Print Page Options Listen to Reading
Previous Prev Day Next DayNext

The Daily Audio Bible

This reading plan is provided by Brian Hardin from Daily Audio Bible.
Duration: 731 days

Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Numeri 21:1-22:20

Distrugerea Aradului

21 Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev[a], a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel şi a luat câţiva prizonieri. Atunci Israel a făcut un jurământ Domnului şi a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom nimici în întregime[b] cetăţile lor.“ Domnul a ascultat glasul lui Israel şi i-a dat pe canaaniţi în mâinile lor; i-au nimicit în întregime pe ei şi cetăţile lor. Locul acela a fost numit Horma[c].

Şarpele din bronz

De la muntele Hor au pornit pe drumul către Marea Roşie[d] ca să ocolească ţara Edom; dar poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva Domnului şi împotriva lui Moise: „De ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Nu mai avem nici pâine, nici apă şi sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“

Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi veninoşi; ei i-au muşcat pe israeliţi şi mulţi din popor au murit. Poporul a venit la Moise şi i-a spus: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi aceşti şerpi.“ Moise s-a rugat pentru popor.

Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un şarpe şi agaţă-l pe un stâlp. Oricine este muşcat şi va privi spre el, va trăi.“ Şi astfel, Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a înălţat pe un stâlp. Oricine era muşcat de vreun şarpe şi privea spre şarpele din bronz trăia.

Spre Moab

10 Israeliţii au plecat de acolo şi şi-au aşezat tabăra la Obot. 11 Au plecat din Obot şi şi-au aşezat tabăra la

Iye-Abarim, în pustia dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui. 12 De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra în valea Zered. 13 De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra dincolo de Arnon care curge prin pustie şi care iese din teritoriul amoriţilor. Arnonul indică hotarul dintre moabiţi şi amoriţi. 14 De aceea se spune în Cartea Războaielor Domnului[e]:

„...Waheb în Sufa[f] şi uedurile[g];
    Arnonul 15 şi albiile uedurilor
care se întind înspre aşezarea Arului
    şi se proptesc de hotarul Moabului“.

16 De acolo au plecat spre Beer. La această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Adună poporul laolaltă şi Eu îi voi da apă.“ 17 Atunci Israel a cântat cântarea aceasta:

„Țâşneşte, fântână!
    Cântaţi despre ea,
18 despre fântâna[h] pe care au săpat-o prinţii,
    pe care au săpat-o nobilii poporului,
        nobili cu sceptre şi toiege!“[i]

Apoi a plecat din pustie spre Matana; 19 din Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot 20 şi de la Bamot în valea din regiunea Moabului, unde, de pe vârful muntelui Pisga se vede toată pustia.

Înfrângerea lui Sihon şi Og

21 Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriţilor, ca să-i spună: 22 „Lasă-mă să trec prin ţara ta! Nu ne vom împrăştia prin câmpii sau prin vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom merge doar pe Drumul Regelui până vom traversa teritoriul tău.“

23 Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să-i traverseze teritoriul, ci şi-a adunat toţi oamenii, a ieşit la luptă împotriva lui Israel în pustie şi l-a atacat la Iahaţ. 24 Însă Israel l-a învins, măcelărindu-l cu sabia. Apoi i-a luat în stăpânire ţara de la Arnon până la Iabok, până la hotarul cu amoniţii, căci amoniţii îşi întăriseră hotarul. 25 Israel a cucerit toate cetăţile amoriţilor şi a locuit în ele, inclusiv în Heşbon şi în toate satele din împrejurimile lui. 26 Heşbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriţilor, care luptase înainte cu fostul rege al moabiţilor şi îi luase acest pământ până la Arnon. 27 De aceea zic poeţii[j]:

„Veniţi la Heşbon! Să fie rezidit!
    Să fie fortificată cetatea lui Sihon!

28 Un foc a ieşit din Heşbon,
    o flacără din cetatea lui Sihon;
ea a mistuit Arul Moabului
    şi pe conducătorii înălţimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
    Eşti nimicit, popor al lui Chemoş!
Ţi-ai risipit fiii
    şi ţi-ai dat fiicele sclave
        lui Sihon, regele amoriţilor!

30     Noi i-am spulberat,
    am distrus Heşbonul până la Dibon,
am devastat până la Nofah,
    care se întinde până la Medeba[k].“

31 Astfel Israel a locuit în ţara amoriţilor.

32 După ce Moise a trimis iscoade la Iazer, israeliţii au cucerit satele din împrejurimi şi i-au izgonit pe amoriţii care locuiau acolo. 33 Apoi s-au întors şi au urcat pe drumul către Başan. Og, regele Başanului, le-a ieşit înainte împreună cu toţi oamenii lui ca să se lupte cu ei la Edrei.

34 Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, cu tot cu poporul şi ţara sa. Să-i faci aşa cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriţilor, care locuia în Heşbon.“

35 Astfel ei l-au lovit, pe el împreună cu fiii lui şi cu tot poporul lui, până ce n-a mai rămas nici un supravieţuitor. Apoi au luat în stăpânire ţara lui.

Balak trimite după Balaam

22 Israeliţii au plecat şi şi-au aşezat tabăra în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului.

Balak, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce le făcuse Israel amoriţilor, iar Moab s-a îngrozit la vederea unui popor aşa de mare; Moab s-a umplut de groază în faţa israeliţilor. Atunci moabiţii le-au zis bătrânilor Midianului: „Mulţimea aceasta va înghiţi tot ce se află în jurul nostru, aşa cum mănâncă boul verdeaţa câmpului.“

Balak, fiul lui Ţipor, rege al Moabului în vremea aceea, a trimis soli să-l cheme pe Balaam, fiul lui Beor, care locuia la Petor, lângă râu[l], în ţara lui natală. Balak i-a zis:

„Un popor a ieşit din Egipt, a acoperit faţa pământului şi s-a aşezat înaintea mea. Vino acum, te rog, şi blestemă acest popor, căci este prea puternic pentru mine. Poate în acest fel îi voi putea învinge şi alunga din ţară, căci ştiu că ce binecuvântezi tu este binecuvântat şi ce blestemi tu este blestemat.“

Bătrânii Moabului şi ai Midianului au plecat luând cu ei daruri pentru prezicător. Când au ajuns la Balaam i-au spus cuvintele lui Balak. „Petreceţi noaptea aici, le-a spus Balaam, şi vă voi răspunde ce-mi va spune Domnul.

Conducătorii moabiţi au rămas astfel la Balaam.

Dumnezeu a venit la Balaam şi i-a zis:

– Cine sunt oamenii aceştia care au venit la tine?

10 Balaam I-a răspuns lui Dumnezeu:

– Balak, fiul lui Ţipor, i-a trimis să-mi spună: 11 „Un popor a ieşit din Egipt şi a acoperit faţa pământului. Vino acum şi blestemă-l. Poate atunci îi voi putea învinge şi alunga din ţară.“

12 Dumnezeu i-a zis lui Balaam:

– Să nu mergi cu ei şi să nu blestemi acest popor, căci el este binecuvântat.

13 Balaam s-a sculat dimineaţa şi le-a zis conducătorilor lui Balak:

– Duceţi-vă în ţara voastră căci Domnul nu-mi dă voie să vin cu voi.

14 Conducătorii moabiţilor s-au ridicat, s-au întors la Balak şi i-au spus: „Balaam a refuzat să vină cu noi.“

15 Atunci Balak a trimis alţi conducători, mai numeroşi şi mai cu vază decât primii. 16 Aceştia au mers la Balaam şi i-au spus:

– Aşa îţi vorbeşte Balak, fiul lui Ţipor: „Nu lăsa pe nimeni să te împiedice să vii la mine, 17 căci te voi umple de slavă şi voi face tot ce-mi vei spune. Vino, te rog, şi blestemă acest popor pentru mine!“

18 Balaam le-a răspuns slujitorilor lui Balak:

– Chiar dacă Balak mi-ar da palatul lui plin cu argint şi aur, tot n-aş putea să fac nici un lucru, oricât de mic sau mare, peste porunca Domnului, Dumnezeul meu. 19 Rămâneţi, vă rog, şi voi aici peste noapte şi voi afla ce-mi va mai spune Domnul.

20 În noaptea aceea Domnul a venit la Balaam şi i-a zis: „Dacă oamenii aceştia au venit să te cheme ca să mergi cu ei, scoală-te şi mergi cu ei, dar să faci doar ce-ţi voi porunci Eu.“

Luca 1:26-56

Anunţarea naşterii lui Isus

26 În luna a şasea,[a] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea şi i-a zis:

– Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)[b]

29 Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

30 Îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! 31 Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus[c]. 32 El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David.[d] 33 Va împărăţi peste casa lui Iacov[e] în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!

34 Maria l-a întrebat pe înger:

– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?

35 Îngerul i-a răspuns:

– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit[f] „Fiul lui Dumnezeu“. 36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea! 37 Căci nimic nu este imposibil cu[g] Dumnezeu.

38 Maria a zis:

– Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!

Şi îngerul a plecat de la ea.

Maria în vizită la Elisabeta

39 În zilele acelea, Maria s-a sculat şi s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. 40 Ea a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. 42 Ea a exclamat cu glas tare:

„Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43 Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?! 44 Căci iată, de îndată ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie! 45 Ferice de cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!“

Cântecul[h] Mariei

46 Maria a zis:

„Sufletul meu Îl preamăreşte pe Domnul
47     şi mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48         pentru că a privit la starea smerită a sclavei Sale!
Iată că de acum încolo, toate generaţiile mă vor considera fericită
49     pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine!
Numele Lui este sfânt!
50     Îndurarea Lui ţine din generaţie în generaţie
        faţă de cei ce se tem de El!
51 El a înfăptuit o minune[i] prin braţul Lui;
    i-a împrăştiat pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52 I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor
    şi i-a înălţat pe cei smeriţi.
53 Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăţi,
    iar pe cei bogaţi i-a dat afară cu mâinile goale.
54 El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său,
    amintindu-Şi de îndurarea Sa,
55 aşa cum le spusese strămoşilor noştri,
    lui Avraam şi seminţei[j] lui, în veci!“

56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta în jur de trei luni şi apoi s-a întors acasă.

Psalmii 57

Psalmul 57

Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[a] compus pe vremea când acesta se refugiase în peşteră, fugind de Saul.

Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine,
    căci la Tine îmi caut scăparea!
La umbra aripilor Tale caut adăpost
    până când trece necazul.

Strig către Dumnezeul Preaînalt,
    către Dumnezeul Care mă răzbună.
El trimite poruncă din cer şi mă mântuieşte;
    îl face de ruşine pe prigonitorul meu!Sela
Dumnezeu Îşi trimite îndurarea şi credincioşia.

Sunt în mijlocul leilor;
    mă culc printre cei ce devorează,
oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
    şi a căror limbă este o sabie tăioasă.

Fii înălţat[b], Dumnezeule, mai presus de ceruri!
    Fie slava Ta peste întreg pământul!

Ei întinseseră un laţ paşilor mei,
    – sufletul îmi era încovoiat de durere –,
îmi săpaseră o groapă,
    dar au căzut ei înşişi în ea.Sela
Inima mea este pregătită, Dumnezeule,
    inima mea este pregătită!
        Voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
Trezeşte-te, suflet al meu[c]!
    Treziţi-vă, harfă şi liră!
        Voi trezi zorii[d]!

Stăpâne, Te voi lăuda printre popoare,
    Îţi voi cânta printre neamuri!
10 Căci îndurarea Ta este mare, ajunge până la ceruri,
    iar credincioşia Ta – până la nori.

11 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri!
    Fie slava Ta peste întreg pământul!

Proverbe 11:9-11

Cel lipsit de evlavie îşi distruge semenul cu gura,
    dar cei drepţi sunt izbăviţi prin cunoştinţă.

10 Când le merge bine celor drepţi, cetatea se bucură,
    iar când pier cei răi, se aud strigăte de veselie.

11 O cetate este elogiată datorită binecuvântării celor drepţi,
    dar gura celor răi îi aduce ruinarea.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.