The Daily Audio Bible

Primii repatriaţi la Ierusalim

9 Întreg Israelul a fost înscris în genealogii şi trecut în „Cartea regilor lui Israel“. Iuda însă a fost luat în captivitate, la Babilon, din cauza necredincioşiei lui. ² Primii locuitori care s-au reîntors la proprietăţile din cetăţile lor, au fost câţiva israeliţi, preoţii, leviţii şi slujitorii de la Templu.

³ Aceia dintre urmaşii lui Iuda, ai lui Beniamin, ai lui Efraim şi ai lui Manase, care au locuit la Ierusalim, au fost:

⁹ de asemenea, şi rudele lor, înscrise în genealogii, în număr de nouă sute cincizeci şi şase; toţi aceşti bărbaţi erau căpetenii de familie, potrivit familiilor lor.

¹⁰ Dintre preoţi –

¹³ de asemenea, şi rudele lor, căpeteniile familiilor lor, în număr de o mie şapte sute şaizeci; ei erau oameni viteji, puşi în slujba Casei lui Dumnezeu.

¹⁴ Dintre leviţi –

¹⁷ Dintre portari –

şi rudele lui din neamul tatălui său, korahiţii, împlineau slujba de păzitori ai pragurilor Cortului^[a], la fel cum părinţii lor fuseseră responsabili în tabăra Domnului cu păzirea intrării. ²⁰ Odinioară, Fineas, fiul lui Elazar, fusese conducătorul lor, iar Domnul era cu el. ²¹ Zaharia, fiul lui Meşelemia, a fost portar al intrării Cortului Întâlnirii. ²² Toţi cei aleşi ca portari ai intrărilor au fost în număr de două sute doisprezece; ei au fost înscrişi în genealogiile lor, în satele lor. Ei au fost numiţi în slujba aceasta de încredere de către David şi văzătorul Samuel. ²³ Ei şi urmaşii lor au primit ca responsabilitate să păzească porţile Casei Domnului, adică ale Cortului. ²⁴ Erau portari în toate cele patru vânturi: răsărit, apus, nord şi sud. ²⁵ Rudele lor veneau din când în când din satele lor, ca să stea împreună cu ei câte şapte zile. ²⁶ Căci cei patru portari vestiţi, toţi leviţi, puşi în slujba aceasta de încredere, erau responsabili atât peste odăi, cât şi peste vistieriile Casei lui Dumnezeu. ²⁷ Ei petreceau noaptea în jurul Casei lui Dumnezeu, pentru că erau responsabili cu paza ei; de asemenea, ei aveau responsabilitatea să o deschidă în fiecare dimineaţă.

²⁸ Unii dintre ei aveau grijă de uneltele pentru slujbă – ei le numărau şi atunci când erau aduse, şi atunci când erau luate. ²⁹ Alţii aveau grijă de vase, de toate vasele cele sfinte, de făina aleasă, de vin, de ulei, de tămâie şi de miresme. ³⁰ Alţii, dintre fiii preoţilor, pregăteau amestecul de mirodenii. ³¹ Levitului Matitia, întâiul născut al korahitului Şalum, îi era încredinţată pregătirea turtelor. ³² Unii dintre chehatiţi, dintre rudele lor, erau responsabili să pregătească pâinea prezentării pentru fiecare zi de Sabat.

³³ Aceştia au fost cântăreţii, căpeteniile familiilor leviţilor, care locuiau în odăile Templului, neavând alte îndatoriri, deoarece erau angajaţi în slujire zi şi noapte. ³⁴ Acestea au fost căpeteniile familiilor leviţilor, căpetenii înscrise în genealogii. Ei locuiau la Ierusalim.

Familia lui Saul

Şi aceştia, asemenea rudelor lor, au locuit la Ierusalim împreună cu rudele lor.

Împrejurările morţii regelui Saul

10 Filistenii s-au luptat cu Israel, iar israeliţii au fugit dinaintea filistenilor şi au căzut răpuşi pe muntele Ghilboa. ² Filistenii i-au urmărit pe Saul şi pe fiii săi; i-au ucis pe Ionatan, pe Abinadab şi pe Malchi-Şua, fiii lui Saul. ³ Lupta devenise înverşunată în preajma lui Saul; arcaşii l-au ţintit şi l-au rănit. ⁴ Atunci Saul i-a zis celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă tu cu ea, ca nu cumva aceşti necircumcişi să ajungă la mine şi să mă batjocorească!“ Însă cel ce-i ducea armele n-a vrut să facă lucrul acesta pentru că îi era foarte frică. Atunci Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea. ⁵ Când cel ce-i ducea armele a văzut că Saul a murit, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit. ⁶ Astfel a murit Saul împreună cu cei trei fii ai lui şi toată Casa sa. ⁷ Când israeliţii care se aflau în vale au văzut că oştirea a fugit şi că Saul şi fiii săi au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Atunci filistenii au venit şi au locuit în ele.

⁸ Dimineaţa, când filistenii au venit să-i jefuiască pe cei ucişi, l-au găsit pe Saul şi pe fiii săi căzuţi pe muntele Ghilboa. ⁹ L-au prădat pe Saul, i-au luat capul şi armele şi au trimis mesageri pe tot cuprinsul ţării filistenilor, ca să ducă vestea idolilor lor şi poporului. ¹⁰ I-au pus armele în templul zeilor lor, iar ţeasta i-au atârnat-o în templul lui Dagon^[i]. ¹¹ Când au auzit tot ce i-au făcut filistenii lui Saul, ghiladiţii din Iabeş, ¹² toţi războinicii, au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor săi şi le-au adus la Iabeş. Le-au îngropat oasele sub terebintul din Iabeş şi au postit timp de şapte zile. ¹³ Saul a murit din cauza necredincioşiei lui, fiind necredincios faţă de Domnul prin faptul că nu a păzit Cuvântul Domnului; de asemenea, el a întrebat pe cineva care cheamă duhurile morţilor, cerând călăuzire ¹⁴ şi nu L-a căutat pe Domnul; de aceea Domnul l-a omorât. El i-a dat domnia lui David, fiul lui Işai.

²¹ După ce a trecut mult timp în care ei nu mai mâncaseră, Pavel s-a ridicat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi plecat din Creta, ca să fi scăpat de această pagubă şi de această pierdere. ²² Acum însă vă sfătuiesc să prindeţi curaj, pentru că nici unul dintre voi nu-şi va pierde viaţa, ci se va pierde doar corabia. ²³ Căci noaptea trecută a stat lângă mine un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparţin şi Căruia mă închin ²⁴ şi mi-a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să stai înaintea Cezarului şi iată că Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei ce navighează împreună cu tine!» ²⁵ De aceea, prindeţi curaj, oamenilor, pentru că eu am credinţă în Dumnezeu că va fi aşa cum mi s-a spus! ²⁶ Acum însă trebuie să naufragiem pe o insulă oarecare.“

²⁷ Cam în a paisprezecea noapte de când eram purtaţi pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au început să bănuiască că se apropie de uscat. ²⁸ Au măsurat adâncimea apei şi au găsit-o de douăzeci de stânjeni^[a]. Au înaintat încă puţin, au măsurat din nou adâncimea apei şi au găsit-o de cincisprezece stânjeni^[b]. ²⁹ De teamă că vom naufragia undeva în locurile stâncoase, au aruncat patru ancore de la pupă şi aşteptau cu nerăbdare să se facă ziuă. ³⁰ Dar fiindcă marinarii încercau să fugă de pe corabie şi lăsaseră jos în mare barca de salvare, sub pretextul că urmează să coboare nişte ancore de la proră, ³¹ Pavel le-a zis centurionului şi soldaţilor: „Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi fi salvaţi!“ ³² Atunci soldaţii au tăiat frânghiile bărcii de salvare şi au lăsat-o să se ducă.

³³ Chiar înainte de a se face ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toţi să mănânce, spunând: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi în aşteptare şi, în tot acest timp aţi rămas flămânzi şi n-aţi mâncat nimic. ³⁴ De aceea vă îndemn să mâncaţi ceva, fiindcă lucrul acesta este pentru propria voastră salvare; căci nici un fir de păr din capul vostru nu se va pierde!“ ³⁵ Şi spunând acestea, a luat pâine, I-a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce. ³⁶ Toţi au prins curaj şi au mâncat şi ei câte ceva. ³⁷ În corabie eram, în total, două sute şaptezeci şi şase de suflete. ³⁸ După ce şi-au potolit foamea, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.

Naufragiul

³⁹ Când s-a făcut zi, n-au recunoscut ţărmul, dar au observat un golf care avea plajă şi s-au hotărât ca, dacă vor putea, să ducă corabia să eşueze acolo. ⁴⁰ Au tăiat legăturile ancorelor şi le-au lăsat în mare, dezlegând în acelaşi timp frânghiile care ţineau cârmele; apoi au ridicat în vânt vela cea mică şi s-au îndreptat spre plajă. ⁴¹ S-au lovit însă de un banc de nisip şi corabia a eşuat; prora s-a înfipt în nisip, rămânând împotmolită, în timp ce pupa era ruptă în bucăţi de izbitura valurilor. ⁴² Planul soldaţilor era să-i omoare pe prizonieri, ca nu cumva vreunul să scape înotând. ⁴³ Dar centurionul, vrând să-l salveze pe Pavel, i-a împiedicat să-şi îndeplinească planul. El le-a poruncit celor ce ştiau să înoate să sară primii peste bord şi să ajungă la ţărm, ⁴⁴ iar ceilalţi să-i urmeze ţinându-se de scânduri sau de bucăţi din corabie. Şi aşa s-a făcut că au ajuns cu toţii în siguranţă la ţărm.

Psalmul 8

Pentru dirijor. De cântat în ghitit^[a]. Un psalm al lui David.