cu persecuţii, iar în veacul care vine – viaţă veşnică. ³¹ Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.