The Daily Audio Bible

Apa de curăţire

19 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ² „Aceasta este o poruncă a Legii pe care Domnul a dat-o: spune-le israeliţilor să aducă o vacă roşie, sănătoasă, care să nu aibă nici o meteahnă şi care n-a fost pusă încă la jug. ³ Să o daţi preotului Elazar; el s-o ducă afară din tabără şi cineva s-o înjunghie înaintea lui. ⁴ Preotul Elazar să ia din sângele ei cu degetul şi să stropească de şapte ori înaintea Cortului Întâlnirii. ⁵ Apoi vaca să fie arsă înaintea lui; să fie arse pielea, carnea, sângele şi balega. ⁶ Preotul să ia lemn de cedru, isop şi fir de culoare cărămizie şi să le arunce în focul în care este arsă vaca. ⁷ Apoi preotul să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea poate veni în tabără. Dar va rămâne necurat până seara. ⁸ De asemenea, cel care arde vaca trebuie să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; el va rămâne necurat până seara.

⁹ După aceea, un om care este curat trebuie să adune cenuşa vacii şi să o pună într-un loc curat, în afara taberei; să fie păstrată pentru adunarea israeliţilor pentru apa de curăţire. Este pentru curăţirea de păcat. ¹⁰ Cel care adună cenuşa vacii să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara.

Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru israeliţi şi pentru străinul care locuieşte între ei. ¹¹ Cel care atinge trupul mort al cuiva va fi necurat şapte zile. ¹² Să se cureţe cu apă în ziua a treia şi a şaptea; dacă nu se va curăţi în ziua a treia şi în a şaptea, nu va fi curat. ¹³ Oricine atinge un mort, trupul vreunui om care a murit, şi nu se va curăţi pângăreşte Tabernaculul Domnului. Omul acela să fie nimicit din Israel. Să fie necurat pentru că n-a fost stropit cu apă de curăţire; necurăţia lui rămâne asupra lui.

¹⁴ Aceasta este legea când un om moare într-un cort: toţi aceia care intră în cort şi toţi aceia care sunt în cort vor fi necuraţi şapte zile; ¹⁵ şi orice vas deschis care nu are capacul pus va fi necurat.

¹⁶ Oricine atinge, pe câmpul larg, un om care a fost ucis de sabie sau a murit sau care atinge osemintele vreunui om sau un mormânt, va fi necurat şapte zile. ¹⁷ Pentru cel necurat să se ia din cenuşa vacii arse pentru curăţirea de păcat şi să se pună apă curgătoare^[a] peste ea, într-un vas. ¹⁸ Un om curat să ia isop, să-l înmoaie în apă şi să stropească cortul, toate vasele, pe cei care erau acolo şi pe cel care s-a atins de osemintele vreunui om sau de vreun om ucis sau de vreun om care a murit sau de vreun mormânt. ¹⁹ Cel curat să-l stropească pe cel necurat în a treia şi a şaptea zi şi să-l cureţe astfel în a şaptea zi. Apoi cel necurat să-şi spele hainele şi să se scalde în apă, iar seara va fi curat. ²⁰ Orice om care este necurat şi nu se va curăţi să fie nimicit din adunare pentru că a pângărit Lăcaşul Domnului. Din cauză că n-a fost stropit cu apa de curăţire, el este necurat. ²¹ Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru ei.

De asemenea, cel care stropeşte cu apa de curăţire trebuie să-şi spele hainele, iar cel care atinge apa de curăţire va fi necurat până seara. ²² Orice lucru atins de cineva care este necurat va fi necurat şi oricine îl atinge va fi necurat până seara.“

Moartea lui Miriam. Apă din stâncă

20 Toată adunarea israeliţilor a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Poporul s-a stabilit în Kadeş. Acolo a murit şi a fost îngropată Miriam.

² Nu era apă pentru adunare, astfel că ei s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. ³ Poporul s-a certat cu Moise şi a zis:

– Mai bine am fi murit când au murit fraţii noştri înaintea Domnului! ⁴ De ce aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta? Ca să murim aici şi noi şi vitele noastre? ⁵ De ce ne-aţi scos din Egipt să ne aduceţi în acest loc uscat? Nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodie şi nu este nici apă de băut.

⁶ Moise şi Aaron au plecat din adunare la intrarea în Cortul Întâlnirii şi au căzut cu feţele la pământ. Atunci li s-a arătat slava Domnului. ⁷ Domnul i-a spus lui Moise: ⁸ „Ia toiagul şi convoacă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Vorbiţi stâncii dinaintea ochilor lor iar aceasta le va da apă din ea. Aşa să scoţi apă din stâncă pentru ei şi să dai adunării şi vitelor lor să bea.“

⁹ Moise a luat toiagul dinaintea Domnului aşa cum El îi poruncise. ¹⁰ Moise şi Aaron au convocat adunarea înaintea stâncii şi Moise le-a zis:

– Ascultaţi, răzvrătiţilor! Să scoatem apă din stânca aceasta pentru voi?

¹¹ Atunci Moise şi-a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul; a ieşit apă din belşug, astfel că au băut atât adunarea, cât şi vitele lor.

¹² Dar Domnul le-a spus lui Moise şi Aaron: „Pentru că nu v-aţi încrezut în Mine ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor israeliţilor, nu voi veţi duce această adunare în ţara pe care i-o dau.“

¹³ Acestea sunt apele de la Meriba^[b] unde israeliţii s-au certat cu Domnul şi prin care El Şi-a arătat sfinţenia.

Edom refuză tranzitarea teritoriului său de către israeliţi

¹⁴ După aceea, Moise a trimis nişte soli din Kadeş la regele Edomului:

¹⁸ Dar Edom i-a răspuns:

– Să nu treci pe la mine căci te voi întâmpina cu sabia.

¹⁹ Israeliţii i-au zis:

– Vom merge pe Drumul cel Mare, iar dacă vom bea apa ta, noi şi vitele noastre, îţi vom plăti. Lasă-ne doar să trecem mergând pe jos^[d], nimic mai mult.

²⁰ Dar el le-a zis:

– Să nu treceţi!

Şi Edom a ieşit înaintea lor cu mulţi oameni şi cu mână puternică. ²¹ Astfel Edom nu l-a lăsat pe Israel să treacă prin ţinutul lui; şi Israel s-a întors de la el.

Moartea lui Aaron şi învestirea în slujire a lui Elazar

²² Toată adunarea israeliţilor a pornit din Kadeş şi au ajuns la muntele Hor.

²³ Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron la muntele Hor, la marginea ţării Edom: ²⁴ „Aaron va fi adăugat la poporul său; el nu va intra în ţara pe care o dau israeliţilor, pentru că v-aţi răzvrătit împotriva Cuvântului Meu la apele de la Meriba. ²⁵ Ia-l pe Aaron şi pe fiul său Elazar, şi du-i pe muntele Hor. ²⁶ Dezbracă-l pe Aaron de veşmintele lui şi pune-le pe fiul său Elazar, iar Aaron va muri acolo.“

²⁷ Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. Au urcat pe muntele Hor în prezenţa întregii adunări. ²⁸ Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi le-a pus pe fiul său Elazar; Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. ²⁹ Când adunarea a văzut că Aaron a murit, toată casa lui Israel l-a jelit pe Aaron treizeci de zile.

Introducere

1 Fiindcă mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au împlinit printre noi, ² aşa cum ni le-au încredinţat cei ce au fost de la început martori oculari şi care au ajuns slujitori ai Cuvântului, ³ am decis şi eu, după ce am cercetat cu atenţie toate lucrurile de la început, să ţi le scriu în ordine, prea alesule Teofilus, ⁴ ca să ajungi astfel să cunoşti întocmai temeinicia lucrurilor despre care ai fost învăţat.

Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul

⁵ În zilele lui Irod, regele Iudeii,^[a] era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia.^[b] Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. ⁶ Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, trăind fără vină, potrivit cu toate poruncile şi rânduielile Domnului. ⁷ Dar nu aveau nici un copil, fiindcă Elisabeta era stearpă şi amândoi erau acum înaintaţi în vârstă.

⁸ Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, ⁹ a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. ¹⁰ La ora tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.

¹¹ Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. ¹² Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins frica. ¹³ Dar îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan^[c]. ¹⁴ El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, ¹⁵ căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui. ¹⁶ El îi va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor. ¹⁷ Va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taţilor spre copii^[d] şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.

¹⁸ Zaharia l-a întrebat pe înger:

– După ce voi cunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă!

¹⁹ Îngerul i-a răspuns:

– Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu, şi am fost trimis să vorbesc cu tine şi să-ţi aduc aceste veşti bune. ²⁰ Iată că vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

²¹ Oamenii îl aşteptau pe Zaharia şi se mirau de întârzierea lui în Templu. ²² Când a ieşit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne şi să rămână mai departe mut.

²³ Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă. ²⁴ După un timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ţinut ascunsă timp de cinci luni, zicând: ²⁵ „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi dispreţul pe care l-am îndurat între oameni!“

Psalmul 56

Pentru dirijor. De cântat ca şi „Porumbel din stejari îndepărtaţi“. Un mihtam^[a] al lui David compus pe vremea când a fost prins la Gat de către filisteni.