The Daily Audio Bible

Responsabilităţile chehatiţilor

4 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ² „Număraţi-i pe fiii lui Chehat separat de ceilalţi leviţi, după clanurile şi familiile lor, ³ de la vârsta de treizeci de ani^[a] până la vârsta de cincizeci de ani, pe toţi aceia care sunt în stare să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii.

⁴ Iată care este slujirea fiilor lui Chehat la Cortul Întâlnirii: să aibă grijă de lucrurile preasfinte^[b]. ⁵ În timp ce tabăra se pregăteşte de pornire, Aaron şi fiii săi să intre, să dea jos draperia despărţitoare şi să acopere Chivotul Mărturiei cu ea; ⁶ apoi să pună deasupra ei o învelitoare din piele de viţel de mare şi să întindă peste aceasta o acoperitoare în întregime de culoare albastră, după care să pună drugii la loc.

⁷ Peste masa pâinii prezentării să întindă o acoperitoare de culoare albastră şi să pună pe ea farfuriile, vasele pentru tămâie, ulcioarele şi bolurile pentru jertfele de băutură; pâinea prezentării să fie, de asemenea, pe ea. ⁸ Apoi să întindă peste acestea o acoperitoare de culoare cărămizie, iar peste aceasta să pună o învelitoare din piele de viţel de mare, după care să pună drugii la loc.

⁹ Să ia o învelitoare de culoare albastră şi să acopere sfeşnicul pentru luminat cu candelele lui, mucarniţele lui, tăviţele lui şi toate vasele pentru ulei folosite la întrebuinţarea lui; ¹⁰ să-l pună cu toate uneltele lui într-o învelitoare din piele de viţel de mare şi să-l aşeze pe targă.

¹¹ Peste altarul de aur să întindă o acoperitoare de culoare albastră, iar peste aceasta să pună o învelitoare din piele de viţel de mare, după care să pună drugii la loc.

¹² Apoi ei vor trebui să ia toate uneltele pentru slujire care sunt folosite în Lăcaş, să le pună într-o acoperitoare de culoare albastră, să le acopere cu o învelitoare din piele de viţel de mare şi să le pună pe targă.

¹³ Să ia cenuşa de pe altar şi să întindă peste altar o acoperitoare de culoare purpurie; ¹⁴ să pună deasupra altarului toate uneltele lui care sunt folosite pentru slujire: făraşele, furculiţele, lopeţile, vasele, toate uneltele altarului; să întindă peste el o învelitoare din piele de viţel de mare şi să îi pună drugii.

¹⁵ Când Aaron şi fiii săi vor fi terminat de acoperit Lăcaşul şi toate lucrurile Lăcaşului, iar tabăra va fi gata de pornire, fiii lui Chehat vor trebui să vină şi să ducă aceste lucruri; dar să nu atingă nici unul din lucrurile sfinte pentru că vor muri. Acestea sunt lucrurile Cortului Întâlnirii pe care vor trebui să le ducă fiii lui Chehat.

¹⁶ Elazar, fiul preotului Aaron, va fi responsabil de uleiul pentru luminat, de tămâia mirositoare, de darul de mâncare continuu, de untdelemnul pentru ungere, de tot Tabernaculul cu tot ce este în el, de Lăcaş şi de uneltele lui.“

¹⁷ După aceea, Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ¹⁸ „Aveţi grijă de seminţia clanurilor chehatiţilor, ca nu cumva să fie nimicită din mijlocul leviţilor. ¹⁹ Iată ce va trebui să faceţi pentru ei, ca să trăiască şi să nu moară atunci când se vor apropia de lucrurile sfinte: Aaron şi fiii lui vor trebui să intre şi să dea fiecăruia ceva de făcut sau de dus. ²⁰ Fiii lui Chehat însă nu vor avea voie să intre şi să se uite nici măcar o clipă la lucrurile sfinte, pentru că altfel vor muri.“

Responsabilităţile gherşoniţilor

²¹ Apoi Domnul i-a zis lui Moise: ²² „Număraţi-i şi pe fiii lui Gherşon după familiile şi clanurile lor, ²³ de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani, pe toţi aceia care sunt în stare să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii.

²⁴ Iată care este slujba clanurilor gherşoniţilor, slujba pe care vor trebui s-o facă şi ce anume vor trebui să ducă: ²⁵ să ducă draperiile Tabernaculului, Cortul Întâlnirii cu învelitoarea lui, acoperitoarea din piei de viţei de mare care se pune deasupra, draperia de la intrarea în Cortul Întâlnirii, ²⁶ draperiile curţii, draperia de la intrarea pe poarta curţii care înconjoară Tabernaculul şi altarul, funiile lor şi toate uneltele care ţin de ele; ei să facă tot ce este nevoie cu privire la acestea. ²⁷ Toată slujirea gherşoniţilor cu privire la tot ce trebuie să ducă şi tot ce trebuie să facă, să fie făcută la porunca lui Aaron şi a fiilor săi; să-i pui responsabili peste tot ce au de dus. ²⁸ Aceasta este slujirea clanurilor gherşoniţilor în ce priveşte Cortul Întâlnirii; responsabilităţile lor să fie sub supravegherea lui Itamar, fiul preotului Aaron.

Responsabilităţile merariţilor

²⁹ Cu privire la fiii lui Merari, să-i numeri după clanurile şi familiile lor, ³⁰ de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani, pe oricine este în stare să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii. ³¹ Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le ducă, aceasta este toată slujirea lor la Cortul Întâlnirii: scândurile Tabernaculului cu drugii lor, stâlpii, piedestalele, ³² stâlpii curţii de jur împrejur, piedestalele lor, ţăruşii lor şi funiile lor, toate uneltele lor şi tot ce ţine de acestea; să specificaţi exact numele lucrurilor pe care trebuie să le ducă. ³³ Aceasta este slujirea clanurilor fiilor lui Merari, toată slujirea lor la Cortul Întâlnirii, sub supravegherea lui Itamar, fiul preotului Aaron.“

Numărul pe clanuri al leviţilor

³⁴ Moise, Aaron şi conducătorii adunării i-au numărat pe fiii lui Chehat, potrivit clanurilor şi familiilor lor, ³⁵ de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani, pe toţi aceia care erau în stare să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii; ³⁶ numărul lor pe clanuri a fost de două mii şapte sute cincizeci. ³⁷ Aceştia au fost cei ieşiţi la numărătoare din clanurile chehatiţilor, toţi aceia care puteau să slujească la Cortul Întâlnirii, pe care Moise şi Aaron i-au numărat după porunca Domnului dată prin Moise.

³⁸ Apoi au fost număraţi gherşoniţii potrivit clanurilor şi familiilor lor, ³⁹ de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani. Cei ce erau în stare să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii, ⁴⁰ număraţi potrivit clanurilor şi familiilor lor, au fost două mii şase sute treizeci de oameni. ⁴¹ Aceştia au fost cei ieşiţi la numărătoare din clanurile gherşoniţilor, toţi aceia care puteau să slujească la Cortul Întâlnirii, pe care Moise şi Aaron i-au numărat după porunca Domnului.

⁴² După aceea, au fost număraţi cei din clanurile fiilor lui Merari, potrivit clanurilor şi familiilor lor, ⁴³ de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani. Cei ce erau în stare să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii, ⁴⁴ număraţi potrivit clanurilor lor, au fost trei mii două sute de oameni. ⁴⁵ Aceştia au fost cei ieşiţi la numărătoare din clanurile fiilor lui Merari, pe care Moise şi Aaron i-au numărat după porunca Domnului dată prin Moise.

⁴⁶ Toţi leviţii care au fost număraţi, pe care Moise, Aaron şi conducătorii lui Israel i-au numărat potrivit clanurilor şi familiilor lor, ⁴⁷ de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani, toţi aceia care puteau să slujească şi să ducă poverile de la Cortul Întâlnirii, ⁴⁸ au fost în număr de opt mii cinci sute optzeci. ⁴⁹ Ei au fost număraţi după porunca dată de Domnul prin Moise, fiecăruia arătându-i-se ce trebuie să slujească şi ce trebuie să ducă.

Şi astfel ei au fost număraţi aşa cum Domnul i-a poruncit lui Moise.

Curăţirea taberei

5 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: ² „Porunceşte-le israeliţilor să-i scoată afară din tabără pe toţi leproşii^[c], pe toţi aceia care au vreo scurgere şi pe oricine este necurat din cauză că a atins un mort. ³ Să-i scoateţi afară atât pe bărbaţi, cât şi pe femei; să-i scoateţi afară din tabără ca nu cumva să pângărească tabăra, căci Eu locuiesc în mijlocul lor.“ ⁴ Israeliţii au făcut întocmai; ei i-au scos afară din tabără. Israeliţii au făcut aşa cum îi spusese Domnul lui Moise.

⁵ Domnul i-a mai zis lui Moise: ⁶ „Spune-le israeliţilor: «Când un bărbat sau o femeie cade într-unul din păcatele pe care le fac oamenii, săvârşind astfel o fărădelege împotriva Domnului^[d], acel om este vinovat ⁷ şi trebuie să-şi mărturisească păcatul pe care l-a făcut. De asemenea, el trebuie să dea înapoi în întregime preţul pentru paguba făcută, să adauge încă o cincime la acest preţ şi să îl dea celui pe care l-a păgubit. ⁸ Dar dacă omul nu are nici o rudenie faţă de care să se facă restituirea pentru paguba făcută, atunci restituirea pentru paguba făcută să se întoarcă la Domnul şi să fie a preotului, împreună cu berbecul pentru ispăşire, cu care el trebuie să facă ispăşire pentru acel om. ⁹ De asemenea, fiecare contribuţie din toate darurile sfinte pe care israeliţii le aduc la preot, să fie a preotului. ¹⁰ Darurile sfinte aduse de vreun om îi vor rămâne lui, iar ceea ce-i va da preotului va rămâne a preotului.»“

Testul pentru femeia bănuită de adulter

¹¹ Apoi Domnul i-a zis lui Moise: ¹² „Spune-le israeliţilor: «Dacă soţia cuiva se abate de la calea cea dreaptă şi îi este necredincioasă soţului ei, ¹³ dacă un altul se culcă cu ea, dar lucrul aceasta este ascuns de ochii soţului şi astfel ea rămâne nedescoperită, cu toate că s-a pângărit, dacă nu există nici o mărturie împotriva ei şi n-a fost prinsă în fapt, ¹⁴ dacă un duh de gelozie vine peste soţul ei şi el începe să fie gelos pe soţia lui care s-a pângărit sau dacă un duh de gelozie vine peste el şi el începe să fie gelos pe soţia lui, deşi ea nu s-a pângărit, ¹⁵ atunci bărbatul trebuie să-şi ducă soţia la preot. El trebuie să aducă jertfa cerută pentru ea: a zecea parte dintr-o efă^[e] de făină de orz. Să nu toarne ulei pe ea şi să nu pună tămâie, pentru că este un dar de mâncare pentru gelozie, un dar de descoperire, care descoperă o vină.

¹⁶ Apoi preotul s-o apropie şi s-o pună să stea înaintea Domnului; ¹⁷ preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ, după care să ia nişte praf de pe podeaua Tabernaculului şi să-l pună în apă. ¹⁸ Să pună femeia să stea înaintea Domnului, să descopere capul femeii şi să-i pună în mâini darul de mâncare pentru aducerea-aminte, care este darul de mâncare pentru gelozie. Preotul să aibă în mână apa amară care aduce blestem. ¹⁹ Preotul s-o pună pe femeie sub jurământ şi să-i zică: ‘Dacă nici un bărbat nu s-a culcat cu tine şi dacă nu te-ai abătut de la cale ca să trăieşti în necurăţie, în timp ce erai sub autoritatea soţului, atunci să nu-ţi facă nici un rău aceste ape amare care aduc blestem. ²⁰ Dar dacă te-ai abătut de la cale în timp ce erai sub autoritatea soţului, dacă te-ai pângărit şi un alt bărbat, altul decât soţul tău, s-a culcat cu tine,’ ²¹ – preotul s-o pună pe femeie sub acest jurământ al blestemului şi să-i spună aceste cuvinte – ‘atunci Domnul să te facă să fii de dispreţuit şi de blestemat în mijlocul poporului tău, făcând să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pântecele^[f]; ²² fie ca această apă care aduce blestem să-ţi intre în măruntaie şi să facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce coapsa!’ Şi femeia să zică: ‘Amin! Amin!’

²³ Preotul să scrie aceste blesteme pe un sul şi să le şteargă apoi cu apă amară. ²⁴ După aceea, să-i dea femeii să bea apa amară care aduce blestem; apa care aduce blestem va intra în ea şi-i va provoca suferinţă. ²⁵ Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare adus pentru gelozie, să-l legene înaintea Domnului şi să-l aducă la altar; ²⁶ preotul să ia un pumn din darul de mâncare, ca aducere-aminte, şi să-l ardă pe altar. Apoi să dea femeii să bea apa. ²⁷ După ce îi va da să bea apa, dacă ea s-a pângărit şi i-a fost necredincioasă soţului ei, apa care aduce blestem va intra în ea şi îi va provoca suferinţă: pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca şi femeia va ajunge să fie dispreţuită în mijlocul poporului ei. ²⁸ Dar dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, atunci ea va fi considerată nevinovată şi va putea avea copii.

²⁹ Aceasta este legea geloziei, când o femeie, aflându-se sub autoritatea soţului, se abate de la calea cea dreaptă şi se pângăreşte, ³⁰ sau când duhul geloziei vine peste un bărbat şi el începe să fie gelos pe soţia lui; preotul trebuie s-o aducă înaintea Domnului şi să-i facă întocmai după legea aceasta. ³¹ Bărbatul va fi scutit de vină, dar femeia aceea îşi va purta vina.»“

Despre înviere

¹⁸ Au venit la El saducheii^[a], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

¹⁹ – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.^{[b] 20} Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să lase vreun urmaş. ²¹ Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar şi el a murit fără să lase vreun urmaş. Aşa s-a întâmplat şi cu al treilea. ²² Şi nici unul din cei şapte n-a lăsat vreun urmaş. Femeia a murit ultima dintre toţi. ²³ La înviere, (când se vor scula,)^[c] soţia căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

²⁴ Isus le-a răspuns:

– Oare nu vă rătăciţi voi tocmai pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu? ²⁵ Căci atunci când se vor scula din morţi, nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din ceruri. ²⁶ Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, n-aţi citit în cartea lui Moise, acolo unde scrie despre tufiş, cum i-a vorbit Dumnezeu şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.“^[d]? ²⁷ El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii! Sunteţi foarte rătăciţi!

Cea mai mare poruncă

²⁸ Unul dintre cărturari venise şi-i auzise discutând. Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat:

– Care este cea dintâi poruncă dintre toate?

²⁹ Isus i-a răspuns:

– Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.^{[e] 30} Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta.“^[f] (Aceasta este cea dintâi poruncă.)^{[g] 31} Iar a doua este următoarea: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“^[h] Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.

³² Cărturarul I-a zis:

– Bine, Învăţătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, şi anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El ³³ şi că a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea şi cu toată puterea şi a-l iubi pe semenul tău ca pe tine însuţi este mult mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.

³⁴ Când a văzut Isus că răspunsese cu înţelepciune, i-a zis:

– Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.

Şi nimeni nu mai îndrăznea să-i pună vreo întrebare.

Al cui fiu este Cristos?

³⁵ În timp ce dădea învăţătură în Templu, Isus a întrebat:

– Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? ³⁶ David însuşi, în Duhul Sfânt, spune:

³⁷ David însuşi Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

Mulţimea cea mare Îl asculta cu plăcere.

Psalmul 48

Un cântec. Un psalm al korahiţilor.